Utilizarea tehnologiilor informaționale aduce schimbări în activitatea tuturor sectoarelor

economice (primar, secundare etc.) și aceste schimbări pot fi de natură diferită.

1) Schimbări tehnologice
2) Schimbări sociale
3) Schimbări de ordin legal
4) Schimbări de ordin managerial sau administrativ
5) Schimbări din mediul educativ și cercetări.
ACASĂ Caracteristica generală a ramurii tehnologiei informaționale. statistică RM cu privire la
structura pe ramuri a economiei. Legea nr 77 din 21 aprilie 2017 cu privire la parcurile pentru
privire la tehnologiei informaționale. Hotărârea guvernului 904 din 2018 cu privire la
aprobarea strategiei de dezvoltare a industriei TI, și a ecosistemului pentru inovare digitală
pe anii 2018 2023.
T.P.A.
Structura RM cu pivire la structura pe ramuri a economiei:
Legea nr 77 din 21 aprilie 2017:
Articolul 5. Solicitanţii creării parcului Parcurile pot fi create la solicitarea unor persoane
juridice sau fizice, înregistrate în Republica Moldova în calitate de subiecţi ai activităţii de
întreprinzător, care nu au fost/nu sînt în proces de insolvabilitate sau lichidare şi/sau
restructurare ca urmare a insolvabilităţii, ori a căror activitate de întreprinzător nu a fost/nu
este suspendată, sau care nu au fost/nu sînt obiectul unei proceduri legale pentru a fi declaraţi
în una dintre aceste situaţii.
Articolul 6. Administrația parcului (1) La crearea parcului, Guvernul instituie Administraţia
acestuia avînd statut de persoană juridică ce activează pe principii de autofinanţare.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei parcului se aprobă de Guvern. (2)
Administraţia parcului este condusă de un administrator, desemnat în funcţie de către Guvern,
la propunerea Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, pe un termen de 5 ani.
Funcţiile, drepturile şi obligaţiile administratorului sînt stabilite prin Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Administraţiei parcului şi preluate în contractul încheiat între
administrator şi Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. (3) Sursele de venit ale
Administraţiei parcului se constituie din cotizaţiile obligatorii ale rezidenţilor parcului, mărimea
cărora este stabilită de Administraţie în conformitate cu regulamentul acesteia, în funcţie de
numărul rezidenţilor parcului şi venitul din vînzări al acestora. Mărimea cotizaţiei obligatorii a
rezidentului parcului se stabileşte în condiţii egale şi nu poate fi discriminatorie. (4)
Administraţia nu are dreptul să intervină în activitatea economică a rezidenţilor parcului.
Articolul 7. Rezidenţii parcului (1) Înregistrarea rezidenţilor parcului se efectuează de către
Administraţia acestuia în conformitate cu Regulamentul de înregistrare a rezidenţilor parcului,
aprobat de Guvern, în care vor fi indicate în mod expres şi exhaustiv procedura şi cerinţele de
înregistrare, precum şi modelul contractului privind desfăşurarea activităţii în parc. Persoanele
juridice sau fizice la solicitarea cărora a fost creat parcul se înregistrează din oficiu în calitate de
rezidenţi ai acestuia. (2) Persoana înregistrată în calitate de rezident al parcului încheie cu
Administraţia acestuia un contract privind desfăşurarea activităţii în parc şi este introdusă în
Registrul de evidenţă a rezidenţilor parcului la data semnării contractului. Contractul se încheie
pe o perioadă de cel puţin 4 ani. Termenul contractului nu poate depăşi termenul de
funcţionare a parcului. (3) În contract se indică: a) genurile de activitate autorizate; b) drepturile
şi obligaţiile rezidentului parcului şi ale Administraţiei parcului; c) cuantumul cotizaţiei
obligatorii; d) tipurile rapoartelor pe care le prezintă rezidentul parcului Administraţiei acestuia;
e) răspunderea părţilor în caz de încălcare a prevederilor contractuale; f) alte clauze negociate
de părţi. (4) Rezidenţii parcului desfăşoară, drept activitate principală, una sau mai multe din
activităţile prevăzute la art.8 în sediile lor şi ale subdiviziunilor lor amplasate pe teritoriul
Republicii Moldova. (5) Rezidenţii parcului ţin evidenţa contabilă a activităţii lor şi prezintă
rapoarte, dări de seamă şi declaraţii în modul stabilit de legislaţia în vigoare. (6) Rezidenţii
parcului nu poartă răspundere pentru obligaţiile Administraţiei acestuia. (7) Administraţia
parcului ţine Registrul de evidenţă a rezidenţilor parcului şi eliberează certificate confirmative
privind deţinerea titlului de rezident al parcului.

