Practici politice totalitare

Într-un regim totalitar, puterea este deținută de partidul unic. Acesta guvernează în numele unei
ideologii revoluționare pe care o răspândește cu ajutorul propagandei și se menține la putere prin
intermediul terorii politice. Așadar, ideologiile totalitare sunt aplicate în cadrul fiecărui regim prin practici
politice:
1. Partidul unic:
- este o caracteristică și o practică politică întâlnită în toate regimurile totalitare. În
orice regim totalitar, monopolul puterii este deținut de un grup restrâns de persoane,
grupate în jurul unui conducător. Acesta este partidul unic. El acaparează instituțiile
statului, devenind astfel partid-stat;
- își justifică preluarea puterii prin ideologia pe care o răspândește;
- spre deosebire de democrație, în regimul totalitar nu funcționează pluralismul politic,
nici separarea puterilor în stat, deoarece partidul unic deține întreaga putere.
2. Propaganda:
- practică politică și, în același timp, caracteristică a tuturor regimurilor totalitare,
propaganda reprezintă mecanismul prin intermediul căruia partidul își răspândește
ideologia și își justifică acțiunile practice;
- într-un regim totalitar, partidul unic deține monopolul asupra mijloacelor de
comunicare. Astfel, pe lângă propagandă, funcționează cenzura, prin care regimul se
asigură că nu va fi publicată nici o producție cu care partidul nu este de acord;
- se realizează prin toate mijloacele aflate la dispoziția statului:
 prin presă, atât cea scrisă cât și cea audio-vizuală;
 prin sistemul educațional (cetățenii sunt educați de mici conform
ideologiei regimului);
 prin cultură: literatură, arte plastice, cinematografie.
- prin propagandă se realizează o altă caracteristică specifică tuturor regimurilor
totalitare: cultul personalității conducătorului. Liderul absolut al regimului este privit
ca un personaj suprauman, mesianic.
3. Teroarea :
- practică politică și caracteristică a regimurilor totalitare, teroarea are drept scop
menținerea la putere a partidului unic prin instaurarea unui climat de nesiguranță și de
supunere în rândul populației și prin identificarea și eliminarea oricăror adversari
potențiali ai regimului;
- se realizează prin două mari metode:
 supravegherea și controlul populației prin intermediul poliției
politice, care poartă nume diferite, în funcție de regim: Gestapo
 în Germania, CEKA în Rusia în timpul lui Lenin, OVRA în
Italia, etc;
 eliminarea opoziției politice și a categoriilor indezirabile prin
sistemul de lagăre și închisori.
 Practici politice democratice

Printre cele mai importante caracteristici ale regimului democrației liberale (care, pentru că sunt
aplicate, reprezintă și practici politice democratice), se numără:
1. Votul universal:
- diferențiază regimul democrației liberale de regimul liberal clasic. Într-un regim liberal,
votul este cenzitar, deoarece liberalismul valorizează mai degrabă responsabilitatea
economică decât pe cea socială a individului;
- în regimul democrației liberale, votul universal permite participarea tuturor cetățenilor
la viața politică prin alegerea reprezentanților care dețin puterea în numele lor;
- a fost introdus în majoritatea statelor începând cu secolul al XIX-lea, dar mai ales după
primul război mondial. Uneori, el a funcționat sub forma votului universal masculin.
Spre exemplu, în Franța, votul universal masculin a fost introdus în 1848, dar femeile
au primit drept de vot abia după al doilea război mondial.
2. Pluralismul politic:
- presupune existența mai multor partide care alternează la guvernare. Acest lucru
permite cetățenilor să aleagă între mai multe puncte de vedere privind conducerea
societății. Astfel, partidele respective se pot controla reciproc (opoziția poate bloca
sau influența deciziile puterii);
- de-a lungul secolului al XX-lea, în Marea Britanie funcționează un sistem politic
dominat de două partide. Până în perioada interbelică, acestea sunt Partidul Liberal și
Partidul Conservator. Din anii 1930, locul Partidului Liberal este preluat de Partidul
Laburist, cu orientare socialistă.
3. Separarea puterilor în stat:
- într-un regim liberal și, implicit, într-o democrație liberală, puterea este împărțită în
cele trei ramuri ale sale, exercitate de instituții diferite:
 puterea legislativă, care votează legile;
 puterea executivă, care aplică legile;
 puterea judecătorească, care judecă încălcarea legilor.
- în funcție de instituțiile care dețin cele trei puteri, se pot identifica mai multe forme de
guvernare: monarhie parlamentară, republică parlamentară, republică prezidențială,
republică semi-prezidențială.
4. Respectarea drepturilor și a libertăților cetățenești:
- problema drepturilor omului a fost formulată încă din perioada modernă, în
documentele emise în timpul revoluțiilor epocii moderne;
- în anul 1948, statele membre ale ONU au adoptat Declarația Universală a
Drepturilor Omului;
- drepturile omului pot fi de mai multe feluri:
 civile: privesc relația dintre cetățean și stat, spre exemplu
dreptul la un proces corect;
 politice: privesc comportamentul politic al cetățeanului,
spre exemplu dreptul la vot;
 sociale și economice: se referă la condițiile pe care trebuie
să le ofere cetățeanului statul pentru a trăi decent în
societate, spre exemplu dreptul la educație sau venitul
minim garantat.