MIZERIA ISTORICISMULUI

KARL R. POPPER
THE POVERTY OF HISTORICISM
by Karl Popper

© 1996. Central European University Press.

© Karl Popper 1957, 1960, 1061

MIZERIA ISTORICISMVLUI
Kar l Popper
Traducere de DAN SUCIU şi ADELA ZAMFIR.

Această carte a apărut cu sprijinul C. E. U. Press

şi al Fundaţiei SOROS pentru o Societate Deschisă România

ISBN 97 3 - 571 - 176 - I

Toate drepturile asupra acestei ediţii rezervate Editurii ALL.

Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată
fără permisiunea scrisă a Editurii ALL.

Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate editurii.

The distribution ofthis book outside Roumania

is prohibited without the written permision of BIC ALL s.r.1.

Editura ALL Bucureşti

Carol Knappe 20 sect. J
ir 31279 9 0; 223 4 3 35
Fax: 31277 95

Departamentul difuzare Bucureşti

Hagi Ghiţă nr. 57 sect. J
ir 665 37 45 ;
666 3800;
223 3 244

Redactor: Petre Dan

Coperta: Daniel Munteanu
Tehnoredactare Valentin Simionescu

PRINTED IN ROMANIA
MIZERIA ISTORICISMULUI

KARL R. POPPER

Traducerea: DAN SUClU, ADELA ZAMFIR

 În memoria nenumăraţilor oameni, femei şi bărbaţi de toate credinţele,
naJiile, sau rasele care au căzut victime credinţei fasciste şi comuniste În
Legile Inexorabile ale Destinului Istoric.
 CUPRINS

FALS C U VÂNT Î NAI NTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VI I I

N OTĂ I STORiCĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . .. . . . . . . . . . . . . . XVI I
PRE FAŢĂ LA E D IŢIA G E RMANĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XVI I I
PRE FAŢĂ L A E D IŢIA E N G L EZĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XXI
I NTRO D U C E R E . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . XXIV
I DOCTR I N E L E ANTI NATU RA L I STE A L E I STO RI C I S M U L U I ... . . . . . .. . .... . .. 1
1 . Genera l izarea . . . . .
. . ......... . .
..... . . ........ . . ... . . . . . .... . .. . . . ... .. . .. . . ... . . . . .... . . ... . 2
2 . Experi mentu l . ......... . . .. .
. .......... . ... . . . ........... ..... . ....... . . . . .. . . . . ... . . . ..... . .. 3
3. Noutatea . . . . .... . . . . . . .... . . . . ............. . . ....... . . ........... . . .... . . .. ... . . . . . . . ..... . ..... 4
4. Complexitatea . ... . . . .. . . ... . ....................................... . .... . .. . . . . . . . .. . . . . . ... 6
5. I nexactitatea pred i cţiei . . . ... . . .. .... . . . . . . . . . . . .... ..... . ........ . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . .. 6
6. Ob iectivitate şi eva l u a re . . .. ............. ....... ....... . . .. . .. . . . . .. ...... . . . . .......... 7
7. H o l i s m u l . . . .
........ . . ..... .............. . .............. . . . ..... . . . . . . ... . . . . . .... . ..... . ... . . 10
8. Î nţel egerea i ntu itivă . . . . . .
. . ................ . .. ........ . . .. . . .. . . . ... . . . . . . . . .. . . .. . .. . . . 11
9. Metode cantitative . .
............ . . .................. . ........ . .. . . . .. . .... . . . . . . . .. . . .... 14
1 0. Esenţi a l ism versus nom i n a l i s m . . . . . . ....... ... .......... ... . . ... . . ... . . .. . . . ... .. 16
I I DOCTR I N E L E PRONATU RA L I STE A L E I STO R I C I SM U L U I ... . ... . . . . ... . . 23
1 1 . Comparaţ i e c u astronom i a .
Prognoze p e termen l u ng şi l a scară l argă . ....... . . ..... . ........ . . . . . . ..... 24
1 2. Baza observaţion a l ă . . . ... ............ ..... . . .............................. . . ........... 25
1 3. D i n a m i c a soc i a l ă . .... . . . ....... . .... . . . ......... ..................... . . . ....... . ..... . . .. 26
1 4. L e g i i stori ce . .
........... . . .... ..... . . . . . ............. . .. . . ..... . . . . .. . . . . . . . .... ..... . . . . .. . 27
1 5. Profeţi e i storică versus i n g i nerie soc i a l ă ....... . ..... . ... . . . ........ . ........ . 28
1 6. Teori a dezvoltări i i stori ce . . . ..................... . .... ............. . . ... . . . . ........ . 30
p
1 7. I n ter retare versus p l a n i fi carea sc h i mbări i soc i a l e . . ........... . ... . .... . 33
1 8. Conc l uz i i l e anal izei . . .. . . ..
..... .... . .. .. ....... ... .. ................................... 35
I I I C R I T I CA DOCTR I N E LO R ANTI NATU RA L I STE . . . . .. .. ......... . . . . . . . . .... . . 37
1 9. Scopuri practi ce a l e acestei critici .. . . ..... ...... ....... . . . . . . . . . .. . . . ... ...... . 37 .

20. Soc iologia abordată teh n o l ogic . . . . . . .. . . . . . .... . .. ... . . .. .... . . . . . . . . . ... ....... 39
21 . I ng i nerie grad u a l ă versus i n g i nerie utopică . . ........... . . . . .... ....... . . . . 43
..

VI
 22. O al ianţă deloc sfântă cu utop i sm u l ..................... . .................. . .. . 49
23. Critica hol i sm u l u i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
24. Teoria hol i stă a experi mentelor sociale .
.................. . . ... ............... 58
25. Variab i l itatea condiţi i l or experi menta l e . .. .............. ... . .. .
.... .. ......... 66
26. Sunt general izări l e l i m itate la perioade de t i m p ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
IV C R I TICA DOCTR I N E L O R PRONATURA L I STE ................................. 75
2 7. Există o l ege a evo l uţiei ? Legi ş i ten d i nţe de dezvoltare . .... ........ . . 75
2 8 . Metoda red u cţiei . E xp l i caţia cauzal ă . Pred i cţie şi profeţie ......... 86
29. Un itatea metodei ................ ......................................................... 93
30. Şt i i nţe teoretice şi i stor i ce . .
................ .................. ...... ................ 1 03
31 . Logica situaţiei În i storie. I nterp retarea i storică . ... ..................... 1 06
32. Teoria i n stituţională a 'p rogresu l u i . . ............................................ 11O
33. Conc l uz i e . Ape l u l emoţional la i sto r i c i s m , . . .. . . ... .... . . . . . . . . . . . . . . . . .
.. 115
 FALS CUVÂNT ÎNAINTE LA
MIZERIA ISTORICISMULUI

Mizeria istoricismu!ui, d i mpreu nă cu o suită i m p resi onantă de alte c ă rţi,

apare În cadru l u n e i seri i care pune la Îndemâna cititoru l u i d i n E u ropa
Centra l ă �i de Est, În particu lar a cel u i român, scrieri i nacces i b i l e Înai nte
de 1 989, pentru că toate Împ reu nă, şi poate fiecare separat, ar fi avut u n
efect d i zol vant as upra total itari smu l u i . Pri ntre ele, Mizeria istoricismu/ui
ocupă u n loc apa rte. Aceasta este cel puţi n co n v i n gerea mea personală,
dar n-aş putea-o expune În cad r u l u ne i "prefeţe " , ad ică a u-n u i loc pres u p u s
a oferi o perspectivă Încă rcată d e autoritate .
Toate cărţi l e d i n seria aceasta au prefeţe . Î n fond, ele pot fi s i mple n ote
i ntrod u ctive men ite să ofere c i tito ru l u i un m i n i mum de i nformaţ i i care să
ajute l a desc h i derea u ş i lor potrivite În l u mea sc rieri lor fi l osofi ce, soc iale,
po l itice. C h iar ş i aşa privi nd l ucruri l e, tot s-ar p u n e o problemă del i cată În
caz u l u n u i autor prec u m Kar l R . Poppe r. Î n pr i m u l rând, Popper 3 refuzat
În repetate rân d u r i să accepte prefeţe la l ucrări l e sale.' Î n al eloi lea r.1nd,
fi losofia popperiană este an i mată de u n spirit antiautoritar, i ncompat i b i l
cu ideea u n u i "pu nct " d i n care s-ar putea i n d i ca d ru mu ri l e care trebu i e
u rmate Î n c it i rea u n u i text.
Scop u l scrieri i de faţă este să încerce să producă o înţel egere (fi l osofi că)
a aceste i atitu d i n i popperiene.
An i i când a trăit Karl Popper se confu ndă aproape cu veacu l al XX- l ea .
E I s-a n ăscut l a Viena p e 28 i u l i e 1 902 . Exi stenţa s a avea să f i e b u l versată
de even i mente c u m au fost pri m u l şi cel de al do i l ea război mondia l .

I D i n câte Î m i pot aminti e u personal, Societatea deschis a aprut Î n româneşte fără o

prefaţă, Între a lte le, pentru că Sir Karl Popper a insistat să nu fie prefaţată. Ost i l itatea l u i
Popper Împotriva prefelelor a fost confirmată d e Mark Nott urno şi Adam Chmielewski În
cadru l unei dezbateri pe margi nea fi losofiei lui Karl Popper ( U n iversitatea Central-Europeană,
februarie, 1 996). Le mulţumesc participanţilor la dezbaterea respectivă şi, În spec i a l l u i
Mark Notturno şi Gvozden Flego pentru sugest i i l e oferite. Des igur, Însă, răspunderea pentru
neajunsurile textu l u i de faţă Îmi aparţine În Întreg i me.

V I I I
 , FA LS CUVÂNT ÎNAINTE LA MIZERIA ISTORICISMULUI

. Casa pări ntească, scria Kar l Popper, era u n l oc înţesat de cărţ i . 2 Cirţi l e
şi m u z i ca îl fascinează p e m i c u l Kar l . 3 Popper Îş i ami nteşte de u na d i ntre
primele sal e întâ l n i ri cu fi losofia, cam pe la c i n c i sprezece an i , 4 când nu a
fost În stare să dezvolte un argu ment convi n gător, în oc h i i tată l u i său,
Împotriva a ceea ce Karl Popper a n u m it toată viaţa sa "esenţi a l i s m "
(convi n gerea că exi stă Înţelesu ri veritab i l e a l e cuvi ntelor) . Eşec u l acesta
l -a condus la o opţi u n e fi losofi că foarte i mportantă : să nu d i scute n i c i odată
despre cuvi nte şi Înţe l esu l lor.
Cărţ i lor şi m u z i c i i avea să l i adauge În an i i adolescenţei experi enţa
vieţi i sociale. Popper este deja s u b i nfl u enţa i d e i l o r soc ial iste, când la n i c i
şaptesp rezece a n i , se apro p i e de m i şcarea com u n i stă .5 Legătu ra c u
m i şcarea com u n i stă n u d u rează m u lt ti mp, d a r Popper ream i nteşte, şi În
1 992 , conc l u z i i l e pe care l e-a tras atu nc i . 6 E l e cred că ar putea fi rezu mate
În fe l u l u rmător: marx i s m u l este i nextricabi l Întreţesut cu dogmatismu l .
D e asemenea, Î n pofida adm i raţiei sal e pentru mişcarea m u ncitorească
v i e neză, care - aprec ia Popper - co n v i n sese mase largi de oame n i să
În l oc u iască alcoo l u l c u exc u rs i i l e la m u nte, m u z i ca proastă c u m u z i ca
c las i că, romanele de d u z i n ă cu l ectu r i l e serioase, 7 el este dezamăgit de
b i rocraţia generată de către mi şcarea social-democrată . B
M u ltă vreme Însă, Karl Popper nu a scri s n i c i u n text În care să dezvă l u ie
conc l uz i i l e sal e privitoare la marx i s m . Marx i s m u l era şi teo ria l ideri lor
social-democraţiei austriece din an i i ' 2 0, iar anti-marxism u l ar fi Însemnat

2 Cf. Kar l Popper, The Unended Quest. An Intellectual Autobiography, Londra, Routledge,
1 992, p. 1 1 . (Această autobiografie a apărut i n iţial ca parte a u n u i volum dedicat l u i Popper
În celebra serie "The Li brary of Living Phi losophers " editată de Pau l Arth ur Sch i l pp - un fel
de "premiu Nobel " În fi losofie).
J În privi nţa muzicii, v. ibidem pp. 53 - 72. Popper a şi compus muzică.
4 Ibidem, p. 1 7.

5 Ibidem, p . 3 3 .
• V. Postfaţa la e d i ţ i a r u s a Societăţii deschise (OtkrÎtoe obşcestvo i ego vragi, Moscova,
Kulturnaia i n iş i ativa, 1 992, vol . l!, pp.480, 484).
7 Karl Popper, Op. cit. p. 36.
8 Într-una d i n lecţi i le sale de la London School of Economi cs, Popper a rel atat fel u l În
care, atunci când se ocupa cu asistenţa soc i a l ă În Viena guvernată de soc i a l i şti, a reuşit să
obţină O sti cl uţă de dez infectant abia după ce a făcut o cerere, a dat exp l icaţ i i unu i doctor
şi apoi s-a dus până la un spital din Viena, totul impli când l ungi drumuri prin marele oraş
(textul lecţiei se găseşte În Arh iva Ka rl Popper şi este citat de Mark A. Nottu rno În conferinţa
sa "The Open Soci ety, and Its Enem ies: Community, Authority, and B u reaucracy " , Praga
9-1 0 noiembrie 1 995, text nepub l i cat).

I X
KARL R. POPPER

un sprij i n pentru adversa ri i a utoritari şi fascizanţi ai soc i a l -democraţi l or. 9

Abia Între 1 935 şi 1 943 el scrie cele două cărţi - Mizeria istoricismu/ui şi
Societatea deschisă - În care dezvo ltă pe l a rg arg u mentele sale Împotriva
marx i s m u l u i .
C u totu l a l t i m pact a avut asupra l u i Popper Întâ l nirea s a c u opera l u i
E i nste i n . E I a asi stat c h i a r Î n 1 91 9 l a o conferi nţă ţ i n ută d e către E i n ste i n . 10
Ceea ce l-a convi ns cel mai m u lt pe Popper la E i nste i n era capacitatea
acestu i a de a i n d i ca testel e care ar putea face teo r i a sa de nes u sţi n ut. 11 O
astfel de teorie este deschisă l a critică.
Î n 1 935, Popper p u blică L ogica cercetării, l uc ra rea c a re avea să
defi nească l i n i i le de forţă a l e Întregi i sa l e fi l osofi i . 12 La i d e i l e acestei cărţi
trebu ie să ne raportăm atu n c i când vrem să Înţel egem ce l e l a l te scrieri ale
sale.
Logica cercetării l-a făcut pe Popper celebru În cercu r i l e fi losofi l o r
profesion işti . E I a fost, Între a ltele, i nvitat să ţ i n ă o conferi nţă l a Londra . 13
Popper stă tot m a i m u l t, d u pă 1 935, În Ang l i a . Apo i , el a emigrat, În
1 937, Împreu nă cu soţia sa, În Noua Zeelandă. Î n N o u a Zeel andă el a
sc r i s Societatea deschisă şi a dat o formă publ icab i l ă Mizeriei istoricismu/ui.
Pentru a mbel e scrieri a găsit cu g reu ed i tor i .14 Societatea deschisă, de
exe m p l u , a fost res p i n s ă p e n t r u " at i t u d ihea i revere n ţ i o a s ă faţă de
Ari stotel " . 15
Karl Popper s-a stabi l it În Ang l i a În i a n u a rie 1 946. A predat l a London
School of Economics. Angl i a a devenit a doua sa patrie şi, de a ltfel, Karl
Popper a deven it "Sir Ka rl " .
Î n 1 950, Popper a căl ătorit În S . U .A. şi a p rezentat o conferi nţă l a
P r i n ceto n l a c a re a u a s i stat E i n ste i n ş i B o h r . E I a Încercat c h i a r să- I
convertească pe E i nste i n la i n determ i n i s m . 1&

• ef. Karl Popper, Op cit. , p. 37.

10 I b idem, p.37.
1 \ Popper vede aici o atitud ine abso l ut opusă dogmatismul u i unor autori precum Marx
şi F reud, care nu vorbesc decât despre "verif icarea" teori ilor lor favorite (Ibidem, p. 38).
12 Pentru o prezentare deta l iată a locul u i şi rol ului acestei cărJi În cadrul creaţiei fi losofice

popperiene v. Mi rcea Flonta Despre rădăcinile istorice şi destinul «Logicii cercetării», În Karl
Popper, Logica cercetării, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1 98 1 , pp. 1 3-53.
1 3 Cf. Karl Popper, Op cit., p. 1 08 .
1 4 V . Prefaţa la ediţia germană a Mizeriei istoricismului pentru o succintă descriere a
istoriei elaborării şi publicării a cestei lucrări.
15 Cf. Karl Popper, Op cit., p. 119 .
16 Un rezumat a l argumentelor sale poate f i găsit În Ibidem, pp. 129- 1 3 2 .

x
 FALS CUVÂN T ÎNAINTE LA MIZERIA ISTORICISMULUI

Logica cercetării avea să fie p u b l i cată la sfâ rşitu l an i l or '50 şi Într-o

vers i u n e În l i m ba englez ă . Karl Popper aj u nge să fie cons i derat tot m a i
m u l t c a u n u l d i ntre fi l osofi i c e i m a i i m port a n ţ i a i seco l u l u i , o p i n i e
consacrată şi p r i n apariţia, În 1 974, a vo l u m u l u i Sch i l pp.
Opera l u i Popper, centrată pe stu d i i de fi l osofi a şti i nţe i , a fost întregită
de-a l u n gu l timpu l u i de preoc upări l e sale pentru a lte zone ale fi l osofie i ,
c u m ar f i fi losofi a pol itică sau fi losofi a m i nţi i . 17
Karl Popper a tră it, de asemenea, sufi c ient de m u l t pentru ca să poată
comenta sfârşitu l reg i m u ri l o r com u n i ste d i n E u ropa şi eşec u l practi c a l
marxism u l u i, a l e căru i baze teoret ice l e atacă Î n Mizeri a istoricismu/ui.
Karl Popper a m u rit l a 1 7 septembrie 1 994.
Î n con son a nţă c u opţ i u nea fi l osofi că t i m pu ri e deja a m i ntită, fi l osofi a
l u i Popper nu este orientată către s u rpri n de rea de esenţe, n u defi neşte sau
desc rie " l u mea " În esenţa ei , ci este centrată pe rezolvarea de probleme. 18
O asemenea problemă este, de p i ldă, pusă de În locu i rea teoriei l u i Newton
de către teoria l u i E i nste i n . Nu fu sese oare "demonstrată " teoria l u i Newton,
n u era ea susţ i n ută de nen u mărate fapte?
Răsp u n s u l l u i Karl Popper l a p rob lema de m a i sus este În ace l aşi timp
orig i n a l şi elegant. Popper ne atrage atenţia asu p ra faptu l u i că În şti i nţele
demonstrat ive (de t i p matematic) arg u mente l e pe care l e prod u cem pentru
a p roba ceva tra n s m i t adevă rul de la prem i se către con c l u z i i . Dacă am
a n a l iza în să caz u l ba n a l al unei genera l izări empir ice referitoa re la u n
domen i u d e obiecte i nfi n it, a m observa că, p u nând, Într- u n a rgu ment,
e n u nţu l genera l i zator În locu l co n c l u z i e i ş i punând o serie (fi n ită) de
e n u nţuri si ngu l are (despre fapte) ca prem i se, adevăru l premiselor n u se
transmite către conc l u z i e. Ori câte fapte am acu m u l a, con c l u z i a n u devine
" m a i adevărată " . O r i c â n d p u t e m d a peste un fa pt c a re s ă fa l s i fi c e
genera l izarea e m p i r i c ă respectivă.
Teor i i l e empi r i ce n u pot fi demonstrate. E l e s u nt doar conjectu ri sau
i poteze. Noi fo losim asemenea i poteze În conj u ncţie cu descrieri de cazu ri

17
Cred că îşi păstrează şi astăzi valabi l itatea aprecierea făcută de M i rcea Flonta, În
1 98 1 , conform căreia Karl Popper este "un clasic a l fi losofiei seco l u i u i XX" (Mircea Flonta,
Op cit, p. 1 3).
18
D u pă Popper, e x i stă prob leme În fi l osofie (vez i În acest sens "The nature of
p h i l osop h i c a l prob lems and their roots in s c i ence " În Karl Popper, Conjectures and
Refutations, Londra, Routledge, 1 989, pp. 66-96). Iar Într-o disciplină studiem nu un domen i u
sau un obiect, c i probleme (ef. ibidem, p 6 7 )
. .

X I
KARL R. POPPER

part i culare (care se numesc te h n i c "cond iţi i i n iţiale " 19 ) pentru a genera
concluz i i (producând astfe l , d u pă caz, pred i cţi i sau exp l icaţi i ) . Î n asemenea
argumente, ceea ce se tran smite (de-a- ndoase l ea, de la concluz i e către
prem i se) este fal su l . Dacă p red i cţi i l e noastre nu pot trece testele la care
sunt sup u se, atunci cel puţ i n u n a d i ntre p re m i se este falsă.
Marea vi rtute a şti i nţei nu con stă, În viz iune popperiană, În i nfai l i b i l itea
teo ri i l or e i , ci În oferi rea unui spaţiu amp l u pentru d i scuţia critică. Teori i l e
şti i nţifice nu pot fi demonstrate, e l e pot fi doar c r iticate.
Reversul concluziei simple de mai sus este că teori i le care nu pot fi criti cate
nu ţin de domen i u l şti i nţei . M iezul moralei popperiene este că În şt i i nţă nu
suntem ori entaţi către acumularea de adevăruri, nu căutăm să inc ludem cu
orice preţ cât mai multe adevăruri, c i urmă rim el i m i narea falsuri lor. 20
U na d i ntre impl i caţi i l e cele mai subti l e ale poz iţiei sc h iţate mai sus
este că În şt i i nţă nu ex istă experţi . Pe de o parte, a spune că o teorie n u
poate f i ( n i c i măcar Î n pri n c i p iu) Înţel easă de către un non-expert Înseamnă
să Înc h i z i teoria l a critică. Pe de altă parte, a i nvoca n i şte adevăruri pe
care numai experţ i i l e ştiu rev i n e l a a c rede că e x i stă momente de
i nfai l i b i l itate În şti i nţă ca atare. Şti i nţa nu pune Însă bariere În calea n i mănui .
Nu exi stă un cerc al i n iţiaţi l o r În tai nele e i . Practi canţi i ei de mare clasă
sunt pur şi s i mplu persoa ne c u un acut s i mţ c ritic, Îndelun g exersat, În
vreme ce n o i i ven i ţi cad mai uşor p radă tentaţiei de a cauta să desc h i dă
uş i l e care i -ar transforma În " i n iţ i aţi " . 21

19
Predicţi i le (de exemplu, predicţ i i le privind eclipsele de Lună) n-ar putea fi făcute doar pe
baza legi lor un iversa le ale mişcări i corpurilor. Trebuie să ştim, În pl us, care sunt masele corpurilor
implicate (Soarele, Luna şi Pamântul), să fie indicat un moment de timp, plus poziţiile şi vitezele
corpuri lor (pentru caracterizarea conceptul u i de condiţii iniţiale v. Popper, Logica cercetării,
pp. 97-98, 1 29 (nota de subsol); pentru exemplul la care am făcut aluzie v. Karl Popper, The
Myth of the Framework, ed. de M.A. Notturno, Londra, Routledge, 1 994, p. 1 63).
20 Mark B l a ug, care subl i n iază caracterul normativ al regu l i l or metodologice popperiene,
atrage atenţ ia asupra u n u i l ucru interesant În contextul unei discuţ i i care, precum cea de
faţă, porneşte de la Mizeria istoricismului. Bl aug scrie că spec i a l i şt i i În şti inţele sociale sunt
mai bine pregăt iţi să accepte acest caracter normati v a l regu l i lor metodologice. Ei recurg
frecvent la inferenţe statistice şi, creionând o para lelă cu teoria Neyman -Pearson a inferenţei
statistice, B laug trage concluzia că şi În statistică mora la este aceea că trebuie să te fereşti
ma i degrabă de acceptarea unor fa lsuri decât de neacceptarea unor adevă ruri. Di scuţia ca
atare este Însă mai compl icată, pentru că, d i n raţ i u n i greu de evaluat aici, Popper n u s-a
referit, se pare, n i c iodată la teoria modernă a i nferenţei statistice. (Cf. Mark B laug, The
Methodology of Economics, Cambridge University Press, 1 980, pp. 20-2 3 . )
21 Î
n 1 993 Karl Popper scria: " N u mă socotesc un expert n ici În ştii nţă, nici În filosofie " (Karl
Popper, Op cit., p.IX). Nu este vorba aici doar despre modestie. Popperdeplora În mod explicit
teori i le care vorbesc despre ştii nţă În termeni ca special izare, experţi şi autoritate (ibidem).

X I I
 FA LS CUVÂNT ÎNAINTE LA MIZERIA ISTORICISMULUI

Capcana înti nsă de prefeţe este acum l esne de înţe les: ele par a fi locuri
de unde experţ i i d i rijează paş i i nesiguri ai cititori lor.
U n serviciu poate totuş i cred să facă un cuvânt însoţitor: e l poate încerca
să contrabalanseze efectul derutant al unor cro n i c i sau prezentă ri care ar
prelua e l e ro lul p refeţelor În care experţi i dau verd i cte cu pri v i re la opera
cuiva.
Î n acest sens, aş începe p r i n a p reven i cititorul asup ra pericolului de a
consi dera că Poppe r a fost un poz itivist. Mi se pare sufi c i ent să spun doar
că, spre deoseb i re de poz itivişti i d i n Cercul Vi enez, Popper nu respi n ge
m etafi z i ca: ase rţ iun i l e metafi z i ce, consi dera e l , au înţe l es, iar el în suş i se
socotea a fi susţi n ăto rul unei metafi z i c i rea l i ste. 22
Dacă pri n "poz itivist " s-ar înţe lege în să un autor care preţuieşte şt i i nţele
naturi i ş i scrie s i mplu ş i c lar, atunci Popper ar fi des i gur un pozitivist.13
Probl ema este doar că un asemenea sens al te rmenului "poz itivist " este
atâ t de l a rg încât r i s c ă să se c o n fu n d e cu s i m p l a i d e e de fi l osofi e
argumentativă .
Popper p reţu i a într-adev ă r şt i i n ţe l e natu r i i ş i c redea în u n i tatea
metodo logică a şti i nţe i sau, cu alte cuvi nte, În i deea că şti i nţe l e sociale au
ace iaşi m etodă ca şi şt i i nţe le naturi i . Dar, d i n nou, aici poate scăpa un
aspect original al poz iţiei sale. E I nu era de acord cu i deea tran sferului de
m etode d i n şti i nţele naturi i În şt i i nţe le soc iale. Cei care p ropun transferul ,
socotea Popper, îm părtăşes.c, d e fapt, o concepţie eronată despre metoda
şti i nţelor naturi i . După ei, În aceste şt i i nţe se porneşte de la fapte şi se
trece apo i , treptat, la general izări tot mai cupri nzătoare. 24
Popper nu p ropune un mod de a just ifi ca sau de a Întemeia teo ri i l e
noastre. E I nu ne propune, cum spuneam, să ne Întemeiem pe fapte. Metoda
şti i nţei arată În felul urm ător:
1 ) Se alege o prob lemă;
2) Se propune o soluţie (cu titlu de Încercare);
3) Soluţi i l e p ropuse sunt supuse unei d i scuţi i critice severe;

22 Ibidem pp. 67, 74. Titl ul sub care a fost publicată o dezbatere care s-ar fi dorit i n iţial
..

a fi Între Popper şi membri ai Şco l i i de la Frankfu rt (" Der Positivismusstrei " ) induce În eroare.
2J Popper a refuzat, de pi ldă, să polemizeze cu Habermas, căruia îi reproşa că nu ştie

cum să-şi form u leze ide i l e s i mplu, clar şi modest, fără dorinţa de a epata. Cele mai mu lte
di ntre afirmaţi i le l u i Habermas el le socotea ba nale (dar Îmbrăcate Într-o haină verba l ă
pompoasă). Restul s u n t greş ite. (Ibidem, p p . 73-74l.
24 Ibidem, p. 1 39 . Caracterizarea ami ntită dată metodei şti inţei, conti nuă Popper, este,
Între altele, de sorgi nte poz itivistă.

X I I I
KARL R. POPPER

4) D i scuţia critică dă la i veală noi p robleme. 25

Î n cercetă r i l e n oastre porn i m de l a probleme şi reven i m period i c l a
probleme. 26 Nu porn i m de l a fapte. L a fapte rec u rgem pentru a critica
teori i l e noastre, care n u sunt altceva decât i poteze sau conjectu ri, tenta­
tive de a oferi o sol uţie.
De aceea, nu este re l evant să deosebi m şt i i nţe l e natu r i i de cele soc iale
după obiectu l l or, văzut ca o sursă de fapte de la care p l ecăm În i nvesti gaţi i l e
noastre. Prob lemele sunt d i ferite ş i , i mp l i cit, sol uţi i l e p e care l e putem
oferi sunt d i ferite.
Axul întregi i argumentă r i d i n Mizeria istoricismului se const i t u ie,
p robab i l , din i deea că nu există un scenari u d u pă care se desfăşoară
i sto ria. 27 Acest scenariu nu este n i c i m ăcar constitu it d i n legi obiecti ve pe
care l e-am putea cumva descope r i . Acesta nu Înseamnă Însă că Popper
respi nge i deea unei şti i nţe sociale teo retice.
Expl i caţi i l e şti i nţei soc i a l e teo reti ce se constitu i e Într-un mod d i ferit de
cel urmat În şti i nţele naturi i . Legi l e l i psesc sau nu au re levanţa d i n şti i nţele
natu r i i ; rămân Însă cond iţi i i n iţiale pe care l e putem varia ş i cu aj utorul
cărora putem produce exp l i caţi i . Condiţi i l e i n iţiale defi nesc ceea ce Popper
n u meşte "situaţ i i " . 28 Dacă situaţ i i l e despre care este vorba sunt situaţi i -tip,
i deal i zate, atunci putem vorb i despre o logică situaţională, care constitu i e
m i ezu l şti i nţei soc iale teoretice. 29
Situaţ i i le-t i p nu trebu i e Însă, arată Popper, să ne facă să postu l ă m
exi stenţa de-s i ne-stătătoare a u n o r fenomene sup rai ndividuale ( d e genul
" războ i u lui " sau "armatei " ) , despre care am putea vorbi fă ră a red u ce
totu l , În ce l e d i n urmă, la acţiun i l e, dori nţele, aşteptă r i l e sau crezăm i nte l e
i nd i v i z i lor. I m perat ivul anal i zei situaţi i l or Î n şti i nţe l e soc iale Î n termen i i
acţiun i i i nd i v i dual e Popper ÎI numeşte i nd ividual i s m metodo logie. 30

15 De obicei Popper oferea În scrier i l e sa le o schemă a idoma unei formu l e d i n logică

pentru a face mai i ntuitiv fel u l În care vedea ele metoda. I n The Myth of the Framework
(p. 1 59) se găseşte Însă o prezentare de gen ul celei fo losite În textul nostru .
2 6 O problemă este o dificultate'- arată Popper ( Ibidem, p. 1 5 8).

" Poziţia care revi ne la a ne spune că istoria se desfăşoară după un scenariu Popper a
botezat-o istori cism (Ibidem, În spec ial p . 1 3ll .

28 V.
precizarea În acest sens şi În Ibidem, p. 1 66.
2 9 Ibidem. După Popper conceptu l de situa,tie socială joacă u n rol cheie În metodologia

şti i nţelor sociale. Pentru o caracterizare mai tehn i că a deosebiri lor d intre explicaţ i i l e din
şti i nţele naturii şi cele din şti i nţele sociale, v. Karl Popper, Objective Knowledge, pp. 354- 355.
10 A se vedea caracterizarea pe care o dă Popper i ndivi dua l i s m u l u i metodologie În
paragrafu l 29 d i n Mizeria istoricismului.

X IV
 FALS CUVÂNT ÎNAIN TE LA MIZERIA ISTORICISMUL UI

Cu toată i nfl uenţa i n d i scuta b i l ă pe care a exercitat o i nd i v i du a l i s m u l

m etodologic,3 1 m u l te dezbateri "şti i nţifice " s a u pol itice s e d u c Î n termen i
ca re, d i n păcate, Î I contraz i c fl agrant. Fantomele care "trag sfori l e " jocu l u i
soc i a l Î i obsedează adesea p e oamen i . Soc i etăţi l o r c a atare, n u i n d i v i z i lor,
se aj u nge să l i se atri b u i e scopu r i .
S - a r putea c a u n i i să s e Întrebe, atu n c i când a u d câte ceva des p re
fi l osofi a po l i t i c ă a l u i Karl Popper, c a re s u nt ţel u r i l e soci etăţ i i , care s u nt
o b i ect i ve l e pe c a re "ea-şi pro p u n e să le ati ngă " . Astfe l de Întrebă ri s u n t
fă ră s e n s Î n c o ntext popper i a n . Popper n u a re "v i z i u nea " u n e i soc i etăţi
desc h i se. EI nu ne p ropu n e un "stad i u " pe c a re "soc i etatea " ar u rm a să­
I ati ngă. Ceea ce ne su gerează Popper su nt regu l i a l e j o c u l u i (soc i a l ş i
po l i t i c ) . Sco p u r i l e l e fixează oamen i i , respectâ nd regu l i l e jocu l u i , dar
fă ră ca să-şi s u bordoneze ţe l u r i l e u n o r o b i ective p refi xate.
U r m ă r i re a de către i n d i v i z i a sco p u r i l o r l o r c o n d u ce des i g u r l a
probl eme (prob l e m e l e z i se "soci a l e " ) . Rezolva rea acestor pro b l eme Pop­
per o vede p r i n prisma metodei s a l e, centrate pe d i scuţia critică. 32 I a r, În
dep l i n ă consonanţă cu cele spuse m a i sus despre metoda şti i nţelor soc i a le,
rezo lvarea p roblemelor soc i a l e n u antrenează n i c i ea i poteze care să se
refere l a "soci etăţi " , "epoc i " sau "istorie " , ci priveşte so l uţionarea de cazu ri.
Caz u r i l e acestea pot să se coreleze Între e l e . U n ele so l u ţ i i pot fi ext i n se
de l a u n caz l a a ltu l , dar totu l a re aeru l u nei so l uţ i i caz c u caz.
Popper fo l oseşte În engleză te rmen u l "piecemea l " . Ori câte difi c u l tăţi
a m Întâm p i n a În tradu cerea l u i , su gesti i l e pe care l e ofe ră termen i i fo losiţi
În alte l i mb i n u treb u i e l u ate În sen s u l u nei presu puse "În a i ntă ri grad u a l e "
către ceva ( u n obi ectiv soc i a l ) . Este vorba doa r despre mod u l În care su nt
so l uţionate prob lemele soc i a l e, care c red că ar fi cel mai potrivit să fie
ca racterizat d rept u n u l caz cu caz.
P robab i l că, d u pă toate c e l e spuse până a c u m , n i m i c n u ar fi m a i
depl asat decât o co n c l u z i e În termen i genera l i despre " i m portanţa operei
l u i Popper În depăşi rea menta l ităţ i l o r tota l itare ş . a . m . d . " . Con c l u z i a

li I mpl icit ea este subiacentă Î n mare parte analizei m i croeconomi ce. Economişti d i n
şcoa la z i să "austriacă" o adoptă Însă, de pi ldă, exp l i c it, e a fi ind, de a ltfe l, În consonanţă c u
trad i ţ i i l e acestei şco l i ( v . Î n acest sens Ludwig Lachmann, The Market a s an Economic
Process, Oxford, Bas i l B l ackwe l l , 1 98 5 , pp. 3-4).
11 Vi ktor Van berg, referindu-se la Popper, vorbeşte despre un reformism social plasat În
cadrul unui l i bera l ism de factură anglo-saxon (v. Vi ktor Vanberg, Wissen.schaftsverstăndnis,
Sozialtheorie und politische Programmatik, TObi ngen, Mohr Verlag, 1 9 73, În special p.93).
KARL R. POPPER

acea sta a re o parte b a n a l ă (ope ra l u i Popper a avut şi a re contri b u ţ i a ei

la d i z o l va rea tot a l i t a r i s m u l u i şi a u r m ă r i l o r s a l e , ş i nu este n i m i c
s u rpri nzător În acest l uc r u ) , d a r n e p u n e ş i pe o p i stă p rofu nd g re ş i tă .
Opera l u i Popper (vez i f i e ş i n u m a i ce s p u n e e l despre experţi s a u despre
so l uţionarea prob lemelor soc i a l e) este o operă de c ritică soc i a l ă re levantă
pentru soc i etăţi care nu su nt "tota l i tare " . Î n acest sens, ea poate fi extrem
de gră itoa re ş i poate h răn i controverse fru ctu oase, i n c l u s i v În soc i etatea
rom â nească a a n i l o r '90.

MIHAIL-RADU SOLeAN

Bucureşti, mai-iunie 1996

XVI
 NOTĂ ISTORiCĂ

Teza fu ndamenta l ă a acestei cărţi - anume că c red i nţa În desti n u l istoric

este superstiţie pură ş i că n u se pot face pred icţi i asu pra c u rsu l u i i storiei
u mane prin metode şti i nţifice sau prin oricare a ltă metodă raţională - merge
m u lt În u rm ă spre i a r n a l u i 1 9 1 9 - 1 920. P r i n c i p i i l e genera l e au fost
completate În 1 935; au fost c itite prima dată sub forma u nei l ucrări i ntitu late
Mizeria istoricismului la o reu n i u ne privată, În casa u n u i prieten , Alfred
B ra u ntha l , la B ru xel les. La această Întâ l n i re, un fost student de-a l meu a
avut câteva contri buţi i i m portante l a d i scuţie. Era Dr. Karl H i lferd i ng, care
c u rând d u pă aceea a căzut v i ct i m ă Gestapo- u l u i şi su pe rstiţi i l or istorici ste
a l e cel u i de-al trei lea Rei c h . Au fost p rezenţi şi a lţi fi l osofi . Puţi n după
aceea, am c itit o l u c rare s i m i l a ră l a sem i n a r u l profesoru l u i F . A. von H ayek
l a London Schoo l of Econom ics. P u b l icarea a fost Întâ rz i ată cu câţiva a n i
pentru c ă m a n u scrisul m e u a fost res p i n s d e revi sta de fi l osofi e căreia Îi
fu sese tri mis. A fost publ icat pentru prima dată, În trei părţi, În "Econom i ca",
N. S . , voi X I , n r . 42 şi 43, 1 944 şi val . X I I , nr. 46, 1 945. De atu nci, a u
apărut sub formă de carte o ed iţie ita l i a n ă (M i l ano, 1 954) ş i u n a franceză
( P a r i s, 1 956) . Text u l prezentei ediţi i a fost revăzut şi s- a u făcut u n e l e
adău g i r i .

XVI I
 PREFATĂ LA EDITIA GERMANĂ
, ,

Această cărticică are o poveste l u ngă, care exp l i că În parte scu rti mea e i .
Teza sa fu n damenta l ă , că doctrina determinismului istoric este ş i v a fi
doar o su perstiţie, ori cât de "şt i i nţific " ar Încerca să se expri me, şi că n u
poate f i p rez i s raţiona l c u rsu l isto r i e i , am form u l at-o Î n i a rn a 1 9 1 9- 1 92 0
s u b i mpres i a P r i m u l u i Războ i Mond i a l ş i a m ito logiei com u n i ste referitoare
l a i m i nenta revol uţie mond i a l ă .
Critica mea l a ad resa c a racte ru l u i pseudoşti i nţific, pseu doisto r i c şi
m ito l og i c al fi losofi i l or i storiei, În spec i a l a l u i Ma rx, dar şi a l u i Spengler
(foa rte asemă n ătoare celei marxi ste) s-a contu rat de-a l u ngu l mai m u ltor
a n i . Î n 1 935 am sc h i ţat această c ritică Într-o fo rmă care conţi nea toate
i de i l e de bază a l e aceste i cărţ i .
Am expus pentru p r i m a oară aceste i d e i Î n i a n u a ri e s a u feb ru arie 1 936
În cad ru l u n e i conferi nţe ţ i n ute la B, În casa p r i eten u l u i meu A l fred
B ra u nth a l . Î n d i scuţia care a u rm at, Dr. Kar l H i l ferd i ng, un fost e l ev a l
meu,a făcut u nele observaţ i i i nteresante, Î n spec i i referitoare l a rel aţ i a
anal izei mele, anal iză a expl i caţiei cauza l e , cu ana l i za i storică. K. H i l ferding
a fost În anu l 1 940 una d i ntre vict i mele Gestapo-u l u i (d u pă invaz ia germană
În Belgia) şi a s u perstiţiei isto r i c i ste a cel u i de-al Trei l e a Reich . Părinţi i săi
a u avut u n dest i n asemănător.
La sc u rt timp după acest prim refe rat, am ţinut o conferi nţă pe aceeaşi
temă l a i nvitaţ i a profeso ru l u i Fried r i c h A . von H ayek În cadru l sem i n a ru l u i
acestu ia, l a London School of Econ o m i cs .
Publ icarea a avut loc a b i a opt a n i mai târz i u , Î n pa rte ş i datorită faptu l u i
c ă revi sta " M i n d", l a care a m tri m i s prima oară manuscri su l, l - a resp i n s.
Î n ti mpu l războ i u l u i şi În t i m p ce l ucram l a ca rtea Societatea deschisă
şI duşmanii ei , am tri m i s manuscr i s u l profesoru l u i Hayek, care l-a publ icat
În a n i i 1 944 şi 1 945, prescu rtat, În revista " Econo m i c a " .
I n iţ i a l nu m-am gâ n d i t l a ed ita rea unei cărţi, dar profesoru l Ferd i nando
de Fen i z io, c a re a t i p ă r i t l u c ra rea m a i Întâ i Într-o serie de a rti c o l e În
l i m b a it a l i a n ă , a ed itat-o În 1 954 În fo rmă de carte. Aceasta a dus l a
apariţi a că rţi i Î n l i mba fran ceză, i a r a po i l a i n s i stenţe l e profeso ru l u i Jo h n
W . N. Watk i ns , l a p r i m a ed i ţ i e În l i m ba e n g l eză ( 1 957), c ă re i a i - a u

XV I I I
 PRE FAŢĂ LA E D IŢIA G ERMANĂ

u r m a t c e l e a m e r i c a n ă , a ra b ă , o l a n d. e z ă , j a p o n e z ă , n o rveg i a n ă ş i
span i o l ă .
S u nt Încâ ntat că profeso ru l E r i c Boettc her (Muenster) p u b l ică ac u m o
ed iţie În l i mba În c a re ,cu m a i m u lt de 29 de a n i În u rmă, am vorbit în
cadru l u ne i conferi nţe despre " M i zeria i stori c i s m u l u i " .
P r i n acest titlu am încerc at să sugerez că este vorba a i c i de o critică
fi losofi c- metodologică a fi l osofi ei i storiei marxiste. Dar, l uc ru demn de
reţ i n ut, acest fa pt a fost înţeles doar de către adversa ri i mei marx i şti; se
pare că Mizeria filosofiei, În care Marx răspu ndea cărţ i i l u i Proud hon
Filosofia mizeriei ,a fost u itată d� tot, m a i puţin În cerc u r i l e marxiste (vezi
sfâ rş itu l secţi u n i i 1 7) .
D e ş i critica fi losofi e i i storiciste a istoriei (spre deoseb i re de ce rcetarea
i storică) al cătu ieşte cadru l că rţ i i , conţi n u tu l său depăşeşte acest cadru,
pentru că a m încercat să c u p r i n d şi să expun conex i u n i le care ex i stă între
v i z i u nea i sto r i c i stă şi cea utopică, cea reprezentată de năz u i nţa de aduce
pe pământ împă răţ i a ceru ri lor. Aceasta m-a dus în cont i n u a re l a critica
i de i i utopice de p l a n i ficare şi de econ o m i e p l a n ifi cată - n u din pu nctu l de
vedere al productivităţ i i , c i d i n cel l og i c a l pos i b i l ităţ i i rea l izări i lor şi d i n
cel u m a n a l consec i nţe lor acelor încercări d e a face i mpos i b i l u l pos i b i l .
Asemen i predecesori lor mei , am aj u ns l a conc l uzia c ă ideea u nei plan ificări
soc i a l e utop ice la sca ră mare este o fata morga n a care ne atrage spre
p i e i re . Hybris-u l c a re ne Îndeam n ă să încercăm rea l i zarea Împărăţ i e i
ceru r i l o r p e pământ n e poate face s ă tra n sformăm pământu l Î n i ad, u n i a d
c u m n u ma i oamen i i şt i u să- I facă pentru semen i i lor.
Dacă n u vrem ca l u mea să se prăbu şească d i n nou În nenoroci re, treb u i e
să ren u nţăm l a v i s e l e noastre de a ferici l u mea. Tot u ş i , putem şi trebu ie să
rămânem corecto ri ai l u m i i , dar n i şte corectori modeşt i . Treb u i e să ne
m u lţu m i m cu sarc i n a fără de sfârşit: de a atenua suferi nţele, de a com bate
rău l care poate fi evitat, de a În l ătu ra anoma l i i l e; ţ i n â n d seam a mereu de
consec i nţe l e i n ev itâ b i l e şi nedorite a l e i ntervenţi i l o r noastre, pe care
n i ciodată nu le vom putea prevedea în tota l itate şi care foarte des transfo rmă
b i l anţu l îmbu n ătăţ i r i l o r noastre într- u n b i l anţ pasiv.
Aceasta pentru că , chiar şi numai În re l aţ i i l e noastre d i recte cu oamen i i ,
facem greşe l i , b i ne i ntenţionaţi fi i nd, i a r dacă Într-adevăr avem cel e mai
b u n e i ntenţ i i , vo m Î n cerca neconten it să s u p raveghem consec i nţe l e
acţi u n i l o r noastre, pentru a l e corecta l a t i m p . P r i n c i p i u l co rectă r i i
neconten ite a greşe l i lor constă În metoda de a căuta necontenit greşelile şi
de a le corecta din timp pe cele mici sau pe cele care abia Încep să apară.

XIX
KARL R. POPPER

Această m etodă de corecta re a greşe l i l or d i n t i m p nu ţ i n e doar de

înţelepc i u ne, c i mai m u l teste o obl igaţi e morală, obl igaţia unei neîntrerupte
autocriti c i , a învăţări i neîntreru pte, a corectu r i l o r m i c i şi necontenite a
atitu d i n i l o r noastre, a j udecăţ i l o r noastre, atât a celor mora l e, cât şi a
teori ilor noastre. Î n acest caz pos i b i l itatea devine u n i mperativ, putem
învăţa d i n propri i le noastre greşe l i , de aceea a vem obligaţia de a învăţa
d i n propri i l e noastre greşel i .
Î nvăţarea conşti entă d i n greşel i l e propr i i , învăţa rea conştientă p r i n
corectarea neîntreru ptă este p ri n c i p i u l a c e l e i atitud i n i p e care o n u mesc
" raţiona l i sm critic " .
Toate acestea sunt va l ab i l e şi pentru domen i u l acţi u n i lor noastre soc i a l e
ş i p o l itice; atitu d i nea critică este obl i gatorie. Restu l este d o a r grandoman i e
s a u i responsab i l itate, c h i a r ş i atu n c i c â n d î n j o c s u n t c e l e mai b u n e i ntenţi i .
D a r pentru ca critica s ă n u devi n ă vorbă rie goa l ă , e a trebu i e s ă fie
d i sci p l i nată . Este foarte i m portant să învăţăm să vorb i m şi să scriem pe cât
de s i m p l u şi de clar pos i b i l .
Toate acestea d u c d i rect l a Întemei erea ceri nţei d e l ibertate pol itică, ş i
de evitat, pe cât pos i b i l , a c u m u l u l u i d e putere. Aceasta pentru c ă orice
c u m u l de p utere po l itică duce cu neces itate la faptu l că, i n iţ i a l , greşe l i
m i c i trec neobservate, astfe l Încât c h i a r şi atu n c i când presu p u ne m l a
deţi nători i puteri i cel m a i c u rat a ltru ism (neÎnt i n at d e motivu l d e a păstra
puterea) descoperi rea oportu n ă a greşe l i lor m i c i , ş i , ca u rm a re, corectarea
lor, nu a re loc până în momentu l în care va fi prea târz i u . Faptu l că aceasta
se întâ m p l ă deseori şi în democraţie este evident; democraţ i a n u este o
doctr i n ă a m â ntu i ri i , ci este doar u n a d i oye prem isele necesa re, care ne
dau pos i b i l itatea de a fi conştienţi de ceea ce facem.
Des i g u r că trebu i e să-i iertăm pe ace i a care nu şti u ce fac, dar este de
datoria n oastră să facem totu l pentru a şti .