Hotărârea guvernului 904 din 2018:

Obiective specifice pînă în anul 2023:

– Sporirea numărului companiilor TI mari cu minimum 10 companii, cu specificaţia Biroului
Naţional de Statistică: de la 250 de salariați;
– Sporirea numărului companiilor TI mici și mijlocii pînă la 1000 de companii;
– Creșterea cifrei de afaceri a companiilor din sectorul TI pînă la 500 mil. dolari SUA;
– Existenţa a cinci centre de inovație în domeniul TI;
– Creșterea investițiilor publice și private în TI cu circa 250 mil. dolari SUA în următorii 5 ani;
– Crearea a minimum 50 mii m2 infrastructură fizică pentru antreprenoriat IT.
 Analiza SWOT a industriei TI
Puncte forte
⇒ Ușurința de a face afaceri: Moldova a urcat 65
de poziții în clasamentul Doing Business al Băncii
Mondiale pînă pe locul 44 în 2017
⇒ Prioritizarea industriei TI: Guvernul acordă o
atenție specială sectorului TIC, avînd în vedere
contribuția sa semnificativă la produsul intern
brut (7,5% în 2016). Mai mult, inițierea și
desfășurarea afacerilor în țară au devenit mai
simple
⇒ Stimulente specifice industriei: Legislația
Republicii Moldova stabilește premisele necesare
pentru impulsionarea dezvoltării industriei TI,
precum și un regim fiscal facilitar rezidenților
parcurilor TI, care constă în: 1) aplicarea
impozitului unic în mărime de 7% din obiectul
impunerii, care înglobează mai multe tipuri de
impozite și taxe; 2) garantarea regimului fiscal
preferențial timp de 10 ani pentru rezidenții
parcurilor TI; 3) sistemul virtual de rezidență:
companiile rezidente care își desfășoară deja
activitatea în orice localitate din Republica
Moldova pot beneficia de prestații după
îndeplinirea obligațiilor legale ca membri a unui
parc TI virtual
⇒ Axarea pe e-Guvernare: Republica Moldova a
făcut investiții și progrese semnificative în
domeniul e-guvernării, îmbunătățind climatul de
afaceri general prin servicii de e-guvernare
avansate
⇒ Cererea puternică în sectorul public pentru
soluții TI
⇒ Personal înalt calificat în sectorul TIC
⇒ Forța de muncă multilingvă
⇒ Conlucrarea facilă dintre sectorul public, privat
din domeniu și partenerii de dezvoltare
⇒ Rețele de comunicații în bandă largă bine
dezvoltate
⇒ Regimuri de comerț favorabile
Oportunități
⇒ Creșterea atenției statului față de problemele
și necesitățile sectorului
⇒ Stabilirea parteneriatelor cu companii
multinaționale din domeniul TI
⇒ Atragerea investițiilor străine și autohtone
pentru dezvoltarea startupurilor TI
Puncte slabe
⇒ Capacitate financiară limitată a statului pentru
susținerea directă a sectorului TI
⇒ Lipsa instrumentelor de susținere financiară a
proiectelor inovaționale
⇒ Insuficiență de specialiști calificați
⇒ Capacitățile limitate ale companiilor TI locale
de inovare digital
⇒ Lipsa accesului la finanțare de risc și business
angel și ICO
⇒ Capacitățile de marketing insuficiente și
certificările de personal slab dezvoltate
⇒ Insuficiența platformelor de co-working și
consultanță în dezvoltarea afacerilor pentru
startupuri TI
⇒ Lipsa brandingului și a strategiei de marketing
și atragere a investițiilor pentru industria TI
⇒ Cererea de servicii TI rudimentară și slab
diversificată din partea sectorului privat,
rezumată doar la servicii de bază
⇒ Lipsa culturii și cheltuielile derizorii pentru
cercetare-dezvoltare ale companiilor. În
clasamentul „Indicele global al competitivității”,
Republica Moldova se plasează abia pe poziția
128 din 137 de state analizate
Amenințări
⇒ Sectorul fragmentat: Sectorul TI din Republica
Moldova este în prezent extrem de fragmentat.
Unele dintre provocările-cheie sînt: 1) accesul la
finanțare și capital de risc; 2) expunerea la piețele
internaționale potențiale; 3) capabilități de
vînzări și marketing limitate; 4) alinierea la
 ⇒ Dezvoltarea continuă a tehnologiilor și
inovațiilor și a capacității de absorbție a acestora
⇒ Dezvoltarea comerțului electronic și sistemului
achiziții electronice
⇒ Atragerea resurselor umane calificate
⇒ Stimularea cererii interne pentru produse TI
din partea sectorului privat
standardele de proces și standardele de calitate şi
certificări.
⇒ Presiunea competitivă internațională
⇒ Adaptarea lentă a sistemului educațional la
cererea pieței forței de muncă TI
⇒ Participarea slabă a studenților la programele
de educație în domeniul TI