KARL R. POPPER
Fallowfield, Penn, noiembrie 1964

xx
 PREFAŢĂ LA EDIŢIA ENGLEZĂ

Î n Mizeria istoricismului am Încercat să arăt că istoricismu l este o metodă

m odestă, o metod ă care nu dă roade. D a r, de fa pt, nu am combătut
istoricismu l .
Î ntre timp a m reu şit s ă combat istoricismu l : Am arătat că din motive
strict logice ne este imposibil să prezicem cu metode raJionale cursul viitor
al istoriei .
Această demon straţie se afl ă În l u c ra rea pub licată În 1 950: Indeter­
minism in C/assical Physics and in Quantum Phiysics. Dar n u mai su nt
m u lţu m it de această l u crare. O trata re m u lt mai satisfăcătoare poate fi
găsită În ca pito l u l despre indeterminism care este pa rte a Po s t script -u l u i :
After Twenty Years, d i n cartea mea, Logic o f Scientific Discovery.
Pentru a-I fa miliariza pe citito r cu aceste rez u l tate a l e cercetări i , voi
sc hiţa aic i respingerea istoricismului. Argu menta rea mea poate fi sc h i ţată
În cinci propoz i ţii:
1 . Mers u l istoriei u mane este puternic infl u enţat de creşterea cunoaşterii
u m ane. (Adevă r u l aceste i premise trebuie ad mis chiar şi de aceia care văd
În idei l e n oastre şi, inc l u siv, În ide i l e n oastre ştiinţifi ce doar prod u se l e
secundare a l e dezvo ltării materiale d e u n tip sau a ltu l ) .
2 . N u putem prezice prin metode raţionale sau ştiinţifice creşterea Î n viitor
a cu noaşterii ştiinţifice. (Această aserţiu ne poate fi demonstrată logic cu ajutoru l
observaţ i i lor indicate mai jos).
3. De aceea, n u putem prez ice mersu l viito r al istorie i omen i rii.
4. Aceasta Înseam n ă că trebu i e să respi ngem pos i b i l itatea u nei istorii
teoretice. Dec i , a u nei ştii nţe soc i a l e istorice care ar corespunde fizicii
teoretice. N u poate exista o teorie ştiinţ i fică a dezvol tă r i i soc i a l e care să
stea la baza pred icţiei istorice.
5. Scopu l princ i p a l a l metodelor isto r i ce (vez i secţ i u n ile 1 1 pâna l a 1 6
a l e aceste i că rţi) este, deci, pros�les, i a r istoricismu l se prăbu şeşte.
Res p i n ge rea istor i c i s m u l u i n u exc l u d e pos i b i l i tatea pred i cţ i i l o r d e
o r i c e t i p . D i n contră, este pe rfect c o m p atibi l ă c u pos i b i l itatea testă rii
teo r i i l o r s o cia l e, de exe m p l u , a teo r i i l o r eco n o m i c e , cu aj u to r u l
p redicţie i , că a n u mite dezvo l t ă r i vor avea l o c În a n u m i te cond i ţii .

XXI
KARL R. POPPER

Este resp i n s ă d o a r po s i b i l i tatea d e p red i c ţ i e a dezvo l tă r i l o r i sto r i ce

În m ă s u ra În c a re a c e stea pot fi i n fl u e n ţ ate de e xt i n de re a c u n oa şte r i i
n o a stre.
Pas u l dec i s i v În această a rg u mentare este aserţ i u nea (2) . Cred că
este con vingătoare prin ea însăşi: dacă există ceva de gen ul extinderii
cunoaşterii umane, a tunci nu putem an ticipa astăzi ceea ce vom putea
cunoaşte abia mâ ine. Aceasta m i se p a re a fi o i d ee raţ i o n a l ă , tot u ş i ea
n u constitu i e o demon straţ i e l og i c ă a aserţi u n i i . Demonstraţ i a aserţ i u n i i
(2) p e c a re a m fă c u t-o Î n p u b l i c aţi i l e m e n ţ i o n ate este c o m p l i cată; ş i
n u m-ar s u rp r i nde dacă s-ar g ă s i demonstraţ i i m a i s i m p l e . Demo n straţ i a
mea con stă Î n a a răta că nici un predictor ştiinţific i nd i ferent d a c ă
-

e s t e o m s a u m a ş i n ă de ca l c u l a t - nu are posibilita tea de a prezice, prin

metode ştiinJifice, propriile rezulta te viitoa re. Î n c e rcă r i l e de a fac e
a stfe l n u - ş i p o t at i n ge scop u l decât d u pă even i m ent, c â n d este p rea
tâ rz i u pentru p red i c ţ i e . Î ş i pot a t i nge scop u l când p red i c aţ i a a deve n i t
retrod i c ţ i e .
Această demonstra ţ i e c u c a racter p u r l og i c , este v a l a b i l ă pentru
p red i catori de orice grad de complex itate, chiar ş i pentru " soc i etăţi " de
pred i cato ri În i nteracţi u n e. D a r aceasta Însea m n ă că nici o soci etate nu
a re pos i b i l i tatea de a p rez ice şti i nţific vi itoa re l e sa l e stad i i de c u n oaşte re.
Demonstraţi a mea este oarec u m fo rma l ă şi de aceea poate fi suspectată
de a nu avea semn ificaţie rea l ă , c h i a r dacă Îi este rec u noscută va l i d itatea
logică.
Am Încercat � ă a răt În d o u ă st u d i i sem n i fi c a ţ i a p ro b l e m e i pentru
rea l itatea soc i a l ă . I n cel de-a l doi lea stud i u din pu nct de vedere cronologic,
Societatea deschisă şi duşmanii săi, am sel ectat câteva eve n i mente d i n
isto r i a gând i r i i d e t i p i sto r i c i st, pentru a i l ustra i nfl u e nţa pers i stentă ş i
vătăm ătoa re asupra fi l osofi e i soc i a l e ş i po l i t i ce, d e l a Herac l it ş i P l aton , l a
Hegel ş i Marx . Î n pri m u l d i ntre aceste stud i i , Mizeria istoricismului, publ icat
acu m pentru prima dată În l i mba engleză, am Încercat să arăt i mportanţa
i stori c i s m u l u i c a structu ră i ntelect u a l ă care fasc i neaz ă . Am Încercat să-i
a n a l izez logica, deseo ri atât de s u bt i l ă, de conv i ngătoare ş i de amăgitoare
şi să demonstrez că suferă de o s l ă b i c i u n e i n erentă ş i i repara b i l ă .

K. R. P.
Buckinghamshire, Penn, iulie 1957

XXII
 PREFAŢĂ LA EIJIŢIA ENGLEZĂ

U n i i dintre cei mai pătru nzători recenzenţi a i că rţii au fost ned u meriţi
de titl u l ei. Acesta i ntenţi onează să fie o a l u z i e l a titl u l cărţii lui Marx,
Mizeria filosofiei, c a re, l a rân d u l ei, era o a l u z i e l a Filosofia mizeriei a lui
Proud hon .

K. R. P.
Buckinghamshire, Penn, iulie 1959

XXIII
 INTRODUCERE

I nteresu l şt i i nţific În prob lemele soc i a l e şi po l it i ce este aproape la fe l

de vech i ca şi i nteres u l şti i nţifi c În cosmo l og i e şi fi z i c ă . Au fost c h i a r
pe ri oade Î n antichi tate (mă gâ ndesc a i c i l a teori a pol itică a l u i P l ato n ş i l a
colecţia d e constituţi i a l u i Ari stote l ) c â n d şti i nţa asu pra soci etăţ i i pă rea că
avansează m a i ra pid decât şti i nţa asupra natu r i i . Dar, odată cu Ga l i lei ş i
N ewton, fi z i ca a obţi n u t s uccese neaşteptate, devansând toate celela lte
şti i nţe. I a r de când cu Pasteu r, acest G a l i lei al biologiei, şti i nţe l e b i o l og i ce
au avut aproape la fel de m u l t su cces. Şt i i nţele soc i a l e, d u pă câte se pa re,
nu şi-au găs i t Încă un Ga l i lei al l o r .
Î n aceste c i rcumstanţe, cercetători care s e ocupă de u n u l sau a l tu l d i n
domen i i l e şti i nţelor soc i a l e sunt p reocu paţi cu p robleme d e metodă ş i
dezbateri l e lor, Î n l egătu ră c u aceste p rob leme au l o c fără s ă scape d i n
vedere medodele u n o r şti i n ţe m a i Înfl o ritoa re, m a i a l es fizica. A fost, de
exem p l u , o Încercare conştientă copierea metodmxperi menta le d i n fi z i că
ceea ce a co ndus, odată cu generaţ i a l u i Wi l he l m Wu ndt, la o reformă În
psi hologie. Î ncepând cu J. S. M i i i , s-au făcut Încercă ri repetate de a reforma
În acelaşi sens metoda şti i nţelor soc i a l e. Î n domen i u l psi hologiei, aceste
i ntenţ i i refo r m i ste au avut Într-o a n u m ită măsură ceva su cces În c i uda
n u meroase lor mari deza măgi ri produse. Dar În şt i i nţe l e soc i a l e teo ret i ce,
cu excepţia economi e i , prea puţ i n a l tceva În afara dezamăg i r i lor a rez u l tat
d i n aceste Încercă ri . Când acest eşec a ieşit În evidenţă, s-a pus c u rând
i ntreba rea dacă metodele fi z i c i i su nt până l a u rmă c u adevărat apl icabi le
În şti i nţel e soc i a l e . Nu a fost cu mva responsabi l ă pentru sta rea atât de
compăt i m i toare a acestor şt i i nţe tocmai această c red i nţă Îndă rătn i c ă În
apl icabi l i tate lor?
Î ntreba rea s u g e re a z'ă o cia s i fi c a re s i m p l ă a ş c o l i l o r d e g â n d i re
p reoc upate de metodele acestor şt i i nţe cu m a i puţ i n s u cces. Conform
concepţi i l or lor asupra apl icab i l ităţ i i metodelor fiz i c i i , putem clas ifica
aceste şcoli ca pronatu ra l i ste ş i anti n atu ra l i ste, den u m i nd "p ronatu ra l i ste "
sau "poz itive " acele ori entări care susţi n a p l i c a rea m etodelor fiz i c i i În
şti i nţe l e soc i a l e şi " a nt i n atu ra l i ste " sau " negative " acelea care se opu n
uti l izări i acesto r metode.

XXIV
 INTRODUCE RE

Dacă u n metodolog susţine doctrina anti n atu ra l i stă sau pron atu ra l i stă,
s a u dacă adoptă vreo teor i e c a re com b i n ă c e l e d o u ă t i p u r i de doctri ne,
va dep i nde În m a re măsu ră de concepţi i l e s a l e de�p re ca racte ru l şti i nţe i
Î n d i sc u ţ i e ş i de c a racteru l com ponente l o r acestei a. D a r at i t u d i nea pe
c a re o adoptă dep i n de totodată de c o n cepţi i l e sa l e despre metodele
fiz i c i i . M i e m i se p a re că a cest d i n u rm ă pu nct este cel m a i i m portant. Şi
cred că g reşe l i l e cr u c i a l e din m ajoritatea dezbateri lor met.o d o l og i ce apar
ca u rm a re a c âtorva Înţe l egeri g reş i te foa rte răspâ n d i te ale m etod e l o r
fi z i c i i . Co nc ret, pă re rea mea este că e l e apar c a u rm a re a i nterpretă r i i
g reş ite a fo rmei l og i ce a teo r i i l o r fiz i c i i , a metode l o r d e testa re uti l i zate
pentru e l e şi a fu ncţiei logice a observaţ i e i şi experi mentu l u i . Afi rmaţ i a
m e a este c ă ac este înţe legeri greşite a u con sec i nţe g rave ş i v o i Încerca
s ă j u stific această afi rmaţ i e În p ă rţi l e I I I ş i I V a l e a l e acestu i stud i u . Î n
aceste părţi vo i căuta să a răt c ă a rg u mentări şi doct r i n e vari ate, u n eori
c h i a r opu se, anti n atu ral i ste sau p ro n atu ra l i ste, s e bazează d e fa pt pe o
Înţel egere greşită a metode l o r fi z i c i i . Î n părţ i l e I s i I I , mă voi o b l i g a să
mă l i m itez la exl i carea a n u m itor doctrine anti n atu ra l i ste ş i pronat u ra l i ste,
compon ente a l e u n e i abord ă r i ca racte r i st i ce În c a re se co m b i n ă a m b e l e
t i p u ri de doct r i n e .
Acea stă abordare p e care m i - a m prop u s m a i Întâ i s ă o exp l i c itez ş i
a b i a a p o i să o critic, o n u m esc "istori c i s m ". " I stor i c i sm u l " este adeseori
Întâ l n it În dezbateri despre m etod a şti i nţel o r soc i a l e şi deseori este uti l izat
fă ră o refl ecţie critică, ba c h i a r l u at ca de l a s i ne Înţeles. Ceea ce Înţe l eg
p r i n "i sto r i c i s m " va fi exp l i cat pe l a rg În a cest studi u . Va fi s u fi c i ent dacă
voi spune cum să înţel eg pri n " istorici s m " o abordare În şti i nţe l e soc i a l e
care con s i deră pred icţia istorică drept ţel u l ei p r i n c i p a l ş i care con s i deră
că l a acest ţe l se poate aj u n ge descope r i n d " ritm u l " sau " tiparu l " , " l eg i l e "
sau "tendinţe l e " care stau la baza evo l uţ i e i i stori e i . Deoarece s u nt con v i n s
că aceste doctrine de metodă istoricistă s u n t p r i m e l e responsabi l e de sta rea
nesatisfăcătoare a şti i nţelor soc i a l e teoret ice (altele decât teoria economi că),
p rezenta rea pe c a re o fac pcestor doct r i n e nu este cu s i g u ra nţă u n a
i m parţ i a l ă . Dar am Încercat d i n greu s ă adun toate argumente l e pos i b i l e
Î n favoa rea isto ri c i sm u l u i pentru a oferi motive critici i mele p e care urmează
să o prez i nt. M-am strădu it să prez i nt i storicismu I ca o fil osofie b i n e gândită
şi d i fe renţiată . Şi n u am ez itat să constru iesc a rgu mente sprij i n itoare ca re,
după cu noşti nţa mea, nu au mai fost niciodată aduse, n i c i c h i ar de i storicişt i i
Însăş i . Sper c a , Î n acest fe l , să fi i reu ş i t să stab i l esc u n pu nct de vedere care

XXV
KARL R. POPPER

să me rite să fie atacat. Cu al te c u vinte, a m Încerc at să perfecţ ionez o teor i e

care adeseori a fost pusă Î n faţă, dar poate n i c i odată Într-o formă p e dep lin
dezvoltată. Acesta este m otiv u l pentru care, del i berat, a m a l es termen u l
d e " i sto ri c i sm " , deş i este oa rec u m nefa m i l i a r . Propu nând acest termen ,
sper că v o i evita, câteva ec h i vocu ri verba l e: pentru n i men i , sper, n u va
exi sta tentaţi a să se Întrebe dacă vreu n u l din a rgu mente l e discutate aici
aparţine În mod rea l , prop ri u sau esenţi a l , i storicis m u l ui, ori ce Înseamnă,
În mod rea l , propri u sau esenţi a l , cuvâ ntu l i sto ric i s m " .
"

XXV I
 1

DOCTRINELE ANTINATURALISTE
ALE ISTORICISMULUI

I sto r i c i s m u l s u s ţ i n e , În c o n trast n et c u trata rea s o c i o l og i e i d i n

p e rspectiva n a tu ra l i s m u l u i m etod o l o g i c , c ă u n e l e di n t re m etod e l e
c a racte r i st i c e fiz i c i i n u s u n t a p l i c ab i l e Î n şti i nţele soc i a l e, deoa rece Între
fi z i că şi soc i o l og i e exi stă deosebir i p rofu nde . Potrivit isto r i c i sm u l u i , l eg i l e
fi z i ce s a u " l eg i l e n atu r i i " nu s u nt va l a b i l e oricând şi ori u nde pentru c ă
l u mea fi zica este guvern ată de u n s i stem de regu l arităţ i fizice i nvar i abi l e
În spaţi u ş i t i m p . Leg i l e soc i o l o g i ce, s a u a l e v i eţ i i soc i a le, Î n sch i m b ,
d i feră În fu n cţ i e de spaţ i u ş i t i m p . D e ş i i sto r i c i smu l a d m ite exi stenţa
u n e i m u l t i t u d i n i de cond iţii soc i a l e t i p i ce a că ror recu renţă poate fi l es n e
observată, e l n e a g ă ca racteru l co m u n a l reg u l a r i tăţi l o r detecta b i l e Î n
v i aţa soc i a l ă ş i al reg u l arităţ i l or im u a b i l e d i n l u m ea fi zică, p e n t r u c ă
regu l a r i tăţ i l e d i n v i aţa so c i a l ă. dep i n d de dezvo l ta rea i sto r i c ă ş i de
d i ferenţe l e c u Itu ra l e . EO l e s u nt co n d i ţ i o n ate de o a n u m ită situa,tie istorică.
N - a r trebu i , de exem p l u , să se vorbească despre l e g i eco n o m ice p u r ş i
s i m p l u , c i n u m a i despre legi econ o m i c e a l e perioadei fe u d a l e s a u a l e
p e r i o a d e i i n d u st r i a l e t i m p u r i i ete . , prec i z â n d d e c i d e fi e c a re d a t ă
p e r i o a d a isto r i c ă În c a re legi l e În c a u z a se p resu p u n e c ă au p reva l at.
I sto r i c i s m u l afirmă că re l a t i v i tatea i st o r i c ă a l e g i l o r soc i a l e face ca
m aj o r i t atea metod e l o r d i n fi z i c ă să f i e i n a p l i c a b i l e În s o c i o l o g i e .
A r g u m e n te l e s p ec i fi ce i s to r i c i s m u l u i p e c a re s e b a z e a z ă a c e a stă
a f i r m a ţ i e se l e a g ă de p rob l e m a g e n e ra l i ză r i i , a e x pe r i m e n t u l u i , a
comp l ex i tăţi i fe nom e n e l o r soc i a l e , a d i fi c u ltăţi i p re d i cţi i l o r exacte ş i
a sem n i fi c aţi e i ese n ţ i a l i s m u l u i metodo l og i e . Vo i trata aceste a rgu mente
pe r â n d.
 KARL R. POPPER

1.Generalizarea. Pos i b i l itatea general izări i şi succes u l

ei Î n şti i nţe l e soc i a l e s e bazează, conform i sto r i c i s m u l u i , p e u n i form ităţ i l e
genera l e a l e natu ri i : p e observaţi a - m a i b i ne z i s, poate, decât pres u poz iţie
- că În c i rc u m stanţe s i m i l a re se Întâ m p l ă l u c r u r i si m i l a re. Acest p r i n c i p i u ,
care este considerat va l i d i n d i ferent d e spaţi u ş i ti mp, s e s p u n e c ă a r
ca racteriza metoda fi z i c i i .
I stori c i s m u l susţ i ne c ă acest p r i n c i p i u este Î n m o d necesar i n uti l Î n
soc i ol ogie. Ci rcu mstanţe s i m i l are apar doar Î n timpu l u nei singure perioade
istorice. E l e n u pers i stă de la o periadă la cea l a ltă . Ca u rmare, În soc ietate
nu se pot d i stinge u n i fo r m i tăţi pe termen l u n g pe care să se poată baza
genera l izări pe termen l u ng - aceasta Însea m n ă că omitem regularităţi
banale, de gen u l celor desc rise p r i n tru i s m u l că fi i nţe l e u ma n e tră iesc
Întotdea u n a În grupu ri, sau rezerva de a n u m ite l u c r u r i este l i m ită, În t i m p
c e de a ltele, c u m ar f i aeru l , nel i m itată, ş i că d o a r p r i m e l e pot avea va loare
de p i aţă ori de sch i mb .
a metodă care i g n o ră aceste l i m i tă ri ş i În cea rcă o genera l i z a re a
u n i formităţ i l o r soc i a le, co nform i stor i c i sm u l u i , Îş i va asu ma i m p l i c i t ş i
fapt u l c ă reg u l arităţile Î n c hest i u ne sunt nepieritoare. Aşa Încât, o concepţ i e
metodologică na ivă - concepţ i a conform căre i a m etodele gen era l i zări i
pot fi p re l u ate d i n fi z i că de şt i i nţe l e soc i a l e - va prod uce o teo r i e
soci o l og i c ă fa l să ş i capab i l ă de a determ i n a o se r i e de pericole. Va f i o
teo r i e care va nega dezvo lta rea soc ietăţ i i ; s a u că,.ea se s c h i mbă În mod
sem n i fi c at i v; s a u c ă dezvo l t a rea soc i a l ă , dacă e x i stă, poate afecta
reg u l a rităţi l e de bază ale vieţi i soc i a l e .
I sto r i c i sm u l susţi ne adeseor i faptu l c ă Î n spatele u nor astfel d e teo r i i
fal se de o b i cei s e ascu nde o i n tenţie apol oget i că, i a r Î n astfe l d e scopu ri s e
poate l esne abuza de presu poz iţia l eg i lor soc i a l e i m u a b i l e . Acest t i p d e
a b u z poate apărea Î n pri m u l rând Î n i deea c ă situ aţi i l e neplăcute ş i nedorite
treb u i e acceptate pentru că e l e sunt determ i n ate de l egi i nva r i a b i l e a l e
natu ri i . " Leg i le i m u ab i l e " a l e economiei, de exempl u , a u fost i nvocate
pentru a demonstra l i psa de sens a i ntervenţi i l or l eg i s l ative În negocieri l e
s a l a r i a le. U n a l doi lea m o d de a abuza Î n sen s apol ogetic de presu poz iţia
i m u ab i l ităţ i i l eg i lor soc i a l e este sti m u l a rea u n u i senti ment general al
i nevitabi l u\u i ş i , ca u rmare, Înd u ra rea lui fă ră proteste . Situaţia actu a l ă va
rămâne neschimbată, iar Încercări l e de influenţare a mersului even i mentelor,
c h i a r eval u area lor s u nt der i zo ri i : raţ i u nea n u poate l u pta cu l eg i l e n atu r i i ,
i a r Încerca rea de a l e răstu rna n u poate duce decât l a dezastru .

2
 DOCTR I N E L E ANTI NATU RALISTE ALE ISTORICISM U L U I

Acestea s u nt, pot r i v i t i sto r i c i st u l u i , a rg u m e n te l e c o n s e rvato a re,

apologetice, c h i a r fata l i ste, coro l a ru l i n ev itab i l a l p retenţiei de a adopta o
metodă n atu ra l i stă În soc i ol o g i e .
I sto r i c i stu l l e resp i nge afi rmând că u n i form ităţ i l e soc i a l e sunt tota l
d i fer ite de ce l e desc r i se de şti i nţe l e natu r i i . U n i form i tăţ i l e soc i a l e se
sch i mbă de l a o epocă la a lta, i a r forţa c a re le mod i fică este activi tatea
u m ană. U n :form ităţ i l e soc i a l e nu s u nt l eg i a l e n atu r i i , ci s u nt create de
o m . C h i a r dacă se poate spu ne că e l e su nt determi n ate de n atu ra umană,
aceasta doar datorită faptu l u i că n at u ra u ma n ă a re puterea de a l e mod ifica
ş i proba b i l de a l e dom i n a . S i tuaţi i l e soc i a l e pot fi deci Îmb u n ătăţite sau
Înrăutăţite: reforme l e active nu sunt l i ps i te de sen s .
Aceste tendi nţe a l e istori c i s m u l u i s e ad resează oamen i lor activi, dispuşi
să i nte rv i n ă m a i a l es În prob l e m e l e u ma n e, oamen i l o r care refu ză să
accepte aceste s ituaţ i i ca i n evitabi le. Î n c l i naţia spre activitate ş i resp i n gerea
pozi ţ i i l or pasive de o r ice t i p poate fi n u m ită " activism" . Î n secţi u n i le 1 7
ş i 1 8 vo i deta l i a re l aţi i l e i sto ri c i sm u l u i c u activ i s m u l , dar doresc să c itez
a i c i loz i nca u n u i ren u m it gând itor istoric i st, Marx, l oz i ncă d i n care poz i ţ i a
i stori c i stă iese foa rte c l a r În evidenţă: " F i l osofi i d o a r au interpretat d i ferit
l u mea, i m portantă este Însă schimbarea ei. " 1

2. Experimentul. Î n fizică este uti l izată metoda experi­

menta l ; aceasta Înseamnă că este i ntrodus contro l u l artifi c i a l , i zo l a rea
a rtifi c i a l ă , fi i nd astfel asigu rată reprod u cerea condiţi i l or experi menta l e
s i m i l a re şi produ cerea a n u m itor efecte care decurg de a i c i . Această metodă
se bazează pe i deea că În c i rcu mstanţe s i m i lare se vor prod u ce even imente
s i m i l a re . Istoricistu l susţ i n e că această m etodă este i n apl i c ab i l ă pentru
sociologie şi nu ar fo losi, c h i a r dacă a r putea fi apl icată . Motivu l este acesta:
condiţi i l e experimentale s i m i l are apar de fiecare dată n u mai În cadru l u nei
s i ngu re epoc i , iar rez u ltatu l .o r i căru i experi ment nu va avea decât o
i mportanţă foa rte red usă. Mai m u lt c h i a r, o i zo l a re a rtifi c i a l ă În soc i o logie
e l i m i nă toc m a i facto r i i de primă i mportanţă. Rob i n son Cru soe ş i propr i a

1 Vez i cea de-a unsprezecea Teză despre Feuerbach (1 848); vez i d e asemenea
seCJ i u nea 1 7 .

3
 KARL R. POPPER

sa gospod ă r i e izol ată, nu va putea fi n i c i od ată un model uti l pentru o

economie a l � cărei p robl eme se ivesc tocm a i d i n i nteracţi u nea econom i că
a i nd i v i z i l o r ş i grupu r i l o r .
Î n c o n t i n u a re se a rg u m entează că expe r i m ente c u adevărat
sem n i fi cat i ve nu s u n t pos i b i l e . Experi mentel e l a scară l a rgă d i n soc i o logie
n u s u nt n i c i odată experi mente În sens u l fi z i c i i . E l e n u su nt făcute pentru
p r o m ov a rea c u n o a şte r i i ca a t a r e , ci În s c o p u l s u c c e s u l u i po l i t i c .
Experi mente l e n u s e fac Într- u n l a bo rato r desp r i n s d e l u mea d i n j u r, m a i
m u lt c h i a r, faptu l c ă se fac astfel d e experi mente mod ifică sta rea soc i etăţi i .
E l e n u pot fi n i c i odată repetate În cond iţi i complet s i m i l a re, pentru c ă În
u rm a p ri m u l u i experi ment condiţ i i l e soc i a l e au fost mod ifi cate .

3. Noutatea. I deea d i n paragrafu l p recedent necesită o

exp l i c itare m a i deta l i ată . Am s p u s că isto ri c i s m u l neagă pos i b i l itatea
repetă ri i experi mentelor soc i a l e l a scară largă În con d iţi i pe depl i n identice,
pentru că aceste cond iţi i , ale cel u i de-a l do i lea experi ment, sunt i nfl uenţate
de fa ptu l că experi mentu l a m a i fost făcut. Acest argu ment se bazează pe
i deea că soc ietatea, asemenea u n u i orga n i sm, posedă un fe l de memorie a
ceea ce obiş n u i m să n u m i m i stor i a sa .
Î n b i o l og i e putem vo rbi despre i storia vieţ i i u n u i orga n ism, pentru că
orga n i sm u l este parţ i a l co n d iţ i o nat d e even i mente l e trec ute. Dacă astfe l
de eve n i mente se repetă e l e pierd pentru orga n i sm u l care experi mentează
caracte r u l d e n o u tate, deve n i n d o b i ş n u i nţe . Toc m a i d e aceea Însă
e x p e r i e n ţ a u n u i e v e n i m e n t r e p e t a t e s t e diferită d e e x p e r i e n ţ a
eve n i mentu l u i origi nar, ş i d e aceea experienţa u ne i repetiţi i este ceva
nou. Repeta rea even i mentelor observate poate corespu nde apariţiei n o i l o r
experienţe a l e u n u i observator. Pentru că prod u ce noi obişn u i nţe, repetiţia
creează n o i cond iţi i h a b i tu a l e . De aceea, tota l u l cond iţi i l or i nterne ş i
externe Î n care repetăm u n a n u m i t experi ment Î n acelaşi orga n i sm n u
poate f i s u fi c ient d e asemăn ătoa re pentru a putea vorb i d e o repet i ţ i e
a u tenti că. Aceasta datorită faptu l u i c ă ş i Î n c az u l u nei repetă ri exacte a
cond i ţ i i l o r m ed i u l u i, e l e se vor c o m b i n a c u cond i ţ i i i nte rne n o i a l e
orga n i s m u l u i : organ i s m u l Învaţă d i n experi enţă .
Potrivit i stor i c i s m u l u i , aceea ş i sta re de l u c r u r i este p rezentă ş i În
soc i etate, pentru că şi soc i etatea trece p r i n experienţe şi are o i sto r i e
p roprie. S-ar putea ca ea să Înveţe doar l e n t d i n repetiţi i le (parţ i a l e) a l e

4
 DOCTR I N ELE ANTI NATU RALISTE ALE ISTORICISM U L U I

istoriei s a l e, d a r faptu l că tot u ş i Învaţă este i ncontesta b i l , atâta vrelTIe cât

soc i etatea este p a rţ i a l co n d i ţ i onată de t recu t . Trad iţi i l e ş i l o i a l ităţ i l e
trad i ţ i o n a l e ş i resenti mente l e, Încrederea ş i neînc rederea n u şi-ar putea
a l tfe l j uc a i m p o rtantu l rol În vi aţa soc i a l ă . De aceea, adevă rata repetiţie
treb u i e să fie i m pos i b i l ă În i sto r i a soc i a l ă ş i aceasta Însea m n ă că trebu ie
să ne aşteptă m l a apariţia u nor even i mente c u ca racter esenţ i a l mente
d i ferit. Proba b i l că i stor i a se repetă - d a r n i c i odată n u se va repeta l a
ace l a ş i n i ve l , m a i a l es dacă even i mente l e Î n cauză sunt de i mportanţă
i storică ş i dacă exerc ită o i nfl u enţă d u rab i l ă asu p ra soc i etăţ i i .
Î n l u mea descrisă de fi z ică n u se poate petrece n i m ic c u adevărat ş i
esen ţ i a l mente nou . Poate f i i n ventată o n o u ă maşină, d a r aceasta v a putea
fi Întotdea u n a a na l iz ată ca rea ra nj a re a u nor e lemente care nu sunt noi .
Noutatea În fi z i că este doar a orga n i z ă r i i sau a combi n ă r i lor. I stori c i s m u l
su b l i n iază că, În opoz iţie d i rectă cu aceasta, noutatea soc i a l ă, asemenea
celei b i o l ogice, este de tip i ntri nsec. Este o noutate rea l ă , i redu ctibi l ă la
cea a comb i n ă ri lor, pentru că În vi aţa soc i a l ă aceeaşi vec h i factori, i ntraţi
Într-o a ltă combi naţie nu vor mai fi n i c i odată cu adevărat vec h i i factori .
Acol o u nde n i m i c n u se poate repeta cu exactitate, adevă rata noutate se
reafi rmă de fiecare d ată . I stori c i sm u l este de părere că acest fapt este re l­
evant pentru anal iza dezvo ltăr i i n o i l o r sta d i i sau epoci isto r i ce În esenţă
d i st i n cte.
I sto r i c i s m u l s u sţ i n e c ă n i m i c nu a re m a i m a re i m p o rtanţă decât
Începutu l unei peri oade c u adevărat no i . Acest aspect foa rte i m porta;,t al
vieţi i soc i a l e n u poate fi exp l i cat pe calea pe care obiş n u i m să o străbatem
când exp l icăm În cad r u l fiz i c i i n o i l e fenomene ca reaşezări ale elementelor
fa m i l i a re. C h i a r dacă metodele c u rente ale fiz ic i i a r fi apl i ca b i l e soc ietăţ i i ,
ele n u su nt apl i cabi l e tocmai celor m a i i mporta nte propr ietăţi a l e acestora:
divizării În epoci istorice şi apariţiei noută,tii. De îndată ce am Înţe l es
sens u l noutăţi l o r soc i a l e su ntem nevoiţi să abandonăm ideea că ap l i a rea
metodelor fiz i c i i ar putea contri b u i la înţe l egerea p robl emelor dezvo l tă ri i
soc i a l e :
Ex i stă ş i u n alt aspect a l noutăţi i d i n domen i"u l soc i a l . Am văz ut că
fiecare Întâ m p l are soc i a l ă , fiecare even i ment din vi aţa soc i a l ă poate fi
dese m n at ca nou . Poate fi c l asificat l a o l a ltă cu a lte eve n i mente şi într-o
a n u me privi nţă l e poate fi asemăn ător, totu şi rămâne În mod cert u n i c .
Aceasta d u ce în soc i o l o g i e l a o sta re de l u c r u r i con s i derab i l d i ferită de
cea d i n fiz i c ă . Este lesne de conceput c ă a n a l i z â n d vi aţa soc i a l ă su ntem
capab i l i să descope r i m şi să Înţe l egem În mod i ntu itiv c u m şi de ce a

5
 KARL R. POPPER

avut l oc un a n u m i t even i me n t; s ă Înţe l egem exact ca uzele şi efectele

s a l e - dec i forţe l e care l - a u prod u s ş i i nfl u enţa sa a s u p ra a ltor even i mente.
Totu ş i , p ro ba b i l nu vom fi În s i tuaţia de a fo rm u l a legi genera le c a re să
poată servi c a desc r i e re În te rmen i g e n e ra l i a u n or a stfe l d e re l aţ i i
cauzal e . Aceasta pentru că este probab i l ca doar o s i ngu ră situaţie soc i a l ă
p a rti c u l a ră ş i n i c i o a l ta să poată f i exp l i c ată co rect c u aj uto r u l fo rţe l o r
part i c u l a re descope rite de n o i . Este pos i b i l , de asemenea, ca aceste fo rţe
să fie u n i ce, ca e l e să i nterv i n ă doar În această situaţie soc i a l ă pa rt i c u l a ră
ş i să n u se repete .

4. Complexitatea. S i tuaţ i a metodologică sc h iţată m a i

a re o ser i e de a l te aspecte. U n u l d i ntre acestea, dezbătut foa rte frecvent
(pe care nu i nteţionăm să-I d i scutăm a i c i l , este ro l u l soc i a l al a n u m itor
perso n a l ităţi u n ice. Un alt aspect ÎI constitu i e com p l ex itatea fenomenel or
soc i a l e . Î n fiz i că avem de-a face cu obi ecte m u lt mai s i m p l e ş i si mpl ifi c ă m
l u c ru r i l e ş i m a i m u lt pri n metoda izo l ă r i i experi menta le. Pentru că această
metodă este i m practicab i l ă În soc iologie a i c i ne afl ă m În faţa u n e i d u b l e
com p l ex i tăţi, care rez u ltă În p r i m u l rând d i n i m pos i b i l i tatea i zo l ă r i i
artifi c i a l e ş i În a l doi l ea rând d i n faptu l că v i aţa soc i a l ă este u n fenomen
natu ra l care p resu p u n e vi aţa ps i h ică a i n d i v i z i l o r, deci ps i hologia, aceasta
la rând u l ei p resu p u n e b i o l o g i a şi u lt i m a , c h i m i a şi fi z i c a . Faptu l că
soc i o l og i a se afl ă pe u l t i m u l l oc a l aceste i i e r a r h i i a şt i i n ţe l o r n e
demon strează fo rm idab i l a c o m p l ex itate a factori l o r care determ i n ă v i aţa
soc i a l ă . C h i a r dacă În domen i u l socio logiei ar exista u n i formităţi i m u a b i l e
ca În fi z i că , este foa rte pos i b i l să n u l e putem descoperi dato rită acestei
d u b l e com p l ex i tăţi . Iar dacă nu le putem descope r i n u prea a re sens să
susţ i n e m că ele totu ş i ex i stă.

5. Inexactitatea predicţiei. În d i sc u ţ i a despre

doctri nele pronatu ra l iste a l e isto ri cismu l u i se va arăta că acesta este Înc l i n at
să scoată În ev i denţă i mportanţa pred icţi e i , ca u n a d i ntre sarc i n i le şti i nţei .
(Î n această privi nţă sunt Î n dep l i n acord c u i storici s m u l , deş i n u cred că
profeJiile istorice ar fi sarc i n a şti i nţel o r soc i ale). I stor icism u l s u b l i n i ază

6
 DOCTRI N E L E ANTI NATU RALISTE ALE ISTORICISM U L U I

tot u ş i , că prognozel e soc i a l e s u nt foa rte g reu de rea l i zat, n u numai datorită
complexităţi i structu ri lor soc i a l e, c i şi datorită u nei com p l ex i tăţi rez u ltate
d i n i nteracţ i u nea p red i cţi i l or şi even i mentelor prezise.
I deea că o p red i cţ i e poate i n fl u e nţa eve n i mentu l p rez i s este foa rte
ve c h e . O ed i p , În l eg e n d ă , Îş i o m o a r ă t a t ă l pe c a re n u - I v ă z u se
n i c i od ată, a cesta fi i nd rez u lta �u l d i rect al p rofeţ i e i c a re Î I d ete r m i n a se
pe tată l s ă u să- I a b a ndoneze. I n a cest sens p ro p u n n u m i rea i n fl u e n ţe i
p r e d i cţ i e i a s u p r a e v e n i m e n t u l u i p r ez i s ( m a i g e n e r a l , i n fl u e n ţ a
i nfo r m aţ i e i a s u p ra s i t u aţ i e i l a c a re se refe ră) efectul Oedip " , i n d i fe rent
"

dacă această i nfl u enţă a c ţ i o n e a z ă pentru s a u Împot riva eve n i m e n t u l u i

p rez i s .
Isto r i c i şti i a u a rătat recent c ă acest t i p de i nfluenţă poate f i rel evantă
p e n tru ş t i i n ţe l e s o c i a l e ş i c ă p r o b a b i l mă reşte g re u tatea re a l i z ă r i i
p rognozelor exacte, peri c l itând o b i ect ivitatea lor. E i susţ i n p u n ctu l de
vedere potrivit căru i a conseci nţe l e absu rde ar decu rge d i n presu poz i ţ i a
că şt i i nţel e soc i a l e pot f i dezvo ltate oricând Î n a ş a măs u ră Încât s ă perm ită
pred icţ i i şti i nţifi ce exacte pentru toate t i p u r i l e de fapte şi even i mente
soc i a l e . Potrivit op i n iei lor, această presu poz iţie poate fi com bătută logic.
Pentru că, dacă c i n eva a r constru i un astfe l de calendar soc i a l şti i.nţific de
un t i p cu totu l nou, ş i acesta a r fi c u noscut (pentru că pri n c i p i a l poate fi
redescoperit ş i de a ltc i neva, neputând fi ţ i n ut m u l t timp secret), cu sigu ranţă
ar dete rm i n a acţi u n i care i - a r a n u l a prognoze l e . Să pres u p u nem, de
exemp l u , că se prez ice c reşterea valori i acţi u n i lor pe o peri oadă de trei
z i l e iar apoi căderea lor. Evi dent că o r i c i n e se ocupă c u b u rsa de efecte
ar v i nde În a tre i a zi şi astfe l ar avea l oc o scădere bruscă a p reţu r i l o r În
acea stă z i , i a r p red i cţ i a ar fi fa l s i fi c ată . Pe scu rt, ideea u n u i c a l endar so­
c i a l exact şi foarte deta l i at este contradictorie În s i n e şi de aceea prognozele
soc i a l e şt i i nţifice exacte ş i deta l i ate sunt i m pos i b i le.

6. Obiectivitate şi evaluare. Subl ini ind

d i fi c u ltatea pred icţi i l or Î n şti i nţe l e soc i a le, istoricis m u l aduce argumente
care se bazează pe a n a l iza i nfl u enţei p red i cţ i i lor asupra eve n i mentelor
prez ise. Potrivit isto r ic i s m u l u i această i nfl uenţă poate avea În a n u m ite
Îm p rej u ră r i reperc u rs i u n i i m po rtante a s u p ra observato ru l u i care face
pred icţi i l e. Con s i deraţ i i s i m i l are joacă un rol i m portant c h i a r şi În fiz i că,
unde fi ecare observaţie se bazează pe un sch i m b de energie Între observator

7
 KARL R. POPPER

ş i ceea ce este observat. Aceasta conduce la o nesigu ranţă de obicei

negl ijabi l ă a pred icţi i l o r fiz ice, n u m ită pri n c i p i u l " nedetermi nă r i i " . Se poate
spune că această i n certitu d i n e se datorează i nteracţ i u n i i di ntre obiectu l
observat şi subiectu l care face observaţ ia, pentru că a m b i i aparţ i n acel e i a ş i
l u m i fiz i ce, aceleiaşi sfere de acţ i u ne ş i i nteracţ i u ne. D u pă c u m a arătat
Bohr, exi stă analog i i cu această situaţie şi În ce l e l alte şti i n ţe, În fi z i că şi În
ps i hologie. Dar n i căieri faptu l că omu l de şti i nţă şi obi ectu l său aparţ i n
aceleaşi l u m i , n u are atât d e m a re Însem n ătate c a Î n şti i nţel e soci a le, În
care conduce (aşa c u m s-a a rătat) la o i n certitu d i ne a pred i cţi i l or, de mare
i m po rtanţă p ractică u neo ri .
Î n şti i n ţe l e soc i a l e ne afl ăm În faţa u n e i i nteracţ i u n i l a rg i şi compl i c ate
Între observator şi ceea ce este observat, Între s u b i ect şi ob iect. Conşti i nţa
faptu l u i că exi stă tend i nţe care pot prod uce un eve n i ment vi itor, cât ş i
conşt i i nţa că prognoza a r putea avea i n fl u enţă asupra eve n i mente l o r
p rez i se poate avea reperc u rs i u n i a s u p ra conţi n u tu l u i p red i cţ i e i , i a r
reperc u rs i u n i l e pot fi d e aşa natu ră, Încât dato rită l o r o b i ec t i v i tatea
pred i cţ i i l o r ş i a a l tor rew ltate ale cercetă ri i d i n şt i i nţe l e exacte să fie
putern i c d i m i n u ată.
Pred i c ţ i a este un even i ment soc i a l c a re poate i nte racţ i o n a c u a l te
even i mente soc i a l e, pri ntre a l tele şi cu acela pe care îl prez ice. Poate,
d u pă c u m s-a văz ut , să prec i p ite acest eve n i ment. Este c l a r Însă că poate
i nfl uenţa acest eveni ment ş i În a l t mod . Î ntr- u n caz extrem, pred icţia poate
c h i a r cauza even i mentu l p rez i s : even i mentu l p roba b i l n i c i nu ar fi avut
loc, dacă n u ar fi fost prez i s . Î n cel ă lalt caz l i m ită, pred i cţia u n u i even i ment
poate duce l a prevenirea l u i (astfe l se poate spune că cercetătoru l d i n
şti i nţe l e soc i a l e poate cauza even imentu l , o m iţând Î n mod i ntenţionat
sau Întâm p l ător pred i cţi a l u i) . Este evident că între a ceste două extreme
exi stă o m u lţi me de a l te pos i b i l ităţ i . Atât p red icţia, cât ş i abţ i n e rea de a
prez i ce pot avea ca efect o gamă l a rgă de consec i nţe.
Este evident că cercetăto ri i d i n şti i nţe l e soc i a l e trebu i e să dev i n ă cu
t i m p u l conştienţi de aceste pos i b i l ităţ i . Un soc i o l og poate, de exemp l u ,
să facă o p red i cţie ş i · să prevadă totodată că prognoza s a v a determ i n a
even i mentu l . D e asemene, e l poate nega faptu l c ă u n a n u m i t eve n i ment
este i m i nent ş i astfel îl poate Împied i c a . Î n ambele cazuri e l se poate baza
pe p r i nc i p i u l care pare a a s i g u ra obiectivitatea şt i i nţifică : .1 u r l l 1 .� r i doa r
adevăru l . D a r deşi a căutat doa r adevă ru l , n u putem SUSţi ne' ( .� . 1 I( 'spectat
obi ectivitea şti i nţifică, pentru că făcând pred i cţ i i (adeveritt' ! I" ( 'vl'l l i rnente)
e posi b i l să fi i nfl uenţat aceste even i mente În sensul dorinţ('l( lr �"It ' 1 )( 'rsonale.

8
 DOCTRI N E LE ANTI NAT U RALISTE ALE ISTORICISM U L U I

I sto r i c i st u l va a d m ite p robab i l c ă aceast ă i m a g i n e este schematică,

d a r el va i n s i sta a s u p ra fa ptu l u i că rel i efea z ă o p rob l e m ă de care n e
l ov i m Î n aproape o r i ce c a p i t o l a l şt i i nţe l o r soc i a l e . I nteracţ i u n ea d i ntre
afi rmaţi i l e cercetătoru l u i şi v i aţa soc i a l ă c reează aproape i nvariabi l situaţi i
În care n u treb u i e să l u ă m În considerare doar adevă ru l acestor afi rmaţ i i ,
c i ş i i nfl uenţa efectivă asupra evol uţiei u lterioare. Cercetăto ru l d i n şt i i nţel e
soc i a l e poate năzu i spre adevăr, d a r e l exerc ită Î n ace l a ş i t i m p, Î n mod
i nevita b i l , o i n fl uenţă c l a ră asupra soc ietăţ i i . Tocmai faptu l că afi rmaţi i l e
sa l e exercită o i n fl u enţă, l e d i struge obi ect i v i tatea.
Până aici a m p res u p u s că soc i o l ogu l n u u rm ă reşte decât adevă ru l şi
n i m i c a l tceva, i sto r i c i stu l va a răta Însă c ă În s i tuaţia desc r i s ă de noi apar
şi d i fi c u ltăţi l e p res u p u n e r i i n oa s t re . Aceasta pentru că a co l o u n de
p red i cţ i i l e ş i i n terese l e a u o asemenea i nfl u enţă a s u p ra conţi n u tu l u i
teo r i i l o r şti i n ţ ifice, devi ne foa rte Îndo i e l n ică pos i b i l itatea d e con statare
şi evitare a p a rt i n i tăţi i . De aceea, nu treb u i e să ne s u rp r i n d ă fa ptu l că În
şt i i nţe l e soc i a l e găs i m foarte puţine semne a l e i nteresu l u i obiectiv şi ideal
pentru adevă r, spre deose b i re de fi z i c ă . Trebu i e să ne aşteptăm să găs i m
Î n şti i nţe l e soc i a l e l a fel d e m u lte tend i nţe c a În v i aţa soc i a l ă , l a fe l de
m u l te p u n cte d e vedere câte i n te rese. Se poate p u n e Întreba rea dacă
această argu mentare i s o r i c i stă nu conduce la acea fo rmă extrem ă de
re l at i v i s m , c a re afi rmă că o b i ecti v itatea şi i d ea l u l adevăru l u i n u au ce
că uta În şt i i nţe l e soc i a l e ş i că, În acest domen i u, doa r su cces u l , su ccesu l
p o l itic, poate fi h otărâto r.
Pentru a i l u stra aceste argu mente, i sto r i c i stu l poate a răta că de fi ecare
dată când exi stă o a n u m ită tend i nţă i nerentă Într-o perioadă a dezvo l tări i
soc i a l e, ne putem aştepta să găs i m teo r i i soc i o l ogice ca re i nfl uenţează
această dezvoltare. Şti i nţa soc i a l ă poate, dec i , să joace ro l u l unei moaşe,
care ajută la naşterea n o i l o r epoci a l e dezvo l tări i soc i a le; dar poate la fe l
de bine să servească, la dispoz iţia i n tereselor conservatoare, l a tergiversa rea
sc h i mbări lor soc i a l e i m i nente.
O astfel de viz i u ne poate i n sp i ra pos i b i l itatea de a anal i z a ş i exp l i ca
d i ferenţele d i ntre d i feritele doctrine şi şco l i soc i o l og i ce făcând apel fie l a
conexi.u nea l o r c u p red i cţ i i l e ş i i n teresel e dom i n a nte Într-o a n u m i tă
perioadă i storică (acest pu nct de vedere este n u m it u neori " i storism " şi nu
treb u i e confu ndat c u ceea ce n u mesc eu i storicism " ), fie făcând apel l a
"
conex i u nea l o r cu i nteres e l e po l i t i ce, econo m i ce s a u de c l asă (acest
procedeu este n u m it u neori " sociologia cunoa�terii" ).

9
 KARL R. POPPER

7. Holismul. Majoritatea i stori c i şti lor su nt de părere că există

un temei m a i adânc al i n adecvă r i i metodelor şti i nţelor natu r i i la şti i nţele
soc i a l e. E i s u sţi n că soc i o l ogia, asemenea tutu ror şt i i nţelor " b i o l og i ce " ,
dec i toate şti i nţele care se ocu pă de l u mea vie, nu treb u i e să procedeze
În mod atomistic, c i d upă expres i a fo losită acum, În mod " hol istic " . Aceasta
dato rită fa ptu l u i că obiecte l e soc i ol o g i e i , grupu ri l e soc i a l e nu treb u i e
priv ite ca s i m p l e agregate de persoane. G r u p u l soc i a l este m a i mult decât
s i m p l a s u m ă a membri l o r şi este totodată mai m ult decât s i m p l a su m ă a
re laţi i l o r strict perso n a l e, c a re exi stă În orice moment Între oricare d i ntre
membri i . Acest fapt este evident c h i a r şi l u â n d ca exemp l u un grup fo r­
mat d i n tre i i n d i vi z i . U n grup fondat de A şi B va avea un caracter d i ferit
de grupu l compus din aceiaşi i n d i v i z i , d a r fo ndat de B ş i C. Aici este
i l u strat şi ceea ce se înţel ege d i n exp res i a că un g r u p îş i are propr i a isto r i e
ş i p r i n faptu l că st ructu ra gru pu l u i dep i nde în m a re p a rt e de prop ria-i
istorie (vez i ş i secţi u nea 3 despre " Noutate " ) . Un g u p Îş i poate menţi ne
i n tact caracteru l dacă Îş i p i e rde câţiva membri m a i puţi n i mportanţi . Se
poate i ma g i n a că grupu l Îşi păstrează ca racteru l o r i g i n a r, c h i a r dacă toţi
mem b r i i o r i g i n a r i sunt în locu iţi de a l ţi i . Dar ace i a ş i i nd i v i z i care acu m
constitu ie g r u p u l ar fi putut constitu i u n grup foa rte d i ferit, dacă n u ar fi
i ntrat pe rând în gru p u l o r i g i n a r, ci împre u n ă ar fi fo rmat un grup nou .
Perso n a l i tatea membri lor poate avea o i n fl u enţă consi derab i l ă a s u p ra
i sto r i e i şi structu ri i grupu l u i , d a r acest fapt n u Împ iedică g r u p u l să a i bă o
i sto r i e şi o structu ră p roprie ş i n u împied i c ă acest grup să exerc ite o
i n fl uenţă putern ică asu pra perso n a l ităţ i i membri l o r săi.
Toate g r u p u r i l e soc i a l e a u trad i ţ i i , i n s t i t u ţ i i şi q b i c e i u r i p ro p r i i .
I sto r i c i s m u l p ret i n d e că treb u i e stu d i ată i sto r i a g r u pu l u i , tra d i ţ i i l e ş i
i n stituţi i l e s a l e pentru a Înţe l ege ş i exp l i ca stad i u l său actu a l ş i pentru a-i
înţe l ege dezvo ltarea u l te r i oară ş i eventu a l a i -o prevedea .
Ca racte r u l h o l ist al g ru p u r i l o r soc i a le, fapt u l că aceste gru p u r i n u
pot f i exp l i c ate p e dep l i n d a c ă s u n t p r i v ite c a s i m p l e agregate a l e
mem b r i l o r l o r, aru ncă o n o u ă l u m i n ă a s u p ra d i st i n cţ i e i i sto r i c i ste d i ntre
nou tatea În fi z i că, care este d o a r o n o u ă comb i n a i'e a e l emente l o r ş i
facto r i l o r, c a re n u s u nt n o i , ş i noutatea d i n v i aţa soc i a l ă , care este rea l ă
şi i reducti b i l ă l a o s i m p l ă noutate a combi n ă r i i . Pentru că, dacă structu r i l e
soc i a l e n u p o t f i exp l i ci tate ca ş i c o m b i n ă r i a l e pă rţi l o r sali m e m b r i l or,
atu n c i ev ident va fi i m pos i b i l ă exp l i c itarea noilor struct u r i soc i a l e cu
aj utoru l acestei metode.

10
 DOCTRI N ELE ANTI NATU RALISTE ALE ISTORICISM U L U I

Pe d e a l t ă p a rte, s t r u c t u r i l e f i z i c e p o t fi ex p l i c i t ate c a s i m p l e
" conste l aţi i " , s u sţ i n e i sto ri c i s m u l , deci c a s i m p l ă sumă a pă rţ i l o r Împreună
c u conste l aţ i a l o r geometrică. Să luăm ca exem p l u si stem u l sol a r; poate fi
i n teresant stu d i u l i sto riei l u i , i a r cerceta rea trecutu l u i său poate conduce
l a Înţel egerea stad i u l u i său actu a l , dar şti m că Într- u n a n u me sens acest
sta d i u este i ndepedent de i stor i a s i stemu l u i . Stru ctu ra s i stemu l u i, m i şcări l e
ş i dezvoltări l e s a l e u l terioare s u nt determ i n ate În tota l itate de conste l aţ i a
actu a l ă a e l e m e n te l o r s a l e. D a c ă poz i ţ i a re l a t i vă, masa ş i i m p u l s u l
e l e mentelor s u nt c u n oscute pentru orice moment, atu nci toate m i şcări l e
vi itoare a l e s i stem u l u i vor fi p e dep l i n determ i n ate. N u avem n evo ie de o
c u noaştere În p l u s privitoare l a ce p l a netă este mai veche sau care a
i ntrat În s i stem d i n afa ră; isto r i a structu ri i , o r icât ar fi de i n teresa ntă, n u
contri b u i e l a c u noaşte rea noastră p r i v i n d comporta mentu l , meca n i s m u l
ş i dezvolta rea v i itoa re a struct u r i i . D i n această perspecti vă este evident
că stru ctu ra fi z i că se deosebeşte foa rte m u lt de struct u ra soc i a l ă . U l t i m a
n u poate f i Înţe l easă fă ră u n stu d i u atent a l i storiei sa l e, neputâ n d f i n i c i
o b i ectu l v re u n e i p red i cţ i i , c h i a r În ca z u l În c a re a m d i s p u n e d e o
c u noaştere dep l i n ă a " conste l aţ i e i " sale momentane.
Astfe l de con s i d e raţ i i s u gerează c u preg n a nţă c ă ex i stă o strâ n să
conex i u ne Între i sto r i c i s m şi aşa-n u m ita teorie biologică sau organicistă a
stru ctu r i l o r soc i ale, teo rie care i nte rpretează gru p u r i l e soc i a l e În a n alogie
c u o rga n i s m e l e v i i . Î ntr-adevă r, se spune că h o l i s m u l tre b u i e să fie
ca racteristic fenomenelor b i o l ogice În genera l , i a r pu nctu l de vedere hol i st
este socotit a fi i n d i spensa b i l stu d i u l u i despre mod u l c u m isto r i a d i feritelor
o rg a n i sme i n fl u enţează comporta mentu l lor. Argu mente l e h o l i ste a l e
i stor i c i sm u l u i au deci capaci tatea d e a scoate Î n evi denţă asemănarea
d i ntre grupu r i l e soc i a l e ş i orga n i sme, c h i a r dacă i sto r i c i sm u l nu t reb u i e
să conducă c u necesitate l a acceptarea teoriei b i o l ogice a structu r i l o r
soc i a le. Î n mod s i m i l a r, b i n ec u n oscuta teo r i e a exi stenţei u n u i spirit
colectiv, ca p u rtător al tradiţiilor de grup, n u ţ i n e neapă rat de a rgu mentu l
i s to r i c i st, În ru d it fi i n d , totu ş i , cu v i z i u nea hol i stă.

"

8. Inţelegerea intuitivă. Până acum ne-am ocupat

În spec i a l de a n u m ite aspecte caracteristice a l e vieţ i i soc i a l e : noutatea,
complexitatea, orga n i citatea, h o l i s m u l şi de mod u l În care i stor i a vieţ i i

1 1
 KARL R. POPPER

soc i a l e se Împarte În epoc i , aspecte c a re, pot r i v i t i sto r i c i s m u l u i , fa c

i n a p l icab i l e În şti i nţele soc i a l e a n u m ite metode spec i fi ce fiz i c i i . De aceea,
În şt i i nţe l e sociale este considerată necesară o metodă mai degrabă istorică.
I deea că înţe l egerea d i ferite l o r g ru p u r i soc i a l e t reb u i e să se desfăşoa re în
mod i nt u i t i v ţ i ne de v i z i u nea anti n atu ra l i stă a i storicis m u l u i . Această
concepţ i e s-a dezvo ltat u neori ca doctri n ă metodologică, în re l aţ i e foa rte
strâ nsă c u i sto r i c i s m u l, c h i a r dacă n u apare în mod i nvari a b i l com b i n ată
cu acesta.
Este vorba de doctr i n a potrivit căre i a metoda spec ifică şt i i nţelor soc i a l e,
spre deosebi re de metoda şti i n ţe l o r natu r i i , se bazează pe o înţe l egere
i n t i m ă a fe n o m e n e l o r so c i a l e . Î n l egătu ră c u , această doct r i n ă s u n t
s u b l i n i ate u rmătoa re l e d i st i n cţi i ş i opoz i ţ i i : fiz i ca ti nde spre o exp l i citare
c a u z a l ă , soc i o l og i a c ă u t â n d să înţe l eagă scopu l ş i s e n s u l . Î n fi z i c ă
even i m ente l e s u n t exp l i c ate exact ş i în mod c a n t itat i v p r i n fo rm u l e
matematice. Socio logia Încea rcă să Înţe l eagă dezvo ltări l e i storice m a i
m u l t Î n te rmen i cal itat i v i , c a rez u ltat a l ten d i nţe lor ş i scop u r i lor opu se, de
exem p l u , sau În termen i i " ca racteru l u i naţional " sau a i " spiritu l u i timpu l u i " .
De aceea, fi z i c a operează doar cu genera l i z ă r i i n d u ct i ve, În ti m p ce
soc i o l o g i a poate opera doar empatic ( E i n fU h l u ng). Acesta este şi motivu l
pentru care fi z i ca poate aj u nge l a u n i formităţi va l i de u n iversa l e şi exp l i că
eve n i mente l e part i c u l a re ca ş i cazuri a l e u n o r astfe l de u n i fo r m i tăţ i , în
ti mp ce soc i o l o g i a trebu ie să se m u lţu mească cu înţelege rea i ntu itivă a
even i mente l o r particu l a re ş i a rol u l u i pe care acestea îl au şi h ;;. i tLaţi i
part i c u l a re; s ituaţi i ca re, l a rând u l l o r, apar În core l aţ i e cu confl i ctel e de
i nterese, tend i nţe ş i dest i n e part i c u l are.
Propu n d i sti ngerea a trei vari ante d i ferite de Înţe l egere i ntu itivă . Prima,
afi rmă că un eve n i ment soc i a l este înţeles atu n c i când este i n terpretat ca
rez u ltat a l forţe lor care l-au dec l anşat, dec i atu n c i când sunt c u noscuţi
i nd i v i z i i şi g ru p u r i l e i m p l i cate, scopu r i l e ş i i nterese le acestora, cât ş i
puterea d e care d i spu n . Acţ i u n i l e i n d i v iz i l o r sau gru p u r i l o r sunt înţe l ese
În acest caz ca fi i n d în acord cu scop u r i l e lor, ca p romovând avantaj u l
lor rea l sau cel puţi n i m ag i n a r . Metoda soc i o logiei este gând ită în acest
caz ca o recon strucţie bazată pe empatie a activităţi l o r raţ io n a l e s a u
i raţ i o n a l e , înd reptate spre a n u m ite scop u r i .
A d o u a var i a ntă merge m a i departe. E a adm ite necesitatea u n e i astfe l
de a n a l ize, m a i a l es d a c ă dori m să înţel egem activităţi le i nd i v i d u a l e sau
a l e gru p u ri lor. Dar această variantă susţ i n e că este necesar mai mu It pent�:..o
înţel egerea vieţ i i soc i a l e . Dacă dorim să înţel egem sen s u l u n u i even i ment

12
 DOCTRI N E LE ANTI NATURALISTE ALE ISTORICISM U L U I

soc i a l , de exem p l u , a l u n e i a n u m ite acţi u n i po l itice, n u este suficientă o

înţel egere tel eologi că, c u m şi de ce a apărut, treb u i e să înţel egem m a i
m u lt; treb u i e să- i şt i m sen s u l , i m po rtanţa apariţiei sale. C e s e înţelege a i c i
p r i n " sens " şi " i m portanţă " ? D i n p u n ctu l de vedere pe care eu îl n u mesc
"
" a doua varia ntă , răspu nsu l este: un even i ment soc i a l n u exerc ită doa r
a n u m ite i nfl u enţe, n u con d u ce în t i m p doar la a l te eveni mente, ci apariţia
s a c a atare m o d i f i c ă va l o a re a c o n te xt u a l ă a u n e i m u l ţ i m i de a l te
e v e n i m e n t e , c re e a z ă o n o u ă s i t u a ţ i e c a re c e r e reo r i e n t a r e a ş i
re i nterpretarea tutu ror obiecte l o r ş i acţi u n i l or d i n domen i u l în c a u z ă .
Pentru înţe l egerea u n u i eve n i ment, c a , de exemp l u , crea rea u nei armate
n o i într-o a n u m ită ţa ră, este necesară a n a l iza i n tenţi i l or, i n terese l o r etc .
D a r nu putem înţe l ege pe dep l i n sen s u l şi semificaţ i a acestei acţ i u n i fă ră
a-i a n a l iza valoarea contextu a l ă; forţe l e acestei ţări, de exe m p l u , care
fu seseră sufi c i ente pentru p rotecţi a sa a u deven i t probab i l i n sufi c i ente în
p rezent. Pe scu rt, întreaga situaţie socia lă p roba b i l s-a mod ificat în a i nte
să fi avut loc a l te modificări fiz i ce factu a l e sau c h i a r p s i h o l o g i ce, situaţia
e pos i b i l să se fi modificat c u mult înai nte ca c i neva să o fi observat .
Pentru a înţel ege vi aţa soc i a l ă trebu ie, dec i , să depă ş i m s i m p l a a n a l iză a
cauzelor şi efecte l o r factu a l e, a n a l i z a motivelor, i nterese lor şi reacţ i i l o r
cauzate de acţi u n i : t reb u i e să înţel egem că fieca re even i ment j o a c ă u n
a n u m it r o l î n cadru l întregu l u i . Eve n i mentu l îş i p r i m eşte semn i fi caţi a d i n
i n fl u e n ţ a e x e r c i t a t ă a s u p ra î n t r e g u l u i , s e m n i fi c a ţ i a s a fi i n d , d ec i ,
determ i n ată parţ i a l d e întreg.
A tre i a vari antă a doct r i n e i înţe l egeri i i nt i u itive merge şi m a i depa rte,
ad m i ţând totodată tot ceea ce s u sţi n p r i m e l e două variante. Potrivit aceste i
concepţ i i , înţe l egerea sen s u l u i sau semn ificaţ i e i u n u i eve n i ment soc i a l
n e c e s i t ă m a i m u l t decât a n a l i z a g e n e z e i s a l e, efect e l o r ş i va l o r i i
context u a l e . D i n c o l o de această a n a l i z ă treb u i e Cercetate te n d i n ţe l e
i sto rice fu ndamenta l e obiecti ve, o r ientă r i l e ş i tend i nţele ( d e exem p l u ,
ascen s i u nea s a u dec l i n u l a n u mi to r trad iţi i s a u forţe) care dom i n ă î n epoca
în cauză, treb u i e ce rcetată contri b u ţ i a even i mentu l u i l a p rocesu l i sto r i c
în care astfel de ten d i nţe se m a n i festă . Î nţel egerea dep l i n ă· a aface r i i
D reyfu s, de exem p l u , neces ită d i ncolo de a n a l iza genezei, efectel o r ş i
valor i i contextuale, înţelegerea că aceasta a reprezentat o m a n i festare a
l u pte i d i ntre d o u ă tend i n ţe i sto r i ce d i n c ad r u l dezvoltă r i i Repu b l i c i i
F ra n ceze, democratice ş i a u tocrati ce, p rogres i ste ş i reacţ i o n a re.
Această a tre i a vari antă a m etodei i ntu i tive de înţelegere care subl i n i ază
tend i n ţele i sto rice este o poz iţie care cere în a n u m ită măsu ră apl i carea

13
KARL R. POPPER

inferenţei prin analogie de l a o epocă istorică la a lta. Aceasta pentru că,

deşi a treia va riantă recu noaşte fără reţi neri că epoc i l e istorice sunt diferite
esenţia l mente şi că n ici u n eveni ment nu se poate repeta cu adevărat în a ltă
epocă a dezvoltări i sociale, această va riantă adm ite totu şi că tend i nţe analoge
pot deven i dom i nante În diferite peri oade foarte Îndepărtate În timp. Astfel
de analogii s-au făcut între G reci a Înai ntea l u i Alexandru cel Mare şi German i a
d e S u d d i na i ntea l u i B i s marck. Î n astfel d e caz u ri metoda Înţelegeri i i ntu itive
recomandă eva l uarea sem n i fi caţiei an u m itor eveni mente prin G ·mpararea
lor cu even i mente analoge d i n peri oade mai timpuri i şi util izarea rezu ltatu l u i
c a i nstrument pentru pred icţia dezvoltări i u rmătoa re fă ră a u ita c ă diferenţele
inevitabi le d i ntre două perioade trebu ie l u ate În consideraţi e.
O b s e rv ă m d ec i , c ă m et o d a c a p a b i l ă s ă Înţe l eagă s e m n i f i c a ţ i a
even i mentelor sociale treb u i e s ă treacă di ncolo d e exp l i caţ i a cauza l ă . Ea
treb u i e să a i bă caracter hol ist şi să u rmărească determ inarea ro l u l u i u n u i
even i ment Î n cadru l u nei structuri complexe, În cadru l u n u i Întreg care n u
cuprinde doar părţ i l e ex istente s i m u ltan, c i ş i stad i i l e su cces ive a l e u ne i
dezvoltări Î n t i m p . Aceasta ar putea f i exp l i caţi a pentru tendinţa c e l e i de a
treia var i ante a metodei înţeleger i i i ntu itive de a se Întemei a pe analog i a
di ntre orga n ism şi g r u p şi de a opera cu concepţ i i c u m ar f i sp i ritu l timpu l u i ,
care este su rsa ş i supraveghetoru l tutu ror acelor tendi nţe sau ori entări care
joacă u n ro l atât de i m portant În determ i n area sem n i fi caţiei even i mentelor
sociale.
Dar metoda înţelegeri i i ntu itive n u se Împacă doar cu i de i l e hol i �te <Itât
de b i n e . Ea se Împacă fo a rte b i n e şi cu pă rerea i stor i c i st u l u i despre
i mportanţa noutăţ i i , pentru că noutatea n u poate fi exp l i cată cauzal ş i
raţion a l , c i ea treb u i e Înţe leasă i ntu itiv. S e v a putea vedea, În cont i n u a re,
d i n d i scuţia privitoare la doctri n e l e pro n atu ra l i ste a l e istoricism u l u i, că
"
ex istă o conex i u n e strânsă Între acestea ş i " a tre i a variantă , c u m am
n u m it-o noi, a Înţelegeri i i ntu itive, datorită accentu l u i pus pe ten d i nţe l e
sau "orientă r i l e i storice " . (Vez i , de exem p l u , secţ i u nea 1 6) .

9. Metode cantitative. D i ntre deoseb i r i l e şi opoz iţi i le

care de o b i ce i sunt scoase în evidenţă În l egătu ra cu doctri n a înţel egeri i
i ntuitive, u rmătoarea este subl i n i ată frecvent de istoricişti : În fi z ică, se spu ne,
eve n i mente l e s u nt exp l i c ate rigu ros şi exact în termeni cant itativi şi c u
aj utoru l fo rm u l elor m atem atice. Soc i ologia, p e d e a l t:! pa rte, Încearcă să

14
 DOCTR I N E L E ANTI NATU RALISTE ALE ISTORICISM U l U I

Înţe l eagă dezvo l ta rea soc i a l ă m a i m u lt În termen i ca l i tat iv i . De exe, n p l u ,

În termen i i ten d i nţe l o r s a u obi ect i ve l o r confl i ctu a l e .
Argumentu l împotriva apl icab i l ităţi i metodelor cantitative ş i matematice
nu aparţi ne doar istoricişti lor. Chiar autori i c u viz i u n i putern ic anti istoriciste
resp i n g u neori aceste metode. Dar unele d i ntre cele mai persuasive argumente
Împotriva metodelor cantitative şi m atemat i ce scot În evidenţă punctu l de
vedere pe care eu ÎI n u mesc i stori cism. Aceste a rgu mente le voi d i scuta a i c i .
Avâ nd Î n vedere rez i stenţa faţă de uti l i zarea metodelor ca ntitative ş i
matematice Î n soci o l ogie s e iveşte de În dată o putern ică obiecţie: această
atitud i ne pare a fi În confl ict cu faptu l că metodele cantitative şi matematice
au fost uti l i zate c u m a re su cces În şti i nţe l e soc i a le. Cum poate fi resp i nsă
a p l ica b i l itatea lor, având În vedere a cest fapt?
Ca răspuns la această obiecţie, res p i n ge rea metodelor cantitative şi
matematice poate fi j u stificată cu aj utoru l u nor argu mente ca racteri stice
mod u l u i de gând i re istoricist.
I storicistu l poate răspunde că o b i ecţia este co rectă, dar ar ex i sta totuşi
o deosebi re foa rte m a re Între metode l e stat i stice ale sti i ntel o r soc i a l e si
� �
metodele cantitativ - matematice a l e fi z i c i i . Î n şt i i nţe l so i a l e n u exis ă t
n i m i c compara b i l cu legile ca uza le formulate matematic ale fizicii.
Să l u ă m ca exem p l u u r mătoarea l ege fi z i c ă : cu cât este mai m i că
desc h i derea p r i n care trece o rază de l u m i nă ( i nd iferent de l u n gi mea de
u n d ă dată), cu atât m a i m a re este u n g h i u l de d i fracţie. O l ege fiz ică de
acest tip a re u rmătoa rea fo rmă: " D acă În a n u m ite cond iţi i mări mea A
variază într- u n a n u me mod, atu nci şi mări mea B variază Într- u n mod
dete r m i n at ş i p revi z i b i l " . C u a l te c u v i n te, o astfe l de l ege ex p r i m ă
dependenţa u n e i cantităţi măsu ra b i i e d e o a lta ş i fel u l acesta Î n care o
cantitate depi nde de o a lta va fi stab i l it exact şi cantitativ. F i z i ca a reu şit
să-ş i exprime toate legi l e În această fo rmă . Pentru a real iza acest l ucru a
treb u i t să trad u c ă În p r i m u l rând toate cal ităţ i l e În termen i cantitati vi . Ea a
treb u it să În locu i ască, de exem p l u , descrierea c a l i tativă a u n u i a n u m it tip
de l u m i n ă - c u m a r fi o l u m i nă desch i să, gal ben-verz u i e - c u o descriere
cantitativă : l u m i na de o a n u m ită l u n g i m e de u n d ă şi i n tens itate . U n astfel
de procedeu de descri ere cantitativă a c a l ităţi lor care apar În n atu ră este
evident o prem isă i n d ispensabi l ă pentru formu l a rea cant itativă a l eg i lor
c a u z a l e fiz i c e . Acestea n e perm i t să ex p l i c ă m de ce a avut l o c u n
eve n i ment. Dacă p l ecăm, d e exemp l u , d e l a l egea despre relaţia d i ntre
m ă r i mea unei desc h ideri şi u ngh i u l de d i fracţ i e, atu n c i vom putea expl i ca
cauzal mări rea u n gh i u l u i de d i fracţ i e p r i n m icşorarea desc h ideri i:

15
KARL R. POPPE R

I sto ri c i st u l afi rmă că ş i şti i nţe l e soc i a l e treb u i e să Încerce s ă ofere

e x p l i c a ţ i i c a u z a l e . E l e p o t , de e x e m p l u , s ă Î n c e r c e să e x p l i ce
i m per i a l i s m u l p r i n expa n s i u nea i n d ustr i a l ă . D a r d a c ă p r i v i m m a i atent
l a a cest exemp l u, observă m i med i at că este l i ps i tă d e speranţă Încercarea
de a exp r i m a legi soc i o l og i ce În te rmen i c a nt i tat i v i . Să c o n s i d e r ă m o
fo r m u l a re c a : " Ten d i nţa s p re exp a n s i u n e t e r i to r i a l ă c reşte od ată c u
inten s i tatea i ndustri a l i z ă r i i " (o fo rm u l are c e l p u ţ i n i ntel igi b i l ă, c h i a r dacă
n u este o descriere adevă rată a fapte l o r), vom descope r i Îndată c ă n u
d i s p u n e m d e n i c i o metodă c u c a re s ă p u te m m ă s u r a te n d i nţa d e
expa n s i u ne sau grad u l d e i n d u st r i a l i z a re .
Motivele prezentate de i storic ist pentru respi ngerea metodelor cantitativ
- matematice pot fi rez u m ate a stfe l : sarc i n a soc i o l og i e i este să exp l i ce
cauzal mod i fi c ă r i l e i nterven ite În c u rsu l istoriei cărora li se s u p u n entităţi
c a state le, s i steme l e eco n o m i ce, fo rmele de guvern a re. Pentru că nu este
c u noscută n i c i o pos i b i l itate de a ex p r i m a În term e n i cantitativi aceste
cal ităţi a l e ent ităţi lor, În şti i nţe l e soc i a l e nu pot fi form u l ate legi cantitative.
Astfel l eg i l e cauzale ale şti i nţel or soci a l e, pres u p u n ând c ă ele a r ex i sta,
treb u i e să se deosebească În mod co ns iderabi l d i n p u n ct de vedere al
caracteru l u i , de ce l e d i n fi z i c ă , pentru că a u caracter c a l itativ, ş i n u
ca ntitativ - m atematic. D acă l eg i l e soci o l o g i ce prez i ntă grad u l a ceva, o
vor fa c e În te rm e n i fo a rte v a g i ş i În c e l m a i b u n c a z vor p e r m ite
i n t rod ucerea u nei gradaţ i i foa rte g ros i ere. Cal ităţ i l e , atât fiz i ce cât ş i cele
nefi z i ce, par că n u pot fi eva l u ate decât i ntu itiv. D e aceea, a rgu mente l e
d i sc utate a i c i pot f i fo los ite pentru a l e susţ i n e pe ce l e care au fost deja
oferite În favoarea Înţe l egeri i metodei i ntu it ive.

10. Esentialism versus nominalism.

l
Su b l i n ierea caracteru u i cal itativ a l eveni mentelor soc i a l e trim ite l a problema
n atu ri i termeni lor care desem nea-ză cal ităţ i , la aşa-n u m ita problemă a
universaliilor, u n a d i ntre cele m a i vech i şi fu ndamenta le probleme a l e
fi losofi e i .
Această temă, care Î n Evu l Med i u a fost obiect u l d i sputel or, Îş i a re
origi nea În fi l osofi a l u i P l aton şi Ari stote l . De obicei este interpretată ca
problemă metafizică p u ră, dar asemenea majorităţi i problemelor metafi z i ce
poate fi reformu l ată astfel Încât să dev i n ă o problemă a metodei şti i nţifice.

16
 DOCTRI N E L E ANTI NATU RALISTE ALE ISTORICISM U L U I

Î n caz u l de faţă ne vom ocupa doa r de p rob lema metod o l og i c ă . Pentru

început vom sch iţa pe scu rt probl ematica metafi z ică.
Toate şti i nţe l e fo l osesc termen i n u m iţi u n i versa l i i , ca de exem p l u :
" " " " " "
"energie , "viteză " , "carbon , "a l bitate , "dreptate , "stat , "umanitate . Acest
tip de terme n i se d i sting de alt tip, pe care îi n u m i m termen i si ngu lari sau
"
concepte individua le, cum ar fi , de exempl u : "Alexandru cel Mare , "Cometa
" "
H a l l ey , " Pri m u l Război Mondi a l , u ltimi i termeni sunt n u me propri i, etichete
ataşate prin convenţie l u cru rilor i ndividuale denotate de ele.
Î n j u ru l n atu ri i u n iversa l i i lor a avut loc o l u ngă şi u n eo ri aprigă d i spută
între două tabere. Potrivit u ne i a d i ntre e l e u n i ve rsa l i i l e se deosebesc de
n u me l e propri i doar p r i n faptu l că s u nt atr i b u ite e l emente l o r u n e i mul/imi
"
sau clase de i n d i v i z i , nu u n u i s i n g u r i n d i v i d . Terme n u l u n i versal " a l b ,
de exemp l u , este potr ivit acestei concepţ i i , doar o et i c h etă ataşată u n e i
c l ase constitu i te d i n m a i m u lţi i nd i v i z i d i feri ţ i : fu l g i d e zăpadă, feţe de
masă, lebede, de exempl u . Aceasta este doctrina nominalistă. Ei i se opu ne
o d octr i n ă n u m ită în mod trad i ţ i o n a l " realism " , den u m i re care i nd u ce în
eroare, dacă ne gâ n d i m la faptu l c ă această teorie " realistă" a fost deja
"
n u m i t ă " i d ea l i stă . D e a c e e a , p ro p u n r ed e n u m i re a a ceste i t eo r i i
a n t i n o m i n a l i ste " esen/ia lism " . Esenţi a l i şti i n eagă fa ptu l că m a i întâ i
a l cătu i m u n g r u p de obi ecte s i n gu l a re şi apoi l e eti c hetăm "a l be " . Ei s p u n
c ă m a i d e g r a b ă n u m i m fieca re o b i ect " a l b " pentru c ă împă rtăşeşte
împreu n ă cu a lte o b iecte a l be o a n u m ită însu ş i re esenţi a l ă : c a l itatea de a
fi a l b. Această p rop rietate, denotată de termen u l u n iversa l , este privită ca
u n o b i eCt c a re n ecesită i n vest i g aţ i e În a ceeaş i măsură ca ş i l u cru r i l e
"
i n d i v i d u a l e însăş i . ( Den u m i rea " rea l i s m derivă d i n aserţ i u nea că obi ectele
u n i versa le, d e exe m p l u a l b i tatea, ex i stă "cu adevărat " a l ăt u r i de l ucru ri le
i n d i v i d u a l e şi m u l ţ i m i sau c l ase) . Astfe l se susţ i ne că termen i i u n iversa l i
d e s e m n e a z ă o b i ecte l e u n i v e rs a l e Î n a ce l a ş i m o d î n c a re t e r m e n i i
i n d i v i d u a l i desemnează o b i ecte l e i n d i v i d u a l e . Aceste obi ecte u n ivers a l e
" "
( n u m ite de P l aton " Forme sau " I dei ) c a re s u nt desem nate pri n termen i
"
u n i versa l i , s u n t n u m ite "esenţe .
D a r esenţi a l i s m u l n u c rede doar în ex i stenţa u n i versa l i i l o r (dec i a
o b i ecte l o r u n i versa l e) , e l s u b l i n i az ă ş i i m po rt a n ţ a a cesto ra pentru
şti i nţă . Esenţ i a l i s m u l observă c ă o b i ecte l e s i n g u l are scot l a i vea l ă m u l te
trăsătu r i a c c i denta l e , c a re n u p rez i ntă i nteres pentru şt i i nţ ă . Să l u ă m
u n exem p l u d i n ş t i i n ţe l e soc i a l e : şti i o ţe l e econ o m i ce s u nt i nte resate
d e b a n i şi c re d i te , d a r nu şi de fo r m a e x te r i o a ră a m o n ed e l o r,
b a n c note l or ş i cec u r i l o r . Şt i i nţa treb u i e s ă fac ă abstracţ i e de a cc i den-

17
KARL R. POPPE R

ta i pentru a penet ra s p re e s e n ţ a l u c r u r i l o r . D a r e s e n ţ a u n u i l u c r u este

mereu ceva u n iversa l .
Aceste u l t i me remarci i n d i c ă o pa rte d i ntre i m p l i caţi i l e metod o l o g i ce
a l e a ceste i p robleme metafi z i ce. Prob lema metod o l ogică pe care doresc
să o d i sc u t În acest moment poate fi În s ă a n a l i z ată i n dependent de
prob lematica metafi z i c ă . Vo i a n a l i z a această problemă pe a l tă c a l e, o
c a l e care ocol eşte Întreba rea referitoare la ex i stenţa obiectel o r u n ivers a l e
ş i si ngu l a re ş i l a d i ferenţe l e d i ntre e l e . V o m d i sc uta doar despre scop u r i l e
ş i sen sul şti i n ţe i .
Şcoa l a fi l osofi că pentru care a m prop u s d en u m i rea d e esen/ia lism
metodologic a fost Înte m e i ată de A r i stote l , c a re afi rmă că cerceta rea
şt i i n ţ i f i c ă t re b u i e să pen etreze pâ n ă la esenţa l u c r u r i l o r pentru a l e
exp l i c a . Esenţ i a l işti i m etod o l o g i c i s u nt Înc l i naţi s ă formu l eze Întrebă r i l e
şti i nţifice Î n te rmen i d e t i p u l : " Ce este mate r i a ? " s a u " Ce este fo rţa ? " sau
"
" Ce este j u st i ţ i a ? . E i cred că răsp u n s u l exact l a astfe l de Întrebă ri, răsp u n s
c a re re l evă sensu l rea l ş i esenţi a l a l acesto r te rmen i ş i astfel natu ra rea l ă
sau adevărată a esenţe l o r denotate d e e i , constitu i e o pre m i să necesară
pentru cerceta rea şt i i nţifică, fi i n d poate c h i a r s a rc i n a lor p r i n c i pa l ă . Î n
opoz iţie cu aceşt i a , nomina li�tii metodologici fo rm u l ează prob l e m e l e
În te rmen i de gen u l : " C u m se comportă această b u cată de mate r i e ? " ,
"
" C u m se m i ş c ă Î n p r e z e ţ a a l to r c o r p u r i ? . P e n t r u n o m i n a l i ş t i i
metod o l og i c i s a rc i n a şti i nţei a r consta doar În desc r i erea modu l u i c u m
s e comportă l ucru r i le, ea p u t â n d f i rea l i zată p r i n i n t rodu cerea l i beră de
n o i terme n i o r i u nde este n ecesa r, sau p ri n redefi n i re a vec h i l o r terme n i ,
neg l i j â n d sen s u l l o r o r i g i n a r . Aceasta pentru că e i socotesc cuvin tele
doar instrumente necesare descrierii.
Majoritatea vor adm ite că nom i n a l i s m u l metodolog i c a Înv ins În şti i nţele
natu r i i . F i z i ca, de exemp l u , n u cercetează esenţa ato m i lor sau a l u m i n i i ,
c i fo loseşte aceşti termen i foa rte l i ber pentru a expl i c a ş i desc rie a n u m ite
observaţi i fi z i ce ş i , de asemenea, ca n u me pentru a n u m ite stru ctu ri fi z i ce
i mportante ş i comp l i cate . Ace l a ş i lucru este va l a b i l şi În bio logie. F i l osofi i
pot cere de l a b i o l og i so l uţi i l a probleme de gen u l : Ce este viaţa ? " sau
"
" Ce este evo l uţ i a ? " , iar pentru o perioadă de t i mp, b i olog i i se pot s i mţi
În c l i naţi să răspundă l a astfel de Întrebări . Totuş i , b i o l og i a şti i nţifică se
ocupă de probleme d i ferite, folosi n d metode exp l icative ş i descri ptive foarte
asemănătoa re celor d i n fiz i că.
D e a c e e a , n e - a m a ş t e p t a ca Î n şt i i n ţ e l e s o c i a l e n a t u r a l i şt i i
m et o d o l o g i c i s ă fa v o r i z e z e n o m i n a l i s m u l , i a r a n t i n a t u r a l i ş t i i

18
 DOCTRI N E L E ANTI NATU RALISTE ALE ISTORICISM U L U I

esenţ i a l i s m u l . Î n rea l itate, esenţ i a l i s m u l p a re să do m i n e a i c i fă ră ca o

opoz i ţ i e putern ică să ex i ste. Î n conseci nţă s-a spus că metodele ştiinJelor
naturii sunt În esenJă nomina liste, dar că În ştiinJele sociale trebuie să
se adopte un esenJia lism metodologie. 2 Argum entu l a d u s este ace l a că
sarc i n a şt i i nţe l o r soc i a l e este aceea de a înţe l ege şi expl ica ent ităţi soc i a l e
c u m a r fi : statu l , a cţ i u nea eco n o m ică, g r u p u l soc i a l ete . , ş i că acest
l u c ru este pos i b i l doa r p r i n pen etra rea către esenţa l o r . O r i c e ent itate
soc i o l og i că i m porta (ltă presu p u n e terme n i u n iversa l i pentru desc r i e rea
ei, ş i n u a r avea sens i n trod ucerea l i beră d e n o i terme n i , c u m , de a l tfe l ,
s-a p rocedat c u su cces î n şt i i n ţe l e n atu r i i . Sarc i n a soc i o l o g i e i este s ă
desc r i e astfel de termen i î n mod c l a r ş i adecvat, deci s ă d i sti ngă esenţi a l u l
d e acci denta l , i a r aceasta p res u p u ne c u n o a şterea esenţei l o r . P ro b l e m e
c u m ar fi : " Ce este statu l ? " , " Ce este cetăţea n u l ? " ( cons iderate de Ari stotel
p ro b l e m e fu n d a menta l e ale Politicii s a l e ) sau " Ce este c red i t u l ? " , " Care
este deose b i rea d i ntre u n membru a l u n e i b i se r i c i şi u n secta nt? ( d i ntre
b i se r i c ă ş i o sectă ? ) " . Astfe l de între b ă r i n u su nt n u m a i pe de p l i n
î n d reptăţ ite, c i su nt toc m a i ace l e întreb ă r i d e l a c a re porn i n d, pentru a
l e răsp u n de, se dezvo ltă teo r i i l e soc i o l o g i c e .
Î n ceea c e priveşte prob lema metafizică şi p e cea referitoare l a şti i nţe l e
n at u r i i , isto r i c i şt i i pot avea păreri d i ferite, Î n s ă ca metodo logi a i şti i nţe l o r
soc i a l e v o r f i at raş i d e esenţi a l ism, ş i d e c i împotriva no m i n a l i s m u l u i . De
fapt, toţi i stori c i şti i pe care îi c u nosc au această atitu d i ne. Merită Însă să
cercetă m dacă numai ten d i nţa genera l ă anti n atura l i stă a i sto ri c i sm u l u i
este cauza, sau dacă n u cu mva ex i stă a rgu mente spec ific i sto r i c i ste în
favoarea esenţ i a l i s m u l u i metodologie.
Î n pri m u l rând, este ev ident că resp i n ge rea metodelor canti tative În
şti i n ţe l e soc i a l e este rel eva ntă în această privi nţă . S u b l i n i erea ca racteru l u i
c a l itativ a l eve n i mentelor soc i a l e ş i accentuarea ro l u l u i înţe l egeri i i ntu i ­
tive (în opoz iţie cu s i mp l a desc ri e re), i n d i c ă o atitud i ne strâ n s l egată de
esenţi a l i s m .
Există însă ş i a lte a rgu mente m a i spec ifice i sto ricis m u l u i rez u l tate d i ntr­
u n mod de gând i re c a re dej a Îi este fa m i l i a r cit itoru l u i. ( E l e s u n t practic
aceleaşi care, potrivit l u i Ari stote l , l-ar fi condus pe Pl ato n l a fo rmu i a rea
p r i m e i teo r i i a esenţe l o r) .

2 Vezi secţiu nea VI a cap. 3 din Societatea deschisă şi duşmanii săi, mai a les nota 30 şi
secţiu nea I I a capito l u l u i 1 1 .

19
 KARL R. POPPER

I s to r i c i s m u l s u b l i n i az ă i m po rta nţa s c h i m bă r i i . EI va s u s ţ i n e c ă În
o r i c e s c h i m ba re trebu i e s ă e x i ste un ceva a n u me c a re se sc h i m b ă .
C h i a r d a c ă n i m i c n u ră m â n e nes c h i m bat, t reb u i e s ă putem i d e n t i fi c a
acel ceva c a re s - a sc h i m b at, p e n t r u a p u te a vo rb i d e sc h i m b a re . Acest
l u c r u este re l at i v u ş o r Î n f i z i c ă . Î n m ec a n i că , de e x e m p l u , toate
sc h i mbă r i l e s u nt m i şcări, d ec i sc h i mbări spaţi o-tempora l e ale corpu r i l o r
fi z i ce . Soc i o l o g i a Însă, c a re se o c u pă În mod spec i a l de i n st i t u ţ i i l e
soc i a l e, s e găseşte În faţa u n o r m a r i d i fi c u l tăţi, pentru c ă aceste i n st i t uţ i i
s u nt g re u de i de n t i fi cat d u p ă sc h i m b a re . Î n s i m p l u sens desc r i pt i v, o
i n st i t u ţ i e n u poate fi p r i v i tă c a fi i n d aceea ş i Îna in te ş i d u p ă sch imba re,
pentru că, d i n pe rspect ivă desc r i ptivă, ea poate fi tota l d i fe r i t ă . O
desc r i e re n at u ra l i stă a i n st i t u ţ i i l o r de g u ve r n a re conte m p o ra n e d i n
M a rea B r i ta n i e , d e exem p l u , a r t re b u i s ă l e p rez i nte p e acestea ca
fi i nd com p l et d i fe r i te faţă d e cum erau c u patru seco l e În u rm ă . Totu ş i ,
p u te m sp u n e c ă , Î n măsu ra Î n c a re e x i stă u n gu vern, acesta a ră m a s În
mod e s e nJia l i d e n t i c cu s i n e , c h i a r d a c ă s c h i m b ă r i l e au fo s t
co n s i de ra b i l e . F u n c ţ i a acestu i a Î n s o c i etatea m o d e r n ă este a n a l ogă În
mod esenţ i a l fu ncţiei Îndep l i n i te În t rec ut. C h i a r dacă n i ci u n a d i n
trăsătu r i l e c a re pot f i desc r i se n u a ră mas aceea ş i , i d e n t i tatea esenJia lă
a i n st i t u ţ i e i a rămas ş i n e perm i te să c o n s i d e r ă m această i n s t i t u ţ i e o
fo r m ă mod i fi cată a pri m e i a . Î n şt i i nţe l e soc i a l e n u se poate vorb i d e
sc h i m b ă r i ş i d e dezvo l tă r i fă ră a p res u p u n e o e s e n ţ ă i m u ab i l ă ş i , d ec i ,
fă ră a p re l u a esenţ i a l i s m u l metod o l o g i e .
Este evident, des i g u r, că u n i i termen i soc i o l o g i c i c u m ar fi : depres i u ne,
i nfl aţi e, defl aţie etc . , i n i ţial a u fost i ntrod u ş i În mod pur nom i n a l ist. Totu ş i ,
ei n u ş i - a u păstrat ca racteru l nom i n a l ist. De Înd ată c e cond iţi i l e soc i a l e
se m o d i fi c ă , o bservă m c ă so c i o l og i i n u m a i c a d de a c o rd a s u p ra
răspu ns u l u i l a Întreba rea dacă u n a n u m it fenomen este i n flaţie sau n u În
rea l itate; de aceea, pentru exactitate poate . deve n i necesară cerceta rea
natu r i i esenţ i a l e (sau a sem n ifi caţi e i esenţi a l e) a i nflaţiei .
Astfe l , despre orice entitate soc i a l ă se poate spu n e că " În măsu ra În
care i nteresează esenţa aceste i a , ea poate fi p rezentă În orice loc şi tn
orice fo rmă, că se poate sc h i mba, În fapt rămâ n â n d nesc h i mbată, ş i că
s-ar p utea mod ifica ş i În alt mod decât a făc ut-o În rea l itate " ( H u sserl ) .
Sfera sch i m bări lor pos i b i l e n u poate fi del i m i tată a priori. N u s e poate
preciza căror sch i mbări, supusă fi i nd, o entitate rămâne aceeaşi . Fenomene
care d i n u n e l e perspect ive sunt esenţ i a l mente d i ferite, d i n a l te perspec­
tive pot fi esenţi a l mente identice.

20
 DOCTR I N ELE A NTI NAT U RALISTE ALE ISTORICISM U L U I

D i n a rg u m e n te l e i sto r i c i ste p re z e n tate m a i s u s decu rge c ă este

i m pos i b i l ă o descriere s i m p l ă a dezvo ltări lor soc i a l e, sau, m a i m u lt: că o
desc r i e re soc i o l og i c ă n u poate fi n i c iodată doa r o desc riere În sens nom i ­
n a l i st. I a r d a c ă o desc riere soc i o logică n u se poate d i spensa de esenţe, c u
atât m a i p u ţ i n o va putea face o teorie a dezvo l tă r i i soc i a l e . Pentru c ă ,
c i n e a r putea n e g a fa ptu l că p rob l e m e ca determ i n a rea ş i exp l i caţia
trăsătu r i l o r ca racte rist i ce u n e i a n u m ite peri oade de t i mp, Împreu n ă c u
tens i u n i le, ten d i nţe l e ş i ori entă ri l e i nt r i n seci s - a r putea s u st rage tutu ror
metode lor nom i n a l i ste?
D ec i , esen ţ i a l i s m u l metod o l o g i c po ate fi Înteme i at pe a rg u me nt u l
i sto r i c i st, care l - a c o n d u s p e P l ato n l a esenţi a l i s m u l s ă u m etafi z i c, ş i
a n u me p e teza l u i H e rac l i t c ă l uc ru ri l e Î n sc h i mbare s e s u strag desc r i e r i i
raţ i o n a l e . Şti i nţa s a u c u n oa şte rea p res u p u n ceva c a re n u s e sc h i m b ă ,
r ă m â n d i d e n t i c c u s i ne, esenţa . Istoria, d ec i , desc r i e rea sc h i m b ă r i i , ş i
esenţa, d ec i , c e e a ce r ă m â n e nesc h i m b at in c u rsu l sc h i m b ă r i i , a p a r
a i c i ca ş i concepte c o re l ative. D a r acea stă core l aţ i e are ş i o a l tă faţ ă :
Într- u n a n u m i t s e n s esenţa presu p u n e ş i sc h i m b a rea, i a r p r i n aceasta ,
i sto r i a . Aceasta pentru c ă , dacă a c e l p r i n c i p i u a l u n u i l u c ru c a re ră m â n e
i d e n t i c s a u n e s c h i m bat atu n c i c â n d l u c r u l se sc h i m bă este esenţa l u i
( s a u i d eea, s a u fo r m a , sau n at u ra , s a u s u bsta nţa), atu n c i sc h i m b ă r i l e
c ă ro ra l e este s u p u s l u c r u l a d u c l a l u m i n ă po s i b i l i tăţi d i fe r i te a l e
l u c ru l u i , ş i , dec i , a l e esenţe i l u i . D e aceea, esenţa poate f i i n terp retată
ca s u m ă a poten ţ i a l ităţ i l o r i n e re n te l u c r u l u i , i a r s c h i m b ă r i l e ( s a u
m i ş c ă r i l e) p o t fi i n te r p retate c a r e a l i z a re s a u a c t u a l i z a re a
poten ţ i a l i tăţi l o r as c u n se a l e esenţe i l u i . (Această teo r i e p rov i n e de l a
A r i stote l ) . De a i c i rez u l tă că u n l u c r u , dec i , esenţa s a i m u a b i l ă, poate
fi c u n o s c u t d o a r prin schimbările sale. De exem p l u , atu n c i când vrem
să afl ă m dacă un l u c r u este d i n a u r, treb u i e să- I l o v i m c u c i oc a n u l s a u
să- I test ă m c h i m i c, d e c i sc h i m b â n d u - I , ş i astfe l Îi scoatem l a ivea l ă
u n e l e d i n pote n ţ i a l i tăţ i l e a sc u n s e . P e aceea ş i cal e, esenţa u n u i o m ,
person a l i tatea sa, poate fi c u noscută d i n m od u l În c a re se desfăşoa ră
b i og rafi a s a . D acă a p l i c ă m a cest p r i n c i p i u soc i o l og i e i , vo m aj u nge l a '
c o n c l u z i a că esenţa sau ca racte r u l rea l a l u n u i g r u p soc i a l se poate
reve l a ş i poate fi c u n oscut doar d i n i stor i a s a . Dar dacă g r u p u r i l e soc i a l e
p o t f i c u n os c u te d o a r p r i n i n te rmed i u l i st o r i e i l o r, atu n c i con cepte l e
fo l os i te pentru desc r i ere tre b u i e s ă f i e c o n cepte i stori ce; ş i Într-adevă r
c o n cepte soc i o l o g i c e c u m a r fi : sta tul j a ponez, s a u naţiunea i ta l i a n ă ,
s a u rasa a r i a n ă , doa r c u g r e u a r p u tea f i i nte rpretate În a l t fe l decât ca

21
KARL R. POPPE R

ş i concepte i stori ce bazate p e stud i u l i sto r i e i . Acelaşi l ucru este va l a b i l

pentru clasele soc i a l e : burghezia, de exempl u , poate fi defi n ită doar c u
aj u toru l i storiei e i : c l asa ca re a aj u n s l a putere p r i n revo l u ţ i a i nd u str i a l ă,
care i-a îndepărtat pe moşieri, c a re a l u ptat împotriva şi împotriva căre i a
l u ptă prol eta r i atu l etc .
Este pos i b i l ca esenţi a l i sm u l să fi fost i ntrod u s pentru a ne perm i te să
descope r i m în l u c ru r i l e sc h i m bătoa re o identitate, d a r el fu rn i zează l a
rând u l s ă u u n u l di ntre cele m a i puternice argu mente Î n susţ i nerea doctrinei
că şti i nţele soc i a l e trebu i e să adopte o metod ă i sto r i că, dec i u n argument
în susţi nerea i sto ri c i s m u l u i .

22
 II

DOCTRINELE PRONATURALISTE
ALE ISTORICISMULUI

Deşi istori c i sm u l este În mod fu ndamental anti natu ra l i st, nu se o p u n e

n i c i c u m idei i că Între metodele şti i nţelor n atu r i i ş i cel e a l e şti i nţel o r soc i a l e
există un element com u n . Aceasta se poate d atora faptu l u i că i sto r i c i şt i i
adoptă d e reg u l ă p u n ctu l d e vedere ( p e care ş i e u Î I Împărtăşesc p e dep l i n )
că socio logia, aseme n i fiz i c i i , este u n m ă n u n c h i d e cu noşt i nţe care tind să
fie În ace l a ş i t i m p teoretice cât şi empirice.
Spunând că este o d i sc i p l i n ă teoretică Înţe legem că soc i o l og i a treb u i e
să explice ş i să p rez i că even i m e nte C LI aj u toru l teo r i i l or sau l eg i l o r
u n iversa"le ( p e care Încea rcă să l e descopere) . Desc ri i nd soc i o l o g i a c a
fi i n d empirică, ceea c e vrem s ă spunem este că s e bazează pe experienţă,
că even i m ente l e pe care le exp l i c ă şi pe ca re le prez i ce s u nt fa pte
observa bile, i a r pe observaţie se bazează accepta rea sau res p i n ge rea
o r i cărei teori i prop use. Când vorb i m despre su cces În fizică ne gând i m l a
s u ccesu l p redicţi i l or sale. I a r su ccesu l pred i cţi i l or s e poate spune c ă este
ec h i v a l ent cu corobora rea l eg i l o r fi z i c i i . C â n d c o m p a r ă m su ccesu l
sociologiei cu succes u l fiz i c i i , atu nci pres upu nem că succes u l În soc i ologie
a r con sta m a i degrabă, de fapt, În corobora rea pred i cţi i lor. De aici rez u l tă
că a n u m ite metode - pred i q i a cu ajutoru l l egi lor şi testa rea legi lor p r i n
observaţie - treb u i e să f i e com u n e atât fiz i c i i cât ş i soc i o l ogi e i .
S u nt Î n Întreg i me de acord cu această perspectivă, Î n c i ud a faptu l u i că
o consider u n a d i n presu poz iţi i l e de bază a l e i sto ri c i s m u l u i . Dar nu su nt
de acord cu dezvo ltarea mai deta l i ată a acestei perspective care co nd uce
l a o serie de idei pe care le voi desc rie În conti n u are. Î n primă i n stanţă
aceste idei ar putea apărea d rept consec i nţe aproape În l i ne d i rectă a l e
perspectivei genera l e p e care tocmai a m expu s-o. Dar de fapt, e l e i m p l ică
a l te presupoz iţi i , ş i a n u me doctr i nele anti natu ra l i ste ale istor icismu l u i ş i În
mod spec i a l doctr i n a despre legile şi tendinţele istorice.