Tema: Activitatea economică a firmelor pe piață

Întreprinderea este un grup de oameni începând cu 1. Mediul intern al activității
întreprinderii trebuie sa aibă intrări din mediul extern(relații de parteneriat,
resurse umane, status, învestiții, instituții financiare, resurse materiale, furnizorii)
și ieșiri în mediul extern ().
ACASĂ Lanțul valoric in industria IT.
Tema: Mijloace fixe.
1. Mijloace fixe și clasificarea lor.
2. Uzura și amortizarea mijloacelor fixe.
3. Evaluarea mijloacelor fixe
4. Eficiența folosirii mijloacelor fixe și indicatori
5. Căile posibile de sporire a eficienței mijloacelor fixe.
Subtema: mijloacele fixe și clasificarea acestora.
Mijloacele fixe ale întreprinderii sunt mijloace de muncă care participă la procesul
de producție de mai multe ori și treptat își transferă valoarea inițială pe măsura
uzurii asupra produsului finit (nou creat), aceste mijloace de muncă nu își schimbă
sau își schimbă ne esențial forma sa natural substanțială.
Mijloacele fixe includ în sine obiecte separate sau complexe de obiecte deținute
de către întreprindere în calitate de mijloc economic, pentru desfășurarea
diferitor activități, pentru includerea acestor obiecte în categoria mijloacelor fixe
activele trebuie să îndeplinească două condiții:
- Durata de exploatare a activului să fie mai mare de 1 an.
- Valoarea activului trebuie să fie nu mai mică de cât de limita stabilită de
lege art. 26 prim al codului fiscal al RM care constituie 6 mii de lei.
Standardul național de contabilitate Imobilizări corporale și necorporale definește
mijloacele fixe ca imobilizări corporale transmise în exploatare valoarea unitară a
cărora depășește plafonul valoric stabilit de legislația locală.
Imobilizările sunt activele deținute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de
1 an în activitatea entității economice sau pentru a fi transmisă în folosință
terților.
Imobilizări:
- Corporale reprezintă imobilizări sub formă de mijloace fixe, terenuri,
imobilizări corporale în curs de execuție, resursele minerale
- Necorporale reprezintă imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă
materială dar sunt identificabile și controlabile de identitatea economică,
(exemple: 1) cheltuieli de constituire(ex: licențe, patente, franșizele),
2)cheltuieli de cercetare dezvoltare(ex: cheltuieli legate de modernizarea
tehnologiilor proiectarea unor tipuri de servicii, know-how, desene și
modele industriale),3)concesiunile drepturile de autor (ex: mărcile
înregistrate, web-site, programele informatice), 4) fondul comercial(ex:
strategii de marketing)).
Mijloacele fixe ale întreprinderii se clasifică după câteva criterii:
1. În dependență de modul de participare la producție
 Mijloace fixe productive care participă nemijlocit la procesul de
producție sau creează condiții(ex: echipamente, clădiri).
 Mijloace fixe neproductive care sunt destinate satisfaceri intereselor sau
necesităților sociale ai lucrătorilor companiei.
2. În dependență de forma naturală mijloacele fixe se clasifică:
 Clădiri blocuri sau secții de producție etc.
 Construcții speciale (ex: sonde de petrol, drumuri fântâni arteziene)
  Instalații de transmisie (ex rețele electrice, telecomunicații, conductele)
 Mașini și utilaje (ex: generatoare și transformatoare, linii tehnologice
automate, aparate și instalații de măsurare reglare, calculatoare)
 Mijloacele de transport(aerieni, sau maritimi)
 Unelte scule inventar de producție și echipament
 Alte mijloace fixe
Subtema: Uzura și amortizarea mijloacelor fixe.
Uzura mijlocului fix este pierderea parțială sau totală a proprietății de consum și
a valorii în procesul exploatării sub influența atât a factorilor naturali cât și a
factorilor de influență a progresului tehnic și creșterii productivității muncii.
Deosebim 2 feluri de uzură:
- Uzură fizică (factori naturali)
- Uzura morală (pierderea valorii legată de creșterea progresului tehnic și a
productivității muncii).