23
 KAR L R. POPPER

11. Comparaţie cu astronomia. Prog­

noze pe termen lung şi la scară largă. 1
I sto r i c i şt i i modern i au fost p u te r n i c i m p re s i o n aţi de su cces u l teo r i e i
newton iene ş i mai a l es de capaci tatea s a d e predicţie a poz iţiei p l a netelor
Într- u n vi itor Îndepărtat. Pos i b i l itatea u nor astfe l de prognoze pe termen
lung, pret i n d i stori c i şti i , este, pri n u rmare, demonstrată arătând că vechea
n ăz u i nţă privind capacitatea de a prez ice vi itoru l Îndepă rat n u depăşeşte
l i m ite l e a ceea ce poate fi ati n s de m i ntea omenească. Şt i i nţele soc i a l e
treb u i e s ă n ăz u i ască l a fe l de s u s . Dacă astonomia poate prezice eclipse
de soare, atunci de ce nu ar putea sociologia prezice revoluJii?
Istoricistu l subl i nează că, c h i a r dacă năzu i m atât de depa rte, n u treb u ie
să u ităm că şti i nţele sociale nu pot spera şi nu trebuie să Încerce să ati ngă
p rec i z i a p ro g n o ze l o r a s t ro n o m i c e . U n c a l e n d a r şti i n ţ i f i c e x a c t a l
even i mentelor sociale comparabi l , să spunem, c u Al manah u l Nautic, este
logic imposibil, după cum s-a arătat (În secţi u n i l e 5 şi 6). Chiar dacă revo l uţi i le
ar putea fi prez ise de şti i nţele soc i ale, nici o astfel de pred icţie nu poate fi
exactă. Treb u i e să exi ste o marjă de i ncertitudine asupra deta l i i lor şi a datări i .
Chiar da�ă recunosc ş i chiar subl i nează deficienţele pred icţi i l or sociologice
În l egătură cu informaţi i le deta l i ate şi precizia, istoricişti i susţi n că Înt i nderea
şi sem nificaţia u nor astfel de prognoze ar putea compensa aceste neaj u nsuri .
Deficienţele provin mai ales d i n complexitatea even i mentelor sociale, d i n
i nterconex i u n i le l o r şi d i n ca racteru l ca l itativ a l termen i lor sociologici . Dar,
deşi sociologia suferă d i n aceste cauze de imprecizie, termen i i ei ca l itativi Îi
conferă o semn i ficaţie de o bogăţ ie şi comprehensivitate specifice. Exemple
de a s e m e n e a te rmen i s u n t " c o n fl i ctu l Între c u l t u r i " , " p rosperi tate " ,
" " "
" sol idaritate , " u rbanizare , " uti l itate . Predicţi i de gen u l celor descrise, ad ică
pred icţii pe termen l u ng a l căror caracter vag este contrabalansat de scopu l
şi sem n ificaţia lor, propun să le n u m i m predicJii la scară largă sau prognoze
la scară largă. Potri vit istor icişti l or, acesta este tipu l de predicţ i i spre care
trebuie să tindă sociologia. .
Este cu sigu ranţă adevărat că astfel de prognoze la scară l a rgă - prognoze
pe termen l u ng pe un l a rg domen i u şi oarec u m vagi - pot fi obţ i n ute În
u n e l e şti i nţe . Exemple de pred i cţi i la scară l a rgă se pot Întâ l n i În domen i u l
astrono m i e i , c u m ar f i pred icţi a activităţi i petelor so l a re p e baza u n o r legi

1 Primele două paragrafe a l e acestei secţiuni sunt acum i n serate pentru a În locu i un
pasaj mai l u ng omis În 1 944 din cauza l i psei de hârtie.

24
 DOCTR I N E L E P R O N AT U RA L I STE ALE ISTO R I C I SM U L U I

periodice (sem n i ficative pentru va r i aţi i l e c l i materiCe), cât ş i sch i mbă ri l e

z i l n ice ş i sezo n i ere Î n i o n i z a rea atmosferei Î n stratu r i l e Îna l te ( i m portantă
pentru com u n i caţi i l e radio). Aceste pred icţi i , aseamăn ătoare pred icţ i i lor
ec l i pselor În măsu ra În care se referă l a eveni mente d i ntr- u n vi itor rel ativ
Îndepărtat, se deosebesc Însă de acestea prin faptu l că deseo ri sunt doar
statistice ş i În orice caz s u nt mai puţi n exacte În deta l i i , În data rea În t i m p
ş i În a l te caracterist i c i . Observăm că p rognoze l e l a sca ră l a rgă n u s u n t
i mp racticab i l e Î n s i n e şi d a c ă se pot face p rognoze p e termen l u ng În
şt i i nţele soc i a l e atu n c i e l e nu pot fi decât prognoze la scară l a rgă descrise
m a i sus. Pe de a ltă parte, d i n exp u n erea doctrinelor antinatu ra l iste a l e
i storicismu l u i rez u ltă c ă predicţiile p e termen scurt d i n şt i i nţele soc i a : e
trebu ie s ă a i bă mari dezavantaje . L i psa de exactitate trebu i e s ă l e afecteze
considerab i l , pentru că prin Însăşi natu ra l o r e l e pot opera doar cu deta l i i ,
c u trăsătu ri m a i m ă r u nte a l e v i eţi i soc i a le, de vreme c e s e rezumă l a
perioade scu rte d e timp. D a r o pred icţie asupra deta l i i lor care este i n exactă
În Însăşi deta l i i l e ei este de-a d reptu l nefolos itoare. Dec i , dacă su ntem
interesaţi de pred i cţi i le soc iale, prognozele la scară largă (care s u nt totodată
p rognoze pe termen l u ng) rămân, conform istor icis m u l u i , n u doar cele
mai fasc i n a nte, cât ş i s i n g u rele care merită căutate.

12. Baza observaţională. o bază observaţion a l ă

no nexperi menta l ă pentru o şti i nţă are Întotdeau n a u n ca racte r " istoric " , În
sensu l propr i u al termen u l u i . Lucru r i l e sta u astfe l c h i a r şi În ce pri veşte
baza observaţion a l ă a astron o m i e i . Faptel e pe care se bazează astronomia
su nt cupri nse În notel e astronomu l u i . Note ca re ne informează, de exemplu,
că l a data cutare (oră, secu ndă) p l aneta Mercur a fost observată de Domn u l
X Într-o a n u mită poz iţie. P e scu rt, e l e ne oferă " u n reg istru a l even i mentelor
ordon ate În t i m p " , sau o cron ică a observaţi i l or.
Î n mod similar, bqza observaţională a sociologiei poate fi dată doa r sub
forma u nor cron ici de evenimente, şi a n u me a l u nor Întâmplări pol itice sau
sociale. Această cron ică a celor Întâmplate În viaţa socială şi care au importanţă
d i n punct de vedere pol itic sau de a ltă n atu ră este cea care În mod obişn u it
se n u meşte " i storie" . Istoria În acest sens strict este baza sociologiei .
Ar fi ridicolă negarea i mportanţei i storiei În acest sen s st: ict, ca bază
p e n t r u şt i i n ţe l e s o c i a l e . D a r u n a d i n afi r m aţ i i l e c a r a c t r i s t i c e a l e
i stori c i s m u l u i care este strân s l egată d e resp i n gerea a p l i că r i i metode i

25
 KARL R. POPPER

experimental e este că istoria, pol itică sau socială, a r fi singura su rsă emp irică
a soc i o l ogi e i . Astfe l , i stori c i stu l vede soc i ologia ca o d i sci p l i n ă teoret ică ş i
emp i rică a căre i bază empi rică este fo rmată d o a r de o cron i că a fapte lor
i sto rice ş i a cărei scop este de � face p rognoze, preferabi l prognoze la
scară l a rgă. Este evident că aceste prognoze trebuie să aibă şi un caracter
istoric, de vreme ce testarea lor p r i n experi enţă, ver ifi care sau resp i n gere
a lor trebu i e l ăsată pe seam a i storiei vi itoare. Astfel, potrivit isto ri c i sm u l u i ,
sarc i n a soc i o logiei este e l abora rea d e prognoze l a scară ' l argă. P e scu rt,
istoricistu l p ret i nde că sociologia este istorie teoretică.

13. Dinamica socială. Analogia d i ntre şti i nţele sociale

ş i astronom i e poate fi dezvo ltată În conti n u a re. Partea astronom i e i pe care
istor i c i şti i o i a u În con siderare, mecan i ca cel estă, se bazează pe d i n a m ică,
pe teo r i a m i şcări i determ i n ate de fo rţe . Autori i sto r i c i şt i a u pret i n s adesea
ca soc i o l og i a să se bazeze În mod s i m i l a r pe d i n a m i ca soc i a l ă , pe teo ria
m i şcări i soc i a l e determ i n ate de forţe le soc i a l e (sau i sto rice).
F i z i c i an u l şt ie că statica este doar o abstracţ i u ne a d i na m i c i i . Ea este
de fapt teoria despre cum, d i n ce cauză şi În ce c i rcumstanţe nu se Întâ m p l ă
n i m i c, adică de c e sc h i m barea n u apare. Ş i exp l i că aceasta p r i n ega l itatea
forţe l o r de res p i n gere. D i n a m ica, pe de a l tă pa rte, se ocupă de caz u l
genera l , deci d e fo rţe ega le sau i n ega le, ş i poate fi descrisă c a teoria despre
mod u l c u m şi de ce se Întâ m p l ă ceva. De aceea, doa r d i na m i ca ne poate
da leg i l e rea le, u n iversal va l a b i l e a l e meca n i c i i . Pentru că natu ra este u n
proces; e a s e m i şcă, s e modifică, se sc h i m bă, se dezvoltă - c h i a r dacă
u n eori foa rte În cet astfel Încât u n e l e transformări s u nt greu de observat.
Analogia acestei perspective asupra d i n a m i c i i cu cea i sto ric istă asupra
soc iologiei este evidentă şi nu are nevoie de alte comenta ri i . Dar, istoricistu l
ar putea preti nde că ana logia este mai adâncă. EI poate preti nde că, de
exempl u , soc i o l og i a, conform istoricism u l u i , este În rud ită cu d i n a m i ca
deoarece este În esenţă o teorie cau z a l ă . Pentru că exp l i caţia cauza l .'! este .
În genera l , o exp l i caţie despre c u m şi de ce survin a n u mite l u c ru r i . O ilstfel
de expl icaţie trebu ie să cuprină Întotdeau n a În u lt i m a i nstanţă u n e l ement
istoric. Dacă Întrebi pe ci neva care şi-a ru pt p i c i o ru l cum ş i dt· e l' s-a
întâmpl at, te aştepţi să-ţi povestească i storia acci dentu l u i . Dar e h i .l r şi la
n ivel u l gând i r i i teoreti ce şi mai ales l a n ivel u l teori i l or care perm i t p n 'd i cţi i ,
este necesară o anal i ză istorică a cauzelor u n u i even i ment. U n eXl'm p l u

26
 DOCTR I N E L E P R O N AT U RALISTE A L E I S T O R I C I SM U L U I

tipic pentru necesitatea u nei anal ize istor i ce a cauzelor este, d u pă c u m va

afi r!:n a istoricistu l, problema origi n i i , sau a cauzelor esenţiale ale războ i u l u i .
I n fiz i că, o astfe l de a n a l i z ă s e obţi ne prin determ i narea forţelor care
i nteracţionează, deci cu aj utoru l d i n a m i c i i , i a r i storicistu l pretinde că
sociolog i a trebu i e să Încerce acelaşi l uc ru . Treb u i e să a n a l i zeze forţel e
care prod uc sc h i mbări l e soc i a l e şi fac i sto ria omen i r i i . D i n a m ica ne În vaţă
cum forţele care i nteracţionează constitu i e noi forţe şi i nvers, prin anal izarea
forţel o r, În componentele l o r, su ntem capab i l i să descoperim cauzele m a i
adânci ale eveni mentelor În d i scuţie. Î n m o d s i m i l a r, istorici smu l revendică
rec u noaşterea i mportanţei fu ndamenta l e a forţelor istori ce, fie ele spi r ituale
sau materiale. De exem p l u , idei re l i gi oase şi etice, ori de i nteres eco­
nomic. Ana l i zarea, descâ l c i rea acestu i desiş de ten d i nţe şi forţe afl ate În
confl ic Între ele şi pătru nderea până la rădăcină, la forţe le şi leg i l e di rectoare
a l e sc h i mbări i soc i a l e - acesta este scop u l şti i nţe lor soc i ale, În v i z i u nea
i storicismu l u i . N u ma i pe această cale p utem dezvolta o şti i nţă teo ret ică
pe care se pot Întemeia ace le p red i cţ i i l a scară l a rgă, a căror confi rmare ar
Însemna succesu l teoriei soc i a l e .

14. Legi istorice. Am văzut că pentru istoricist, sociologia

este istorie teoretică . Pred icţi i l e ei şti i nţifice treb u i e să se bazeze pe legi şi,
deoarece ele s u nt pred i cţ i i isto ri ce, pred i cţ i i a l e sch i m b ă r i i soc i a l e, treb u i e
să s e bazeze p e l e g i istorice.
Totodată, i storicistu l susţi ne că metoda ge nera l izări i este i n apl ica b i l ă
Î n şti i nţel e sociale şi că nu trebu i e s ă presupu nem u n iform ităţ i l e vieţ i i sociale
ca fi i n d va l a b i l e În mod i nvari ab i l În spaţ i u şi ti mp, deoarece va l abi l itatea
lor este red usă doar pentru o a n u m ită perioadă cu ltu ra l ă sau istorică. Astfel
de legi soc i a l e - dacă există cu adevă rat legi soc i a l e - treb u i e să a i b ă o
stru ctu ră oarec u m d i ferită de cea a genera l izări lor obişnu ite bazate pe
u n i form ităţi. Leg i l e sociale real e ar trebu ie �ă fie " general " va labi le. Dar acest
l ucru poate Însemna doar că ele sunt val abile pentru Întreaga istorie a omenirii,
pentru toate timpu rile, n u doar pentru u nele. Dar n u pot exi sta uniformităţi
sociale care să fie valabi le dincolo de fi ecare perioadă În parte. Astfel, singurele
legi u n iversa l valabi l e ale soci etăţi i treb u i e să fi e leg i l e care leagă perioadele
istorice succesive. Trebuie să fie legi ale dezvoltării istorice care determi n ă
trecerea de l a o perioadă l a alta. La acest l u c ru s e referă i storici şti i când s p u n
c ă si ngurele l egi adevărate a l e sociologiei s u n t leg i l e istorice.

27
 KAR L R. POPPER

15. Profetie
, istorică vers u s inginerie
1 '"
SOCla a. După c u m am a rătat, aceste l egi istorice (dacă e l e pot fi
·

descope rite) ar perm ite c h i a r p red icţia u n o r even i m ete afl ate l a m a re
distanţă, c h i a r dacă n u cu cea m a i m a re exact itate a deta l i i lor. Astfe l ,
doct r i n a că l eg i l e soc i a l e adevărate s u nt l eg i istorice (o doct r i n ă deri vată
d i n va labi l itatea l i m itată a u n i form ităţilor soc i a l e) d uce Înapoi, i ndependent
de orice Încercare de a i m ita astronomia, la i deea " pred i cţi i l or l a scară
l a rgă " . Astfe l , această i deea este concretizată, pentru că se a rată că aceste
pred i cţi i au ca racteru l profeţ iei i sto rice.
Soci olog i a devine astfel pentru istoricist o Încercare de a rezolva vechea
probl e m ă a p reziceri i vi itoru l u i ; nu atât de m u lt vi itoru l i n d i v i d u l u i cât cel
a l grupu ri l o r de i n d i v i z i ş i a l întreg i i omen i r i . Ea este şt i i nţa despre v i i tor,
despre dezvo ltarea i m i nentă. Dacă demers u l de a ne oferi previz i u n i
pol itice c u va P d itate şti i nţifi c ă a r avea su cces, atu nci soc iologia a r f i de
cea mai m a re i mportanţă pentru po l i ticien i , mai a l es pentru aceia a căror
v i z i u n e se exti nde d i ncolo d e experi enţa prezentu l u i , pentru pol itc i en i i cu
u n sens a l dest i n u l u i istoric. Este adevărat că u n i i i sto r i c i şti se m u lţu mesc
c u prezicerea doar a u rmătoru l u i stad i u a l pelerinaj u l u i u man ităţi i, şi acesta
doar în termeni foa rte preca uţi . Dar tot isto r i c i şti i au u rmătoarea idee
co m u n ă : că stud i u l soc i ologic a r treb u i să contri b u i e l a reve larea vi itoru l u i
po l it i c ş i p r i n aceasta ar putea s ă dev i n ă cel m a i i mportant i n strument a l
u n e i po l i tici practice înd reptate m u lt spre vi itor.
D i n p u n ct u l de vedere a l va l o r i i p ractice a şt i i n ţe i , sem n i fi c a ţ i a
pred icţi i l or şt i i nţifice este destu l de c l a ră . N u s-a observat întotdea u n a că
În şti i nţă pot fi d i st i nse două t i p u r i d i fer ite de pred i cţi i şi, de a i c i , două
tipu ri d i ferite de a fi pract i c . Putem prezi ce (a) ven i rea u n u i ta ifu n , o
pred i cţie care poate avea cea m a i m a re va l oare p ractică pentru că dato rită
ei oamen i i îş i pot găs i u n adăpost la ti mp; pu.tem însă prez ice (b) că u n
adăpost care să rez iste taifu n u l u i treb u i e constru it într- u n a n u me fe l, de
exem p l u , treb u i e să a i bă stâ l p i i de susţ i nere din fier-beton pe l atu ra nordică.
Evident, aceste două tipu ri de p,red i cţ i i s u nt foa rte d i ferite, deş i a m bele
îndep l i nesc năzu i nţe vec h i a l e o m u l u i . Î n p ri m u l caz, afl ăm ceva despre
u n eve n i ment pe care n u îl putem Împiedica În n i c i u n c h i p . Vo i n u m i o
astfel de pred i cţie o " profeţie" . Va l o a rea practică a ei constă În p reven i rea
noastră în l egătu ră cu even i mentu l p rezis, astfel încât îl putem evita sau
confru nta pregătiţi (probab i l c u aj u toru l unor pred icţi i de alt tip).
Opuse Kestora sunt prognozele de al doi lea tip, pe care le putem descrie
ca prognoze tehnologice pentru că predicţi i le de acest tip formeaz.'i u n element

28
 DOCT R I N E L E PRO N ATU RAL ISTE A L E ISTORICIS M U L U I

de bază a l ingineriei. E l e su nt, c a s ă spunem aşa, constructive şi ne com u n ică

măsu ri l e pe care treb u i e să le putem lua dacă dorim să aj u ngem l a a n u m ite
rez u ltate. Cea mai mare pa rte a fiz i c i i (aproape întregu l domen i u al şti i nţei
cu excepţia astronomiei şi meteorologiei) face pred icţii care pot fi considerate,
datorită formei l o r d i n p u n ct de vedere practic, prognoze te hnolog i ce .
Deosebi rea Între aceste două tipuri de pred icţ i i coresp unde cu aproxi maţie
sem n i ficaţiei mai mari sau mai m i c i atri bu ite În şt i i nţe experimentu l u i
planificat, În opoz iţie c u s i m p l a observaţie. Şti i nţele experi mentale tipice
sunt capabi l e să facă pred i cţ i i teh no log i ce, În timp ce acele d i sc ipl ine În
care su nt uti l i zate observaţi i l e experi menta le produc profeţi i .
N u vreau să sp u n p r i n aceasta c ă toate şt i i nţe l e, n i c i măcar toate
p rognozele şti i nţifi ce, sunt În mod fu n d a menta l practi ce, că su nt În mod
necesa r sau p rofet i ce, sau te h n o l og i ce, neputând fi de un alt tip. Vreau
doar să atrag atenţia asupra u ne i d i sti ncţi i între două tipu ri de pred i cţi i şi
şti i nţel e care l e co respu nd. Prin faptu l că fo losesc exp resi i ca " profet ice "
sau " te h n ologice " doresc să scot În evidenţă o trăsătu ră care devine vi z i b i l ă
d i n perspectivă practică. Dar ut i l i za rea aceste i term i n o l og i i n u vrea să
Însem n e n i c i că pu nctu l de vedere pract i c este În mod necesar s u perior
celorlalte şi nici că i nteres u l şti i nţific este l i m itat l a profeţ i i i m po rtante d i n
pu nct de vedere p ractic ş i l a pred i cţ i i c u ca racter teh nolog i c . Dacă l u ă m
Î n con si dera re, d e exem p l u , astronom i a a r trebu i s ă adm ite m că rez u l tate l e
e i sunt Î n p ri m u l r â n d i nteresante teo retic, c h i a r d a c ă n i c i d i n pu nct d e
vedere pract i c n u s u nt l i ps ite de valoare. Dar " profeţ i i " s u n t toate pred i cţi i le
astronomice Înrud ite cu cele d i n m eteoro l ogie a căror val oare pentru
activităţi l e p ractice este evi dentă .
Treb u i e evidenţiat faptu l că d i stincţia d i ntre şti i nţele p rofeti ce şi cele
teh n o l ogice n u co respu nde d i stincţiei d i ntre pred i cţi i pe termen l u ng ş i
cele pe termen scu rt. D e ş i majoritatea p rognoze l o r te h n o l og i ce sunt pe
termen scu rt, există şi p rognoze teh no logice pe te rmen l u ng, de exemp l u
acelea referitoa re l a du rata d e fu ncţi o n a re a unei m aş i n i. P e de a ltă parte,
p rofeţi i l e astro n o m i ce pot fi pe te rmen l u ng sau scu rt, i a r maj or itatea
p rofeţ i i lor meteorologice s u nt pe termen re l ativ scu rt.
D i sti ncţ i a d i ntre aceste două ţe l u ri p ractice - profetice şi i ng i nereşti - şi
d iferenţa care le corespu nde În stru ctu ra teori i l o r şti i nţifice re levante, este,
c u m se va vedea mai târz i u , u n u l d i n momentele p r i n c i p a l e a l e a n a l izei
noastre metodolog i ce. Ac u m vreau doar să a răt că i storicişti i , În acord cu
convi n gerea lor că experi mente l e soci a l e s u nt nefo l os itoare ş i i mposi b i l e,
vor să vadă În profeţi i l e i storice - profeţ i i l e dezvo ltări lor soc i a l e, practice
ş i i n stituţion a l e - ţel u l pract i c al şti i nţel o r soc i a l e ş i nu i n g i neria soc i a l ă .

29
 KAR L R. POPPER

I deea i ng i neriei soc i a le, dec i p l a n i ficarea ş i construcţ i a i n stituţi i l or care ar

p u tea avea scopu l de a împ i ed i ca, conduce sau accelera dezvo ltări l e
soc i a l e i m i nente, ar f i pos i b i l ă , d u pă u n i i isto r i c i şti . Pentru alţi i , aceasta a r
f i o întreprindere aproape i mpos i b i lă, ar f i o în cercare care trece cu vederea
faptu l că p l a n i ficarea po l itică, ca orice activitate soc i a lă, trebu i e să stea
s u b i nfl uenţa domi nantă a fo rţel o r i storice.

16. Teoria dezvoltării istorice. Aceste

con s i deraţ i i ne-au cond u s În centru l a rg u mentu l u i pe care ne-am prop u s
s ă - I denu m i m i sto r i c i s m ş i e l e j u stifică această de n u m i re. Şti i nţa soc i a l ă
n u este a l tceva decât i storie - aceasta este tez a . B i n eînţe l es că n u i sto r i a
în sensu l trad i ţ i on a l , ca s i m p l ă e n u merare În ord i n e c rono logică, de fapte
i sto rice. T i p u l de i sto rie cu care i stori c i şti i vor să identifi ce soc i o l o g i a n u
pri veşte doar Înapo i , spre trecut, c i ş i înai nte, spre vi itor. Este stud i u l
fo rţe l o r operative ş i Î n pr i m u l râ n d a l l eg i l o r dezvo l tă r i i soc i a l e . Astfe l , În
acord cu acestea, ar putea fi desc r i s ă ca teorie i sto rică sau ca i sto r i e
teo ret i c ă , de vreme ce s i n g u r e l e legi soc i a l e c u va l i d itate u n iversa l ă a u
fost identifi cate ca l e g i i stori ce. Acestea treb u i e s ă fie legi l e procesu l u i ,
s c h i mbări i , dezvo l tă ri i - n u pseudolegi a l e constantel o r ş i u n iform ităţ i l o r
aparente. Potrivit i sto r i c işti l o r, soc i o l og i i treb u i e să Încerce să-şi p roc u re
o idee genera l ă asupra marilor tendinţe, În fu n cţ i e de care se sc h i m b ă
structu r i l e soc i a le. Dar d i n co l o de acestea ei treb u i e să Încerce s ă Înţel eagă
cauzele acest u i proces, efectu l acesto r forţe responsabi le de sc h i mbare. Ei
trebuie să Încerce să fo rm u leze i poteze asupra ace l o r ori entă ri genera le
care stau la baza dezvoltă r i i soc i a l e, pentru ca oamen i i să se poată adapta
la sc h i mbări i m i nente prin dedu cerea profeţi i l or d i n aceste leg i .
Noţi u nea i storicistă asu pra soc i ologiei poate f i c l a rificată Î n conti n u a re
u rmând d i st i n cţ i a tratată de m i n e între cele două t i p u r i de prognoze ş i
d i sti ncţ i a cor.espunzătoa re Între ce le d o u ă c l ase de şt i i nţe. Î n opoz i ţ i e c u
metodologia i sto r i c i stă, putem i m ag i n a o metod o l og i a a l căru i scop este
o ştiinţă socială tehnologică. O astfel de metodo logie ar conduce la stud i u l
l eg i l o r gene ra l e a l e vieţi i soc i a l e c u scopu l de a afl a ş i depi sta toate
a ce l e fa pte c a re ar fi i n d i spen s a b i l e ca b a z ă de l u c r u pe ntru o r i ce
reform ator al i n stituţi i l o r soc i a l e . Cu s i g u ra nţă, n u e x i stă d u b i u că astfe l
de fapte exi stă. C u n oaştem, de exemplu, m u lte s i steme utop icE.' pu r ş i
s i m p l u i mpract i cabi l e d ato r i tă faptu l u i c ă n u i a u s u fi c i ent În con s i dera re

30
 DOCTR I N E L E P R O N AT U RALISTE A L E ISTO R I C I S M U L U I

astfel de fapte. Metodo log i a teh nologică p e care o avem I n vedere n-ar
presupune fu rn i zarea de m i j l oace de testa rea a u nor astfe l de construcţi i
nerea l i ste. Ea ar fi ant i i stori cistă, d a r n'J şi anti isto r i c ă . Experi enţa istorică
i-ar servi ca p r i n c i p a l ă su rsă de i n s p i raţie. Dar, În loc să caute l eg i l e
dezvoltări i soci a le, ar căuta diferite legi care l i m itează construcţia i n stituţi i lor
soc i a l e, sau alte u n i form ităţi (contra r conv i n geri i istoriciste că ele n u ex istă).
Î n afa ra contraa rgu mentu l u i dej a d i scutat, istoricistu l se poate Întreba
a s u p ra po s i b i l i t ăţ i i şi u t i l ităţ i i u n e i "astfe l de te h n o l og i i so c i a l e . Să
presupu nem, ar putea spu ne, că u n i ng i n e r soc i a l , bazându-se pe tipu l de
soc i o l ogie desc ris, a r constru i un p l a n pentru o nouă stru ctu ră soc i a l ă .
Presupu nem că acest p l a n este atât practic cât şi rea l i st Î n sen s u l c ă n u
v i n e Î n confl i ct cu fa ptel e şti ute şi c u l eg i l e vieţ i i soc i a l e. Ş i c h i a r putem
p resupune că p l a n u l se bazează pe un vi itor p l a n practi cab i l În aceeaşi
măsu ră de transfo r m a re a soci etăţi i prezente Într-o nouă stru ctu ră . Tot u ş i ,
a rgu me nte isto r i c i ste pot a răta c.1 u n astfe l de p l a n n u ar mer ita s ă fi e l u at
În serios. Ar ră mâne totu ş i un vis nerea l i st şi utopic tocma i pentru că n u ia
În consi derare le g i l e dezvol tă r i i i sto r i c e . Revo l uţ i i l e so c i a l e n u s u nt
dec l a n ş ate de p l a n u r i raţi o n a l e , c i de fo rţe soc i a le, de exem p l u , de
confl icte le de i nterese. Vec hea i deE' a fi l osofu l u i -rege c a re pune În practică
planuri gândite cu atenţie a fost u n basm i n ventat În i nteresu l u nei ari stocr aţi i
fo rmată d i n proprieta ri d e pă'mântu r i . Ec h i val entu l democ ratic a l acestu i
basm este s u perstiţia că p r i n argu m ente raţionale u n n u m ă r suficient de
m a re de oame n i b i n e i ntenţionaţi pot fi conv i n ş i să acţi oneze după u n
p l a n d i n a i nte stab i l it. I storia a rată că rea l i tatea vieţ i i soc i a l e este d i ferită.
C u rsu l dezvo l tă r i i i sto r i c e n u este deter m i n at n i c i odată de construqi i
teoreti ce, o r i cât ar fi de b U lle, c h i a r dacă astfe l de scheme pot exerc i ta o
a n u m ită i nfl uenţă a l ături de a lţi factori iTla i puţin raţion a l i (c h i a r i raţiona l i ) .
C h i a r dacă u n astfe l d e p l a n coi n c i de cu i nterese l e grupu ri lor putern i ce
nu va fi rea l izat n i c i ooată În forma În care a fost conceput, c h i a r dacă
l u pta pentru rea l i z a rea l u i va deven i u l ter i o r un fa cto r major În proces u l
i sto r i c . Rezu ltatu l fi n a l v a f i Întotdeau n a diferit de construcţ i a raţ i o n a l ă .
V a f i Întotdea u n a rezu l tatu l constelaţiei momentane a l forţelor contestata re .
Î n p l u s , re z u l a t u l p l a n i f i c ă r i i r aţ i o n a l e n u poate d e ve n i În n i c i o
c i rc u m stanţă, o stru ctu ră stabi l ă, pentru că ec h i l i b ru l forţelor este În
sc h i mbare. O r i ce teh n i că soc i a l ă , o r i cât s-a r axa pe rea l is m u l său şi pe
ca racteru l său şt i i nţific este conda mnată să rămână u n v i s utop ic.
Până a i c i , ar continua istoric i stu l , argu mentu l s-a înd reptat împotriva
pos i b i l ităţ i i p ractice a i n g i neriei soc i a le care se bazează pe o şti i nţă soc i a l ă

31
 KARL R. POPPER

teoreti că ş i n u Împotriva idei i u nei astfel de şti i nţe În si ne. Argumentu l poate
fi extins cu uşuri nţă, astfel Încât să demonstreze i mpos i b i l itatea ori cărei şti i nţe
soc i a l e de acest tip tehnologic. Am văzut că În practică Încercări l e ingi neriei
sociale sunt condamnate să eşueze datorită faptelor ş i a l egi lor sociologice
foa rte importante. Aceasta i mpl ică nu numai faptu l că o astfel de Întrepri ndere
nu are val oare practică, ci şi că, teoretic, este sl abă pentru că trece cu vederea
leg i l e sociale, singurele cu adevărat importante, şi a n u me leg i l e de dezvoltare.
"
" Şti i nţa pe care s-a bazat această întreprindere, treb u i e să fi trecut ş i ea cu
vederea aceste legi, altfel nu ar fi putut oferi baza unor astfel de construcţi i
nerea l i ste. Orice structu ră socială care nu su sţi ne i mpos i b i l itatea construcţ i i lor
soc i a l e raţionale, este cu totu l oarbă l a cele mai i mportante fapte ale vieţi i
sociale şi trebu ie să trea că cu vederea singurele legi soc iale cu adevărat
va l a b i l e şi de real ă i m portanţă. Şti i nţel e sociale care vor să ofere un fu nda­
ment pentru ingi neria soc i a l ă n u pot fi, deci, descrieri adecvate ale faptelor
sociale. Ele sunt i mposi b i l e În si ne.
I sto r i c i stu l va susţi ne că pe l â ngă această critică dec i s i vă, ex i stă ş i a l te
motive pentru ca re trebu i e respinse soc i o l og i i le teh n o log i ce. U n u l d i ntre
aceste motive ar fi , de exe mp l u , că ele i gnoră aspecte a l e dezvoltă ri i soci a l e,
c u m ar fi apa riţia noi lor fenomene. Ideea că putem constru i noi stru ctu ri
soc i a l e În mod raţional ş i şti i nţific, i m p l ică afi rmaţ i a că se poate duce l a
apariţia u n e i noi epoc i soc i a l e mai m u l t s a u m a i puţi n apropi ate d e m od u l
Î n care am p l ă n u it-o. D a r dacă p l a n u l s e bazează p e o şt i i nţă c a re se
referă la fa pte soci a l e, atu n c i nu poate cupri nde feno mene esenţi a l n o i , c i
n u m a i noutatea comb i n ă r i lor (vezi secţ i u nea 3) . Dar n o i ş t i m c ă o epocă
nouă va avea noutatea e i i ntrinsecă - u n argu ment care arată că o r i ce
plan ificare În deta l i u este l i ps ită de sens şi că orice şti i nţă pe care se bazează
dev i n e neadevărată .
Aceste consi deraţi i i sto r i c i ste pot fi a p l icate tutu ro r şti i nţe l o r soc i a l e,
i n c l u s i v eco n o m i ce . D e aceea, eco n o m i a n u n e poate ofe r i n i c i o
i n formaţie va l a b i l ă priv itoare l a reforma soc i a l ă . Doa r o pseudoeco n o m i e
poate p rop u n e să ofe re o bază pentru p l an ifica rea econom i că raţ i o n a l ă .
O ecollomie cu adevărat şti i nţifică poate doar ajuta l a descoperi rea forţelor
determ i n ante a l e dezvoltări i economice În d i ferite l e epoc i i storice. Ea ne
poate aj uta În mod esenţ i a l să prevedem epoc i l e vi itoare În l i n i i le lor mari,
dar n u poate contri b u i l a dezvolta rea ş i regizarea u n u i plan deta l i at pentru
o epocă v i i toare. Ceea ce este va l ab i l pentru celelalte şti i nţe soc i a l e, treb u i e
s ă f i e val ab i l şi pentru econom ie. Ţe l u l ei u lt i m poate f i doa r " să descopere
legea de m i şcare econom ică a soc i etăţi i u m ane " (Marx) .

32
 DOCT R I N E L E P R O N AT U RALISTE A L E ISTO R I C I S M U L U I

1 7. Interpretare vers us planificarea

schimb ării sociale . P e r s p e c t i v a i sto r i c i stă a s u p r a
dezvoltări i soc i a l e n u i m pl ică fata l i s m u l , n i c i n u cond u ce cu necesitate l a
pasivitate, d i n contra . Majoritatea i sto ri c i şti lor au ten d i nţe evidente spre
" act i v i s m ( vezi secţ i u nea 1 ) . I sto r i c i s m u l rec u n oaşte fă ră reţ i neri că
"
dori nţele şi gându r i l e noastre, raţi o n a l itatea noastră, temer i le şi cunoaşterea
noastră, i nteresele şi energ i i l e noastre su nt toate forţe care coacţionează
În dezvo ltarea societăţi i . lstoricismu l n u susţine că n i m i c n u poate fi dobândit,
el doar prezice că nici ceea ce gând im, n i c i ceea ce dorim nu poate fi real izat
În conformitate cu un plan. N u m a i acele p l a n u ri care se i ntegrează În cu rsu l
istoriei pot fi eficiente . Putem constata deja ce fel de activităţi vor fi recunoscute
de istoric işti ca fi ind rezonabi le. N u m a i acele activităţi sunt rezonabi le care
se adapteză sch i mbări lor i m i nente · ş i le propu l sează . Moş i rea soc i a l ă este
s i ngura activ itate pe depl i n rezo n a b i l ă de care su ntem capab i l i , si ngu ra
activitate care poate fi Întemei ată pe o pred i cţie şti i nţifică.
Chiar dacă nici o teo rie şt i i nţifică ca atare n u poate În cu raja d i rect
activi tatea (ea ar p u tea doar descu raja a n u m i te activităţi pentru că le
consideră nerea l i ste), ea poate, p r i n i m p l icaţie, să-i încu rajeze pe aceia
c a re c red că trebuie să înfăptu iască ceva . I sto r i c i smu l oferă un astfel de t i p
de încu raj are. E I rec u noşte c h i a r fa ptu l că raţ i u nea u mană joacă u n a n u m i t
ro l , pentru că raţi u nea şt i i nţifică, şti i nţa soc i a l ă istorici stă este s i n g u ra care
ne poate arăta d i recţ i a pe care treb u i e să o u rmeze orice activitate raţi onală
dacă vrea să fie În acord c u sen s u l sch i mbări lor soc i a l e i m i nente.
De aceea, profeţ i a istorică şi i nterp retarea istoriei treb u i e să dev i n ă
fu ndamentu l oricăre i activităţi soc i a l e raţ i o n a l e ş i rea l i ste. Î n con sec i nţă,
i nterpreta rea istoriei treb u i e să dev i n ă sarc i n a centra l ă a gând i r i i istoriciste
ş i , de fapt, a şi devenit. Scopu l întreg i i gân d i ri şi act i v ităţi i storiciste este
i nte rp retarea trecutu l u i pentru a putea prez ice v i i toru l .
I storicis m u l poate oferi spera nţe sau Încu rajări ace lora care doresc o
l u me m a i b u n ă ? O astfe l de speranţă poate oferi doar u n i stori c i st care a re
o perspectivă opti m i stă asupra dezvoltă r i i soc i a le, care c rede că aceasta
este " b u n ă " sau " raţionaIă " , În sensu l că se Înd reaptă i ntri nsec spre o stare
de l ucruri mai bună, m a i raţion a l ă . Dar această perspectivă s-ar asemăna
cu c red i nţa În m i raco le soc i a l e ş i po l itice, pentru că Îi refuză raţiunii umane
capacitatea de a construi o lume mai raţională. U n i i autori isto r i c i şti
i nfl u ienţi au prez is chiar că va ven i u n regat a l l i bertăţ i i În care va fi posi bi lă
o p l a n ificare raţional ă a v i eţi i umane. Aceeaş i autori spu n că trecerea de

33
 KARL R. POPPER

l a regatu l necesităţi i , În ca re omen i rea lân cezeşte acum, la regatu l l i bertăţi i

şi al raţi u n i i nu poate fi făcută p r i n raţi u ne - În mod m i racu los -, ci doar
pri ntr-o neces itate du ră, prin leg i le oarbe, i nexorab i l e a l e dezvoltări i soc i a l e,
cărora treb u i e să ne supu nem potivit sfatu ri l o r acestor istoricişt i .
Pe acei a care doresc să exercite o i nfl uenţă p utern ică asu pra vieţ i i
soc i al e, i storicismu l Î i sfăt u i eşte s ă stud i eze şi s ă i nterpreteze i storia, pentru
a-i descoperi l eg i l e de dezvoltare. D acă d i ntr-o astfel de i nterpretare rezu ltă
că sc h i mbări l e care corespund dorinţelor lor sunt În c u rs de desfăşu ra re,
atu nci aceste dori nţe su nt raţiona le, pentru că ele coincid c u pred i cţ i i l e
şti inţifice. Dacă Însă dezvolta rea care s e a n u nţă t i n de spre a l tă d i recţie,
rezu ltă că dori nţa de a face l u mea mai raţi o n a l ă este o dori nţă com p l et
i raţi o n a l ă . Pentru isto r i c i st această dori nţă nu este decât un vis u topi c .
Acti v i s m u l poate f i j u st i fi cat doar atâta vreme cât s e acomodează c u
sch i mbări l e i nerente ş i l e susţi ne.
Am arătat deja că metoda natu ra l i stă i mp l i că potivit concepţiei istoriciste
o a n u m ită teorie sociologică, şi anume teoria că soc ietatea nu se dezvoltă
sau sch i mbă În mod semn ifi cativ. Constatăm acum că metoda istoricistă
impl ică o teorie sociolog i că s i m i l a ră, şi anume teoria că soc ietatea se va
sch i m ba În mod necesar, dar pe o l i n i e predeterm i n ată, care la rându l ei n u
s e poate sc h i mba, trec â n d p r i n stad i i predeter m i n ate de o neces itate
i nexorab i l ă . Chiar dacă o soci etate a descoperit legea natu ra l ă care determ i n ă
m işcarea ei, n u poate sări peste fazele natu rale ale evo l uţiei s a l e şi n i c i n u le
poate şterge. Dar poate scu rta şi amel iora « d u reri l e naşteri i » . Această
fo rm u l a re, care Îi aparţine l u i Marx 2 redă foarte exact poz iţia istoricistă .
Istoricismu l nu propovăd u ieşte n i c i i n activitatea, n i c i adevăratu l fata l i sm,
dar propovădu i eşte i n uti l itatea oricărei Încercări de Împotrivi re, de a se opune
sch i mbări lor i m i nente; u n tip ci udat de fata l ism, un fatal ism legat de tendi nţele
istorie i . Să adm item că lozi nca activistă: F i losofi i doar a u interpretat l u mea
"
În modu ri diferite, importantă este schimbarea ei", 3 poate găsi mu ltă simpatie
la istoricişti (având În vedere că " l u mea " Înseamnă aici dezvoltarea societăţi i
umane) pentru că subl i n iază momentu l sch i mbări i . Dar aceasta este În con­
fl ict cu doctrinele cele mai semn ifi cative ale istoricismu l u i . Pentru că, după
cum se poate vedea acu m , putem spune: " i storicistu l poate doar interpreta
dezvoltarea soc i a l ă şi o poate infl u enţa În mod u r i d i ferite, dar teza l u i
fu ndamenta l ă este c ă n i meni n u o poate schimba" .

2 Prefaţa la Capitalul.
JAcest îndemn îi aparţine tot l u i Marx ( Tezele despre Feuerbachl. Vez i, mai sus, sfârş itu l
secţiun i i 1 .

34
 DOCT R I N E L E P R O N AT U R A L I STE A L E ISTO R I C I S MULUI

18. Concluziile analizei. S-ar putea naşte i mpresia

că În u lt i m e l e mele fo rmu lări a m dev i at de la i ntenţi a i n iţ i a l ă de a prezenta
poziţia istoricistă pe cât de c l a r şi convingător pos i b i l , În a i nte de a o critica.
Pentru că În aceste fo rm u l ări Încerc să a răt că înc l i naţia u nor istori c i şti
spre opti m i sm sau activism devi ne i mpos i b i l ă datorită rez u ltatu l u i anal izei
i storiciste Însăş i . Aceasta pare să i m p l ice rep roş u l că i sto ri c i s m u l este i n ­
con s i stent, s-ar putea obiecta c ă n u este co rect să perm iţi crit i c i i ş i i roniei
să se strecoa re Într-o expu nere.
Nu consider acest reproş ca fi i n d j u stifi cat. Doar aceia c a re sunt În
p ri m u l râ nd opt i m i şt i sau act i v i şti ş i a b i a În al do i l ea rând i sto r i c i şti pot
c o n s i dera rema rc i l e m e l e o critică negat i vă . (Ace i a care gân desc astfe l
v o r f i m u l ţ i : cei care datorită Înc l i n aţ i e i l o r spre opti m i s m sau activism
a u fost atra ş i de i sto r i c i s m ) . Pentru ace i a Însă, care În pr i m u l rând sunt
i sto r i c i şt i , rema rc i l e m e l e n u vor apărea ca o critică a doct r i n e l o r l o r
i sto r i c i ste, c i d o a r ca o c ritică a Încercări l o r de a l e împleti pe acestea c u
opti m i sm u l s a u act i v i s m u l . O astfe l de c r i t i că n u prez i ntă toate fo rme l e
act i v i s m u l u i ca fi i n d i n com pati b i l e c u i sto r i c i s m u l , c i d o a r u n e l e d i ntre
fo rmele s a l e extravaga nte. Spre deoseb i re de metod a n atu ra l i stă, u n
i stori c i st a r argu menta c ă isto r i c i s m u l În c u raj ează activitatea pentru că
p u n e accentu l pe sc h i mba re, proces, d i n a m i c ă . Totu ş i , n u poate fi de
acord cu înfăţişarea tutu ror t i pu r i l o r de a ct i v i tăţi ca fi i n d rezo n ab i l e d i n
pu nct d e vede re şt i i nţifi c . M u lte acti vităţi pos i b i l e s u n t n e rea l i ste, i a r
eşec u l l o r poate f i prevăzut de şt i i nţă. I sto r i c i stu l v a s p u n e că aceasta
este cauza pentru care l i m itează ceea ce poate fi rec u n oscut ca activitate
u t i l ă şi c a u z a pentru c a re o r i ce a n a l i z ă a i sto r i c i s m u l u i treb u i e să
s u b l i n ieze ac este l i m ite. Ş i i sto r i c i stu l poate s u sţi ne că cele două ci tate
d i n M a rx, d i n secţi u n ea p recedentă, nu se contraz i c, ci s u n t comple­
menta re, că a l doi l ea ( m a i vec h i ) l u at În s i n e po ate părea " activist " , dar
că l i m ite l e ad ecvate Îi s u n t date de p r i m u l c i tat. Ş i că, dacă a l doi lea i-a
atras pe activişt i i foarte radical i ş i i-a determ i n at să .îm brăţi şeze isto ri cism u l ,
atu n c i pri m u l v a trebui s ă i nd i ce l i m ite l e oricărei actiyităţi, c h i ar dacă
i sto ri c i s m u l riscă să-i p i a rdă pe aceşt i s i m patizanţi .
D i n aceste motive prezen ta rea pe care am făcut-o n u m i se pare a fi
ned reaptă, ci doar o c l arifi care a activis m u l u i . De asemenea, nu cred că
rem a rc i l e mele din secţ i u nea precedentă, şi a n u me că opti m i s m u l i storicist
nu se poate baza decât pe cred i nţă, nu treb u i e considerate o critică negativă
a i stori c i sm u l u i . Poate fi considerată o c r i t i că negativă doar a acel ora care
s u nt În pri m u l rând optimişti sau raţional i şti . Dar istoricistu l va vedea În această

35
 KARL R. POPPER

anal iză doar u n avertisment uti l, privitor l a caracteru l romantic şi utopi c atât
al opti mismul u i şi al pesimism u l u i În formele lor uzuale, cât şi al raţional ismu l u i .
EI va su b l i n i a c ă u n istori cism cu adevărat şti i nţifi c trebuie s ă fie i n dependent
de astfel de el emente, că trebuie p u r şi simplu să ne supunem legi lor de
dezvoltare existente, la fel c u m ne supunem leg i i gravitaţiei .
Istoricistu l poate merge c h i a r mai depa rte. EI poate adăuga că atitu d i nea
cea mai rezonab i l ă este modificarea sistemului de valori În aşa fel Încât să
fie conform schimbări/or iminente. Prin aceasta se aj u nge I'a o formă de
opt i m ism care poate fi Întemeiată . Pentru că orice modificare va fi În acest
caz o mod ificare spre m a i b i ne, dacă este eva l u ată porn i n d de la sistem u l
de valori existent.
I storic i şti i au susţi nut idei de acest tip, ele part i c i pând c h i a r l a real i zarea
destu l de s i stematică ( ş i popu l a ră) a u nei teori i mora l e : b i nele d i n p u n ct
de vedere mora l este identic cu progresu l mora l . Aceasta Însea m n ă că
este b i n e d i n pu nct de vedere mora l , ceea ce premerge t i m pu l u i prezent,
corespunzând u n ităţ i l o r de măsu ră a l e va l o ri i pe c a re epoca v i itoa re le
atri b u i e activ ităţ i i u m a n e .
Această teorie mora l ă i sto r i c i stă, den u m ită " modern ism mora l " sau
"
" fu tu r i s m moral ( a re corespon dentu l În modern i s m u l sau futu r i s m u l
estet i c) , se pot ri veşte foa rte b i n e c u atitu d i nea a n t i co n se rvatoa re a
i sto r i c i sm u l u i şi poate fi privită ca răspu ns l a a n u m ite Întrebări referitoare
l a p roblema valori lor (vez i secţ i u nea 6 " Obiectivitate şi eva l u a re " ). E l e
pot f i privite c a i n d i caţi i asupra faptu l u i c ă istoricis m u l - exa m i nat teme i n i c
Î n acest stu d i u doar c a metodo logie - poate f i extins şi dezvoltat ca s i stem
fi l osofi c com p l et. Altfel spus: este po s i b i l ca metoda i storicistă să fi apărut
ca parte a u nei i nterpretări fi l osofi ce genera le a l u m i i . Aceasta pentru că
metodologi i l e su nt, de obicei, prod u se secu ndare ale vi z i u n i lor fi l ozofice,
dar nu d i n pu nct de vedere logic, c i istoric. Voi exa m i n a aceste fi losofi i
i sto r i c i ste În a l tă p a rte . 4 A i c i i n t e n ţ i o n e z să c r i t i c d o a r d o ct r i n e l e
metodo logice i stori c i ste p e ca re le-am prezentat În a i nte.

4 De când au fost scrise acestea, s-a p u b l i cat Societatea deschisă �i du�ma nii săi
(Londra, 1 945; ed i ţ i i revă zute, Princeton, 1 9 50; Londra, 1 9 5 2 , 1 95 7 ; ediţia J patra, Londra,
1 96 1 ) . Fac referire aici mai a les la capito l u l 22 a l acestei cărţi, i ntitu lat Teoria morală a
istoricismului.

36
 III

CRITICA DOCTRINELOR
ANTINATURALISTE

1- 9- . -S c opuri p r a c t i c e ale a c e s tei

cntICI. Dacă adevăratu l mot i v a l i nvestigaţiei şt i i nţifice este dori nţa
de a c u n oaşte, ceea ce este, să spunem aşa, o dori nţă p u r teoret ică sau o
c u rioz itate " de pri sos " , ori dacă a r treb u i să înţel egem şti i nţa ca u n i n ­
stru ment pentru rezo lvarea prob lemelor practice care apar î n l u pta pentru
ex i stenţă, este o Înt rebare care nu treb u i e tran şată a i c i . Treb u i e în să ad m i s
fapt u l că apă rători i d reptu l u i cercetăr i i " p u re " sau "fu n damenta l e " merită
orice sprij i n în l u pta l o r împotriva vi z i u n i i l i m i tate, d i n păcate d i n nou l a
modă, conform căre i a cerceta rea şt i i nţifi c ă este j u stifi cată doar î n măsu ra
în care pres u p u n e o i n vest i ţ i e fi n a n c i a ră sol idă. l D a r până şi poz iţia
aceasta, oarec u m extremă (spre care eu perso n a l înc l i n ), confo rm căre i a
şt i i nţa este u n a d i n cele m a i sem n i fi cative aventu r i s p i r i t u a l e p e care
l e - a c u n o s c u t fi i n ţ a u m a n ă p â n ă a c u m , p o a te fi c o m b i n at ă c u
rec u noaşterea i mporta nţei prob leme l o r p ractice pentru prog res u l şti i nţe i ,
f i e a p l i cate, fie teo ret i ce. N u treb u i e s u bscris pragmati s m u l u i pentru a
aprec i a cele spuse de Kant: " A ceda o r i c ă ru i capri c i u de c u rioz itate şi a
accepta ca pas i u nea pentru i nvest i gaţ i e să n u fie constrânsă de n i m i c
a l tceva decât de l i m ite l e neputi nţei noastre fi reşti, arată u n z e l a l gând i r i i
nepotrivit pentru cercetare. D a r înţe l epc i u n ea este cea c a re a re meritu l
se l ecţiei d i n n u meroase l e probleme prezente pe acelea a căror rez o l vare
este cu adevă rat i m portantă pentru u m a n itate. " 2

1 Problema este una foarte vechie. C h i a r şi P l aton atacă uneori cerceta rea " pură " .
Pentru apărarea aceste i poz i ţ i i , vezi T. H. Hux ley, Science and Culture, ( 1 882), p. 1 9 f., şi
M. Polanyi, " Economica", N . S., voI . VI I I , ( 1 94 1 ) , pp. 428 ff. (Î n completare la cărţi le
citate, vezi şi Veblen, The Place of Science in Modern Civilisation, pp. 7 ff) .
2 Kant, Traume eines Geistersehers, partea a doua, cap. I I I ( Werke, e d . d e E . Cass irer,
voI . I I , p. 385).

37
 KARL R. POPPER

Este c l a ră aplicarea acestei concepţi i şti i nţelor biologice şi, mai mult c h i a r,
şti i nţelor soc i a l e. Reforma şti i nţelor biologice rea l i zată de Pasteur a fost dusă
la bun sfârşit sub stim u l u l i m portantelor probleme practi ce, În pa rte de n atu ră
i ndustri a l ă şi agrară. Cercetarea soc i a l ă actu a l ă are o u rgenţă practică ce
depăşeşte până şi cercetarea prob lemelor canceru l u i . D u pă c u m spu ne
profesoru l Hayek, " anal iza economică n u a fost niciodată produsul cu riozităţi i
i ntel ectuale detaşate În l egătu ră cu de c€- u l fenomen lor sociale, ci a fost
rezu ltatu l u nei dori nţe i ntense de reconstrucţie a unei l u m i care dăduse naştere
la i nsatisfacţii profu nde" . 3 Pentru u nele şti inţe soc i a le, altele decât economia,
care Încă n u au adoptat această perspectivă, ariditatea rezu ltatelor arată cât
de u rgent treb u i e ca spec u l aţi i l e lor să fie ţin ute În frâ u l practic i i .
N evo i a d e sti m u l a re p r i n probleme practice apare l a fe l d e c l a r ş i când
avem În vedere i nvestigaţia asu pra metodelor cercetă r i i şti i nţifice şi mai
exact, asupra metodelor de generalizare sau a ştiin,telor sociale teoretice
de care n e ocupăm a i c i . Ce l e m a i fru ctoase dezbateri despre metoda
cercetări i şti inţifi ce sunt i n spi rate întotdea u n a de a n u m ite p robl eme prac­
tice c u care se confruntă cercetătoru l . Ş i aproape toate dezbateri l e desp re
metodă, care n u sunt prea i nspi rate, s u nt ca racterizate pri ntr-o atmosferă
de s u bti l i tate nefolos itoa re care a adus metodologiei o p roastă rep utaţ i e
compa rat i v c u acti vitatea p ractică a cercetătoru l u i . Trebu i e rea l i zat faptu l
că dezbateri l e metodologice pe teme cât mai practice sunt n u n u m a i uti l e,
ci c h i a r n ecesare. Î n p rocesu l de dezvo l ta re şi îmbu nătăţ i re a metodei, ca
ş i a şti i nţe i propri u-z i se, învăţăm doar p r i n încerca re şi eroare ş i avem
nevo i e de critica altora pentru a găsi propr i i l e noastre greşe l i . Această
critică este c u atât mai i m portantă c u cât i ntrod ucerea de metode noi
poate însem n a o sch i m bare de u n ca racter fu nda menta l şi revo l uţionar.
Toate aceste pot fi arătate p r i n exem p l e precu m i ntrod u cerea metodelor
matematice În econom i e, ori a aşa- n u m itelor metode " s u b i ective ". sau
"
" ps i h o l og i ce În teoria valori i . Un exempl u mai recent este comb i n a rea
metodelor aceste i teori i c u metodel e stati st i ce ( " a n a l i z a cereri i " ) . Această
u lt i m ă revo l uţie a metodei a fost În pa rte rez u ltatu l dezbateri l o r critice
pre l u ngite şi ample, situaţie care În mod cert n u poate decât să-i înc u rajeze
pe apo l ogeţ i i stud i i l or despre metodă.
O a bordare practică atât a stud i u l u i şti i nţelor soc i a l e cât şi a metodei
lor este Împă rtăş ită de n u meroşi susţi n ători ai i stori c i s m u l u i care spe ră că
vor fi În stare să tran sforme şti i nţe l e soc i a l e, uti l izând metode i storiciste,

J Vez i " Econom ica", voi X I I I , ( 1 933), p. 1 2 2 .

38
 CRITICA DOCTR I N E LOR ANTI NAT U RALISTE

Într- u n i n stru ment putern i c În m â i n i l e po l i t i c i an u l u i . Această rec u n oaştere

a sarc i n i i practice a şti i nţelor soc i a l e este ceea ce determ i n ă exi stenţa a
ceva ca o bază com u n ă de d i scuţi i Între i storicişti şi u n i i d i ntre oponenţi i
lor. Eu sunt pregătit să- m i însu şesc această bază comu n ă de d i scuţi i pentru
a c ritica isto r i c i sm u l , considerând u - I o metodă modestă, i ncapab i l ă să dea
rez u l tatel e promise.

20. Sociologia abordată tehnologic.

Cu toate că În acest studiu subiectu l meu este mai degrabă istoricism u l , o
metodologie pe care o resp ing, decât acele metode care au avut su cces şi a
căror dezvoltare conştientă o recomand pe viitor, va fi uti l să mă ocup, pe
scu rt, mai Întâ i de metodele de succes pentru a-i face cunoscute cititoru l u i
propriile mele păreri şi pentru a c l arifica pu n ctu l d e vedere care susţine critica
m e a . P e n t r u s i m p l i f i c a re, vo i d e n u m i a c este metode " teh n o logie
graduaIă" (piecemeal tehnologyJ. Termenu l de "tehnologie socială " (şi chiar
,,
mai m u lt termenul de " ingi nerie socială 4 care va fi introdus În u rmătoarea
secţi une) este predispus să trezească suspici u n i şi trebuie respi nse acelea care
a m i ntesc de " p l a n ificarea soc i a l ă " a co l ectivişti lor sau m a i degrabă a
"
" tehnocraţi lor . Real i zez acest pericol şi tocmai de aceea am adăugat cuvântu l
graduaIă " , atât pentru a împied ica asociaţiile nedorite cât şi pentru a-m i exprima
"
propria convingere că acest "bricolaj " (cum este denu mit u neori), combinat cu
anal iza critică, este principala cale de a obţine rezu ltate practice atât În şti i nţele
sociale cât şi În cele ale naturii. Şti i nţele sociale s-au dezvoltat foarte m u lt prin
critica propu neri lor de perfecţionare soci ală sau, mai exact, prin încercări de a
stabi l i dacă o anumită acţiune economică sau pol itică este capabi l ă să producă
u n rezu ltat aşteptat sau dorit. 5 La această abordare, care cu adevărat poate fi
considerată cea clasică, mă gândesc atu nci când mă refer la abordarea
teh nologică d i n şti i nţele soc iale, sau la " tehnologia socială graduaIă " .
Prob lemele teh n o l ogice d i n domen i u l şti i nţel or soc i a l e pot avea u n
ca racter " privat " sau " pu b l i c " . D e exemp l u , i n vest igaţi i l e Î n l egătu ră c u
te h n i c a adm i n i strări i aface r i l o r s a u cel e despre efecte l e i n b u n ătăţ i r i i

4 Î n favoarea sustiner i i acestu i termen vezi nota 1 0 p . 5 5 , jos

5ef. F.A.von Hayek, " Econom ica", voI . X I I I ( 1 933), p . 1 2 3 . " . . . econ omia politică s-a
dezvoltat În spec i a l ca rez ultat al investigati i lor şi al respi ngeri i unor propuneri utopice
succesive . . .
"

39
 KARL R. POPPER

condiţi i l o r de m u n că asupra c reşteri i producţiei, aparţ i n pri mei c ategori i .

I n vest i g aţ i i l e a s u p ra refo r m e i s i stem u l u i pen ite n c i a r s a u a a s i g u ră r i i
asistenţei med i ca l e genera l e, a stab i l i z ă ri i preţu ri lor prin m i j l oace l eg i s l a­
tive sau a i ntrod uceri i u n o r n o i taxe de i m po rt etc. pentru, să spunem,
ega l izarea ven itu r i l o r, aparţ i n celei de-a doua c ategori i . Tot din această
catego r i e fac pa rte unele d i ntre c e l e mai u rgente prob l e m e practice
cot i d iene, c u m ar fi pos i b i l i tatea de a ţ i n e sub co ntro l c i c l u r i l e comerc i ale,
sau cel e l egate de întrebarea dacă " p l a n ificarea " centra l i zată, În sen s u l
adm i n i stră r i i producţiei de către stat, este compat i b i l ă cu contro l u l demo­
crat i c efectiv asupra stru ct� r i l o r adm i n i strat ive; sau c hest i u n ea l egată de
mod u l În care poate fi exportată democ raţ i a În Orientu l M i j l oc i u .
Acest accent pus p e abordarea teh n o l ogică practică n u p resupune că
oricare pro b l emă teoretică ce poate apă rea d i n a n a l iza prob lemelor p rac­
tice ar treb u i să fie exc l uşă. D i mpotrivă, una din tezele mele p r i n c i p a l e
este că abordarea teh nologică este capabi l ă să d e a n aşte re l a prob leme
sem n i fi cative c u ca racter p u r teoret i c . Dar pe l ângă aj utoru l acordat În
real i zarea sarc i n i i fu ndamental e, ad ică sel ecta rea de prob leme, abordarea
teh n o l og i că i m p u ne o disc i p l i n a re a în c l i naţi i l or noastre specu lative (care,
mai a l es În domen i u l soc i o logiei propriu-zise, sunt pas i b i l e să ne cond ucă
În reg i u nea metafi z i c i i ) . Pentru aceasta ne obl i gă să supu nem teori i l e noastre
unor sta n d a rde defi n ite, c u m s u nt standardele de c l a ri tate şi al testabi l ităţ i i
practice. Pu n ctu l meu d e vedere î n l egătu ră c u abordarea tehnologică a r
putea f i constituit d i n afi rmaţ i a c ă soc iologia ( ş i proba b i l şti i nţe l e soc i a l e
Î n genera l ) a r trebu i să-şi caute n u atât " u n Newton s a u u n Darw i n 6 a l ei " ,
ci m a i degrabă un Ga l i lei sau u n Pasteu r.
Această afi rmaţie, prec u m ş i referi nţe l e mele a nterioa re legate de o
a n a l og i e Între metodele şt i i nţelor soc i a l e şi cele a l e naturi i , sunt capa b i l e
s ă provoace tot atât d e m u ltă opoz iţie cât ş i a l egerea u nor termen i c a
" "
" teh no l o g i e soc i a l ă ş i " i ng i nerie soc i a l ă (aceasta fă ră a ţ i n e cont d e
rezerva expri mată pri n expres i a " gradu a I ă " ). Astfel Încât este uti l s ă su b l i n iez
că a p rec i e z În întreg i m e i m po rtanţa l u pte i Împotr i va n a tu ra l i s m u l u i
metod o l og i c dogmat i c s a u " s c i e n t i sm u l u i " ( c a s ă fo l os i m termen u l
profesoru l u i H ayek) . Totu ş i , n u văd de ce să n u uti l izăm această ana logie
atât timp cât dă rez u ltate, c h i a r dacă recu noaştem că a fost Întreb u i nţată

6 Vezi M. G insberg, În " Human Affa irs " (editat de R. B. Catte l l şi alţi i), p . ' 80. Trebuie
admis de a l tfel că succesul econom iei matematice arată că cel puţin o şti i nţă soc i a l ă a
trecut prin propria ei revolutie newtonia nă.

40
 CRITICA DOCT R I N E LOR ANTI NATU RALISTE

a b u z i v şi cu denatu ră r i grave în a n u m i te c e rc u ri . Î n p l us, împotriva

n atu ra l i şti l o r dogm ati c i putem c u greu oferi un argument mai putern i c
decât cel care arată c ă u n e l e d i ntre metode l e pe care ei l e atacă s u nt
perfect ident i ce cu metodele uti l i zate în şt i i nţe l e n atu ri i .
O o b i ecţie prima fa cie î m p ot r i v a a ceea c e n u m i m a b o r d a rea
te hno logică este c ă ea i mp l ică adopta rea u ne i atitud i n i " activiste " faţă de
ordi nea socială (vez i secţiu nea 1) şi că este, d i n această cauză, răspunzătoare
d e p rej u d e c a t a n o a st ră î m p ot r i v a v i z i u n i i a nt i i n t e rve n ţ i o n i ste s a u
"
" p a s i v i ste , a ş ad a r, Împot r i v a a c e l e i v i z i u n i c a re s u sţ i n e că s u ntem
n e m u lţu m iţi c u ord i nea soc i a l ă sau econom i că ex i stentă pentru că n u
înţel egem cu m fu n cţio nează aceasta şi d e aceea i ntervenţia activă poate
face doar ca l u c ru r i l e să meargă m a i rău . Treb u i e să admit că n u am n i c i
o s i m pat ie faţă d e această viz i u ne " pas i v i stă " şi c ă cred Într-adevă r c ă o
po l itică de ant i i ntervenţ ionism absolut este d i sc uta b i l ă c h i a r şi d i n motive
p u r l o g i ce, de vreme ce su po rte r i i ei se s i mt ob l i gaţi să reco m a n d e
i n terve n ţ i a po l i t i c ă În vederea p reven i r i i i n tervenţion i s m u l u i . Totu ş i ,
abordarea teh n o logică Î n soc i o l og i e c a ata re este neutră (şi a ş a treb u i e să
ră mână) şi În n i c i u n caz nu este i n compati b i l ă cu anti i ntervenţ i o n i sm u l .
D i m potrivă, c red c ă anti i ntervenţion i s m u l i m p l ică o abordare teh nolf'gică.
Când se afi rmă că i n tervenţi o n i s m u l poate doar să În ră utăţea scă situaţia
exi stentă, atu n c i se susţine de fa pt că a n u m ite activităţi de n atu ră po l i tică
nu ar putea avea a n u m ite efecte, ş i a n u me cele dorite. Este u n a din sarc i n i l e
oricărei teh nolog i i de a indica ceea ce nu se poa te obJine.
Acest p u n ct de vedere merită să fie cercetat m a i Îndeaproape. Aşa c u m
a m arătat Î n a ltă parte; 7 orice lege a natu ri i poate f i expri mată pri n afi rmaţia
că un lucru sau altul nu se poate produce. Cum a r s p u n e p roverb u l
englezesc : " N u poţi d u ce apă î n c i u r " (You can't ca rry water i n a sieve) .
De exemp l u , l egea conservă ri i energiei poate fi expri mată astfe l : " N u se
poate constru i un pe rpetu u m mob i l e " , i a r cea a entrop iei " N u se poate
constru i o ma�, i n ă cu un randament de sută la sută " . Această mod a l itate de
a fo rm u l a legi a l e natu ri i face evidentă sem n i ficaţia lor teh nologică ş i , de
aceea, poate fi den u m ită " forma tehnologică" a l egi l o r n atu r i i . Dacă l u ă m
a c u m anti i ntervenţ i o n i s m u l Î n con s i derare d i n această perspectivă, atu n c i
vedem i med i at că poate f i , de asemenea, c u u ş u r i nţă expus s u b fo rma

7 Vez i lucrarea mea Logic of Scientific Discovery, ( 1 959), seqi unea 1 5 (Propoziţi i le
exi stenţiale negate) . Teoria poate fi compa rată, prin contrast, cu cea a l u i J. S. M i I I , d i n
L ogic, Cartea V , cap.V, seqiunca 2 .

41
KARL R. POPPER

unor propoz iţi i de această factu ră : " N u se poate obţ i n e cutare rezu l tat " ,
sau, poate, " N u se pot obţi ne cutare rez u ltate fi n a l e fără cuta re efecte
concom itente " . Dar aceasta demonstrează că anti i ntervenţi o n i sm u l poate
fi considerat o doctrină tehnologică t i p i că .
N u este, desigu r, s i n g u ra doct r i n ă d i n domen i u l şti i nţe l o r soc i a l e .
D i mpotrivă, i m portanţa a n a l izei noastre constă În faptu l că atrage atenţia
asupra s i m i l itu d i :1 i i cu adevă rat fu nda menta le Între şti i nţele soc i a l e ş i cele
ale natu ri i . A m În m i nte exi stenţa legi l o r ş i i poteze lor soci o l ogiei care su nt
a n a l oage legi l o r şi i poteze lor d i n şti i nţele natu ri i . Deoarece ex istenţa u nor
astfe l de legi o r i i poteze a l e soc i o logiei (altele decât aşa-n u m itele "l egi ale
istoriei " ) a u fost deseori p u se sub sem n u l Întrebări i , 8 voi da un n u m ă r de
exem p l e ale u n or astfe l de l e g i : " N u se pot i n troduce t a r i fe pentru
prod u s e l e agricole şi În a ce l a ş i timp red u ce p reţu l de cost a l v i eţ i i " , " N u
s e poate ca Într-o soc i etate i n d u str i a l ă grupu r i l e d e p res i u n e fo rmate d i n
co n s u m ato r i s ă fi e m a i b i n e orga n i z ate decât a n u m ite gru p u r i d e p res i u n e
fo r mate d i n p rod u căto ri " , " N u se po ate a v e a o soc i etate p l a n i fi c ată
centra l izat şi totodată u n sistem de preţuri care să Îndep l i nească fu n cţ i i l e
principale a l e regu l i l or l i bere d e fi xare a preţu r i l o r " , " N u s e poate avea o
absorbţie comp letă a fo rţe i de m u ncă fără i nflaţie " . U n a lt grup de exemp l e
poate f i l u at d i n domen i u l po l iti c i i puteri i : " N u s e poate i ntrod uce o reformă
po l i t i că fă ră a cauza repercu rs i u n i nedorite faţă de rez u l tatu l fi nal u rmărit "
(pri n u rmare, trebuie avute În vedere aceste repercu rs i u n i) . - " N u se poate
i ntrod uce o refo rmă pol i t i că fă ră să se producă Întă ri rea forţelor de opoz iţie
până la u n n ivel aprox i m ativ ega l cu cel ati n s de amploarea reformei " ,
( acesta se poate considera ca fi i n d corolarul teh nologic al afi rmaţiei " Există
Întotdeau n a i nterese legate de menţi nerea sta tus quo-ului" ) " Nu se poate -

face o revol uţie fără să se provoace o contrareacţie " . La aceste exemple

mai putem adăuga Încă două c a re pot fi den u m ite " Legea revol uţi i l or l u i
P l aton " (d i n carte a VI I I a RepubliciO şi, respectiv, " Lege corupţiei pol itice
a l o rd u l u i Acton " : " N u poate avea s u c c e s o revo l u ţ i e d a c ă c l a s a
condu cătoa re n u este slăb ită p r i n d i sens i u n i i nterne s a u Înfrântă Î n război " ,
- " N u se poate da putere po l itică u n u i om asupra a l tor oameni fără ca el să
n u fie tentat să nu abuzeze de ea; o tentaţie care c reşte aproxi mativ con­
sta nt c u puterea acu m u l ată i l eg a l şi căreia foarte puţi n i îi s u nt În stare să- i

8 Vez i, de exemplu, M. R. Cohen, Reason and Nature, pp. 366 ff. E x e m p l e le d i n text
par să respi ngă această perspectivă anti natura l istă .

42
 CRITICA DOCTR I N E LOR ANTI NATU RALISTE

rezi ste" . 9 Nu l uăm În considerare puterea evidenţelor d i spon i b i le În favoarea

acestor teze, a căror form u l are I asă cu s i g u ra nţă m u l t loc îmb u n ătăţ i r i l or.
Ele sunt n u m a i exempl ifi cări ale t i pu l u i de afi rmaţi i pe care tehnologia
grad u a l ă Încearcă să ÎI p u n ă În d i scuţie şi să-I exp rime.

2 1 . Inginerie graduală versus ingi­

nerie utopică. Î n c i u da asoc i aţi i l or dezagrea b i l e care se
ataşează termen u l u i de " i ng i nerie " l o, vo i fo losi termen u l de " i n g i nerie

9 O formul are asemănătoare a acestei " legi a corupţiei " este d i scutată de C. J . Friedrich
În foarte interesanta sa l ucrare, În parte teh nologică, Constitutional Government and Po/i­
tics ( 1 937). EI spune despre această l ege că " nici o şti i nţă a natu r i i nu se poate lă uda cu o
si ngură " ipoteză " de aceeaşi i mporta nţă pentru omenire " (p.7). Nu pun la Îndoială importanţa
ei, dar cred că putem găsi alte nenumărate legi de aceeaşi i mporta nţă În şti i nţele natu rii,
chiar dacă le căutăm pri nte cele mai triviale şi n u neapărat printre cele mai abstracte. (Se
i a u În consi dera re legi de genul celor că omul nu poate trăi fără hrană, sau că vertebratele
au două sexe) . Profesorul Friedrich ins istă pe teza anti natura l i stă că " şti i nţele sociale nu pot
beneficia de apl i carea metodelor şt i i nţelor naturi i la acest dome n i u " (ib idem, pA). Dar el
Încearcă, pe de a l tă pa rte, să se bazeze În teoria sa pol itică pe un număr de ipoteze despre
a c ă ror c a racteri s t i c ă pasaj u l u r mător poate oferi o sugest i e : " C o n s i mţămâ ntu l ş i
constrângerea sunt ambele forţe v i i , generatoare d e putere"; Împreună determină "i ntensitatea
unei situaţii pol itice " . I a r când " această intens itate este determ inată de cantitatea absol ută
fie a consi mţământu l u i , fie a constrângeri i , fie a ambelor, cel mai potrivit este reprezentată
probabil de d i agona la paralelogra m u l u i format d i n aceste două forţe - con s i mţământul şi
constrângerea. În acest caz, va loarea numerică a i ntensităţ i i va fi rădăc ina pătrată a sumei
d intre valori le numerice l a pătrat ale consimţământu l u i şi constrâ ngeri i . " Această Încercare
de a apl ica Teorema l u i Pitagora la un " paralelogra m " (nu n i se spune de ce ar trebu i să fie
recta ngu lar) de " forţe " care sunt prea vagi pentru a fi măsurate, Îm i pare u n exemplu nu de
anti natura l i s m, ci chiar de acel tip de natura l ism sau " scientism " de care consider că " şti i nţele
�ocial e nu pot să benefic i eze " . Ar trebu i să se ţină cont de faptul că aceste " i p6teze " pot fi
cu greu expri mate Într-o formă teh nologică, În t i m p ce " legea corupţiei " , de exemplu, a
cărei importanţă a fost pe bună dreptate subi iniată de Friedrich, poate fi astfel exprimată.
Pentru funda l u l istoric a l perspectivei " scientiste " care consideră că problemele teoriei
pol itice pot fi înţelese În termen i i " paralelogramu l u i de forţe " , vezi cartea mea, Societatea
deschisă şi duşmanii săi, (trad. rom.), nota 2, capito l u l 7 (vo i I I ) .
1 0 Împotriva util izări i termen u l u i de inginerie soc i a l ă " (În sensul d a t de
" " teh nologia
g ra d u a I ă " ) s-a pronunţat profesor u l Hayek considerând că activitatea t i p i c i ng i n erească
i m p l i c ă centra l i z a rea t u t u ror c unoşti nţe l o r releva nte într- u n s i ng u r cap, În t i m p ce

43
 KARL R. POPPER

soc i a l ă grad u a l ă " pentru a des c r i e a p l i c a ţ i a p ra c t i c ă a rez u l tate l o r

tehnologiei graduale. Termen u l este fo losito r atât t i m p cât este nevo i e de
un termen c a re să acopere act i v ităţi soci a le, pri vate cât şi pu b l i ce, c a re
pentru a împl i n i a n u m ite scopu ri sau rez u l tate, uti l izează În mod conştient
toate c u noşt i nţele tehnologice d i spon i b i le. 1 1 I n g i neria soc i a l ă grad u a l ă
seamănă c u i n gi n eria fi z i c ă Î n ce pri veşte rezultatele fi nale afl ate d i n co l o
d e sfera d e activi tate a te h n o l ogiei . (Tot c e poate spu n e teh n o l og i a despre
rez u ltate fi n a l e este dacă su nt sau n u rea l izabi l e ori compat i b i l e Îr.tre ele).
Prin aceasta d i feră de i stori c i s m , c a re p r i veşte rez u l tate l e fi n a l e a l e
activităţ i l o r u mane În dependenţă d e forţe istorice şi rămâne astfel În l i m itele
propr i u l u i cad ru .
Aşa c u m scopu l p r i n c i p a l a l i n g i neriei fiz i ce este să proi ecteze m a ş i n i ,
s ă l e constru i ască şi s ă l e menţ i n ă fu n cţion a l e, scopu l i n g i neriei soc i a l e
gradu a l e este să proi ecteze i n stituţ i i soc i a l e, să l e reconstru iască şi să l e
conducă p e c e l e dej a exi stente . Te rmen u l d e " i nstituţi i soc i a l e " este fo losit
a i c i Într- u n sens foarte l a rg pentru a i n c l ude u n ităţi c u caracter atât p u b l i c ,
c â t şi privat. Astfel, îl v o i fo losi pentru a desc rie o afacere, f i e că este u n
m i c magaz i n , f i e că este compan i e de asigu ră r i , o şcoa l ă s a u u n " s i stem
ed ucaţional " , o forţă de po l iţie, o b i serică ori un tribu n a l . Teh nologu l sau
i ngi neru l grad u a l ist recunoşte că doar o minoritate a instituţiilor sociale
este planificată să apară În mod conştient În timp ce, În marea lor majoritate,
ele " au crescut " de la sine, fiind rezultatul neplanificat al activităţilor
umane 1 2 . Dar oricât I-ar fi impresionat de ta re acest fapt foa rte important, ca
teh nolog sau i ngi ner se va raporta la instituţi i di ntr-o perspectivă " fu !lcţiona iă "

caracteristic pentru toate problemele sociale adevărate este fa ptu l că cunoştinţele necesare
nu pot fi centra l i zate În acest fel . (Vez i Hayek, Col/ectivist Economic Planning, 1 93 5 , p.
2 1 0). Admit că acest lucru este de importa nţă funda menta lă. Poate fi form u lat printr-o ipoteză
tehnologică: " N u se pot central iza Într-o autoritate plan ificatoa re cu noştinţele relevante pentru
un scop cum ar fi satisfacerea nevoi lor personale, sau uti l izarea unei abilităţi ori unei priceperi
speciale " . (O i poteză simi lară poate fi propusă În ceea ce priveşte i mposibil itatea i n iţiativei
centra l i zate În legătură cu sarcini s i m i l are). Util izarea termenului de " ingi nerie socială " poate
fi acum apărată arătilnd faptul că inginerul trebuie să folosească cunoşti nţele tehnologice
reprezentate de aceste ipoteze care Îi fac cunoscute l im itele propri i lor sale in iţiative precum
şi a propri i l or sale cunoşti nţe. Vezi , de asemenea, nota 43, jos.
11 I n c l uzând, dacă acestea pot fi obţinute, cu noşti nţe referitoare la l i m itele cu noaşteri i,
cum am arătat În nota precedentă.
12
Cele două perspective - i nstituţi i l e soc i a l e sunt fie " plan ifi cate", fie au crescut " de
"
la s i ne - corespund celor ale teoreticieni lor contractu l u i soc ial şi critici lor lor, de exemplu,
H u me. Dar Hume nu ren u nţă l a perspect iva " fucţion a I ă " sau " i nstrumenta I ă " asu pra
instituţi i lor soci a le, pentru că el spune că oamen i i nu pot tră i fără aceste instituţ i i . Această

44
 CRITICA DOCTRI NELOR ANTI NATURALISTE

sau " i nstrumenta I ă " . 1 3 EI le va con si dera drept m i j l oace pentru a ati nge
a n u m ite rez u l tate fi na le, drept obiecte care pot fi pu se În s l ujba obţi neri i
a n u m itor rez u ltate fi na le, d rept m aş i n i şi nu drept orga n i sme. Aceasta n u
Înseamnă, desigur, că v a trece c u vederea diferenţele fu ndamentale care
ex istă Între i n stituţi i şi instrumente fiz i ce. D i mpotrivă, tehnologu l ar trebu i
să studieze atât diferenţele cât şi asemănări l e exi stente, expu nând rezultatele
sub fo rma i poteze lor. Ş i des i g u r, n u este difi c i l de form u l at i poteze despre
i n stituţi i sub formă tehno logică d u pă c u m se vede d i n u rmătoarele exemple:
" N u se pot constru i i n stituţi i simplu de manevrat, ceea ce Înseam n ă i nstituţi i
a caror fu ncţionare să nu depindă În mod semn ificativ de persoane: În cel
mai bun caz, i n stituţi i le pot redu ce grad u l de i n certitu d i n e a l el ementu l u i
pe rsonal, prin ajutoru l acordat celor c e l u c rează pentru aceleaşi scopu r i
pentru care au fost destin ate i nstituţi i le ş i de a căror i n i ţiative, personale ş i
cu noşti nţe, depi nde Î n mare măs u ră su ccesu l . (Instituţ i i l e sunt precum fortăre­
ţele. Ele trebuie să fi e bine proiectate şi b i n e dotate cu personal u man) " . 1 4
Abordarea ca racteristică a i ng i neru l u i grad u a l ist este aceasta . C h i a r
d a c ă a r putea nutri u nele idea l u ri c a r e a r considera soc ietatea " ca u n
Întreg " - idea l u l ar fi , probab i l , b u năsta rea ei genera l ă - n u a r crede În
metoda repro iectări i ei ca Întreg . Oricare ar fi rezu ltatel e fi n a l e pe care l e
vi zează, el Încearcă să le a t i n g ă p a s cu p a s pri n m i c i aj ustări ş i reaj u stări
c ă rora l e pot fi aduse Îmbu n ătăţ i r i În conti n u a re. Rez u ltate l e fi n a l e vizate

poziţie poate fi dezvoltată Într-o expl icaţie darvin istă a caracteru l u i i nstru menta l al instituţ i i lor
neplan ificate (cum ar fi l i mba): dacă n u au fu ncţ i i uti le, nu au şanse de su pravieţ u i re.
Conform acestei perspective, instituţii sociale neplan ificate pot apărea drept consecinţe
neintenţionate ale unor ac,tiuni raţionale, aşa cum un drum se poate forma fără să existe o
astfel de i ntenţie de oamen i care găsesc convenabi l să folosească o cărare deja existentă
(după cum observa Desca rtes) . Cu toate acestea, n u este nevoie să fie subl i n iat faptu l că
abordarea teh nologică este pe de-a-ntregul independentă de toate Întrebă rile referitoare la
"
" origine .
1 3 Pentru abordarea " fu ncţion ală " , vez i B. M a l i nowski, de exemplu, Antropologia ca
bază a ştiinJelor sociale, În " Human Affa i rs " (ed. Cattell), În special pp. 206 ff. şi 239 ff.
1 4 Acest exemplu car� sub l i n iază că efi cienţa " maşi ni lor" instituţiona le este l i m itată ş i
că fu ncţionarea instituţi ilor depi nde d e dotarea l o r corespunzătoa re cu personal, poate fi
comparat cu princ i p i i l e termod i n a m i c i i , de gen u l leg i i conservă r i i energiei (În forma În
care exclude posibil itatea u n u i perpetuum mobi le). Astfel, poate contrasta cu a lte tentative
"
" scientiste care au Încercat să arate o ana logie Între conceptu l de energie d i n fizică şi
unele concepte sociologice cum ar fi cel de putere. Vezi , de exemplu, Bertrand Russe l l ,
Power ( 1 9 3 8), p. l 0 f . , u nde s e face acest gen de Încercare scientistă. N u cred c ă teza
principală a lui Russell-varietatea "formelor de putere" , cum ar fi bogăţie, putere de propagandă,
forţă oarbă, pot fi uneori " convertite " una În a lta - poate fi exprimată În formă tehnologică.

45
KARL R. POPPER

pot fi d i verse, de exem p l u , acu m u l a rea bogăţiei ş i puteri i de.către a n u m iţi

i nd i vi z i , sau de a n u m ite gru p u r i ; ori d i stri bu i rea bogăţiei şi puteri i ; sau
protecţi a a n u m ito r " d reptu ri " i nd i v i d u a l e sau de gru p etc. Acest tip de
i g i nerie soc i a l ă pu b l i că sau po l itică poate avea tend i nţe d i ntre cele mai
d i verse, tota l i ta re sa u, l a fe l de bi ne, l i bera l e . ( Exemp l e de vaste p rograme
l i be ra l e de reformă grad u a l ă a u fost date de W. L i ppmann, sub t i t l u l
"
" O rd i nea d e z i a l i be ra l i s m u l u i 1 5 ) . I ngi neru l grad u a l i st �tie, p rec u m
Socrate, cât d e pu ţ i n �ti e . Ştie că putem în văţa doar d i n greşe l i (' noastre.
P r i n urmare, îş i va u rma dru m u l pas cu pas, comparând cu grijă rez u ltate l e
aşteptate c u rez u l tate l e obţ i n ute ş i v a f i întotdea u n a atent l a neaşteptate l e
consec i nţe nedorite a l e oricărei reforme. Şi v a evita s ă dea cu rs u n o r refo rme
de o co m p l ex itate şi de o a m p l oare care l - a r împied ica să deosebească
cauzele şi efecte l e şi să ştie ce face c u adevă rat.
"
" B r icol aj u l gra d u a l nu este în acord cu temperamentu l pol i t i c a l
"
m u l to r " act i v i şti . P rogra mele l o r, care ş i e l e a u fost desc rise c a programe
de " i n g i ne r i e soc i a l ă " , pot fi n u m ite " hol i ste " sau " i n g i n erie utop i c ă " .
Opusă i n g i neriei soc i a l e grad u a le, i n g i neria soc i a l ă sau utopică, n u
a re n i c i od ată u n ca racter " p r i vat " , c i doar u n u l " p u b l i c " . U rm ă reşte
remode l a rea " societăţ i i ca întreg" conform u nei schiţe sau u n u i plan defi n it:
u rm ă reşte, totodată, " acapararea poz iţi i l or cheie " 1 6 ş i exti nderea " puteri i
statu l u i . . . p â n ă când Statu l dev i n e aproape identic cu societatea " l ? ş i m a i
u rm ă reşte să condu că d i n " poz iţ i i l e c h e i e deţ i n ute " forţel e isto " j ce care
modelează vi itoru l soc ietăţ i l o r în dezvoltare, fie pri n ' an i h i l a ; e", acestei
dezvoltă ri , fie prin prevederea a cestu i c u rs şi adaptân d soc ietatea .
Se poate p u n e întreba rea dacă abordări l e grad u a l ă şi ho l i c;tă descr i se
a i c i sunt fu nda menta l d i ferite, ţ i n â nd cont de faptu l că nu am l i m itat sfera
de acţi u n e a abordări i grad u a l e . Astfe l , o reformă con stituţion a l ă cade În
sfera de acţi u n e a acestei abord ă r i , după c u m este înţe l easă a i c i . Totodată,
nu doresc n i c i să exc l u d pos i b i l i tatea ca o se rie de reforme grad u a l e să
poată fi i n s p i rate de o tend i nţă general ă , de exem p l u , o ten d i nţă care se

15 W. Lippmann, The Good Society, ( 1 93 7), cap. XI, pp. 203 ff. Vezi şi W , I l utt, Plan
for Reconstruction, ( 1 943).
16 Expres i a este adeseori uti l i zată de K. M a n n h e i m , Î n M a n a n d Socif·ty I n Age o f
Reconstruction. Vezi index u l şi, pentru confi rmare, p. 2 6 9 , 295, 3 2 0 , 381 , Ca rtea cupri nde
cea mai elaborată prezentare a u n u i program hol ist şi istori cist pe care o cunosc � i de aceea
o voi critica foarte mult.
17 Vezi Mannheim, ibidem, 337. Pasaj u l va fi citat aproape complet În sl'eJ i u nea 2 3 ,
u nde este ş i criticat (Vezi nota 32, mai jos).

46
 CRITICA DOCTRI N ELOR ANTI NATURALISTE

Înd reaptă spre ega l izarea ven itu ri lor. Î n acest fel , metodele graduale pot duce
la schi mbări În ceea ce se n u meşte Îh mod obi ş n u it " structu ra de cl asă a
societăţi i " . Se poate atunci întreba: exi stă vreo deosebi re Între acest tip mai
ambiţios de i ng i nerie graduală şi abordarea utopică sau hol istă? Această
Întrebare poate deven i şi mai justificată dacă ţi nem cont de faptu l că tehnologu l
gradua l i st trebuie să facă tot ce-i stă În puti nţă pentru a estima efectele oricărei
măsu ri adoptate asupra "întregu l u i " soc i etăţi i , atu n c i când Încearcă să
eva l ueze con seci nţel e favorabi l e ale u nor reforme propu se.
Pentru a răsp unde la această Întreba re, nu vo i Încerca să contu rez o
l i n ie prec isă de demarcaţie între cele dou ă metode, dar vo i încerca să scot
În evidenţă perspectivele diferite pe care teh no l ogu l hol ist şi cel grad u a l i st
le au asupra sarc i n i reformări i soc ietăţ i i . H o l i şti i respi ng abordarea grad u a l ă
consi derând-o prea m odestă. Această resp i ngere n u se c h i a r potriveşte c u
ceea c e s e întâ m p l ă î n practică: Î n practică, s e întorc întotdea u n a spre o
apl i caţie oarecu m haotică şi stâ ngace, pe deasupra ambiţioasă şi l i psită de
menaj amente, care este de fapt o metodă g rad u a l ă fă ră p recauţ i i l e şi
ca racteru l autocritic a l acestei a . Motivu l este că, În practică, metoda hol i stă
se dovedeşte i mpos i b i l de apl ic at. Cu cât s u nt mai mari transfo rmă ri l e
preco n i zate, c u atât sunt m a i mari ş i reperc u s i u n i l e n e i ntenţionate ş i
neaşteptate, obl igâ n d u - I p e i n g i neru l h o l i st să rec u rgă l a i m p rovizaţ i i
gradu a l e . D e fapt, aceasta ca racterizează m a i a l es p l a n ificarea centra l i zată
şi co l ecti vistă decât m u lt m a i modeste le şi atentele i n tervenţ i i g rad u a l e . Ş i
ÎI determ i n ă p e i n g i neru l utopi st s ă facă a n u m ite l ucruri p e care nu avea
i ntenţia să le facă ş i , ca să spunem aşa, ÎI conduce spre fen omen u l noto r i u
a l planificării neplan ificate. Astfe l , diferenţa Între i n g i neria utopică şi cea
grad u a l ă se dovedeşte În pract ică o d iferenţă nu atât de grad şi de domen i u
de apl icaţie cât u n a d e preca uţie ş i d e p regăti re îm potriva s u rprizelor
nedorite. S-ar mai putea spune că, În p ract i că, Între cele două metode
d i ferenţe l e su nt a lte l e decât cele de grad sau de domen i u , spre deoseb i re
de ceea ce ne-am aştepta dacă am compara cele două doctrine referitoare
la metodele cele mai bune pentru o reformă soc i a l ă raţiona l ă . D i ntre aceste
două doctrine u n a s u sţ i n că este adevă rată, iar cea l a ltă fa l s ă ş i capab i l ă să
conducă spre greşe l i grave dar ş i evita b i l e . D i ntre cele dou ă metode, una
susţ i n e că este pos i b i lă, În t i m p ce cea l altă pu r ş i simplu n u există: este
i m pos i b i l ă .
Î n consec i nţă, u n a d i n diferenţe l e exi stente Între abord a re utopică sau
ho l i stă ş i abord a rea grad u a l ă poate fi form u l ată astfe l : în timp ce i ng i neru l
grad u a l i st îş i poate ataca prob lelŢla având o l a rgă paietă de opţ i u n i , hol i stu l

47
 KARL R. POPPE R

n u poate face asta pentru că a trebuit să dec i d ă m a i în a i nte c ă este pos i b i l ă

şi necesa ră o reconstrucţie com p l etă. Acest l ucru are l a rgi con sec i nţe. De
a i c i rezu ltă d i ferite p rej u decăţi a l e u top işt i l o r împotriva a n u m itor i poteze
soc i o l og i c e c a re s u sţ i n e x i stenţa u n o r l i m i te l e g ate de pos i b i l itatea
contro l u l u i i n stituţion a l . De exemp l u , aceea menţionată mai sus În această
secţ i u ne, referitoare la grad u l de i ncertitu d i ne datorat prezenţei el ementu l u i
personal, " factoru l u i u ma n " . P r i n re:;p i n gerea a priori a u n or astfe l de
i poteze, abordarea utop i c ă înc a l c ă pri n c i p i u l metodei şti i nţifice. Pe de
a l tă pa rte, problemele l egate de grad u l de i n certitu d i ne dat de factoru l
u m a n trebu i e să-I forţeze pe utopi st, fi e că Îi p l ace sau n u , să Încerce să
controleze factoru l uman prin măsuri instituţionale ş i să exti ndă progra m u l
s ă u astfel Încât s ă cuprindă n u n u mai transformarea soc ietăţi i conform
p l a n u l u i , c i ş i tran sformarea o m u l u i . 18 " Problema po l itică, În conseci nţă,
este organizarea impulsurilor umane astfel încât oamen i i să-şi d i recţioneze
energ i a spre pu nctele strateg ice pot riv ite pentru a înd repta procesu l de
dezvoltare în d i recţia dorită . " Se pare că u topistu l u i b i n e i ntenţionat Îi
scapă faptu l că programu l său i m p l ică recu noaşterea eşecu l u i, c h i a r În a i nte
de a fi l a n sat. Pentru că el presu p u ne În locu i rea p retenţi i lo r sa l e utop i ce
referitoare l a constru i rea u n ei noi soc ietăţi În care pot tră i bă rbaţi şi feme i ,
cu pretenţia de " a-i mod e l a " p e aceşti bărbaţi şi fem e i pentru a se potrivi
noi i s a l e societăţi . Aceasta În l ătu ră cu cert i t u d i n e orice pos i b i l i tate de
testa re a su ccesu l u i ori a eşec u l u i noi i soc i etăţ i . Pentru cei care nu doresc
să tră i ască În noua soc i etate nu este admis a l tceva decât faptu l că ei n u
s u n t încă p regătiţi s ă trăiască Î n e a : că " i m p u l s u ri le l o r u mane " a u nevo i e
p e m a i depa rte d e " orga n izare " . Dar fă ră pos i b i l itatea testel or, s e evaporă
orice p rete n ţ i e care a r s u sţ i n e că este fo los ită o m etodă " şt i i nţifică " .
Abo rdarea h o l i stă este i ncompati b i l ă cu o atitu d i ne c u adevă rat şti i nţifi c ă .
I n g i n e r i a utopi c ă n u este o tem ă centra l ă a acestu i stu d i u , d a r sunt
două motive pentru care va fi l u ată În con siderare a l ătu ri de i sto r i c i s m , În
u rmătoarele trei secţ i u n i . Mai Întâ i, pentru că s u b den u m i rea de p l a n i fi care
col ectivistă (sau central i zată), apare ca o doctrină foa rte elegantă de care
treb u i e c l a r d i sti nse " teh nologia grad u a l ă " şi " i ngineria· grad u a I ă " . Apo i ,
pentru că utop i sm u l n u n u mai că seamănă c u i stori c i s m u l Î n osti l itatea s a
Împotriva abordării grad u a le, dar şi Î n mod frecvent Îş i uneşte forţel e c u
ideologia i storicistă.

l a Problema transformării omu l u i " este titl ul u n u i capitol a l cărţ i i lui K. Mannheim,
"
Man and Society. U rmătoarele citate sunt din acest capitol, p. 1 99 f.

48
 CRITICA DOCTRI N E LOR ANTINATURAL ISTE

22 O aliantă ' deloc sfântă cu uto-

plsmul Faptu l că e x i stă o opoz i ţ i e Între ce l e d o u ă abord ă r i
·

metodolog ice pe care le-am den u m it " teh nologie grad u a l ă " ş i " istori c i s m "
a fost recu nosc ut foa rte l i mpede de M i i I . Există două t i p u r i de cerceta re
"
soc i o l ogică " , scria e1 1 9 • " Pentru pri m u l tip, prob l ema care se pune este, . . . de
exempl u , care ar fi efectu l . .. i ntrod u ceri i votu l u i u n iversa l , În starea actu a l ă
a soci etăţi i ? . . D a r ex i stă Î n c ă u n m od d e abord a re . . . Pentru acesta . . .
Întreba rea n u este care a r fi efectu l u nei a n u m ite cauze asupra u nei a n u m ite
stă r i a soc ietăţ i i , c i care sunt c a u z e l e c a re p rod uc . . . a ceste stă r i a l e
soc i etăţ i i , Î n genera l ? " Considerând că " stări l e soc ietăţ i i " l a care s e referă
M i I I corespund cu totu l la ceea ce noi n u m i m " perioade istor i ce " , este
c l a r că d i st i n cţ i a sa Între cele d o u ă " t i p u ri de cerceta re soc i o l o g i c ă "
coresp u nde d i st i n cţiei noastre Între abordarea teh nologiei grad u a l e ş i cea
i stori c i stă . Aceasta devine şi m a i evi dent dacă u rmări m m a i Îndeap roape
desc rierea l u i M i I I despre " cel de-al do i l ea tip de cercetare soc i o l og i că "
pe care (sub i nfl uenţa l u i Comte) el ÎI consideră superior p r i m u l u i şi care
este desc ris ca fo l o s i n d ceea ce el n u m eşte " metoda i sto rică " .
Cum s-a a rătat mai sus (În partea 1, 1 7 şi 1 8), istoricismu l nu se opune
" activi smu l u i " . O soci ologie " i storicistă " poate fi i nterpretată ca u n tip de
teh nologie ce poate ajuta, după cum arăta Marx, să " scu rteze şi să uşu reze
c h i n u r i l e naşteri i " unei noi peri oade istorice. Şi, Într-adevă r, În descrierea
metodei istorice făcute de M i I I putem găsi această idee form u l ată Într-o
man ieră izbitor de asemănător cu Marx 2o : Metoda ca racterizată acum este
"
cea pri n care . . . trebuie descoperite . . . leg i l e progresu l u i soc i a l . Cu aj utoru l
acestei metode poate vom reuşi nu numai să privim adânc În vi itoru l speciei
u mane, c i ş i să găs i m m ij l oacele a rtifi c i a l e care pot fi uti l izate . . . pentru
accelerarea p rogresu l u i natu ra l atât cât ar fi folositor21 • • • Astfe l de i n strucţi u n i
practi ce, fo rmate p e cele m a i În a lte cu l m i a l e soc i o l ogiei spec u l ative, vor
constitu i cea m a i nob i l ă şi cea mai fo los itoa re parte a Artei Pol itice. "

19 Vezi J. S. M i I I , L ogic, Cartea VI, cap. X, pa rtea 1 .

20 Logic, Ca rtea VI, cap. X, partea 8. Pasajul asemănător al l u i Marx (citat mai sus, În
pa rtea 1 7) este luat d i n prefaţa la prima ediţie a Capita lului.
2 1 Această remarcă arată că uti l i tarismul l·a protejat pe M i i i să nu defi nească " folositor "
ca fi ind s i non i m cu " progres ist " ; acea sta Însea mnă că, În ciuda progres ismu l u i său, nu a
susţi nut o teorie morală istoricistă (ef. părţ i i 1 9) aşa cum avem la Spencer sau Engels (şi În
z i lele noastre la C. H. Waddington În Science and Ethics, 1 942).