Amortizare este un proces de evaluare și recuperare a valorii activelor fixe
constituindu-și în acest scop fondul de amortizare care este destinat înnoirii
mijloacelor fixe.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare a lunii de
punere în funcțiune a mijlocului fix prin metoda lineară de amortizare.
Metoda lineară prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul
duratei de utilizare a obiectului.
Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se determină ca raport dintre 100% și
durata de funcționare utilă stabilită de către guvern.
Nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu tipul gratuit.
Esența economie:
Aspect tehnologic al economiei:
 Economia resurselor
 Economia reproductivă
 Economia națională
Știința economică a întemeiată pe trei principii
 Interacțiunea dintre teorie și practică:
 unitatea dintre analiza micro și macroeconomică Ce? Cum? Pentru cine
de produs?
 Istorismul real. Știința economică trebuie să se bazeze pe știința
economică reală.
Eficiența – reprezintă obținerea rezultatelor maxime cu cheltuieli minime din
resurse materiale financiare energetice și într-o perioadă scurtă de timp.
Noțiunile Fundamentale ale teoriei economice sunt:
 Fenomen economic - reprezintă o formă exterioară a activității
economice respectiv aspecte și ale economice, care apar și să manifestă
la suprafața acesteia și pot fi cunoscute de oameni în mod direct
(inflație, șomaj, criză economică).
 Proces economic – exprimă transformările cantitative structurale și
calitative în starea activității economice, care evidențiază desfășurarea
acesteia în timp și spațiu (ex: creșterea productivității muncii (Wm / t),
diviziunea muncii).
 Categorie economică – abstracție științifică, care reflectă una din laturile
relațiilor economice (ex: valoarea, venit, capital, etc.).
 Lege economică – reflectă legăturile generale, esențiale, necesare,
repetabile, și relativ stabile ale fenomenelor și proceselor economice.
!!!Legile economice se deosebesc de legile naturii prin faptul că ele
funcționează numai prin intermediul activității oamenilor!!! (legea
cererii, ofertei, concurenței etc.).
Productivitatea muncii - reprezintă volumul produsului fabricat într-o unitate de
timp sau timpul necesar.
Funcțiile teoriei economice:
 Funcția de cunoaștere a fenomenelor și proceselor economice –
cognitivă
 Funcția metodologică – care servește ca bază teoretică a tuturor
disciplinelor economice. După expresia lui P. Samuelsson, teoria
 economică este regina științelor economice fiind știința celor mai
generale legi ale întregii vieți economice.
 Funcția practică – care servește ca bază în elaborarea politicii
economice reale
 Funcția educativă
Tema2: Activitatea economică și elementele ei de bază
Obiectivele temei:
 Nevoile umane și clasificarea lor
 Resursele economice și bunurile economice
 Fazele activității economice.
Nevoile Umane – reprezintă cerințele materiale, economice, sociale, spirituale, de
mediu ecologic ale vieții și activității oamenilor.
Caracteristici
 Nevoile Umane sunt nelimitate ca număr(odată cu dezvoltarea
progresului tehnologic-științific apar mereu noi nevoi umane)
 Nevoile umane sunt limitate în capacitate (satisfacerea nevoilor în
hrană)
 Nevoile umane sunt concurente și substituibile, înlocuindu-se reciproc în
timp și spațiu
 Nevoile umane sunt complementare condiționându-se unele pe altele
 Nevoile umane reproductibile.
Nevoile umane pot fi clasificate în grupe:
 Nevoi natural-biologice sau fiziologice, care sunt necesare oricărui
individ(aer, apă, hrană, îmbrăcăminte etc.)
 Nevoi sociale, legate de formarea și perfecționarea profesională a
oamenilor de educație de cultură. În ansamblul nevoilor rolul principal îl
ocupă nevoile economice: cerințele de bunuri materiale și servicii.
Nevoile umane se află într-o legătură reciprocă cu interesele economice.
Interese economic:
 Personale
 De grup
 Private
 Publice
 Curente
 De perspectivă
 Permanente