49
 KARL R. POPPER

D u pă cum arată acest pasaj , deosebi rea Între aborda rea mea ş i cea
istoricistă n u con stă atât de m u lt În faptu l că abordarea mea este o tehnologie,
ci În faptu l că este o teh nologie graduală. Î n măsu ra În care istori c i sm u l
poate f i abordat tehnologic, această abordare n u este graduală, c i " h o l i stă " .
Faptu l că abord a rea l u i M i I I este h o l i stă, i ese foa rte c l a r În evi denţă
atu n c i când el expl ică ceea ce Înţel ege prin " starea soc ietăţi i " (sau peri oada
i sto r i c ă ) : " Ceea ce se n u meşte stare a soci etăţ i i , s c r i a el, este sta rea
s i m u ltană a tutu ror facto r i l o r sau fenomenelor soc i a l e Însemante. " Exemple
a l e acesto r factori su nt, inter alia: " sta re i nd u stri e i , a bogăţiei ş i d i st r i b u ţ i e i
e i " ; " d i v i z a re a soc i etăţ i i În c l ase ş i re l aţ i i l e a cesto r c l ase Între e l e;
co nvi ngeri l e pe care l e Împărtăşesc În comu n . . . ; fo rma lor de guvernământ
şi c e l e m a i i m p o rt a n t e l e g i şi o b i c e i u r i a l e e i . " Rez u m â n d , M i l l
ca racte rizează stă r i l e soc ietăţi i astfe l : " Stări l e soc i etăţ i i s u nt p recu m . . .
vârste l e diferite a l e corp u l u i n atu ra l ; e l e n u s u n t stă r i l e u n u i a sau a l tu i a
d i ntre orga n e sau fu ncţi u n i , c i ale Întregului organism " . 2 2
Acest hol ism este ceea ce d i st i nge i sto ri c i sm u l În mod rad ical de o r i ce
te h n o l ogie grad u a l ă şi care face pos i b i l e a l i a nţe l e sa l e cu a n u m ite t i p u r i
d e i n g i nerie soc i a l ă hol i stă s a u utop i c ă .
Este, În mod cert, o a l i a nţă c u mva stra n i e . D u pă c u m a m a rătat
(pa ragrafu l 1 5), ex istă o foa rte c l a ră contradicţie Între abordarea isto r i c i stă
şi i n g i n e r i a soc i a l ă a te h n o l og u l u i , Înţe l egând p r i n i n g i nerie soc i a l ă
construcţia i n stituţi i l or soc i a l e conform u n u i p l a n . D i n pu nctu l d e vedere
isto r i c i st, această a bordare este rad i c a l opusă orică r u i t i p de i n g i nerie
soc i a l ă, d u p ă c u m abordarea meteoro l ogu l u i d i feră de cea a magi c i an u l u i
care ad u ce p l oa i a . Î n con seci nţă, istoricis m u l a acuzat i n g i neria soc i a l ă
(ch i a r ş i abordarea grad u a l ă) d e utopi s m . 23 Î n ci uda acestu i fapt, găs i m
istori c i s m u l deseori Î n a l ia nţă m a i a l es cu acele idei ca racteristice i n g ineriei
soc i a l e h o l i ste sau utopi ce, c u m ar fi i deea " proi ectă ri i unei noi ord i n i "
sau a " p l a n ifi c ă r i i centra l i z ate " .
Doi reprezentanţi caracteristici acestei a l i anţe sunt Pl aton şi Marx. P l aton,
u n pesimist, credea că orice sch i m bare- sau aproape orice schi mbare - este
un dec l i n : aceasta ar fi legea dezvoltă ri i istorice. Î n conseci nţă, proi ectele
sa l e utopice aveau ca scop b l oca rea tutu ror sch i mbări lor: este ceea ce astăzi

2 2 ] . S. M i i i , Op. cit. , partea 2 (sub l i n ieri le Îmi aparţin).

2 3 Vezi secţi u n i le 15 până a l 1 7; vez i, mai ales Fr. Engels, Socia lismul, de la utopie la
ştiinJă.

50
 CRITICA DOCTRI N E LOR ANTINAT U RALISTE

s-a r n u m i " proiect stati c " . Î n sch i m b, Marx a fost u n optim ist şi u n pos i b i l
ad e pt ( c a şi Spencer) a l u n e i teori i morale i storiciste. Î n consec i nţă, proi ectu l
său utopic viza mai degrabă o soc ietate În dezvoltare ori " d i nam i că " decât
u n a Încremen ită. EI a prez is şi a Încercat În mod activ să promoveze o
dezvoltare a soc ietăţ i i care să cu l m i neze cu o utopie ideală ca re să nu mai
adm ită vreo corecţie econom ică sau pol itică: statu l să fie dat deoparte, fiecare
persoană să contri b u i e după puteri le sale l a coopera rea rec i procă şi toate
nevoi le să fie satisfăcute.
E l ementu l de l egăt u ră cel mai p ute rn i c al a l i a nţei di ntre istoricism şi
utopism este, i nd u b itabi l , abord a rea h o l i stă comu n ă a m belor orientă r i .
I stori c i sm u l n u este i n teresat Î n dezvo lta rea unor aspecte a l e vieţi i soc i ale,
c i al " soci etăţ i i ca Întreg " , i a r i n g i n e r i a utopică este În mod identic ho l i stă .
Ambele o rientări negl ijează u n l ucru i m portant- care va fi confi rm at În
u rmătoa rea secţ i u n e - şi a n u m e că " Întregu l " În acest sens nu poate fi
n i c iodată obi ectu l u nei cercetă ri şt i i nţifice. Ambele nu sunt m u lţ u m ite de
" "
" b r i co l aj u l grad u a l şi de " repa rarea pe a i c i pe aco l o ( m u dd l ing through)
şi doresc să adopte metode m a i rad i c a l e . Şi amb i i, isto r i c i st u l ş i utopi stu l,
p a r a fi i m p res ionaţ i , u neori de-a d reptu l m a rcaţ i , de experienţa sc h i m bă ri i
m ed i u l u i soc i a l (o experi nţă care este deseori Înfricoşătoa re şi care este
deseo ri descrisă ca o " prăb u ş i re soc i a l ă " ) . D i n aceste motive, amândouă
abordări l e Încea rcă să raţion a l izeze aceste sc h i mbări, isto ri c i s m u l prin
Încercarea de a face profeţii asupra cursu l u i sch i mbări lor socia le, iar utopismul
insistâ nd ca schimbări l e sociale să fie cu stri cteţe şi compl et control ate, ori
c h i a r blocate În tota l itate. Contro l u l trebu ie să fie complet pentru că În fiecare
domen i u al vieţi i soc i a l e ca re nu este pe depl i n control at, pot sta la pândă
forţe pericu loase ca re ar determ ina sch i m bări neprevăzute.
O a l tă l egătu ră Între i storicism ş i utop i s m este că ambele orientări cred
că scopu ri l e sau rezu ltate l e lor nu s u nt n i şte c hest i u n i pentru care optez i
s a u te dec i z i d i n con s i derente mora le. I sto r i c i stu l ş i utopistu l consideră că
au descoperit şti i nţifi c aceste scop u ri În cad ru l domen i i l or lor de cerceta re.
( p r i n aceasta- d i feră de teh nologu l şi de i ng i neru l grad u a l i st În aceeaş i
măsu ră Î n care diferă şi d e i n g i neru l care p re l u c rează date l e oferite de
l u mea fi z i că). Atât istoricistu l cât şi utop i stu l c red că pot să descop ere care
/
su nt adevă ratele ţel u ri sau scop u r i fi n a l e a l e " soc i etăţi i " . De exemp l u ,
p r i n determ i n a re a te n d i n ţe l o r s a l e i sto r i ce, o r i p r i n d i agnost i c a rea
"
" p retenţi i lor t i m pu l u i . Pri n aceasta, s u nt apţi să adopte u n a n u me tip de
teo rie mora l ă i storc i stă (vez i secţ i u nea 1 8) . Nu este o Întâmplare că m u lţi
a uto ri care sprij i n ă " p l a n ificarea " utopică susţ i n că p l a n ificarea este p u r ş i

51
 KARL R. POPPER

s i m p l u i n evitabi l ă, ea fi i n d l a baza d i recţ iei în care în a i ntează isto r i a; ş i pe

aceasta treb u i e s-o p l a n ificăm, fie că ne p l ace sau n u . 2 4
Î n a ce l a ş i st i l i sto r i c i st, aceşti autori îş i dojenesc oponenţ i i pentru
menta l itatea lor învech ită ş i cred că este p r i n c i pa l a lor datorie să rupă 1/

vech i l e obicei u r i a l e gând i r i i ş i să descopere d ru m u r i noi pentru înţel egera

l u m i i în sch i mbare " . 2 5 E i susţi n că asupra tendi nţelor de schi mbare soc i a l ă
" n u se pot manifesta i nfl uenţe care să dea rez u l tat s a u cel puţi n să l e
devieze " până când n u vom ren u nţa l a abordarea g radu a l ă , o r i " I a gen u l
d e « reparare p e a i c i p e aco l o » " . S e poate însă p u n e l a îndo i a l ă dacă noua
"
" gâ n d i re asu pra g rad u l u i de p l a n i fi c a re 2 6 este atât de nouă pe cât se
presupu ne, pentru că h o l ism ex i sta se pare de l a P l aton ş i este, deci , o
ca racteristică destu l de veche a gând i r i i . Eu perso n a l c red că se poate
susţ i n e pe b u n ă dreptate că mod u l de gând i re ho l i st (fie despre " soci etate " ,
fie despre natu ră " ), depa rte de a reprezenta u n n ivel Îna l t ori u n stad i u
"
tâ rz i u d e dezvoltare a l gând i r i i , este ca racteristic u n u i stad i u preşti i nţifi c .

23. Critica holismului. D u p ă c e a m arătat care

este propri a mea părere şi d u pă ce am sch iţat perspectiva pe care se susţine
critica mea prec u m ş i opoz i ţ i a d i ntre abordarea g rad u a l ă, pe de o pa rte, ş i
isto r i c i s m u l şi utop i s m u l, pe de a l tă pa rte, vo i trece l a sarc i n a p r i n c i p a l ă ,
exa m i n a rea doctri n e i i sto r i c i ste. Vo i î n c e p e c u o c r i t i c ă s u c c i ntă a
ho l i sm u l u i , de vreme ce acesta s-a tran sformat într- u n el ement c ru c i a l a l
teoriei p e care doresc s ă o atac .

24 Vez i , de exmplu, K. Mannheim, Man and Society, p. 6 (şi mu lte alte locuri), unde n i
s e spune c ă : " N u m a i ex istă o opţiune Între «a plan ifica şi a nu p l a n i fi ca» , ci doar Între « a
planifica b i n e şi a plan ifica ră u » " ; s a u F. Zweig, The P/anning o f Free Societies, ( 1 942), p .
3 0 , care răspunde la Întrebarea de c e o soc ietate plan ificată este preferabilă u n e i societăţi
neplanificate, susţinând că această Întreba re nu s-ar mai pune de când, pentru noi, a fost
rezolvată pri n direcţia luată de dezvoltarea istorică actuală .
. 25 K. Mannheim, ibidem., p 3 3 ; u rmătoa rele citate sunt de la p. 7.
"
2(, K. Mannheim, spre deosebi re de Comte, disti nge trei " n ivele În dezvoltarea gand i r i i :
1 . Încercare şi eroare o r i şansa descoperiri, 2. i nvenţia, 3 . plan ifi care (ibidem.,p. 1 50 f. ). Sunt
departe de a fi de acord cu doctrina sa pentru că metoda Încercării şi erori i Îmi pare că se
aproprie mai mult de metoda şti i nţei decât toate celela lte " n ivele " . Un motiv În plus pentru a
considera abordarea hol istă a şti i nţelor sociale ca o metodă preşt i i nţifică este că ea conţ ine
un element de perfecţionism. Odată ce rea l izăm că, towşi, nu putem aduce ra i u l pe pământ,
ci putem doar să Îmbunătăţi m puţin lucruri le, rea l izăm şi faptul că putem doar să le Îmbu nătăţim
puţin câte puţin.

52
 CRITICA DOCTR I N E LOR ANTI NAT U RALISTE

Există o ambigu itate fu ndamenta l ă în fol os i rea termen u l u i de "întreg " în

l iteratu ra hol i stă recentă. Este fo l o s i t pentru a dese m n a : (a) tota l i tatea
propietăţilor sau aspectelor u n u i l u cru, şi, mai a l es, toate rel aţi i l e existente
între părţi le sale componente şi (b) anum ite propietăţi sau aspecte ale ace l u i
l ucru, ş i a n u me acelea care îl fac să apară ca o structu ră orga n izată m a i
degrabă decât ca ,,0 si mplă aglomerare" . Î ntregurile î n sensu l ( b ) a u devenit
o b i ecte l e stud i u l u i sţ i i nţific, mai a l es aşa-n u m ite i şco l i de p s i hologie
" Gestalr' -istă (configura,tionistăJ. Şi, într-adevăr, nu exi stă nici u n motiv pentru
care nu ar trebui să stu di em astfel de aspecte precum regularităţ i l e de structu ră
(de exemplu, si metria) care pot fi găs ite în a n u m ite obiecte sau l ucruri cum
sunt organismele, câmpuri le electri ce, ori maşi n i le. Despre obiecte sau l ucruri
care posedă o astfel de structu ră se poate spune, d u pă afi rmaţia teoriei
Gestalt-iste, că sunt mai mult decât agregate- " mai mu lt decât suma părţi lor" .
Orice exe m p l u al teoriei Gesta lt- iste poate fi folosit pentru a a răta că
întreg u l în sensu l (b) este c u totu l d i ferit de cel d i n sen s u l (a) . Dacă
considerăm, împreu n ă cu teo ria Gesta lt- i stă, că o melod i e este mai m u lt
decât o s i m p l ă col ecţie de su cces i u n i şi s u n ete m u z i ca l e s i mple, atu n c i
a l egem unul din aspectele acestei s u cces i u n i de s u n ete pentru a-I eva l u a .
Este u n aspect care poate fi d i sti n s cu c l ari tate d e a ltele, aşa c u m s e d i stinge
în ălţi mea absol ută a p r i m u l u i sunet, sau i nten sitatea med i e absol ută a
su netelor. Sunt şi a l te aspecte gesta lt- i ste m u lt mai abst racte decât acestea
a l e m e l od i e i . Dacă ne o p r i m , de exem p l u , la ritm, neg l i j ă m până ş i
în ă l ţ i mea rel ativă a su netel or, care este i m portantă pentru melodie. P r i n
această se l ect iv itate s e d i sti nge stu d i u l u n u i Gestalt ( unei configurariiJ d e
stu d i u l tota l ităţ i i , ş i , p r i n aceasta, orice stu d i u asu pra întregu l u i înţe l es în
sensu l (b), se deosebeşte de Întreg u l Înţe l es În sensu l (a).
Faptu l că Întreg u l Înţe les În sen s u l l u i (b) poate fi stu d i at şti i nţifi c nu
trebuie să constitu ie u n argu ment pentru a j u stifica pretenţia complet diferită
de a stu d i a şti i nţific şi întregu l În sen s (a) . Pretenţia u lte rioară trebu i e să fie
respinsă . Dacă vrem să studiem un l ucru, su ntem constrâ n ş i să sel ectă m
a n u m ite aspecte a l e l u i . N u este pos i b i l pentru noi să obse rvăm sau să
desc riem o întreagă parte a l u m i i ori o întreagă pa rte a natu r i i ; de fapt, n i c i
cea mai măru ntă pa rte Întreagă n u poate f i desc risă Î n fe l u l acest?, de
vreme ce orice descriere este În mod necesar sel ectivă . 27 Se poate c h i a r

2 7 H . Gomperz, Weltanschauungs/ehre, 1 1/1, ( 1 908), p . 6 3 , scoate Î n evidenţă faptu l că

o parte a l u m i i , cum ar fi o vrabie care dă agitată din aripi, poate fi descrisă prin u rmătoa rele
propoz iţi i radical diferite, fiecare corespunzând unui anumit aspect a l e i : " Această pasăre

53
 KARL R. POPPE R

spu ne că întreg u l În sensul (a) n u poate fi n i ciodată obiectu l vreunei activităţi

şti inţifice sau de orice a l t fe l . Dacă l u ă m un orga n i sm ş i ÎI tran sportăm
într- u n alt l oc, atu n c i ne raportăm la el ca la un corp fi z i c , negl ijând m u lte
a lte d i n aspectel e sale. Dacă îl omorâm, atu nci d i strugem cu sigu ranţă
a n u m ite propi etăţi ale sale, dar n i c iodată toate. De fapt, nu se poate d i struge
total itatea p ropietăţ i l o r sale ş i a i nterre l aţ i i lor componentelor sa l e, c h i a r
dacă î l zdrobi m s a u î l ardem .
Dar faptu l că Întreg u l În sen s de tota l i tate n u poate f i obiectu l stud i u l u i
şti i nţific s a u a oricărei alte activităţi, c u m a r fi contro l u l sau reconstrucţia,
a scăpat se pare ho l i şti l o r, c h i a r ş i acelora c a re admit regu l a c ă şti i nţa este
selectivă 28. Ei nu se îndoiesc de pos i b i l itatea u n u i control şti i nţific asupra
întregu l u i soc i a l (în sensu l de tota l itate) pentru că se bazează pe precedentu l
oferit de psi hologia Gesta /(' - i stă. E i c red că d i ferenţa între abordarea
"
" Gesta/(' - i stă şi trata rea Întregu l u i soc i a l În sensu l l u i (a), cupri nzând aşada r
structu ra tutu ror even i mentelor soc i a l e şi istorice a l e u nei epoci " , constă
"
doar În faptu l că prima poate fi control ată pri ntr-o percepţie i ntu itivă d i rectă,
În t i m p ce întreg u l soc i a l este prea com p l i cat pentru a fi Înţeles d i ntr-o
"
privi re " , aşa încât poate fi c u p r i n s de-ab i a grad u a l , după un proces de
"
gând i re înde l u n gat care să ţină cont de toate el emente l e, să l e compa re ş i
să l e com b i n e " . 29 P e sc u rt, hol istu l n u consideră c ă percepţ ia I I Gesta/('
n u are n i m i c de-a face c u Întreg u l În sens (a), că toate c u noşti nţe l e, fie
i ntu itive, fie d i sc u rsive, trebu i e să fie despre aspecte abstracte ş i că n u
putem n i c iodată cupri nde " stru ctu ra concretă a rea l ităţ i i soc i a l e În s i n e " . 30
Trecând cu vederea aceste l u cru, e i conti n u ă să susţ i n ă că stu d i u l u i asu pra
deta l i u l u i m ă r u nt " treb u i e com p l etat p r i n t r-o metodă ) ntegri stă " ori
"
si ntetică " ce ti nde să reconstru i a scă )ntreg u l p roces " . E i mai susţ i n că
"

zboară ! "- " Acolo este o vrabie " " U i te, a i c i este un a n i m a l ! " - Ceva se mişcă a i c i " - " Energia
"
_

se transformă a i c i "- "Acesta nu este un caz de perpetuum mobile" -"Săracul a n i ma l , se

speri e ! " . Este l i mpede că sarc i na şti i nţei nu poate fi să Încerce să completeze o astfel de
"
l i stă, care este În mod nece�ar i nfi n ită. F. A. von Hayek, În " Eth ics , voI . LlV, ( 1 943),
sch i ţează o critică la adresa ho l i s m u l u i care este foarte asemănătoare cu cea propusă a i c i .
2 8 K. Mann hei m desc rie (Op. cit. , p. 1 67) şti i nţa abstractă ori selectivă c a u n stad i u
"
p r i n ca re trebuie s ă treacă toate şti i nţele care t i n d spre prec izie " .
29 Pentru următoarele trei citate compară, Mannheim, ibidem, p. 1 84; vezi de asemenea

p. 1 70, note, şi p. 230.

3 0 Ibidem, p. 230. Doctrina conform căreia putem obţine un tip de cunoaştere concretă
"
a " rea l ităţii În s i ne este foa rte cu noscută ca parte a ceea ce poate fi descris teh n i c drept
misticism. La fel este şi În cazul scanda l u l u i produs pentru " intreg " .

54
 CRITICA DOCTRI N E LOR ANTI NA1 U RALISTE

" soc i o l og i a va con t i n u a să i g n ore întreba rea ese n ţ i a l ă atât t i m p cât

spec i a l i şt i i refuză să vadă prob leme l e lor ca un întreg " . 31 Dar această
metodă ho l i stă rămâne în mod n ecesa r u n s i m p l u progra m . Nu a fost
vreodată citat vreun exem p l u de descriere şti i nţifică a u n u i întreg . Şi n i c i
n u poate f i c i tat, d e vreme c e pentru fi eca re astfe l d e caz v a f i întotdea u n a
u şor de a scoate î n evidenţă aspecte care a u fost negl ijate şi care î n a n u m ite
contexte pot fi deosebit de i mportante.
Dar hol i şti i n u - ş i p l a n i fică doa r să stu d i eze întreaga soc ietate pri ntr-o
metodă i mpos i b i l ă, c i ei îş i p l a n i fi că de asemenea să contro l eze ş i să
restructu reze societatea noastră " ca' u n Întreg " . Profeţ ia l o r este că " puterea
statu l u i trebu ie să c rească până când statu l devine aproape ident i c cu
soc i etatea " 3 2 . Este foarte c l a r ce i m a g i n e i ntu itivă este exp r i m ată de aCf'st
pasaj : cea a statu l u i total itar. 13 Dar ce, În afa ra transm iteri aceste i i m agi n i ,
m a i vrea s ă însem ne profeţi a ? Te rmen u l " soc ietate " cuprin de toate re l aţ i i l e
soc i a l e i n c l u s i v p e cele personale; c u p r i n d e re laţia m2.�nei c u copi i i e i ,
d a r l a fe l de b i ne ş i cea d i ntre c e i d o i ş i asi stentu l soci a l . D i n motive
vari ate, este de-a d reptu l i m pos i b i l să controlezi toate aceste rel aţ i i le, sau
"
" aproape toate, chiar şi numai datorită faptu l u i că prin orice nouă Încercare
de contro l al re l aţ i i l o r soc i a l e c reăm o m u lţime de noi re laţi i soc i a l e care
treb u i e să fie contro l ate . Pe sc u rt, este vorba de o i m pos i b i l itate log i c ă . 34
(Î ncerc a rea c o n d u c e către u n reg res i nf i n it; s i t u a ţ i a este s i m i l a ră c u
Încercarea d e a studia întregu l soc i etăţ i i - care ar trebu i s ă i n c l udă ş i acest
stu d i u l . Dar nu există n i c i un d u b i u că p l a n u l utopic, cu sigu ranţă, încearcă
i mpos i b i l u l , pentru că ni se spune, pri ntre a l te le, că ar fi pos i b i l c h i a r " să
pună re l aţi i l e perso n a l e pe baze mai rea l i ste " . J S ( N i meni n u se Îndo i eşte,

3 1 Vez i ibidem, de exemplu, pp. 26 şi 32. Critica pe care o fac hol i s m u l u i nu presupune
că mă opun dezvoltări i col aborări i d i ntre diferite ramuri a le şti i nţei . N i mă n u i nu i-ar trece
prin gând să se opună, m a i a les când ne confru ntăm cu o problemă graduală defi n ită care
ar pute conduce spre o astfel de colaborare. Dar acea sta este o � hestiune foarte diferită de
p l a n u l controlări i de Întreguri concrete prin metode s i ntetic s i stematice, sau altceva de
gen u l acesta .
32 Vez i ibidem, p.3 3 7 şi nota 1 7, sus.
J J Forma citată În text este aproape identică c u cea a lui C . Schmitt.
34 H o l i şti i speră proba b i l că treb u i e să ex i stă o ieş i re din această d i ficu ltate p r i n
respingerea val i dităţii logic i i care, cred ei, a fost suprimată d e dia lect ică. Am Încercat să
mă opun aceastei Încercări de ieşire În Ce este dialectica 1, " Mind ", voI . 49 N. S., pp. 403 ff.
35 Vez i K. Mannheim, Op. cit., p. 202 . Ar trebu i menţionat că un holism psihologic este
În prezent foarte la modă În teori i le educaţionale.

55
 KARL R. POPPER

des i g u r, că Întregu l În sen s u l l u i (b) poate fi propus, contro l at sau c h i a r

c reat ca o p u s a l Întreg u l u i În sensu l l u i ( a ) . Putem c rea o melodie, d e
exemp l u , dar aceasta n u a re n i m i c de-a face cu visu r i l e utopice despre
contro l u l tota l ) .
Destu l despre utop i s m . Î n ceea c e priveşte istor i c i s m u l , poz iţia s a este
În mod s i m i l a r l i psită de speranţă . I stor i c i sm u l hol i st susţine deseo ri, În
mod i m p l i cit, că metoda istorică este adecvată pentru abordarea Întregu l u i
În sensu l d e tota l itate. 3 6 Dar această afi rmaţie se baz�Jză pe o neînţel egere
care rezu ltă datorită com b i n ă ri i cred i nţei concrete că istoria, În opoz iţie
cu şti i nţe l e teoretice, este i nteresată de even i mente i nd i v i d u a l e concrete
şi de persoane i nd i v i d u a l e m a i degrabă decât de legi genera le abstracte,
cu c red i nţa greş ită că i nd i v i d u a l e l e " concrete " de care se ocupă i sto r i a
pot f i identifi cate cu Întregu l " concret " Î n sensu l l u i (a) . Dar n u s e poate .
Pentru că i storia, ca de altfel orice alt t i p de cercetare, se poate ocupa
doar de aspecte selectate a l e obiectu l u i care a stârnit i nteresu l . Este greşită
c red i nţa conform căreia poate exi sta o isto rie În sens hol ist, o isto r i e a
" "
" stă r i l o r soci etăţ i i care Să rep rez i nte " Întreg u l orga n i s m u l u i soc i a l sau
"
" tota l u l eve n i mente l o r soc i a l e sau i sto rice a l e u nei epoci . Această i dee
derivă d i ntr-o perspectivă i ntu itivă asu pra " istoriei u m a n ităţ i i " văzută ca
un c u rent de dezvo ltare vast şi cupri n zător. Dar o astfel de istorie nu poate
fi scri să. Orice istorie scrisă este o isto rie a u n u i a n u m it aspect l i m itat a l
acestei " dezvo ltări " tota l e şi este i nevita b i l o istorie foarte i ncompletă până
ş i a ace l u i aspect pa rt i c u l a r i ncomp l et dej a a l es.
Tendi nţe l e hol iste ale utop i sm u l u i ş i ale isto ri C ism u l u i sunt u n ite p r i n
u rmătoa rea afi rmaţie caracterist i c ă : " N u a m fost o b l i gaţi n i c iodată s ă
formăm s a u să coor,ion ă m întreg u l s i stem a l natu ri i , a ş a c u m su ntem forţaţi
astăzi cu societatea noastră şi, din acestă cauză, n u a trebu it nic iodată să
i ntervenim În istoria şi structu ra i ndividualelor ce comp u n l u mea natu ri i .
U manitatea are tendi nţa . . . s ă regl eze Întreaga s a viaţă soc i a l ă c h i a r dacă n u
a încercat n i c i odată s ă creeze o natu ră secu ndară . " Y Această afi rmaţie
. .

i l ustrează cred i nţa greşită că dacă dorim, cum fac hol işt i i , să tratăm " complet
întregu l si stem al natu ri i " ar fi fo lositor să adoptăm o metodă istorică. Dar

3& Doctr ina conform căreia istoria se ocupă cu "întreguri concret ind ividuale", care pot
fi persoane, eve n i mente sau epoc i, a fost promovată mai a les de Troeltsch. Acest adevăr
este asu mat constant de Mannheim.
3 7 K. Mannheim, ibidem, p. 1 75 f. (sub l i n ierea Îmi aparţi ne) .

56
 CRITICA DOCTR I N E LOR ANTI NATURALISTE

şt i i nţel e natu r i i , c u m ar fi geologia, care au adoptat această metodă sunt

departe de a contro l a "Întregu l sistem " al subiectu l u i lor de stu d i u . Afi rmaţia
mai i l ustrează perspectiva i ncorectă conform căreia este pos i b i l " să formăm " ,
să " coordonăm " , să " regIăm " , sau să " creă m " Întreg u l În sensu l l u i (a). Faptu l
că " nu am fost obl i gaţi nic iodată să formăm sau să coordonăm întregul sistem
al natu r i i " , este cu sigu ranţă adevă rat, p u r şi simplu deoarece nu poate fi
coordonată sau condusă " În tota l itate " n i c i măcar c si ngu ră piesă a u n u i
aparat fi z ic . Aşa ceva este imposibi l . Sunt visuri utopi ce, sau neînţelegeri . Şi
să n i se spu n ă că su ntem forţaJi astăzi să facem u n lucru care este logic
impos i b i l , ş i anume să formăm şi să coordonăm în total itate sistem u l societăţi i
ş i să reg lăm întregul vieţii sociale, este pur ş i s i m p l u o Încercare tipică d e a
ne amen i nţa cu " forţele istorice " şi cu " dezvoltă ri le i m i nente" ca re ar fac� ca
plan ificarea utopică să fie " i nevitab i l ă " .
Î ntâmpl ător, afi rmaţia citată este i nteresată ca o recunoaştere a u n u i fapt
foarte semn ificativ şi anume că nu există în domen i u l şti i nţel o r natu rii şi a l
c e l o r fiz i ce a p l i cate n i mic analog 'ingineriei hol iste s a u corespondentelor e i
"
" şti i nţifice . U rmărirea analogiei Între şti i nţele natu rii ş i c e l e sociale este,
prin u rmare, cu certitudine folos itoare pentru clarificarea acestei chesti u n i .
Acesta este aşadar statutu l logic a l hol i s m u l u i , stânca p e care su ntem
încu raj aţi să constru i m o l u me nou ă .
Treb u i e adăugată ş i o remarcă critică l a ad resa întregu l u i înţeles În
sensu l l u i (b), întreg căru i a i-am admis un statut şti i nţific. F ă ră să ret ractez
ceva d i n ce am spus, treb u i e să scot în evidenţă faptu l că bana l i tatea ş i
ca racteru l v a g a l afi rmaţiei că întregu l este m a i m u lt decât suma părţ i l o r
pare că s u n t rareori conştienti zate. C h i a r ş i trei mere p e u n p l atou s u n t mai
m u l t decât o " s i mp l ă s u m ă " , atât t i m p c ât treb u i e să exi ste a n u m ite re l aţi i
între e l e (ce l mai mare poate să fie sau să nu fie între celel a l te etc . ) : rel aţi i
care nu rezu ltă d i n s i mpl u l fapt că acolo s u nt trei mere si ca re pot fi stu d i ate
şt i i nţific. Totodată, atât de c u noscuta opoz iţie între aborda rea " atomi stă "
şi cea " Gestal( ' - istă este În întregi me fă ră n i c i o susţi nere, cel putin în
privi nţa fiz i c i i ato m i ce, pentru că aceasta n u " însu mează " doar pa rt i c u l e l e
e i el ementa re, c i stu d i az ă s i steme d e p a rti c u l e d i ntr-o perspectivă c l a r
i nteresată asu pra întregu l u i înţeles Î n sensu l l u i ( b ) . 38

38 Vez i, de exemplu, principiul de excluziune a l l u i Pau l i . Pentru cercetătoru l din şti i nţele
socia le, astfel de idei precum competiţia sau diviziunea m u n c i i ar trebui să facă l i mpede
ideea că o aborda re " atomistă " sau " individua l i stă " nu ne prev ine de recu noaşterea faptu l u i
c ă fiecare individ interacţ ionează c u toţi cei l alţi.

57
 KARL R. POPPER

Ceea ce aparent doresc teoret i c i en i i abordări i " Gesta lt" - i ste să arate
este exi stenţa a două tipuri de obi ecte sau l u cruri, u ne l e " grămezi " , u nde
nu se poate d i scerne vreo ord i ne ş i "întreg u ri " , u nde se poate găsi o ord i ne,
o si metrie, o regu laritate, un sistem ori un plan structu rat. Astfe l , o propoz iţie
prec u m : " Orga n i smele sunt întreg u r i " se reduce l a o banal itate care susţ i n e
că într- u n organism putem di scerne o ord i ne. P e l ângă aceasta, aşa-nu m itele
"
" grămez i , a u ca reg u l ă de asemenea u n as pect de Gesta It' (confi gu ra­
" ,

ţion i st), în aceea şi măsu ră ca şi câmpu l e l ectric, adesea ci tat ca exem p l u

el ocvent. ( A s e l u a Î n con s i derare mod u l regu l at î n care creşte pres i u nea
înă u ntru l unei îngrămăd i ri de pietre) . Astfel, disti ncţia n u este numai banală,
c i ş i extrem de vagă ceea ce o face i n ap l i cabi l ă d i feritelor tipu ri de obi ecte
sau l u c r u r i , dar mai a l es aspectel o r d i ferite a l e acel u i aşi l u cru .

24. Teoria holistă a experimentelor

sociale. G â nd i rea h o l i stă este d ă u n ătoa re În spec i a l p r i n i nfl u enţa
sa asupra teoriei i storiciste a experi mentelor soc i a l e (care a fost prezentate
în secţ i u nea 2). De asemenea, te h n o l ogu l grad u a l ist va fi de acord c u
pe rspectiva i storicistă că experi mentele soc i a l e l a scară l a rgă sau h o l i ste,
dacă ar fi pos i b i l e, s u nt extre m de i m propri i scopu l u i şti i nţei . Dar va nega
cu tă rie teza com u n ă atât isto r i c i s m u l u i cât şi utopi s m u l u i conform căre i a
experi mente l e soc i a l e, pentru a fi rea l e, treb u i e să a i bă ca racterist i c a
Încercă ri l o r utop ice de remode l a re a întregu l u i soc i etăţi i .
Este convena b i l s ă începem critica noastră c u d i sc utarea u nei obiecţ i i
foa rte u şor d e înţeles l a ad resa p rogram u l u i utopi st, ş i a n u me aceea că n u
posedăm c u noaşterea experi menta l ă necesară pentru o astfel d e abordare.
P l a n u r i l e i n gi neru l u i care fo l oseşte datele oferite de natu ră se bazează pe
te hnologie exper i menta l ă . Toate p r i n c i p i i l e care susţ i n activitatea sa, s u nt
testate pri. n experi mente practice. Î n s c h i mb, p l a n u r i l e i n g i neru l u i soc i a l
'
n u s e bazează p e o exeri enţă practică compara b i l ă î n vreu n te l . Astfe l ,
pretinsa ana logie între i ng i neria fiz i co-natu ra l istă şi i n g i neria soc i a l ă h o l i stă
nu se m a i s u sţi ne. P l a n i fi c a rea h o l i stă este pe d rept desc r i s ă ca fi i n d
"
" utop ică , d e vreme c e o bază şti i nţifică pentru această p l a n i ficare este
pu r şi s i m p l u de negăsit.
Î n faţa aceste i critici, i n g i neru l utop i c se vede nevoit să adm ită că s u nt
necesare experienţe practice şi o tehnologie experimenta l ă . Dar va pretinde

58
 CRITICA DOCTRI N E LOR ANTI NATU RALISTE

că nu vom şti n i c iodată n i m ic despre a ceste l ucruri dacă n e l i mităm doa �

l a experi mente soc i ale, ori l a i n gi nerie h o l i stă, ceea ce pentru el este u n u l
ş i acelaşi l u cr u . Trebu i e s ă Începem odată ş i -odată, v a susţine e l , ş i să
fol o s i m cunoaşterea pe care o posedă m dej a, fie ea puţ i n ă sau m u ltă.
Dacă avem ceva cunoştinţe astăz i În domen i u l constru cţiei aviatice, aceasta
se datorează doar faptu l u i că u n i i pion ieri ai aviat i c i i care nu poseda u
aceste cL;noşti nţe au Îndrăz n i t să constru i ască apa rate de zbor ş i s ă l e
probeze. Astfe l , utopistu l poate c h i a r susţine că metoda h o l i stă p e care o
apără, nu este a l tceva decât metoda experi menta l ă apl i cată soc i o l ogi e i .
Pentru că, Împre u n ă c u istoricistu l, utopistu l este d e părere c ă experi mentele
l a scară m i că, c u m a r fi u n expe ri ment În soc i a l ism rea l i zat Într-o fa brică,
Într- u n sat sa u chiar Într- u n d i strict s u n t tota l neconc l udente. Experimente
izolate de tip " Robi nson Cru soe " nu pot spune n i m i c despre viaţa soc i a l ă
modernă d i n " Marea Soc ietate " . E l e c h i a r merită să fie n u m ite Î n reproş
"
" utop i ce , Î n sen s u l m a x i st al te rme n u l u i c a re presu p u n e neg l i j a rea
ten d i nţelor istorice. ( Reproş u l În acest caz ar fi că a fost neg l ijată ten d i nţa
În creştere de i n terdependenţă a v i eţ i i soc i a l e ) .
Vedem că utop i sm u l ş i i stori c i s m u l s u nt de acord asu pra perspect ivei
conform căre i a un experiment socia l (dacă există aşa ceva) poate fi doar
atunci valabil dacă se desfăşoară la scară holistă. Această prej u decată l a rg
răspând ită i m p l i c ă cred i nţa că s u n tem rareor i În s i tuaţi a de a desfăşu ra
"
" expe rimente p l a n ifi cate În domen i u l soc i a l şi că treb u i e să ne înd reptă'm
spre i storie pentru a extrage i nfo rmaţi i l e p rove n i te d i n " experi mente l e
întâ m p l ătoa re " care a u avut l oc p â n ă a c u m Î n acest domen i u , 39
Am dou ă obiecţi i Împotriva acestei pe rspect i ve: (a) se trece cu vederea
a c e l e expe r i m e nte g r a d u a l e c a re s u n t fu n d a m e n t a l e p e n t r u toată
c u n o a şterea d i n d o m e n i u soc i a l , p re şt i i n ţ i fi c ă dar ş i şt i i n ţ i f i c ă ; ( b )
experi mente l e ho l i ste n u cont r i b u i e p rea m u l t l a c u noaşterea noastră
experimenta l ă ş i pot fi n u m ite " experimente " n u m a i În sensu l În ca re acest
termen este con s i derat s i n on i m cu o acţi u n e al cărei rezu l tat este i n cert,
d a r nu şi În sensu l În care acest termen este fo losit pentru a den u m i u n
m ij loc a l c u n oaştri i dobând ite p r i n care s e compa ră rez u ltatele obţi n u te
cu rez u l tatele aşteptate.

39 Aceasta a fost şi perspectiva l u i M i I I când a afirmat despre experi mentele soc i a le că

" n u suntem n i c i odată În situaţia concretă să putem să probăm vreun u l . Putem doar observa
cele produse de natură, . . . succes iu nea fenomen lor înregistrate de istorie " (vez i Logic, Cartea
VI, cap, VI I, partea 2),

59
 KARL R. POPPE R

Î n legăt u ră c u (a) s e poate evidenţ i a că perspectiva h o l i stă a s u p ra

experi mentelor soc i a l e I asă neexp l i cat faptu l că posedă m o cantitate foa rte
mare de c u n oşti nţe exper i menta l e despre vi aţa soc i a l ă . Există o d i fe renţă
Între un om de afaceri, un organ i zator, un po l i t i c i a n sau un genera l cu
experienţă ş i u n u I fă ră experi enţă . Diferenţa constă În experienţa lor soc i a l ă
şi Î n experienţa câşti gată n u n u m a i p r i n observaţ ie s a u pri n reflecţie asupra
celor observate, ci şi prin efortu l de a dobâ n d i câte u n scop practic. Trebu ie
adm i s că cunoşti nţele obţin ute În aceste fel sunt În genera l de tip preşt i i nţific
ş i d i n această cauză seam ă n ă mai m u l t cu c u n oşt i nţe l e obţ i n ute p r i n
observaţ i i cauzale decât p r i n experi mente şti i nţifice atent pro i ectate. Dar
acesta n u este u n mot i v pentru resp i n gerea faptu l u i că c u noaşterea În
chest i u ne se bazează mai degrabă pe exper i m e nte decât pe s i m p l e
obse rvaţ i i . U n negu stor de a l i mente c a re desc h i d e u n n o u magaz i n
rea l i zează u n experi ment soc i a l ş i c h i a r u n o m care stă l a coadă Î n faţa
case i de b i l ete a u n u i teatru , rea l i zează un experi ment soc i a l , pentru că
câştigă c u n oşti nţe experi menta l e te h nologice, pe care le poate u t i l iza când
îş i va rezerva d ata v i itoare b i l etu l din vreme. Ş i n u t reb u i e u itat că pe
vânzători i şi c u mporătorii de pe p i aţă doar exper i mentele practice i-au
Învăţat l ecţia că preţu r i l e a u ten d i nţa să scadă la fiecare creştere a ofe rtei
ş i să crească la fieca re creştere a cereri i .
Exemple d e experi mente gradu a l e pe o sca ră ceva mai l a rgă a r fi dec i z i a
u n u i monopo l i st s ă sc h i mbe p reţu r i l e prod usu l u i s ă u ; s a u i ntrod ucerea de
către o soc i etate de asigu rări privată sau de stat a u n u i nou tip de asigu ra re
de săn ătate ori de şomaj ; sau i ntrodu cerea u n u i nou i m pozit pe vâ nzări,
ori a u nei po l i t i c i c a re să com bată c i c l u r i l e comerc i a le . Toate aceste
experi mente se desfăşoară u rm ă r i n d m a i degrabă un scop p ractic decât
u n u l şti i nţific. Mari fi rme p u n la ca l e experi mente În mod del i berat c a re
au mai degrabă drept scop creşterea cunoşti nţelor lor despre pi aţă (des igu r,
pentru c reşterea u lterioare a profituri lor l a scară l a rgă) decât cresterea
i med i ată a p rofi tu ri l o r . 4u S i t u a ţ i a este foa rte ase m ă n ătoa re cu cea a

40 S idney şi Beatrice Webb, Metods of Social Study, ( 1 932), pp 2 2 1 ff. , dau exemple
s i m i l are de experi mente soc i a le. Ei însă nu fac disti nctie între cele două tipuri de exper i mente
pe care le-am numit aici " graduale " şi " holiste " , iar critica lor la adresa metodei experi menta le
(vez i p. 266, .,efecte amestecate " r este convingătoare mai a les pentru experimentele hol iste
(pe care ei par a le adm i ra), Pe deasupra, critica lor este combi nată cu " argu mentu l
varia b i l ităţii" pe care eu îl consider inva l id, Vez i pa rtea 25, jos,

60
 CRITICA DOCTRI N E LOR ANTI NATU RALISTE

i ng i n e ru l u i fi z i co- n atu ra l i st şi a metodelor preşt i i nţifi ce p r i n care a u fost

d o b â n d ite m a i Întâ i c u n o şt i i n ţe l e te h n o l o g i c e În mate r i e, c u m a r fi
constru i rea u n u i vapor ori arta de a naviga. S-ar părea că n u există n i c i u n
motiv pentru c a re a ceste metode să n u fie depăş ite ş i , Î n fi n a l , În locu ite
pri ntr-o te h n o l ogie orientată m a i m u lt s p re şti i nţă, dec i pri ntr-o abordare
m a i s i stematică, orientată În aceeaşi d i recţie şi bazată În aceeaşi măsu ră
atât pe o gân d i re critică cât şi pe experi mente.
Conform aceste i perspective g rad u a l e, nu există o demarcaţie c l a ră
Între abord ăr i l e experimenta l e şti i nţifice şi cel, preşt i i nţifice, c h i a r dacă
este de m a re i m portanţă a p l i ca rea conşt i entă şi d i n ce În ce mai frecventă
a metodei şt i i nţifi ce, adică critice. Ambele abordă ri pot fi desc r i se ca
uti l izând metoda Încercă r i i ş i erori i . Î ncercă m; acea sta Însem n ă că nu
În reg i străm p u r şi simplu observaţi i , c i facem şi Încercări active de a rezolva
p robleme mai m u l te sau mai p u ţ i n practice ş i b i n e del i m itate. Facem
p rogrese dacă ş i n u m a i dacă su ntem p regătiţi să învă,tăm din greşelile
noastre: să ne rec u n oaştem g reşe l i l e şi să l e uti l izăm c r i t i c În l oc să
perseverăm dogmat i c În greşe l i . C h i a r dacă această a n a l iză s u n ă oarec u m
ban a l , ea descrie, c red, metoda tutu ror şti i nţelor empi rice. Această metodă
Îşi asumă un ca racter tot mai şt i i nţific cu cât ne asumăm mai m u l t ris cu l de
a g reşi , În mod l i ber şi conştient şi c u cât privim mai critic greşel i l e pe care
le facem În permanenţă. Şi această fo rm u l ă cupri nde nu n u m a i metoda
experi menta lă, ci şi rel aţi i l e exi stent Între teorie şi experi ment. Toate teo ri i le
s u nt Încercă ri, s u nt i poteze provizori i, puse l a Încercare dacă se confi rmă
sau n u . Şi orice confi rmare exper i menta l ă este pur ş i s i m p l u rez u ltatu l
u nor teste trec ute Într-o m a n i e ră criti că, În. Încercarea de a descoperi u nde
g reşesc teori i l e noastre. 4 1
Pentru i ng i neru l sau tehnologu l grad u a l ist această perspect ivă Înseamnă
că dacă doreşte să i ntrod ucă metode şt i i nţifi ce În stu d i u l soc ietăţi i ş i În
pol i tică, de ceea ce a re n evo ie este adopta rea u nei at itu d i n i critice şi
Înţe l egerea faptu l u i că n u numai Încercarea, c i şi eroa rea este necesa ră .
Treb u i e să Înveţe n u n u m a i să se aştepte l a greş � l i , ba c h i a r să le caute. Cu

41 0 a n a l i z ă ma i completă a medodei fiz i c i i moderne pe direcţi i l e sch iţate aici poate fi

găsită În cartea mea, Logic of Scientific Discovery; vezi şi Ce este dialectica ?, "Mind " ,
voI. 49, ppA03 ff. Vezi , de asemenea, de exemplu, Timbergen, Statistical testing of Busi­
ness Cycle Theories, voI . I I , p. 21 : " Construcţia u n u i model.. .este . . . o chestiune de Încerca re
şi eroa re " .

61
KARL R. POPPER

toţ i i avem o s l ă b i c i u n e neşti i nţifică pentru a avea d reptate Întotdeau n a şi

această s l ă b i c i u ne pare a fi foarte răspâ nd ită atât pri ntre po l it i c ien i i amatori
cât şi pri ntre cei profes ion i şt i . Dar s i ngu ru l mod de a apl i ca ceva de gen u l
unei metode şti i nţifice În po l i tică este de a pl eca d e l a pres u p u nerea c ă n u
poate exi sta acţ i u n e po l i t i c ă fără neaj u n suri sau con sec i nţe nedorite. A
căuta aceste g reşe l i , a le găs i , a le face c u n osc ute, a le a n a l iza şi a Învăţa
de pe u rma lor, este ceea ce poate face un pol i t i c i a n să p rocedeze con­
fo rm metodelor şti i n ţ i fi ce precu m şi o şt i i nţă a pol itici i . Metoda şti i nţifică
În pol itică pres u p u n e ca m a rea artă de a ne autoconvi nge că n u am făcut
n i ci o greşeal ă , de a ne ignora greşe l i le, de a l e ascunde şi de a - i conda m n a
p e a l ţ i i pentru e l e , să f i e În l oc u ită de a rta ş i m a i m a re de a a ccepta
responsabi l i tatea pentru aceste greşel i , de a Încerca să Învăţam de pe u rm a
lor şi de a a p l i ca cu noşti nţe dobâ ndite astfel Încât să putem evita aceleaşi
greşel i pe vi itor.
N e Întoarcem a c u m la p u n ct u l (b), la c r i t i c a perspectivei pe c a re o
putem despr i n de d i n expe r i mente l e h o l i ste s a u , m a i exact, d i n m ă s u r i l e
e x e c u tate pe o s c a r ă c a r e s ă a p ro x i m e z e v i s u l h o l i st ( p e n t r u c ă
expe r i m e n te l e h o l i ste Î n s e n s s t r i ct, c a re v o r să sch i m b e " Î n t reg u l
soc i t ăţ i i " , s u n t l o g i c i m po s i b i l e , d u p ă c u m a m a rătat În secţ i u n e a
precede n t ă ) . Teza n o a stră p r i n c i p a l ă este foa rte s i m p l ă : este destu l de
d i fi c i l să fi i c r i t i c faţă de propri i l e ta l e g reşe l i , dar este a p roape i m pos i b i l
să pe rs i ş t i Într-o atitu d i n e c r i t i c ă faţă de a ce l e acţi u n i c a re a u i m p l i c aţ i i
a s u p ra v i eţ i i m u l to r o a m e n i . A l tfe l s p u s : este fo a rte d i fi c i l d e Învăţat
d i n greş e l i fo a rte m a r i .
Cauza acestei situaţ i i este d u b l ă , teh n i că şi mora l ă . Când mu lte sunt
fă c u t e deod ată, este i m po s i b i l de st a b i l i t c a re m ă s u ră a n u m e este
responsab i l ă de un a n u m it rez u ltat; dacă atribu i m un a n u m it rezu ltat u n e i
a n u m ite măsu ri, o putem face doa r d i n motive teo ret ice dobândite ante­
rior şi nu ca u rmare a experi mentu l u i hol ist în d i scuţie. Acest experi ment
n u ne aj ută să atri bu i m J n u m ite rez u ltate a n u m itor măsu ri . Tot ce putem
face este să l e atri b u i m " întregu l rezu l tat " . Ş i ce s- ar putea înţel ege p r i n
acest " întreg rezu ltat " este c u sigu ranţă d i fi c i l de s p u s . C h i a r şi cel m a i
m a re efort d e a obţ i n e u n en u nţ b i n e i n format, i n dependent şi critic asupra
acest u i rezu itat este depa rte de a avea succes . Dar şanse l e să se facă astfel
de eforturi s u n t negl ijabi le. Mai degrabă sunt toate şansele ca d i scuţi i l e
l i bere desp re p l a n u l hol ist şi con sec i nţe l e s a l e s ă n u fie tol e rate. Motivu l
este că orice Încercare de p l a n ificare l a scară foarte l a rgă este o întrepri ndere
care treb u i e! să cauzeze i n co nven i e nte considerab i l e m u l tor oamen i - asta
b l â n d spus - pentru o perioadă considerabi l ă de t i m p . Ca u rmare, va ex i sta

62
 CRITICA DOCTRI N ELOR ANTINAT U R A L I STE

întotdea u n a t e n d i n ţ ă de o poz iţie împotriva p l a n u l u i ş i p l â n g e ri împotriva

l u i . Pentru m u lte d i n a c e s t e p l â ngeri i ng i neru l uto p i st va treb u i să fie s u rd
dacă v rea să aj u n gă u n deva cu p l a n u l s 2, u . De fa pt, s u p r i marea obiecţ i i l o r
c a re i se aduc va face pa rte d i n m u n ca sa o b i ş n u i td . D a r odată cu acestea
va fi nevoit să s u p r i m e şi criti c i l e rezona b i l e care i se a d u c . Şi s i m p l u l fapt
că e x pres i a i n s a ti sfa c ţ i e i va treb u i să fi e o p r i t ă , face ca să dev i n ă
nesem n i ficativă până ş i cea m a i entuz i astă expres ie d e sati sfacţie . Astfe l ,
dev i n e d i fi c i l de a d i scern e fapte l e, aceasta deterl1l i n ând reperc u rs i u n i l a
n i ve l u l cetăţea n u l u i c a i n d i v i d . Ş i fă ră aceşt i facto ri critica şti i nţifică este
i m pos i b i l ă .
D a r d i fi c u l t a te a combi n ă r i i p l a n ifică r i i ho l i ste cu metode l e şti i n ţ ifi ce
este m u l t m a i i m p ort a n tă decât am arătat pân ă acum. P l a n i fi catoru l hol i st
trece cu vede ra fa ptu I că este s i mp l u să centra l izez i puterea dar este
i m pos i b i l să cent r a l i z ez i toate c u n oşti n ţe l e care sunt d i stribu ite în mu lte
m i n ţ i i n d i v i d u a l e ş i a căror centra l i zare a r fi necesa ră pentru ca puterea
centra l izată să rea l i zeze o stă p â n i re Î n ţe l ea ptă . 42 Acest l u cru a re consec i nţe
care aj u n g foa rte depa rte. I n ca p a b i l d e a pr e c i z a ce gândesc m u lţi i n d i v i z i ,
s e vede nevo i t să - ş i s i m p l i fi c e p rob l e m a e l i m i n â n d d i fe re n ţel e d i ntre
i n d i v i z i . E�te n e vo i t să c o n t r o l e z e ş i să tra n sforme În stereot i p u r i i nteresele
şi c red i nţ e l e i n d i v i d u a l e p r i n e d u c aţ i e ş i propaga n d ă . 4 \ D a r acea stă
Încercare d e e x e rc it a re a puteri i a s u p ra m i nţ i l o r d i st rug e cu s i gura nţă ş i
u l t i m a pos i b i l itate de a ş t i c e gân dC'sc de fapt oamen i i , pentru că este
abso l ut i nco m pat i b i l ă cu ex pri m area l i beră a g â n d i r i i , şi m a i a l es a gâ nd i ri i
c r i t i ce. Î n fi n a l v a d i st r u ge cu noaşterea şi c u cât putere a d eţi n ută este m a i
mare, C l l a tât m a i m u l tă c u noaşte re va fi p i e r dută . ( Pu t erea pol it i că ş i
c u n oaşterea soc i a l ă a r putea să fi e d e s c operi te ca fi i n d " compl ementa re "

41 Observ aţ i a că este i rnposi b r l să deţ i i toate cu noşti nţele necesare plan iiicări i con­
"
centrate cumva "Intr-u n s i ngur cap" a fost făcută de Hayek. Vez i Collectivist Economic
Plan/l ing, p. 2 1 0. (Vez i şi nota 1 0, sus). •

43 U n a d i n t e z e l e c e l e ma i i m p o r ta n te a ! e teo r i e i pol i t i ce a l u i Sp i n oz a este

i m posibi l itatea de a şti ş i de a c o n t r ola ce gân desc a l ţ i oameni. E I deii neşte " tirania" ca o
Încercare d e a obţ i ne imposibi l u l şi de exercitare a unei puteri care nu poate fi exercitată.
Spi noza, trebu ie rea m i ntit, n u a iost chiar un l i bera l ; nu credea În controJ u l i nstituţ ional al
puterii, dar În sch i mb, credea că un principe are dreptul să-şi exercite puterea atât cât Îi
perm it l i m ite le ei În fapt. Ce nu meşte aşadar Spinoza "tiran ie" şi pe care o dec lară a fi În
confl ict cu raţi u nea este tratat aproape inocent de către plan ificatori i ho l i şti ca fi ind o
problemă şti inţifică", "problema transÎo rm ă r i i omu l u i " .
"

63
 KARL R. POPPER

în sensu l dat de Bohr acestu i termen . Ş i s-ar putea ca aceasta să fie s i n g u ra

i tustrare c l a ră a acestu i termen atât de a l uz i v, dar atât de îndrăgit) . 44
Toate aceste rema rc i s u nt conţinute de problematica metodei şti i nţifice.
Ele aprobă tac it presu poz iţia revoltăto a re că n u avem nevo ie să punem
s u b sem n u l întrebă r i i b u n ăvo i nţa fu ndamenta l ă a i ng i neru l u i p l a n i fi c ato r
utopic, i n vestit cu o autoritate care în fi n a l dev i n e aproape d i ctator i a l ă .
Tawney încheie o convorb i re a l u i Luther despre t i m p u l s ă u cu cuvi nte l e :
" Scept i c faţă de ex i ste nţa u n i co r n u l u i ş i sa l a m a n d re l o r, t i m p u l l u i
Mac h i avel l i ş i Hen ry a l VI I I - l ea a găsit h ra n ă pentru cred u l i tatea sa În
adora rea u n u i monstru fa b u l os, Pri nţu l-tem ător-de- D u m nezeu " . 45 Să se
în l oc u i a s c ă a i c i c u v i nte l e " u n i c o r n şi s a l a m a n d re " p r i n " P r i nţu l - te­
mător-de- Dumnezeu " , cele dou ă n u me prin acelea ale u nor corespondente
moderne mai evide nte, i a r expres i a " Prinţ-temător-de- D u m nezeu " p r i n
"
" a u t o r i tatea p l a n ificato a re b i nevo i -toa re ş i vom avea o des c r i e re a
cred u l ităţ i i timpu l u i nostru . Această cred u l itate nu va fi pusă aici sub sem n u l
întrebă ri i . Ac u m v a trebu i re marcat c ă , c h i a r şi presupunând b u n ăvoi nţa
p l a n i fi c atori l o r atotputern i c i nemărg i n ită ş i i nvari abi l ă, a n a l iza noastră
demon strează că le este i mpos i b i l să descopere vreodată dacă rez u l tat u l
măs u r i lor lor coincide bunelor i ntenţi i .
N u c red c ă met o d e i g r a d u a l e i s e p o a te a p l i c a v reo c r i t i c ă
ase m ă n ătoare c e l e i a l e no astre. S e poate susţ i n e c ă fo l os i n d această
metodă se poate c ă uta ş i l u pta împotriva ce lor mai mari ş i mai u rgente
neaj u n s u r i a l e societăţi i , m a i b i ne decât să se caute u n b i ne suprem şi să
se l u pte pentru îm pl i n i rea l u i (cum s u n t înc l i n aţ i h o l i şti i să facă) . Dar o
l u ptă s i stematică împotriva u n o r neaj u n s u r i b i n e defi n i te, împotriva u n or
fo rme concrete de i n j u stiţie s a u exp loatare ş i împotriva u nor suferi nţe
evi ta b i l e ca m i zeria sau şomaj u l este un l ucru foa rte d iferit de încercarea
de a rea l i za u n pro i ect d i stant de soc i etate idea l ă . S u ccesu l sau eşec u l
sunt m u l t m a i u şor de stab i l it ş i n u ex i stă motive i n erente pentru c a re
meto d a g ra d u a l ă a r p u tea c o n d u c e l a o a cu m u l a re de putere ş i l a

44 N i els Bohr n umeşte două atitu d i n i " complementare " dacă sunt (a) complementa re
În sens uzual şi (bJ dacă sunt exc lusive Între ele, adică cu cât avem mai mult d intr-una, c u
atât mai puţi n rămâne d i n cea la ltă. Deş i eu mă refer Î n text Î n special la cunoaştere socială,
s-ar putea preti nde că acumularea (şi concentrarea) puteri i pol itice este " complementară "
progresu l u i şti i nţific În genera l . Pentru că progresu l şti i nţei În genera l depi nde de l ibera
competiţie a gând iri, deci de l i bertatea gând i r i i , şi deci, În fi nal, de l i bertatea pol itică.
45 R. H. Tawney, Religion and the Rise of Capitalism, cap. II, sfârşitul părţi i I I .

64
 CRITICA DOCTRI N E LOR ANTI NATU RALISTE

s u p r i m a rea crit i c i i . Totodată, o astfe l de l u ptă Împotriva u n o r i neaj u n s u r i

ş i perico l e concrete poate obţ i n e m u l t m a i p robab i l sprij i n u l u n ei m a r i
major ităţi decât l u pta pentru Îm p l i n i reJ u n e i utop i i , a u n u i i dea l , cum a r
a p ă rea p l a '1 ificatori l or. Aceasta a r putea a r u nca o l u m i n ă a s u p ra faptu l u i
c ă Î n ţă r i l e democratice apăra rea Împotriva agresi u n i i d i n afa ră găseşte
sufi c i ent sprij i n pentru vaste l e m ă s u r i necesare (ca re a r putea c h i a r l u a
aspectu l p l a n ifică r i i h o l i stel fără suprimarea criticii publice, Î n t i mp c e În
ţări le care se pregătesc pentl LI un atac sau se a gită pentru un războ i agres iv,
ca regu l ă , critica p u b l i c ă trebu i e s u p r i m ată pentru ca sprij i n u l pu b l i c să
se poată mob i l iza, p r i n prezenta rea agres i u n i i d rept apărare .
N e p u t e m Întoarce a c u m l a p rete n ţ i a u top i stu l u i că metoda sa este
a devă rata metodă experi menta l ă a p l i cată Î n domen i u l soc i o l og i e i . Cred
că această p retenţ i e este ri s i p ită p r i n c r i t i c a noastră . Aceasta poate fi
i l u strată pe m a i depa rte p r i n a n a l o g i a Între i n g i neria fi z i că şi cea h o l i stă .
Se poate a d m i te că m a ş i n i l e fi z i c e pot fi p l a n ificate cu su cces p r i n
pro i ecta re ş i , odată c u e l e, o întreagă fab r i c ă pentru p rod u cţ i e ş . a. m .
d . D a r toate ace stea s u n t po s i b i l e d o a r dato r i tă fa ptu l u i c ă a u fost
efectu ate în a i nte m u l te expe r i m ente grad u a l e . F i ecare model treb u i e să
fie dezvol tat " p r i n metoda încerc ă r i i şi erori i , p r i n acu m u l a rea u n o r
"
m i c i aj ustări . Acel a ş i l u cru este va l ab i l ş i pentru p l a n ificarea u n ei fa bri c i .
P l a n u l Î n apa renţă h o l i st poate avea su cces d o a r dacă a m fă c u t deja tot
soi u l de m i c i greşe l i . A l tfe l , exi stă toate motive l e pentru a d u ce la m a r i
g reşe l i .
Astfe l , a n a l o g i a între i n g i n e r i a fiz i c ă ş i cea soc i a l ă, d a c ă o p ri v i m
m a i d e a p roape, s e Întoa rce împotriva h o l i stu l u i ş i Î n fa voa rea i ng i neriei
soc i a l e g rad u a l e . E x p re s i a " i n g i n e r i e soc i a l ă " c a re fa ce a l u z i e l a acea stă
a n a l ogie, a fo st u z u rpată d e utop i s m fă ră să a i bă n i c i cel m a i m i c d rept
pentru asta .
Cu aceasta, înc h e i re m a rc i l e c r i t i ce refe r i toare l a u to p i s m ş i îm i
con centrez ac u m atac u l asupra a l i atu l u i l u i , i stori c i s m u l . Cred că am dat
un răspu ns convi ngător tezei i sto r i c i ste despre experi mentel e soc i a l e, cu
excepţ i a argu mentu l u i că experi mente l e soc i a l e s u nt n efolositoa re pentru
că este i m pos i b i l să fie repetate În condiţi i s i m i l are prec ise. Vom ce rceta
acu m acest a rgu ment.

65
KARL R. POPPER

25. Variabilitatea condiţiilor experi-

mentale. I stor i c i şt i i afi rmă că metoda experi menta l ă n u poate fi
a p l i cată şti i nţelor soc i a l e deoarece, În dome n i u l soc i a l , n u se pot repro­
du ce, cu prec iz ie, după dori nţă, cond iţi i experi menta l e s i m i l a re. Aceasta
ne aduce ceva mai a proape de nuc leu poz i ţ i e i isto r i c i ste. Ad mit că ex istă
ceva adevă rat În această afi rmaţie: fă ră n i c i un d u b i u exi stă unele d i ferenţe
a i c i Între m etodele fi z i c i i şi cele a l e soc i o l ogiei . Cu toate acestea, susţ i n
c ă afi rmaţ i a istoric işti lor s e bazează p e o neînţel egere g rosolană a metodelor
experi menta l e din fi z i c ă .
S ă l u ă m m a i Întâ i În con s i de r a re aceste metode. F i ec a re fi z i c i a n
experi menta l i st ştie c ă s e pot Întâ m p l a l u cruri foa rte d i ferite s u b ceea c e a r
părea c ă sunt c u prec i z i e cond iţi i s i m i l a re. Două sâ rme pot arăta l a fel i a
prima vedere dar, dacă u n a este În l oc u i tă CLI cea l a ltă Într- u n p i esă a u n u i
apa rat el ectron ic, rezu ltatu l poate d i feri foa rte m u lt. L a o privi re m a i de
aproape (să z i cem la m i c roscop), poate vom observa că sârme l e nu su nt
c h i a r aşa de asemănătoa re cum ni s-au părut la p r i m a vedere . Dar de
mu lte ori este Într-adevăr greu de detectat vreo d i ferenţă Între ce l e două
cond iţi i experi mente care ne-a u cond us l a rez u l tate d i ferite. Poate fi nevo ie
de l u ngi cercetă ri, atât experi menta le cât şi teo reti ce, pentru a descope ri
ce fe l de si m i l itu d i n i sunt relevante şi ce grad de s i m i l itud i ne este sufi c i ent.
Aceste cercetă ri a r putea să se desfăşoa re în a i nte ca noi să fi m capab i l i să
asigu ră m cond iţi i s i m i l a re pentru exp ri mente l e noastre şi c h i a r Îna i nte să
şt i m c e " c o n d i ţ i i s i m i l a re " p re s u p u n a c e l c a z . Ş i totu ş i , m e toda
experimentală este aplicată tot timpul.
P r i n u rmare, ră spu nsu l la Întreba rea ce se înţel ege prin " condiţi i i n iţiale",
dep i nde de tipu l experi mentu l u i şi poate fi răsp u n s doar p r i n experi mente.
Desp re orice d i ferenţe sau si m i l itu d i n i ori cât de i z b i toare este i mpos i b i l
d e dec i s a p riori dacă v o r f i s a u n u re l eva nte pentru reprod u c e rea
experi mentu l u i . Aşa Încât, treb u i e să perm item metodei experi menta l e
să-şi poarte s i ngură de grije. Consi deraţ i i a n a l oage prec i se susţ i n m u l t
d i scutata p rob l e m ă a izolării a rt i fi c i a l e a expe r i m e n te l o r Împot r i va
i n fl u enţe l o r pertu rbatoare. Des i g u r, n u putem i zo l a o parte a apa ratu l u i de
toate i nfl uenţele. De exem p l u , n u putem şti a priori dacă este considerabi l ă
sau neg l ij ab i l ă i nfl uenţa poz iţiei p l a netelor sau a l u n i i asupra u n u i experi­
ment fi z i c . De ce fel de i z o l a re a rtifi c i a l ă este nevo ie, dacă este nevoie,
putem învăţa doar de pe u rm a rez u ltate lor experimentelor sau d i n teo r i i
care, Î n rep l i că, s u n t testate p r i n experi mente.

66
 CRITICA DOCTRI N E LOR ANTINATU RALISTE

Asemenea consideraţi i sl ăbesc forţa arg u mentu l u i istoricist care susţi ne

că experi mente l e soc i a l e sunt stânjen ite În mod fata l de variab i l itatea
condiţi i l o r soc i a l e şi m a i a l es de sc h i mbăr i l e corespunzătoa re dezvoltă r i i
i sto rice. D i ferenţele izbitoare d e care s e p reocupă atât i stori c i sm u l , care
s u nt diferenţe l e Între condiţi i l e prev a l ente În a n u m ite perioade i storice,
nu trebu ie să prod u c ă greutăţi care să fi e t i p ice pentru şt i i nţe l e soc i a l e . Se
poate adm ite că dacă b rusc am fi tran sportaţi Într-o a ltă perioadă i storică,
a r t rebu i p roba b i l să descoperi m că a r fi dezamăgitoare m u l te d i ntre
speranţe l e noastre soc i a le, fo rm ate În soc ietatea noastră pe baza u nor
experimente grad u a l e . Cu a l te cuvi nte, experi mentele pot d u ce la rezu l tate
neaşteptate. Cu toate acestea, experimente au fost ce le care ne-au condus
l a descope ri rea fa ptu l u i că sc h i mbări le condiţi i l or soc i a l e variază con­
form fiecă rei perioade istorice. Experimente l e sunt cele care)-au Învăţat
pe fiz i c i a n că te m p e ratu ra de fierbere poate v a r i a confo r m poziţiei
geografice. 46 Cu a lte cuvi nte, doctr i n a despre d i ferenţel e Între perioadel e
i stori ce, depa rte de a face i m pos i b i l e experi mente l e soc i a l e, este m a i
degrabă o expres ie a p resu poz iţiei c ă , m utaţi Într-o a l tă perioadă istorică,
vom conti n u a să facem experi mentele noastre grad u a l e, dar cu rezu ltate
surpri nzătoare sau dezamăgitoare. De fapt, dacă şt i m ceva despre atitud i n i l e
d i ferite d i n p e r i o a d e i sto rice d i fe r ite, aceasta este d i n e x p e r i mente
desfă ş u rate În i m a g i n a ţ i a n o a s t r ă , I sto r i c i i Întâ m p i n ă d i fi c u l t ă ţ i În
i nterp reta rea d i fe r i te l o r i z voa re, sau descoperă fa pte c a re a rată c ă
predecesori i l o r a u i nterp retat greş it a n u m ite evidenţe i sto rice. Ac€ �te
d i fi cu ltăţi a l e i nterp retă ri i a n u m itor izvoa re istorice sunt s i ngu re l e noastre
dovezi a l e ace l u i t i p de sch imbare isto rice l a care se gândeşte istoricistu l .
E l e n u sunt Însă altceva decât d i screpanţa d i ntre rezu ltatel e aşteptate ş i
cele prop r i u - z i s e a l e experimentu l u i nostru i maginar. Aceste s u rprize ş i
'
dezamăgi r i n e-au con d u s, p r i n metoda Încercări i ş i erori i , l a Îmbu nătăţ i r i
În abi l itatea noastră de a i nterpreta cond iţi i soc i a l e nefa m i l i a re . Ceea ce
obţi nem În caz u l i nterpretă ri i istorice pri n experimente imaginare au obţinut
antropo l og i În u rma u nei dctivităţi practice de teren. Acei ce rcetăto ri
modern i care a u reuşit să-şi adapteze aşteptări l e la condiţi i care probabi l

46 Î n ambele cazuri - atât al perioade lor istorice cât şi al poz i ţ i i lor geografice - vom
putea găs i , fo los i n d teori i testate prin experi mente, că orice referi nţă la o determ inare
temporară sau spaţială poate fi În locuită printr-o descriere generală a unor certe cond iţi i
preva lent releva nte, cum ar fi n ivel ul de educaţie sau altitudi nea faţă de n ivel u l mări i .

67
 KARL R. POPPER

l e sunt la fe l de Îndepă rtate ca ş i cele d i n epoca de p i atră, Îş i d atorează

succes u l experi mentelor grad u a l e .
U n i i i sto r i c i şti s e Îndoiesc de pos i b i l itatea de su cces a adaptă ri l o r şi
chiar apără teza lor despre l i psa de sens a experi mentelor soc i a l e fo l os i n d
argu mentu l că prea m u l te d i n experi mentele noastre sociale ne-ar dezamăgi
dacă a r fi Împ i n se să se desfăşoare În epoc i istorice Îndepărtate. E i afi rmă
că a-m i fi i ncapab i l i să ne adaptă m l a aceste condiţi i Încu rcate obişn u i nţele
n o a stre d e gâ n d i re ş i m a i a l e s o b i ş n u i n ţ e l e n o a stre d e a n a l i z ă a
even i mente l o r soc i a l e . Asemenea suspi c i u n i Îm i par mai degrabă că fac
pa rte d i n i steria i storicistă l egată de i m porta nţa sch i m bări l o r soc i a l e . D a r
trebu i e să admit că este d i fi c i l de r i s i pit aceste sus u p i c i u n i porn i n d de l a
motive a priori. M a i a l es că abi l itatea de adapta re l a n o i cond iţi i d e med i u
d i feră d e l a o persoană l a a l ta ş i n u exi stă n i ci u n motiv pentru care s ă ne
aşteptăm de la un isto r i c i st (ca re ş i aşa resp i n ge o asemenea perspect ivă)
să fi e În sta re să-şi sc h i mbe c u su cces mod u l de gând i re co nform c u
sc h i m bări l e c a re s u rv i n În med i u l soci a l . Pos i b i l itatea ca u n cercetător a l
med i u l u i soc i a l s ă se trezească aproape mâncat de can i ba l i În a i nte să fi
reu ş i t să se adapteze, p r i n Încercă ri şi erori, la obice i u r i l e can i ba l i l o r, n u
este m a i p u ţ i n exc l u să decât pos i b i l itatea ca, Într-o soc i etate " p l a n i fi c ată "
i nvesti gaţi i l e s a l e să-I ducă pe ce rcetător Într- u n l agăr de concentrare. Î n
mod a n a log se petrec l u cru ri l e şi În fizică. Există m u lte locuri În l u me
u nde con d iţi i l e fiz i ce care predo m i n ă Îi oferă fiz i c i a n u l u i prea puţine şanse
de s u p rav i eţu i re sau de adaptare la e l e prin Încercă ri şi eror i .
Pentru a rez u ma, n u pare s ă ex i ste vreo susţi nere pentru p l a u z i b i l itatea
afi rmaţiei i sto r i c i ste conform c ă reia va r i ab i l i tatea condiţi i l or i storice face
i na p l icab i l ă metoda experi menta l ă În stu d i e rea prob l emelor soc ietăţi i, sau
a afi rmaţiei că, În această perspect i vă, stud i u l soc ietăţi i este fu ndame nta l
d i ferit de cel a l natu ri i . Este cu totu l a l tceva dacă adm item că În pract ică
este deseori foarte d ific i l pentru cercetăto ru l d i n şti i nţel e soc i a l e să-şi a l eagă
şi să-şi varize condiţi i le experi menta le conform preferinţelor sa le. F i z i c i a n u l
este În acest sens Într-o poz iţie m u lt m a i b u n ă c h i a r dacă şi el se confru ntă
u neori cu d ifi c u ltăţi s i m i l are. Aşa, de exemp l u , sunt ext rem de l i m itate
pos i b i l ităţ i l e de a desfă ş u ra experi mente În câmpuri gravitaţ i o n a l e va ri b i l e
s a u s u b c o n d i ţ i i term i c e extre m e . D a r n u treb u i e să u i tăm că m u l te
pos i b i l ităţi acces i b i l e az i fi z i c i a n u l u i au fost, nu cu m u l t t i m p În u rmă,
i m p racticabi l e n u atât d i n cauza d i fi c u ltăţ i l o r fi zi co-natu ra le cât ce l o r
soc i a l e, a d i c ă d i n cauză că n u eram p regăt iţi să riscăm ban i i n ecesari
cercetă r i i . Este Însă o rea l itate faptu l că numeroase i nvest igaţ i i fi zico -

68
 CRITICA DOCTRI N ELOR ANTI NAT U RALISTE

n at u r a l e pot avea loc astăz i În cond iţi i experi menta l e care nu Iasă aproape
deloc de dorit, În timp ce cercetăto ru l d i n şt i i nţel e soc i a l e este Într-o situaţie
cu tot u l d i fe rită . Mu l te experimente care a r fi extrem d e dor ite vor rămâ ne
v i s u ri pentru m u l t timp de-ac u m Încolo, În c i uda faptu l u i că a u un ca racter
grad u a l şi nu u n u l de t i p utop ic. Î n p ractică, cercetăto ru l d i n şti i nţe le soc i a l e
este prea des n evo it să se rez ume l a experi mente desfăşu rate d o a r menta l
şi l a anal ize a l e u nor măsu ri po l itice desfăş u rate ;n condiţi i şi Într-o man ieră
care I asă m u l t de dorit d i n p u n ct de vedere şti i nţifi c .

26. Sunt generalizările limitate la

perioade de timp? Am d i sc utat problema experi mentelor
soc i a l e Înai nte de mă referi În vreu n fe l l a prob lema l egi lor soc i o l og i ce
sau a teori i lor, a i potezelor sau a " genera l izări lor " , dar p r i n aceasta n u a m
vrut să a rat că obsevaţ i i l e ş i experi mente l e a r avea Î n vre u n fe l sau a l tu l
prioritate d i n pu nct d e vedere logic asupra teor i i lor. D i mporivă, cred că
teori i l e au prioritate faţă de observaţ i i prec u m şi faţă de even i m ente, p r i n
fa ptu l că acestea d i n u rmă s u nt i m portante doa r Î n re laţie c u p rob leme
teo retice. Totodată, treb u i e să avem o Întrebare Îna i nte de a putea spe ra
ca observaţi i l e ş i experi mentele să ne aj ute În vreu n fel să găs i m u n răspuns.
S a u pentru a expri ma aceasta În termen i i metodei Încercă r i i ş i ero r i i ,
Încerca rea treb u i e să p receadă eroare a . P recum am văzut (În secţ i u nea
24), teoria sau i poteza , care este Întotdeau n a provizorie, face pa rte d i ntr-o
Încercare, În t i m p ce o bservaţia şi experi mentu l ne ajută să e l i m i n ă m teori i
a rătându-ne u nde sunt ele greşite. N u cred, dec i , În " metoda genera l izări i " ,
ceea ce Însea m n ă În perspectiva conform căreia şti i nţa Începe cu obsevaţ i i
d e u nde s e derivă teo ri i l e p r i n u n e l e procese d e genera l i zare sau i nducţie.
Cred, mai degrabă, că fu ncţia observaţi ei şi a experi mentu l u i este aceea, mai
puţi n i mportantă, care n e ajută să testăm ipotezele noastre ş i să l e e l i m i năm
pe· cele care nu rez istă la teste. Chiar şi aşa trebuie adm is că aceste proces de
e l i mi n a re nu verifică doar specu laţi i teoretice, ci stimu lează totodată noi
Încercări de acest gen - şi deseori se greşeşte d i n nou, iar aceste noi Încercări
su nt resp inse din nou de observaţi i şi experimente noi .
Î n această secţ i u n e vo i c r i t i c a afi r m a ţ i a i sto r i c i stă (vez i sec ţ i u n e a
1 ) c a re s u sţ i n e că Î n şt i i nţe l e so c i a l e v a l i d itatea g e n e ra l i z ă r i l o r s a u ,
c e l p u ţ i n a ce l o r m a i i m p o rt a nte, e s t e l i m itată l a p e r i o a d e l e i sto r i c e

69
 KARL R. POPPER

c o n c rete În c a re s- a u fă c u t a c e l e observaţi i re l ev a n t e . Vo i c r i t i c a
a c e a stă afi r m a ţ i e fă r ă s ă d i s c u t m a i Întâ i d a c ă a ş a - z i s a " met o d ă a
ge n e ra l i z ă r i i " poate s a u n u s ă f i e s u sţ i n u t ă , În c i u d a conv i n ge r i i m e l e
c ă ea este d e n es u sţ i n u t . D e o a rece c red c ă afi r m a ţ i a i sto r i c i stă poate
fi resp i n s ă fă ră a se a răta c ă ace astă metodă este i n va l i d ă . D i s c u ţ i a
d e s p re op i n i i l e m e l e a s u pra aceste i metode ş i a re l a ţ i i l o r d i ntre teo r i e
ş i exper i m e n t, În gene ra l , p o t fi , În con sec i n ţă, a m â n ate. Vo r fi a v u te
d i n n o u În vedere În secţ i u n e a 2 8 .
Î ncep critica mea a s u p ra afi rmaţi i l or i sto r i c i ste a d m i ţând că majoritatea
oamen i l or c a re trăiesc Într-o a n u m i tă perioadă istorică În c l i nă să susţ i n ă
cred i nţa eronată că regu l a rităţ i l e p e care l e obse rvă Î n j u r u l l o r sunt legi
u n i versale ale vieţ i i soc i a le, va l a b i l e pentru toate soc i etăţi le. Î ntr-adevăr,
observăm u n eori că n utri m asemenea cred i nţe când, Într-o ţară stră i n ă ,
găs i m că o b i ce i u r i l e noastre c u p r i v i re l a a l i mentaţie, sa l u t etc . n u s u n t
accepta b i l e d e l a s i n e c u m credeam În m o d n a i v . Este mai degrabă o
afi r m a ţ i e e v i d entă că despre m u l te a l te g e n e ra l i z ă r i a l e noastre, fie
conşti ente s a u i n conştiente, care pot fi de aceeaşi natu ră, credem că rămân
nesc h i mbate pentru că n u putem c ă l ători i Într-o a l tă perioadă isto r i c ă .
(Această con c l u z i e Î i aparţ i ne, de exem l u , l u i Hesiod) . 47 Cu a l te cuvi nte,
trebu i e ad m i s că În vi aţa noastră soc i a l ă a r putea ex i sta m u lte regu l a rităţi
ca re s u nt caracteristice doar peri oadei noastre isto r i ce ş i că su ntem Înc l i naţi
să trecem cu vede rea această l i m ita re. Astfe l i'n cât (În spec i a l Într- u n t i m p
a l sc h i m bări l o r soc i a l e rap ide) aj u n gem să Învăţă m c u pă rere d e r ă u că
ne-am bazat pe legi ca re ş i - a u p i e rdut va l i d itatea . 4 1\
Dacă afi rmaţi ie i storicistu l u i nu ar merge m a i depa rte de atât, am putea
doar să-I acuzăm că acordă p rea mu ltă i mportanţă u n u i pu nct de vedere
m u l t prea ba n a l . Dar d i n neferi c i re, el merge mai depa rte . EI este convins că
s ituaţia creează d ificu ltăţi care n u apar În şti i nţele n atu ri i ş i , În mod parti c u l a r,

47 Aceeaş i con c l uzie stă la baza aşa-num itei " sociologii a cunoaşterii ", criti cată la
.
p. 1 S S (ed. engleză) şi În capito l u l 23 d i n Societatea deschisă.
4B K. Mannheim În, Man and SOCit'ty, p. 1 78, scrie despre "nespecial istul care observă
În mod i ntel igent l u mea soc i a l ă " , care " În perioade statice nu este În stare, În n i c i un caz,
să d i stingă Între o leg e ge n e ra lă abstractă şi un principiu pa r t i c u l a r care prevalează doar În
anum ite epoc i, de vreme ce În perioade de vari a b i l i tate foarte m ică divergenţe le Între
aceste două tipuri nu apar clar observatoru l u i . " Mannheim numeştr: acest pri n c i p i u par­
ticular care este preva lent numai În a n u m i te epoc i "principia media "; vezi nota 50, jos.
Pentru situaţia " u nei epoci când stru ctura soc i a l ă se sch i mbă de la un capăt la altu l ", vez i
ibidem, p. 1 79 f.

70
 CRITICA DOCTRI N E LOR ANTINATURALISTE

În contrast cu şti i nţel e natu ri i , În şti i nţe l e soc i a l e nu treb u i e n i c i odată să

ne asumăm faptu l că am descoperit o lege u n iversa l ă adevărată atât ti mp
cât n u putem şti n i c i odată dacă ea a fost valabi l ă În trec ut (pentru că
dovez i l e noastre n u sunt sufi c i ente), s a u dacă pe vi itor va fi va l a b i l ă
Întotodea u n a .
Î n opoz iţie cu toate acestea, eu n u admit că situ aţi a desc r i să este În
vreu n fe l spec ifică şt i i nţe l o r soc i a l e s a u că c reează u n e l e d i fi c u l tăţi
spec ifice. D i m pot rivă, este evident că o sc h i mbare În med i u l nostru fi z i c
Înconj u rător poate d a naşte re u n o r expe rienţe care su nt d e - a d rept u l
a n a l oage celor care apar Î n u rm a sch i m bări lor d i n med i u l nostru istoric
sau soc i a l În conju răto r. Poate fi o regu l a ri tate proverb i a l ă m a i evidentă
decât su cces i u nea z i l e i cu noptea ? Şi tot u ş i , ea se opreşte odată ce trecem
de cerc u l po l a r. Este p robabi l puţin difi c i l să compari experi nţe fi zice cu
cele soc i a le, dar cred că o astfel de ruptură poate fi l a fe l de s u rpri nzătoa re
ca oricare alta care poate apărea În domen i u l soc i a l . Să l uăm u n alt exempl u .
S e poate c u greu susţine c ă deosebi ri l e d e med i u istoric ş i soc i a l Între Creta
an u l u i 1 900 şi Creta cu trei m i len i i În u rm ă s u nt mai mari decât deosebi ri le
fiz i co-geografi ce d i ntre Creta şi G roen landa. O sch i m bare bru scă neaşteptată
d i ntr-un med i u fizic În cel ă l alt, cred că ar produce mu lt mai uşor rezu ltate
fatale decât o sch imbare corespu nzătoare d i n med i u l soc i a l .
Î m i pare foa rte c l a r că i sto r i c i st u l atri b u i e o sem n i ficaţie exagerată
d i fe renţe i c a re s a re În o c h i d i n t re d i fe r i te l e p e r i o a d e i sto r i ce şi c ă
su besti mează pos i b i l ităţ i l e i ngen u ităţi i şt i i nţifice. Este adevă rat că l eg i l e
descope rite de Kep l e r s u n t va l a b i l e doar pentru s i steme p l a n eta re, dar
această va l i d i tate n u este l i m itată l a s i stem u l so l a r În care a trăit Kep l e r ş i
pe care l - a observat. 4 9 Newto n n u a tre b u i t să s e retargă Într-o pa rte a
u n iversu l u i u nde ar fi putut observa corpu r i l e În m i şcare l i bere de i nfl uenţa
g ravitaţ i e i şi a a l tor fo rţe pentru a vedea i m portanta l ege a i n erţ i e i . Pe de
a l tă pa rte, această l ege, c h i ar dacă n i c i un corp nu se m i şcă În acest
s i stem În concordanţă cu ea, nu Îş i p i e rde i m portanţa În cadru l s i stem u l u i

49 Leg i l e l u i Kepler sunt alese de M i i i ca exemplu a ceea c e e l nu meşte urmându-I pe

Bacon axiomata media" , pentru moti v u l că ele nu sunt legi genera le ale mi�cări i şi doar
.

legi (aprox i mative) ale m i şcării pla netare. Vezi Logic, Cartea IV, cap. V, secţiunea 5. Ana­
l og, "axiomata media " pentru şti i nţele soc i a l e ar fi mai degrabă n i şte legi care ar fi val a b i l e
pentru toate " sistemele sociale " de un anumit tip ma i mult decât regularităţ i i l e accidenta le
a l e unei perioade istorice date. Acestea din urmă ar putea fi compa rate nu cu legi le l u i
Kepler ci, de exemplu, cu regular ităţi din ordona rea planetelor din sistemu l nostru solar.

71
 KARL R. POPPER

so l a r . Î n mod s i m i l a r, nu e x i st ă n i c i un motiv pentru care nu să nu fi m În

stare să trasăm cadru l u n o r teo r i i soc i o l o g i ce foa rte i m porta nte pentru
toate perioade l e i sto rice. D i fe renţe l e v i z i b i l e Între a ceste pe r i oade n u
i n d i c ă fa ptu l că astfe l de legi n u pot f i găsite, a ş a c u m n i c i d i ferenţel e
d i ntre G roen l anda ş i Creta n u pot doved i că e x i stă legi fi z i ce spec ifice
pentru c e l e două reg i u n i . D i m potrivă, aceste d i ferenţe p a r a fi , cel puţ i n
În u n e l e c a z u r i , de u n c a racte r c o m p a r a t i v s u p e r i o r ( a ş a c u m s u n t
d i ferenţel e d i ntre obişn u i nţe, obice i u ri de a sal uta, ritua l u ri etc.) ş i ace l a ş i
l u cru p a re m a i m u lt sau m a i p u ţ i n va l a b i l pentru a c e l e reg u l a rităţi care
se s p u n e c ă a r fi ca racte r i st i ce u n e i a n u m ite perioade i sto r i ce sau u n e i
a n u m ite soc i etăţi ( ş i care s u nt a c u m den u m ite p r i n c i p i a m ed i a de către
u n i i soc i o l og i ) . 50
Isto r i c i stu l a r putea rep l i ca l a aceasta că d i fe renţe l e d i n med i u l soc i a l
sunt m u l t m a i adânci decât cele d i n med i u l fi z i c . Pentru c ă dacă soc i etatea
se sc h i mbă, om u l de asemenea se sc h i mbă. Şi aceasta i m p l ică mod ificări
În toate reg u l a rităţ i l e depen dente de natu ra o m u l u i , con s i derat ca atom
a l soci etăţi i . Răspu n s u l nostru este că ato m u l fiz i c de asemenea se sc h i m bă
odată cu mend i u l (de exem p l u , s u b i n fl uenţa câmpu l u i el ectromagnetic),
n u împot r i va l eg i l o r f i z i c i i , ci în c o n c o rd a n ţă c u a c estea . Î n p l u s ,
semn i ficaţ i a sc h i mbări lor i nvocate a l e natu r i i u mane este controversată
şi foa rte greu de stab i l it.

SO K . Mannheim, Op. cit., p. , 77, i ntroduce expres ia "principia media " referindu-se l a
M i I I (care vorbeşte despre " axiomata media"; vez i nota precedentă) pentru a denumi ceea
ce eu am n u m i t " genera l izări l i m i tate la perioade istorice concrete În care sunt făcute
observaţi i le relevante" . Vez i, de exempl u , pasaj u l d i n ibidem. p.' 78 şi confruntă cu nota
mea 50: " Nespec i a l istu l care observă l u mea În mod intel igent Înţelege even i mentele mai
Întâ i prin folos i rea inconştientă a unui asemenea principia media " ce sunt " ... pri n c i p i i
pa rticulare care s u n t preva lente d o a r Î n anum ite epoc i " . (Mannheim, ibidem. defi neşte
aceste " Pri ncipia med ia " spunând că sunt "Ia u l tima anal iză forţe un iversa le În anum ite
cadre concrete, cum apar integrate de diferiţi factori care acţionează la un anumit loc
Într-un anumit timp - o combi n aţie specifică · de c i rcumstanţe care n u se va mai repeta
n i c iodată " l . M a n n h e i m susţ i n e că nu face greşea la " i stori c i smu l u i , hegel i a n i s m u l u i s i
marx ismu l u i " de a l ua " în ca l c u l factori un iversa l i " ( ibidem, p. ' 7 7). Î n consec inţă, e l
insistă asupra importa nţei genera l izări l o r l i m itate la perioade istorice concrete s a u particulare,
În timp ce, porn i n d de la acestea, putem aj unge cu ajutoru l unei " medode de abstractizare " ,
la " pri n c i p i i de abstractizare care sunt conţin ute În ele " . (Î n opoz i ; ie cu această perspectivă,
eu nu cred că teori i le mai genera le pot fi obţin ute din a bstractizări ale unor asemenea
regularizări ale obiceiuri lor, procedurilor juridice etc., care , conform cu exemplele date
de Mannheim la p. 1 79 constitu ie ceea ce el nu meşte " Principia media").

72
 CRITICA DOCTRI N ELOR A N TI NATU RALISTE

Ne Întoa rcem a c u m la afi rmaţ i a i sto r i c i stă care susţ i n e că În şti i nţele
soc i a l e n u trebu i e n i c i odată să considerăm că am descoperit a lege c u
adevă rat u n i ve rsa l ă până n u putem fi s i g u r i că va l i ditatea e i se Înti nde ş i
d i ncolo d e perioadele Î n care am observat c ă s e su sţi ne. Putem ad m ite
aceasta dar n u m ai În m ăsu ra În care se apl i c ă În aceeaşi măsu ră şi şt i i nţelor
n atu ri i . Î n şti i nţe l e natu ri i , este c l a r, n u p utem fi n i ciodată c h i a r s i g u r i
d a c ă l eg i l e noastre S ;J nt Într-adevă r u n i versa l va l i de sau d a c ă s e susţi n
doar În a n u n i te peri oade (pro b abi l n u ma i În perioada În care u n i vers u l
este Î n expa n s i u ne), o r i doa r Î n a n u m ite reg i u n i (proba b i l Î n reg i u n i l e c u
u n câmp gravitaţ i o n a l d e i nten s i tate re lativ scăzută ) . C u toate c ă n u putem
avea certitu d i nea va l a b i l ităţ i i lor u n iversale, nu adăugăm form u l ă r i i u nei
legi a natu ri i pe care o facem o condiţie c a re să sti p u l eze că l egea este
va l a b i l ă doar pentru perioada În c a re a fost observat că se susţi ne, ori
d o a r pentru "perioada cos m o l og i c ă p rezentă " . N u a r fi un semn de
precauţie şt i i nţifică l ă udab i l ă dacă a fi adăugat o asemenea co nd iţie, ci
a r fi fost u n semn c ă n u Înţe l egem p roced u ra şti i nţifică de operare. 51
Pentru că este u n postu l at i mportant a l metodei şti i nţifice faptu l că treb u i e
să căutăm l e g i c u domen i u n e l i m itat de v a l ab i l tate. 52 Dacă a m adm ite
legi care sunt ele În sele sub iect de sc h i mbare, sc h i mba rea nu a r mai putea
fi n i c i odată exp l i cată pri n l e g i . S-ar ad m i te că sc h i mbarea este pu r ş i
s i m p l u m i racu l oasă. Ş i acesta a r f i sfâ rşitu l progresu l u i şti i nţifi c . Pentru c ă
dacă s e fac observaţ i i neaşteptate n u v a f i nevo i e d e a revi z u i teori i l e
n oastre: i potezele ad hac care susţ i n că l eg i l e sau sch i m bat ar " exp l i ca "
totu l .

5 1 S-a sugerat d e m u lte ori ca în locu l încercă rii i n utile de a urma exem p l u l fiz i c i i În
soc iologie şi de a că uta legi sociologice un iversale, ar fi mai bine ca În fiz i că să se urmărească
model u l unei soc ; :>logi i i storiciste, adică de a se opera cu legi care sunt l i m itate la perioade
i storice. Istoricişti i care se feresc să aprobe unitatea fiz i c i i şi sociologiei sunt În speci a l
înc l i naţi s ă gândească astfel. Vez i Neurath, frkenntnis, voI . V I , p. 399.
5 2 Este ace l a ş i postu lat care ne conduce în 'fizică, de exemplu, să pretindem să fie
expl i cate dep!a�3ri l e înspre roşu observate la nebuloase îndepărtate. Pentru că fără acest
postu lat ar fi sufi cient să adm item că legile frecvenţei atom ice se schi mbă de la o regiune
a un iversu l u i la alta sau odată cu timpu l . Este acelaşi postu lat care perm ite teoriei relativ ităţii
să exprime legea m i şcări i ca lege a adiţionări i vitezelor etc. , u n i formitatea ca viteză mare
sau mică (ori ca şi câmpuri grav itaţionale putern ice sau sl abe) şi care nu perm ite presupuneri
ad hoc pentru diferitele domen i i ale vitezei sau gravităţi i . Pentru o discuţie asupra postu latul u i
"
" i nvarianţei legi lor natura le " ş i a opoz iţiei faţă d e " u n iformitatea naturi i , vez i cartea mea
Logic of Scientific Discovery, secţ i u nea 79.

73
KARL R. POPPER

Aceste a rgu mente sunt valabi l e pentru şti i nţele soc i a l e În aceeaş i măsu ră
În care sunt şi pentru şti i nţel e n atu ri i .
C u aceasta Închei c r i t i c a mea l a adresa ace l o r doctr i ne i sto r i c i ste
ant i n atu ra l i ste de i m portanţă fu ndamenta l ă . Î n a i nte de a începe să le d i scut
pe ce l e mai puţin i m po rtante, m ă voi Întoa rce mai întâ i spre una d i n
doct r i n e l e p ronatu ra l i ste, ş i a n u me spre aceea conform căre i a treb u i e să
căutăm l eg i l e dezvoltări i istorice.

74
 IV

CRITICA DOCTRINELOR
PRONATURALISTE

27. Există o lege a evoluţiei? Legi şi

tendinţe de dezvoltare. Doctrinele i stori cismu l u i , pe
care l e-am n u m it " pronaturaliste" a u m u l te p u n cte com u n e cu doctrinele
sale ant i n atu ra l i ste. E l e su nt, de exem p l u , i nfl uenţate de gând i rea h o l i stă
şi p rov i n d i n Înţe l egerea greş ită a metode l o r d i n şti i nţel e n atu r i i . Pentru că
sunt o Încercare eronată de a cop i a aceste metode, pot fi n u m ite " scienti ste"
(În sensu l dat de H ayek ' ) . E l e s u nt ca racteristice isto ri c i sm u l u i În aceeaşi
măsu ră ca şi doctrinele sale antinatu ral i ste şi, probab i l , chiar mai i mportante
decât u l timele. Mai a l es concepţ i a potrivit căre i a sarc i n a şti i nţe l o r soc i a l e
ar f i descoperi rea legii de evoluţie a societăţii poate f i rep rezentată ca
doctri n ă centra l ă a i stori c i sm u l u i (această concepţie a fost prezentată În
secţi u n i le anterioare 1 4 - 1 7). Aceasta, pentru că d i n i magi n ea unei soc i etăţi
care traverseaz ă epoci l e ia naştere, pe de o parte, contrastu l d i ntre o l ume
soc i a l ă s c h i m băto a re ş i o l u m e fi z i c ă n e s c h i m b ăto a re , dec i a n t i ­
natu ra l ismu l ; p e de a ltă parte, d i n aceeaş i con cepţi e s e naşte cred i nţa
" p ronatu ral i stă şi sc ientistă" În " legi n atu ra l e de su cces i u ne", c red i nţă ce
În vremea l u i Comte şi M i I I avea p retenţ i a de a se Întemeia pe pred icţi i l e
p e termen l u ng a l e astronom i ei şi, m a i recent, p e darv i n i s m . I storicism u l ,
devenit modern În u lt i ma perioadă d e ti mp, poate f i privit c a parte a modei
evo l uţioniste; o fi l osofi e i nfl uenţată de Întâ l n i re ? oa recu m senzaţ i o n a l ă
d i ntre o i poteză şt i i nţifică stră l u c itoa re despre isto r i a d i ferite l o r spec i i d e

, Vezi FA von Hayek, Scientism and the Study o f Society, Î n " Economica " N . S . , voI .
I X , mai a l es p. 2 &9 . Hayek fo l oseşte terme n u l " sc ietn i s m " ca den u m i re a " i m itaţiei
neprelucrate a metode i şi l i mbaj u l u i şti i nţelor naturi i". În caz u l de faţă, acest termen este
folosit mai degrabă cu sensul de i m itaţie a ceea ce anumiţi oamen i Înţeleg În mod eronat
ca fi ind metoda şi l i mbaj u l şti inţelor naturi i .

75
 KARL R. POPPE R

a n i m a l e ş i p l a nte d e p e pământ ş i o teorie metafi z i c ă mai veche care a fost

În mod Întâm p l ăto r parte a u nei c red i nţe rel igioase În cetăţenite. 2
Ceea ce n u m i m i poteza evo l uţion i stă este exp l i caţ i a observaţ i i l o r
biologice ş i paleontologice - ca de exem p l u , asemănari l e d i n tre d i ferite
spec i i şi gen u ri - p r i n presupu nerea u n o r stră moşi comu n i ai fo rme lor
asemănătoare . 3 Această i poteză n u reprez i ntă o l ege u n iversală, chiar dacă
a n u m ite legi a l e n atu r i i - ered itatea, segregaţi a ş i mutaţ i a - apar a l ătu ri de
aceasta ca p ă rţi ale p.xpl i c aţi e i . Aceasta a re mai degrabă c arac:t;�ru l u ne i
afi rmaţi i istorice particu l a re (si n g u l a re s a u spec ifice). (Are acelaşi c aracter
ca şi afi rmaţ i a istorică: "Cha rles Darw i n şi F ra n c i s Galton au avut un b u n i c
com u n " ) . Faptu l c ă ipotez a evol uţion istă n u este o lege u n i versală a n atu r i i ,
c i doa r o afi rmaţie particu l a ră privitoare l a origi nea u n u i n u mă r de p l ante
şi a n i m a l e te restre este p u s În u m bră o a rec u m de faptu l că termen u l
" i poteză" este fo losit adeseo ri pentru a ca racteriza statutu l de legi u n i versal e
a l e n aturi i 4 • N u treb u i e să u i tăm Însă că fo l o s i m frecvent acest termen
Într-u n sens d i ferit. Este co rect, de exem p l u , să desemnăm un d i agn ost i c
med i ca l temporar ca i poteză, c h i a r d a c ă o astfe l de i poteză a re u n ca racter
mai degrabă s i ngu l a r şi istoric, decât caracteru l u nei legi u n i versa l e . C u
a l te cuvi nte, faptu l că toate l eg i l e n atu r i i su nt i poteze n u treb u i e să ne facă

2 Sunt de acord cu profesoru l Raven care În cartea sa Science, Religion afld ,hp' FU'ure,
( 1 943) nu meşte acest confl ict "furtună d i ntr·o cană de cea i victoriană", c h iar dacă această
remarcă este submi nată datorită atenţiei pe care acesta o acordă vapori lor care continuă să
se ridice d i n această cană: mari lor si steme ale fi losofiei evol uţion iste produse de Bergson,
Whitehead, Sm uts şi a l ţ i i .
3 Oarec u m i nt i m i dat d e tendi nţa evo l uţioniştilor de a suspecta de obsclJ rantism p e
oric ine n u împărtăşeşte atitu d i nea lor emoţională referitoare la evoluţie ca " provocare
îndrăzneaţă şi revol uţionară a gândirii tradiţionale " , doresc să spun că văd în darv i n ismul
modern expl icaţia cu cel mai mare succes a l fapte lor relevante. Atitudi nea emoţiona lă a
evol uţion i şti lor este foarte bine i l ustrată de părerea l u i C. H. Waddi ngton (Science and
fthics, 1 942, p. 1 7) că " trebuie să acceptăm s�nsu l evo l uţiei ca fi ind bun pur şi simplu
pentru că este bun " . Această afi rmaţie i l ustrează, de asemenea, că următorul comentariu
revelator a l profesoru l u i Bernal În legătură cu controversa În juru l lui Darwin este Încă de
actual itate ( ibidem, p. 1 1 5) " Şt i i nţa nu a trebuit să l upte Împotriva u n u i duşman extern,
biserica, ci biserica să Iăşluia În oamen i i de şti i nţa 1nşisi " .
4 Chiar şi o propoz iţie de t i p u l " Toate vertebratel e au o pereche comună de strămoşi " ,
deşi conţi n e termenul " toate " nu este o l ege u n i versa lă a naturi i , pentru că se referă l a
vertebratele existente pe pământ, mai degrabă decăt la toate orga n i smele indiferent de loc
şi timp, care a u constituţia consi derată de noi a fi constituţia vertebratelor. Vezi Logic of
Scientific Discovety, secţiunea 1 4 f.

76
 CRITICA DOCTRI N ELOR PRONAT U RALISTE

să c redem că toate i potezele sunt legi, şi În mod spec i a l i potezele istor i ce

de regu l ă nu sunt propoz iţi i u n i ve rsal e, ci s i n g u l a re, despre u n eve n i ment
si ngu l a r, sau despre u n n u măr de astfel de eve n i mente.
Dar poate ex ista o lege a evo l uţiei ? Poate exista o l ege şti i nţifi că În sensu l
dat de T. H . H u x ley când scria: " . . . este un fi losof l i psit de cu raj acela care se
Îndo ieşte că şti i nţa va aj u nge m a i devreme sau mai târz i u În poses ia u nei
legi a evol uţiei formelor organ ice; a ord i n i i i nvariab i l e a acel u i l anţ lung de
cauze şi efecte a i căru i membr i i sunt toate formele organice, vec h i şi noi ... ". 5
S u nt de părere că răspu n s u l l a această Întrebare treb u i e să fie " n u ", i a r
căutarea l eg i i " o rd i n i i i nva riab i l e" a evo l uţiei n u poate fi scop u l metodei
şti i nţifice, i ndiferent dacă este vorba de biologie sau de sociologie. Motivele
mele sunt foarte s i m p le. Evol uţia vieţi i pe pământ sau evol uţia soc ietăţi i
u m ane su nt procese i storice u n ice. P utem p respune că u n astfe l de p roces
se desfăşoară d u pă a n u m ite l e g i c a u z a l : l eg i meca n i ce, c h i m i ce, a l e
ered ităţi i , segregaţiei, a l e selecţiei n atu ra l e etc . Descri erea acestu i proces
Însă nu este o l ege, ci doar o p ropoz iţie i storică s i n g u l a ră . Leg i l e u n iversal e
fac aserţ i u n i despre o ord i ne i nvariab i l ă, potrivit spuselor l u i H u x l ey, deci
despre toate p rocese l e de un a n u m it tip. Este adevărat că nu există u n
motiv pentru care observarea u n u i s i n g u r c a z să n u n e i nc ite s ă form u l ă m
o l ege u n iversa lă, motiv datorită căru i a să n u n i merim tocmai adevăru l .
Este c l a r Însă, c ă orice l ege form u l ată astfel sau p e oricealtă cale, treb u i e
testată de noi i n stanţe Îna i nte de a putea f i l u ată Î n serios d i n p u n ct de
vedere şti i nţifi c . Dar nu putem năzu i la testarea u n e i i poteze u n i versa l e şi
la afla rea u n e i legi n atu ra l e acceptabi l e pentru şti i nţă, atâta vreme cât
su ntem l i m itaţi la observarea u n u i p roces u n i c. Totodată, observarea u n u i
proces u n i c n u n e poate aj uta s ă p revedem dezvoltarea s a u lterioară. C h i ar

5 Vezi T. H. H uxley, Lay Sermons, (1 880), p. 2 1 4 . Credinţa l u i Huxley În exi stenţa unei
legi a evoluţiei surpri nde, având În vedere atitud i n ea sa critică faţă de ideea unei lege a
progres u l u i (inevitabi l). Explicaţia atitud i n i i sale constă nu numai În faptul că făcea o distincţie
netă Între dezvoltare şi progres, ci ş i În faptu l că, d u pă el, Între cele două a r exista puţine
elem e nte comune (pe bună dreptate) . Ana l iza interesantă făcută de j u l ian H uxley procesu l u i
numit d e el "progres evol utiv" (Evalutian, 1 942, p. 559 ff) mi s e pare a adăuga puţin, chiar
dacă aparent treb u i e să rea l i zeze l egătura d i n tre evo l Uţie şi progres. Hux ley admite că
evoluţia este u neori "progresivă", dar de cele mai mu lte ori nu este. ( Pentru aceasta şi
pentru defi niţia dată de H uxley " progres u l u i " vez i nota 85 jos). Pe de altă pa rte, faptu l că
orice dezvoltare " progresivă" poate fi considerată evol utivă, nu este mai m u l t decât un
lucru de la sine Înţeles. ( Faptu l că lanţul tipurilor dom ina nte este progresi v În sensul l u i
Huxley nu Înseamnă probabil decât că,În mod obişnuit, folosim termenu l " tipuri dom inante"
pentru tipurile cu cel mai mare succes, care sunt cele mai " progresive".

77
 KARL R. POPPER

după observarea cea mai atentă a unei l a rve care se dezvoltă n u vom fi
capabi l i să prevedem transformarea ei În fl utu re. Apl i cată l a istoria societăţ i i
u mane - acest domen i u ne i nteresează Î n cazu l de faţă -, ideea noastră a fost
astfel form u l ată de H. A. L. Fischer: "Oamen i i . . . au văzut În istorie un proiect,
un ritm, o structu ră predeterm i n ată . . . Eu văd doar fenomene care se
succedă. . . doar un singur fapt major În raport cu care, pentru că este unic,
nu pot exista generalizări. . . " . 6
Cum s-a r putea răspunde acestei obiecţi i ? Cel care crede Îr, ex istenţa
u nei legi a evo l uţiei poate adopta două poziţi i : poate (a) respi nge teza noastră
că procesu l evol utiv este u n ic, sau (b) susţi ne că se poate observa În proces u l
dezvoltări i , c h i a r dacă este u n i c, o ori enta re, o tend i nţă sau o d i recţie ş i că
putem fo rmu l a o ipoteză care le exprimă, iar apoi să testăm această i poteză
prin experienţa u lterioa ră. Cele două poziţi i , (a) şi (b) nu se exc l u d reci proc .
Poz iţia (a) se Întemei ază pe o idee foarte veche, şi a n u me că c i c l u l vieţi i
- naştere, cop i l ărie, matu ritate, bătrânţe şi moarte - nu ar fi valabi l doar
pentru animale şi pl ante individuale, ci şi pentru societăţi, rase ş i chiar pentru
" Întreaga l u me". Această veche doctrină a fost fo losită de Pl aton pentru
i nterpretarea dec l i n u l u i şi d i spariţiei cetăţi lor greceşti şi a I mperi u l u i Persan . 7
Ea joacă u n rol asemănător şi la Mach iave l l i , Vico, Spengler şi, mai recent,
la Toyn bee În impozantu l său 5tudy of History. D i n punctu l de vedere a l
acestei doctrine, istoria s e repetă, i a r leg i l e cic l u l u i vita l a l civi l izaţi i lor, de
exem p l u , pot fi stu d i ate În acelaşi mod În care este stud i at c i d L : vita ! a l
anum itor spec i i d e a n i male. 6 O consec i nţă a aceste i doctrine, c a 'e n u a fost

6 Vez i H. A. L. Fischer, History of Europe, voi 1, p VII (su b l i n ierile Îm i a;Jarţin). Vez i
şi F. A von Hayek, Op. cit., " Economica " , voI . X, p. 58, care critică Încerca rea " de a găsi
legi acolo u nde prin natura l u crurilor ele n u pot fi găsi te, În succesi u nea fenomenelor
u n i ce şi s i ngu I a re".
7 Pl aton descrie c i c l u l Mare l u i An În Omul politic. Porn i nd de la supoz iţia că tră im În
perioada degenerări i, el apl ică această doctrină În Republica evol uţiei cetăţi lor greceşti,
iar În L egile, I mperi u l u i Persa n .
a Profesorul Toynbee i nsită asupora faptu lui c ă metoda sa constă Î n i nvestigarea empirică
.
a cicl u l u i vital a 2 1 de exemplare a l e spec i i lor biologice " c i vi l i zaţie " . Dar În adopta rea
acestei metode n u pare a fi fost i nfluenţat deloc de dori nţa de a cOhtrazice raţ iona l
argumentaţi a l u i F i scher (citată mai sus); cel puţin nu am găsit i ndicaţ i i În ar.est sens În
comenta rii le sale la această teză, pe care se m u lţumeşte să o resp ingă ca fi ind expres ia
" credi nţei vestice moderne În omni potenţa hazard u l u i " , vezi A 5tudy of History, voi V,
p.4 1 4. Nu sunt de pă rere că această caracterizare ar fi o apreciere j ustă a l u i F ischer, care
spune În continuarea pasaj u l u i citat: " Existenţa progres u l u i este scrisă 'cu l i tere mari ş i
cl are Î n pagi n i l e istoriei d a r progresu l n u este o lege a naturi i . Dobândirile unei generaţi i
pot fi risipite de u rmătoa rea " .

78
 CRITICA DOCTRI N ELOR PRONATU RALISTE

În i ntenţi a părinţi lor ei este aceea că obiecţi a noastră, Întemeiată pe u n icitatea

procesu l u i evol utiv sau istoric, Îş i pierde fo rţa. Nu neg, (şi cu sigu ranţă nici
Fischer n u a dorit să o facă În pasaj u l citat) că i storia se poate repeta u neori În
anumite privi nţe, şi n ici că paralela Între an u m ite tipu ri de even i mente istorice,
de exempl u Între ascensi u nea tiraniei În Grec i a Antică şi În timpu ri l e moderne,
nu ar fi semn ificativă pentru cel care stud iază sociologia puterii pol itice. 9
Este Însă ev ident că În toate aceste c az u ri de repetiţi i s u nt i m p l icate
c i rcumstanţe foarte diferite, care pot execita o i nfl uenţă considerab i l ă asupra
dezvoltării u lterioa re. De aceea nu exi stă motiv ca re să ne determine să
aşteptăm ca un anumit proces care a apărut ca repetare a u nei dezvoltări
istorice să decu rgă În conti nuare paralel cu p rototipu l său . B i neînţeles, dacă
cineva crede În legea cicluri lor vita l e ca re se repetă, o cred i nţă ivită d i n
spec u l aţ i i asupra analog i i l o r s a u preluată di rect d e l a Platon, v a descoperi c u
siguranţă aproape Î n tot locul confi rmări pentru această cred i nţă. Acesta este
doar u n u l d i ntre m u ltiplele caz u ri În care o teorie metafizică este confi rmată
aparent de fapte, fapte despre care, observate mai atent, se va vedea că sunt
sel ectate tocmai În l u mina acelor teori i pe care trebu i e să le verifice. 1 0

9 În biologie situaţia este asemănătoare Î n măsura Î n care o multiplic itate d e evol uţi i
(de diferite genuri, de exemplu) pot fi luate ca fu ndament pentru generalizări. Dar această
comparaţie a evo l u ţ i i lor a condus doar la descrierea tipuri lor de evo l uţie. Situaţia este
s i m i lară cu cea din istoria socială. Se poate constata că anum ite tipuri de eveni mente' se
repetă Într-un loc sau altul, dar di ntr-o astfel de comparaţie nu va rezu lta n i c i o lege care
să descrie cursu l evoluţiei (de exemplu, o lege a cicluri lor de evol uţie) şi n i c i vreo lege care
să descrie cursu l evoluţiei În genera l . Vez i nota 26 jos.
10
Despre aproape orice teorie se poate spune că ea concordă cu mu lte fapte. ACl" ta
este u n u l d i n motivele pentru care despre o teorie se poate spune că este coroborată doar
dacă nu se găsesc fa pte care o i nfirmă, mai degrabă decât dacă exi stă fapte care să o
confirme (vez i secţ i u nea 29 jos şi Logic of Scientific Discovery, În speci a l capito l u l X ). U n
exempl u pentru procedeu l criticat a i c i este, cred, aşa-n umita cercetare empi rică a cic l u l u i
vital a l " spec i i lor
= civi l izaţie" a l u i Toyn bee . E I pare s ă trecă cu vederea faptul c ă a
clas ificat ca fi ind civil izaţ i i doar acele entităţi conforme cu credinţa sa a priori În cicluri
vitale. Profesoru l Toynbee opu ne, de exem p l u , ( ibidem, voI . 1, pp. 1 47 până la 1 49),
" c i v i l izaţ i i le" sale " societăţi lpr pri m itive", pentru a-şi demonstra propria doctrină, conform
căreia acestea două nu pot aparţ i ne aceleiaşi " speci i " , putând aparţine Însă, probabil,
ace l u i aş i " gen ". Dar si nguru l fu ndament a l acestei clas ificări este o intuiţie a natu r i i
civ i l i zaţi i lor. Aceasta s e observă d i n argumentu l s ă u potrivit căru ia ce le două sunt atât de
d iferite cum sunt elefanţi i de iepu ri, un argu ment i ntu itiv, a căru i slăbiciune devine clară
dacă ne gâ ndim la un câine Saint Bernard şi un pec h i nez. Dar Întrebarea (dacă aparţin sau
n u aceleiaşi spec i i ) este i nadmisibilă, pentru că se bazează pe metoda ş i i nţifică de tratare
a grupurilor, ca fiind corpuri fizice sau biologice. Deşi această metodă a fost adesea criti cată
{vezi , de exemplu, F. A. von Hayek, Econom ica, voI. X, pp,41 ffl, această critică nu a pri mit
n i c iodată o repl ică adecvată .

79
 KARL R. POPPER

Să reven i m l a poz iţia (b), la op i n i a că putem d i scerne ş i extrapola

orientarea sau d i recţ i a unei m i şcări evo l u tive. Treb u i e menţionat în p r i m u l
rând că această op i n i e a i nfl uenţat ş i a fo losit l a conso l idarea u n o r i poteze
c i c l i ce reprez e n t â n d poz i ţ i a ( a ) . P rofe s o r u l Toyn bee, de e xe m p l u ,
fu ndamentează poz i ţ i a (a) p r i n u rm ătoare l e teze caracteristice pentru (b):
" c i v i l izaţi i l e nu s u nt stă ri stat ice ale soc i etăţ i i , c i m i şcări d i n a m ice cu
ca racter evo l utiv. E l e n u n u ma i că n u pot sta pe loc, dar nici n u -şi pot
sch i mba d i recţia, fă ră a-şi d i stru ge prop ria l ege de m i şcare " . 1 1 Avem a i c i
aproape toate elementele caracterist i ce poz itiei (b) : i deea dinamicii soc i a l e
(În opoz iţie c u statica soc i a l ă), a mişcării evo l utive a soc i etăţ i l o r ( s u b
i nfl u enţa forţelor soc i a le) ş i i deea direcJiiloda sensului ş i viteze;), a acelor
m i şcări despre care se spune c ă n l;l pot fi reversibile fă ră a Încă l c a legile
de mişcare. Expres i i l e tipă rite c u rs i v sunt pre l u ate d i n fi zică În soc i o l ogie,
i a r această adopta re a l o r a con d u s l a o serie de erori de o prim itivitate
u i m itoa re, dar fi i n d ca racteristice totod ată pentru a b uz u l scientistic de
termen i d i n fi z i că şi astronomie. B i neînţel es, aceste erori au avut puţine
efecte rel e În afara istorici smu l u i . Î n economie, de exem p l u , pentru fo losirea
te r m e n u l u i " dinamică" (În c o m p a ra ţ i e e x p r e s i a deve n ită m o d e r n ă
" macrod i n a m ică") n u este n i m i c de obi ectat, ceea c e vor trebu i să a d m i tă
c h i a r ş i cei c a re n u agreează acest termen. Dar c h i a r şi această uti l izare
prov i n e de l a Încercarea l u i Comte de a apl ica soc i o l ogiei d i stincţia d i n
fiz i că, aceea d i ntre stat ică ş i d i n a m ică, ş i este n eîndoiel n ic faptu l c ă această
Încercare are la bază o gravă eroare. Aceasta pentru că acel tip de societate
numită de sociolog " statică" este analog exact acelor sisteme fizice pe
care fizicianul le numeşte "dinamice" (ch i a r dacă s u nt staţiona re). U n
exem p l u t i p i c este s i stem u l sol a r, p rotot i p u l u m u i s i stem d i n a m i c Î n sensu l
fi z i c i an u l u i , d a r pentru că este repetitiv (sau " staţ i o n a r"), pentru că n u
c reşte şi n u s e dezvo ltă, pentru c ă n u cunoaşte mod ificări a l e structu ri i În
afara acelor sc h i mbă ri ca re nu ţ i n de mecan i ca celestă şi care de aceea
a i c i pot fi n eg l ijate, corespunde fă ră Îndo i a l ă ace l o r sisteme soc i a l e pe
c a re so c i o l og u l l e - a r n u m i " stat i c e " . Acest fa pt a re o i m p o rt a n ţ ă
co n s i d e r a b i l ă · p e n t r u afi r m a ţ i i l e i st o ri c i s m u l u i , p e n t r u c ă s u c c es u l
pred i cţ i i l o r pe termen l u n g a l e astronom i e i dep i nd Î n tota l itate d e acest
caracter repetitiv şi static, În sensu l soc iologu l u i , al s i stem u l u i so l a r; de
faptu l că putem neg l i j a a i c i orice s i mptome a l e u nei dezvo ltări istorice.

11
Toynb,:!e, Op. cit. , val. 1, p. 1 76.

80
 CRITICA DOCTRI N ELOR PRONATU RALISTE

De aceea, cu s i gu ranţă, este g reş i t a p resu p u n e că d i n aceste pred i cţ i i

d i n a m i c e p e t e r m e n l u n g p e n t r u u n s i st e m sta ţ i o n a r a r re z u l t a
posi b i l i tatea u n or p rognoze istorice l a scară l a rgă pentru s i steme soc i a l e
n estaţion are.
Ap l i ca rea a s u p r a s o c i etăţi i a a l to r ter m e n i d i n fiz i c ă e n u m e raţi m a i
d e v r e m e c o n d u c e l a e r o r i a s e m ă n ă t o a r e . D e s e o r i o a s tfe l d e
t ra n s p u n e re este i n ofen s i v ă . N u s e p rod u c e n i c i u n ră u , de exemp l u ,
d a c ă desc r i e m s c h i m b ă r i l e d i n c a d r u l o rga n i z ă r i i soc i a le, a m etod e l o r
d e p ro d u c ţ i e etc . ca m i�cări. D a r n u t reb u i e să u ităm c ă fo l o s i m doar
o metaforă, ş i ma i degrabă u n a în ş e l ăto a re . Pentru c ă , d a c ă În fi z i c ă
v o r b i m . d e m i ş c a re a u n u i c o r p , s a u a u n u i s i stem d e c o r p u r i , n u
i ntenţ i o n ă m s ă s u bînţe l egem c ă acel c o r p s a u s i stem Î n d i s c u ţ i e s - a r
s u p u n e u n e i m od i fi c ă r i i nte r n e s a u stru ctu ra l e, c i d o a r c ă Îş i sc h i mbă
poz i ţ i a Î n re l aţ i e c u u n si stem d e coordon ate ( a l ese a rb i t ra r ) . Î ntr-ij n
m o d tota l o p u s , so c i o l o g u l î n ţ e l ege p r i n " m i ş c a re a s o c i et ăţ i i " o
s c h i m b a re stru ctu ra l ă sau i n tern ă . Î n acord cu aceasta, el va p res u p u n e
c ă o sc h i mbare a soc i etăţ i i treb u i e exp l i c ată p r i n fo rţe, în t i m p c e
fiz i c i a n u l v a p res u p u n e c ă d o a r m o d i f i c ă r i l e m i şc ă r i i , n u m i şc a rea
î n s ă ş i , vor treb u i ex p l i cate în acest m od . ' 2 E x pres i i ca viteza u n e i
m i ş c ă r i soc i a l e, s a u urma, s a u cursul, s a u direcţie s u n t d e asemenea
i nofe n s i ve, atâta vreme cât sunt u t i l i zate pentru a tr a n s m ite o i m p re s i e
i nt u i t i vă , c â n d însă s u nt fo l o s ite c u p retenţ i i şt i i nţifi ce, e l e p u r ş i s i m p l u
dev i n j a rgon s c i e n t i st, s a u m a i exact: j a rgon h o l i st. B i n eînţe l es, orce
t i p de sc h i m b a re a u n u i fa ctor so c i a l m ă s u ra b i l , de exemp l u , c reşterea
demografi c ă , poate fi rep rez en tată g rafi c ca ş i t r a i ecto r i a u n u i corp în
m i şca re. Dar este e v i dent că o astfe l de d i a g r a m ă nu rep rez i ntă ceea
c e se înţe l ege p r i n d i n a m i c a u n e i soc i etăţi - să con s i de r ă m fa ptu l că o
popu l aţ i e staţ i o n a ră t rece p r i ntr-o p refa c e re soc i a l ă rad i c a l ă . Putem,
d e s i g u r, comb i n a un n u m ă r oa reca re de a stfe l de d i ag ra m e într-o u n i c ă
rep rezenta re m u l t i d i m en s i o n a l ă . D a r n u se poate s p u n e despre o astfe l
d e d i a g r a m ă co m p u s ă c ă rep rez i n t ă t ra i ecto r i a m i ş c ă r i i soc i et ăţ i i ,
aceasta n u n e spu n e m a i m u l t decât n e s p u n toate c u rbe l e s i ngu l a re,
nu rep rez i n tă d i n a m i c a " înt reg i i soc i et ăţ i " , ci doar s c h i m b ă r i a l e u n o r

12
Pe baza l eg i i i nerţiei - un exemplu de Încercare tipic " scientistă" de a expl ica
"
" forţele pol itice cu aj utoru l teoremelor pitagoreice se afl ă la nota 9 (cap. I I I ) .

81
 KARL R. POPPER

as pecte sel ectate. I deea însăşi a m i şc ă r i i soc i etăţ i i - i deea că soc i etatea,
aseme n i u n u i corp fi z i c se poate m i şca la fe i ca un întreg pe o a n u m ită
trai ecto r i e ş i într-o a n u m ită d i recţ i e - n u este decât o confu z i e h o l i stă. 1 3
Speranţa că l a un moment d at vom descoperi " l eg i l e de m i şcare a l e
soci etăţ i i ", l a fe l cum Newton a descoperit legi l e d e m i şcare a l e copu r i l o r
fiz i ce, n u este decât rez u ltatu l acestor eror i . D a t fi i n d faptu l că n u există
vreo m i şcare a societăţ i i s i m i l a ră sau a n a l oagă În vre u n sens cu m i şcarea
corp u r i l o r fi zi ce, astfel de l eg i nu există .
Dar, se va obi ecta, existenţa orientări lor ş i ten d i nţelor de sc h i mbare
soc i a l ă este de netăgădu it. O ri ce statistician poate calcu l a astfel de orientări.
Oare aceste ori entări n u sunt comparab i l e cu l egea newto n i ană a i nerţiei ?
Răspu nsu l este u rmăto ru l : orientări l e exi stă sau m a i exact s u poz i t i a u nor
orientă ri este adesea u n i n strument fo l ositor pentru statistică. Oar orientările
nu sunt legi. 1 4 O p ropoz iţie care asertează existenta unei orientări este
existenţi a l ă, n u u n i versa l ă . Pe de a l tă pa rte, o l ege u n i versa l ă nu asertează
exi stenţa, d i n contră : aşa cum s-a arătat la sfârşitu l secţi u n i i 20, asertează
i mp0s i b i l itatea a ceva . O p ropoz iţie care asertează exi stenţa u nei o r i entări
Într- u n a n u m it t i mp ş i loc a r fi, dec i , o propoz iţie istorică s i ngu l a ră, n u o
l ege u n i versa l ă . Sem n i fi c a ţ i a p ractică a acestei s i t u aţ i i l o g i ce a re o
i mporta nţă considerabi l ă : putem întemeia pred i cţ i i l e şti i nţifice pe leg i , dar
n u putem ( d u p ă c u m ştie o r i ce statist i c i a n prevăzător) să l e fu ndăm pe
s i mp l a exi stenţă a orientări lor. O orientare, vom lua c a exem p l u din nou
c reşte rea pop u l aţiei, care a dă i n u i t seco l e sau c h i a r m i l e n i i de-a râ n d u l , se
poate sc h i mba într-o decadă, sau c h i a r mai repede.

1 3 Confu z i a n ăscută din discuţia despre " mi şcare", " forţă ", " d i recţ ie" etc . poate fi
măsurată luând În considerare fa ptu l că renu m itul istoric american Henry Adams spera, cu
toată serioz itatea, să poată determ ina cursul istoriei prin stab i l i rea a două puncte În c u rsul
ei: un punct avea să fie loca l i zat În seco l u l al XVI I I-lea, a l doi lea În propia sa viaţă. Ada ms
Însuşi spune despre acest proiect: "Cu aj utoru l acestor două puncte . . . . el �pera să proiecteze
l i n i i le sale În mod nel imitat În a i nte şi Înapo i " , pentru că, susţinea el, " orice elev pOilte
vedea că omu l ca forţă trebuie eva l l!at urmări ndu-i m i şca rea d i ntr-un punct fix" ( The edu­
cation of Henry Adams, 1 9 1 8, p. 434 f). Ca exemplu mai recent voi cita observaţia l u i
Wadd ington (S cience and Ethics, p. 1 7 f ) potrivit căreia u n " sistem social" este " ceva a
căru i existenţă i mp l ică În mod esenţial mişcarea pe o tra iectorie evolutivă", şi că (p. 1 8 f)
" natura contri buţiei şti i nţei la etică . . . este relevarea naturi i, caracteru l u i şi d i recţiei proces u l u i
evolutiv Î n lume ca Întreg . . . . " .

14 Vez i Logic of Scientific Discovery, secţi unea 1 5, unde este fundamentată considerarea
propoz i ţi i lor existenţiale ca fi ind metafiz i ce (în sensu l de neşt i inţifice). Vez i şi nota 28 jos.

82
 CRITICA DOCTRI N ELOR PRONATURALISTE

Este i m portant de s u b l i n i at că legile şi orientările se deosebesc În mod

radical. 1 5 Este aproape neîndo i e l n i c faptu l că ob i ş n u ita confu z i e între
ori entări şi l egi împre u n ă cu obseNaţ i a i ntu itivă a ori entă ri lor de dezvoltare
(de exemp l u , a progresu l u i te h n i c) a u i n sp i rat doctri n e l e centra l e a l e
evo l uţion ismu l u i ş i istoricism u l u i - doctr i n e l e despre l eg i l e i nexorabi l e a l e
dezvo ltări i biolog i ce ş i n u despre legi l e i revers i b i l e a l e d i n am i c i i soc ietăţi i .
Ace l eaşi confuz i i ş i i ntuiţi i a u i n spi rat ş i doctri n a l u i Comte despre legi l e
su cces i u n i i , o doct r i n ă ca re mai este Încă foa rte i nfl uentă .
D i st i n c ţ i a , re n u m ită d e l a Co mte ş i M i i i încoace, d i n tre legile
coexisten/ei, care a r coresp u nde stati c i i , ş i legile succesiunii, care ar
corespu nde d i n a m i c i i , poate fi i n terp retată, b i n eînţe l es, Într- u n mod
rezonabi l , ca d i st i n cţ i e între l eg i l e care nu i m p l i că conceptu l ti mp, şi legi
În a căror form u l are i ntră timpul (de exem p l u , l eg i l e care vo rbesc desp re
viteze) . 1 6 Dar n u am prezentat Încă toate idei le l u i Comte şi a l e succesorilor
să i . Când vo rbeşte despre l eg i l e succes i u n i i , Comte se referă l a legi care
determ i n ă su cces i u nea seri i l or " d i na m ice" de fenomene în ord i nea în care
l e obse rvă m n o i . Este i mpo rta nt că l eg i l e " d i nam i ce" a l e su cces i u n i i , aşa
cum l e Înţel egea Comte, n u există. Cu s i g u ranţă, ele n u exi stă În cadru l
d i n a m i c i i (mă refer l a adevărata d i n am ică). Cele mai apropi ate acesto ra,
în domen i u l şti i nţe l o r natu r i i , s u nt period i c ităţ i l e natu ra le - a n oti mpu ri le,
faz e l e l u n i i , rec u renţa ec l i psel o r sau poate ba lansarea pendu l u l u i - la
acestea probab i l s-a gândit Comte. Dar aceste period i c ităţi, care În fi z i că
sunt desc rise ca d i n a m ice (dar staţ i o n a re), ar fi În term i nologia l u i Comte
" stat i ce", nu " d i nam ice"; În orice caz cu greu ar putea fi n u m ite l egi (pentru
că dep i n d de cond iţi i l e spec i a l e exi stente În s i stem u l so l a r; vez i secţ i u nea
u rmătoare). Le vo i n u m i " cvasi legi ale succesi u n i i " .
Dec i s i v este u rmătoru l fapt: deşi putem p resupune că orice succes i u ne
actu a l ă de fenomene decu rge conform l egi lor natu r i i , este i m portant să
avem în vedere că practic nici o succesiune, să spunem de trei sau mai

lS O lege poate aserta că În anum ite ci rcu msta nţe (cond iţi i i n iţia le) pot fi descoperite
anum ite orientări , mai m u l t chi ar, după ce o orientare a fost astfel exp l i cată este posibilă
formularea unei leg i corespunzătoare acestei orientări .Vezi ş i nota 29 jos.
1& Este demn de menţionat că teoria ech i l i bru l u i din economie este cu siguranţă dinamică
(În sensul rezonabi l al termen u l u i , nu În cel comtea n), chiar dacă ti mpu l nu apare În ecuaţie.
Această teorie n u spune că ech i l ibru l a fost rea l izat u ndeva , ci doar că orice perturbare (iar
p erturbări le apar mereu) este urmată de o ajusta re - pri ntr-o mişcare Îndreptată spre ech i l ibru.
I n fiz ică, statica este teoria stărilor de ech i l ibru, un sistem static nu s e mişcă.

83
 KARL R. POPP E R

multe evenimente, conectate cauzal, nu decurge conform unei singure

legi a naturii. Dacă vântu l scutu ră un copac �i m ă ru l l u i Newton cade pe
pământ, n i men i nu va nega că aceste even i mente pot fi descrise În termen i i
l egi lor ca u z a l e . Dar n u exi stă o si ngu ră l ege, c u m este cea a gravitaţ i e i ,
n i c i măcar u n s i ngu r set a n u me de l e g i pentru descrierea succes i u n i i actu a l e
s a u conc rete de even i mente l egate cauza l ; Î n afară de gravitaţ ie, ar treb u i
s ă l u ă m Î n con s i derare l eg i l e care exp l ică p res i u nea vântu l u i , m i �cări l e de
scutu ra re a l e ra m u r i i , tens i u nea d i n cod iţa măru l u i , str ivi rea măru l u i În
u rma i m pactu l u i , procesel e ch i m i ce care rez u l tă d i n strivi rea măru l u i etc .
I deea că orice secvenţă concretă sau s ucces i u n e de eve n i mente (În afa ra
acelor caz u ri ca m i �ca rea u n u i pendu l sau a s i stem u l u i so l a r) ar putea fi
desc rise sau exp l icate pri ntr-o s i n g u ră l ege sau pri ntr- u n s i n g u r set de legi,
este fa l s ă . N u ex i stă n i c i legi a l e su cces i u n i i , nici a l e evo l uţi e i .
Totu ş i Comte ş i M i I I a u c o n s i d e rat propri i l e l o r l eg i i sto r i c e a l e
succes i u n i i ca legi care determ i n ă o secvenţă d e even i mente i storice În
ord i nea apariţiei l o r efect i ve, l u cru evident d i n faptu l că M i I I vorbe�te
desp re o m etodă care " con stă În Încerca rea de a descoperi l egea evo l u ţ i e i
prin stu d i u l ş i analiza faptelor genera le a l e i storiei; l ege care, odată stabi l ită,
t rebu ie să ne perm i tă prez i cerea even i mente l o r vi itoa re În acelaşi mod În
care În algebră după ce ne-au fost daJi câţiva membrii ai unei serii infinite
putem descoperi principiul regularităţii formării lor şi anticipăm restul seriei
până la orice număr al seriei dorim" . 1 7 M i I I Îns u ş i are o poz iţie critică faţă
de această metodă; dar critica sa (vez i în cep utu l secţi u n i i 28) adm ite pe
depl i n pos i b i l itatea de a găs i legi a l e succes i u n i i a n a l oge ace l o ra a l e u n u i
ş i r matematic, deşi pune l a îndo i a l ă faptu l c ă " ord i nea succes i u n i i . . . pe
care o prez i ntă i stori a " poate i l u stra " o u n i formitate fi xă", sufi c i entă pentru
a fi comparată cu un ş i r m atemat i c . 1 8
A m văz ut deci c ă n u exi stă legi care să dete rm i ne succes i u nea u nor
astfel de seri i " d i n am ice" de eve n i mente. 19 Pe de a l tă parte, pot ex ista

1 7 MiII, Logic, ca rtea IV, cap X, secţ i u nea 3 . Pentru teoria i u i M i I I despre "efecte le
progresive " În general vezi şi cartea I I I, capito l u l XV, secţiunea 2 f.
18
Se pare că M i I I trece cu vederea faptu l că doar cele mai s i mple şiruri aritmetice şi
geometrice sun! de aşa n atură încât " câţiva membr i i "sunt sufi c i enţi pentru detectarea
"princi p i u l u i " lor. Pot fi construite cu uşurinţă şiruri matematice În care m i i de termeni nu
ar fi sufi cienţi pentru a descoperi legea lor de construcţie - chiar dacă se ştie că (J astfel de
lege exi stă .
19 Pentru abordă rile care se aproprie cel mai mult de astfel de legi vezi secţiu nea 28, În
special nota 29.

84
 CRITICA DOCTRI NELOR PRONATU RALISTE

ori entări de dezvo lta re cu u n astfe l de ca racter " d i n a m i c ", de exe m p l u ,

c reşterea popu l aţi e i . De aceea, se poate p resu pune că M i i i s - a g â n d i t l a
astfe l de orientă ri atu n c i c â n d vorbea despre " legi l e su cces i u n i i " . Această
băn u i a l ă este confi rmată de M i I I în s u ş i atu n c i când descrie propria sa l ege
istorică a progresu l u i ca fi i n d o tend i nţă. Atu nci când discută despre această
" l ege " , îş i exp r i m ă " convi ngerea . . . că tendi nţa genera l ă este ş i va fi ,
făc â n d abstracţie de excepţ i i ocaz i o n a l e şi tem pora re, o ten d i nţă de
îm b u n ătăţ i re - tend i nţa spre o sta re mai feric ită şi mai b u n ă . Aceasta . . .
este . . . o teoremă a şti i nţe i " (şi a n u me a şti i nţei soc i a l e). Faptu l că M i I I
p u n e serios în d i scuţie întreba rea dacă "fenomenele soc i etăţi i u mane " se
rotesc "de-a l u n g u l u n e i orbite " sau dacă se m i şcă progres iv " de-a l u ng u l
u n e i tra i ectori i " 20 concordă c u confu z i a s a fu ndamenta l ă între l e g i ş i
o r i e ntă r i de dezvo l t a re ş i c u i de e a h o l i stă c ă soc i etatea se poate
" m i şca " asemen i u n u i întreg, ca o p l anetă, spre exempl u .
Pentru a evita neînţe l egeri le, do resc s ă afi rm exp l i c i t c ă M i I I şi Comte
au avut contr i b uţi i i m portante în fi l osofi e ş i metodologia şti i nţei, mă refer
în mod spec i a l la rol u l i mportant atr i b u i t de Comte l eg i l o r şi pred i cţi i l or
şti i nţifice, cât ş i l a critica făcută de e l teoriei esenţi a l i ste a cauzal ităţ i i , mă
refer de asemenea, l a doctr i n a ambilor despre u n i tatea metode i şti i nţifice.
Î nsă doctrina lor despre legi l e i sto r i ce de su cces i u ne este, d u pă pe rerea
mea, doa r puţi n mai b u n ă decât o colecţi e de metafo re greş it uti l i zate . 2 1

"
2 0 Ibidem. M i I I distinge două sensuri ale cuvântu l u i "progres : Într-un sens mai larg este
opus m işcării cicl ice, dar nu implică o Îmbunătăţire. (Mi I I discută "Schimbarea progresivă "
În acest sens mai deta l i at În op. cit., cartea I I I , capitolul XV) . În sens mai restrâns termenul
impl ică o Îmbu nătăţ ire. Miii susţine că pers istenţa progres u l u i În sens l arg este o chestiune
de metodă (nu Înţeleg această teză),. iar În sens restrâns, o teoremă a soc iologiei .
2 1 În
mu lte scrieri istoriciste şi evo l u ţ i o n i ste de mu lte ori este greu de d i st i n s unde
metafore le Încetează şi unde Începe teoria serioasă (Vez i, de exempl u , notele 1 0 şi 1 3).
Trebuie sa avem i n vedere chiar posi b i l itatea ca unii istori cişti să nege faptul că ar ex i sta o
d ist incţie Între metaforă şi teorie. Să luăm În consi derare, de exempl u , următoarea afi rmaţie
a psihana l i stei Dr. Ka rin Stephen : "Recunosc că expl icaţia modernă pe care am Încercat să
o form u l ez poate să nu fie mai mult decât o metaforă. Nu cred ca trebuie să ne jenăm . . .
pentru ca i poteze le şt i i nţ i fice se bazează de fa pt pe metafore. Ce a l tceva este teoria
ondulatorie a l u m i n i i . . ? (cp.Waddi ngton , Science and Ethics, p.80 şi de asemenea p. 76
.

despre gravitate) . Dacă metoda şti i nţei ar mai fi i ncă aceea a esenţial ismu l u i , dec i, metoda
care pune Întrebarea "Ce este " (compară cu secţiu nea 1 O sus) şi dacă teoria ondu latorie a
l u m i n i i ar consta În propoz iţia esenţi a l istă că l u m i n a este o mişcare ond u latorie, remarca
ar fi i ntemeiată . În rea l itate Însă, una di ntre di sti ncţi ile esenţiale d i ntre ps i h a n a l i ză şi teoria
ondulatorie a l u m i n i i constă tocma i În faptu l ca psi hanal iza mai este Încă În mare masură
esenţial istă şi metaforică, teoria ondulatorie a l u m i n i i , di mpotrivă .

85
 KARL R. POPPER

2 8 . Metoda reducţiei. E xplicaţia

cauzală. Predicţie şi profeţie. Di ntr-o a n u m ită
perspectivă, i m portantă, critica mea la ad resa doctrinei despre l eg i l e i storice
ale su cces i u n i i este Încă neconc i u dentă . Am În cercat să arăt că "di recţi i l e "
sau "tend i nţe le " pe care istoricişti i le disting În succes i u nea de eveni mente
n u m ită istorie nu sunt legi, ci cel m u lt orientări . Am arătat de ce o orienta re,
În opoziţie cu l eg i l e, nu trebuie folosită În genera l ca bază pentru pred i cţi i l e
şti i nţifice.
Dar la această critică M i I I ş i Comte, s i ngu r i i d i ntre i storicişt i , ar m a i fi
putut da o repl ică. M i I I , probabi l , ar fi recu noscut Într-o a n u m ită măsu ră o
confu z i e Între legi şi orientă r i . D a r, pe de a l tă parte, ar fi putut să ne
rea m i ntească p rop r i a - i c r i t i c ă a d resată acel ora care a u confu ndat o
" u n i formitate a succes i u n i i istorice " cu o adevărată l ege a natu r i i , că a
prevenit exp l i cit asupra faptu l u i că o astfel de u n i form i tate poate fi doar o
l ege e m p i r i c ă " 22 (termen u l este o a rec u m a m ă g itor) ş i că n - a r treb u i
considerată certă Îna i nte de a fi fost red usă " pe baza concordanţei ded ucţiei
a priori cu evi denţa i storică " l a statutu l unei adevărate l egi a natu r i i . E I ar
fi putut să ne rea m i ntească şi faptu l că a formu l at " regu l a i mperativă de a
nu i ntrod u ce n i c iodată n i c i o genera l izare d i n i storie În soc i o logie, dacă
n u se pot da suficiente mot i ve În acest sens " 2 3 - ş i a n u me ded ucând-o d i n
adevă rate l e legi a l e natu r i i , care pot fi demonstrate i ndependent. ( Leg i l e
l a care s e referea erau ce le a l e " n atu ri i u m ane " , dec i , a l e ps i ho l ogi e i ) . M i I I
a n u m it acest procedeu d e red u cere a genera l izări lor i storice, sau d e a l t
t i p, l a l egi d e mai mare genera l itate: " metoda i nvers ded uctivă " , reco­
mândând-o ca s i n gu ra metodă istorică şi soc i o l ogică corectă .
Ad m i t că ex i stă o oa recare fo rţ5 În această rep l i c ă . Dacă am reu ş i să
red ucem o o r i entare l a u n set de legi, atu n c i am fi Înd reptăţ iţi să fo l os i m

2 2 Acest citat şi urmatoru l sunt din M i i i , Logic, cartea VI, cap X, secti unea 3. Consider
expres i a " l ege empirica " (folosit de M i i i pentru a denumi o l ege cu n i ve l scazut de
genera l i tate) ca nepotrivită pentru că toate leg i l e şti inţ ifice sunt empirice; toate sunt acceptate
sau respi nse pe baza evidenţei empirice. (Pentru " leg i l e empirice " a l e l u i M i I I , vezi şi Op.
cit., cartea I I I , cap.VI şi cartea VI, cap. V, sec!. 1 ). Distincţia l u i M i I I a fost acceptată de C.
Menger, care opune "legile exacte " "legi lor empirice " ; vez i The Col/ected Works, voI . I I ,
pp38 ff şi 259 ff.
2 3 Vezi M i I I , Op. cit. , cartea VI, cap. X,secţiu nea 4, şi de asemenea Comte, Cours de
philosophie positive, IV, p. 3 3 5 .

86
 CRITICA DOCTR I N ELOR PRONATURALISTE

această orientare, asemen i u n e i legi, ca bază pentru pred i cţi i . O astfel de

red u cţie sau ded u cţie i nversă ar contri b u i În mare mas u ră la depăşi rea
prăpast i e i d i ntre legi şi orientă r i . Fo rţa acestei repl ici Îi este dată şi de faptu l
că metoda " deducţiei inverse " a l u i M i I I este o descriere corectă (ch iar dacă
fragmentară) a unei proceduri uti l izate nu n u m a i În şti i nţele sociale, ci În
toate şti i nţel e şi anume Într-o măsu ră m u l t mai mare decât o estima M i I I .
Î n c i uda acesto r fapte p e care l e adm it, c red totu şi c ă rămâne co rectă
c r i t i c a mea, şi că confu n d a rea i sto r i c i stă a l eg i l o r cu o r i entări l e este
nej u stifi cată. Da r pentru a demonstra acest l u c ru este necesa ră o a n a l iză
atentă a metodei reducţiei sau ded u cţ i e i i nverse.
Se poate spune că şti i nţa se confruntă În fi ecare moment al dezvo l tă r i i
ei c u p robleme. Ea n u poate p l eca d e l a observaţ i i sau d e l a "co lecta rea
de date " , c u m cred u n i i metodolog i . Î nai nte de a putea adu n a date, i nteres u l
n ostru pentru date de un anumit tip treb u i e să f i e trez it; problema se ive�te
Întotdeauna prima. Probl ema, la rân d u l său, poate fi provocată de ceri nţe
practice, de convi ngeri şt i i nţifi ce sau preşti i nţifice, care d i ntr- u n motiv sau
a l tu l par a necesita o revizu i re .
O prob lemă şti i nţifică se naşte de reg u l ă d i n neces itatea u nei explica,tii.
U rmându-I pe Mi I I , vom d i sti nge Între două caz u ri fu ndamenta l : exp l i caţia
u n u i eveni ment i nd i vidual sau si ngu lar specific ş i exp l i caţia u nei regu larităţi
oarecare, sau l eg i . M i I I fo rm u lează astfe l : " U n fapt i n d i v i d u a l este socotit
a fi exp l i cat, dacă este arătată cauza sa, deci menţionând l egea sau leg i l e
pentru care apariţia s a este o i n stanţă. Astfe l , u n i n cend i u a fost exp l i cat În
momentu l În care s-a demonstrat că s-a ivit În u rma căderi i u nei scântei pe
o grămadă de combusti b i l ; şi Într- u n mod s i m i l a r se va spune despre o
l ege . . . că a fost exp l i cată când se apel ează la a l tă lege sau la a l te legi
pentru care l egea În cauză este doar u n caz, ş i din ca re ar putea fi ded usă " . 24
Exp l i caţia leg i i este un caz al "deducţiei inverse " şi , de aceea, este importantă
În acest context. l nterp reta rea dată de M i I I exp l icaţ i e i , sau, mai exact .
exp l i caţiei cauza le, este acceptab i l ă În esenţă.
D a r, pentru a n u m ite scopu ri, nu este suficient de prec isă, şi această
l i psă de prec i z i e j oacă un ro l i m portant În prob lema care ne preocupă
a i c i . De aceea, voi refor m u l a problema şi voi evidenţia d i ferenţele Între
perspectiva l u i M i I I şi a mea . Sunt de părere că a da o exp l i caţie cauzală

24 M i I I , Op. cit., cartea I I I , cap. X I I , secţiunea 1 . Pentru derivare sau "deducţia i n versă
"
a ceea ce el n u meşte " legi empirice " , vezi de asemenea şi cap. XVI, secţiunea 2 .

87
 KARL R. POPPER

unui anumit eveniment spec ific Însea m n ă a deduce o proproz iţie c a re

desc rie acest even i ment d i n două t i p u ri de prem ise: d i n legi u n i versa l e ş i
d i n propoz i ţ i i singul are sau specifice p e care l e putem n u m i cond iţi i i n iţ i a l e
spec ifice . Putem spu ne, de exem p l u , că am dat o exp l i caţie cauz a l ă pentru
ru perea u n e i aţe, dacă descoperim că această aţă poate ţ i ne doar o greutate
de u n k i l ogram şi au fost agăţate de ea două k i lograme. Dacă a n a l izăm
această expl icaţie cauzală, vom descoperi că sunt i m p l i caţi doi constftuenţi
d i feriţi : ( 1 ) i poteze care au ca racteru l l eg i l o r u n i versa l e ale natu ri i , În acest
caz : " Pentru o rice aţă cu o structu ră dată s (determ i n ată de materi a l ,
d i a metru etc .) exi stă o greutate ca racteristică w , astfel Încât aţa s e v a rupe
dacă este agăţată de ea o g reutate care depăşeşte w " ş i " Pentru orice aţă
c u st ru ctu ra s 1 , greutatea c a racteristică w cântăreşte un k i logram " (2)
propoz iţi i si ngu lare - cond iţi i i n iţ i a l e - care s e referă l a eve n i mentu l par­
ticu l a r În d i scuţie. Î n caz u l nostru avem p robabi l două propoz iţi i : "Aceasta
este o aţă c u structu ra s 1 " ş i "G reutatea agăţată de ea a fost de două
k i l ograme" . Astfel, avem două părţi diferite, două tipuri diferite de propoz iţi i
ca re p rod u c Împreu n ă o exp l i c aţ i e c a u z a l ă com p l etă: ( 1 ) Propoziţii
universa le cu caracter de legi ale na turii, şi (2) propoziţii singulare
referitoare la cazul specia l avut În discuţie, numite "condiţii iniţiale ". D i n
legi l e u n iversa l e ( 1 ) putem ded u ce cu ajutoru l co n d i ţ i i l o r i n iţ i a l e ( 2 )
u rmătoa rea propoz iţie s i ngu l ară (3) "Această aţă s e v a ru pe " . Vom putea
n u m i această concluzie (3) şi prognoză specifi că. Condiţ i i l e i n iţiale ( mai
exact, situaţia desc risă de ele) sunt n u mite de obicei cauza even i mentu l u i În
d i scuţie, i a r prognoza (sau m a i degrabă even i mentu l descris de prognoză) :
efect. Noi spunem, de exem p l u , că agăţa rea u nei greutăţi de două k i l ograme
de o aţă , care rez istă doar l a u n ki logram a fost cauza, iar ruperea, efectu 1. 25

2 5 Acest pa ragraf care conţi n e a n a l i z a unei expl icaţ i i cauzale a u n u i even iment spe­
cific este prelu ată aproape cuvânt cu cuvânt d i n L ogic of Scientific Revolution, secţ i u nea
1 2 . Î n prezent sunt În c l i n at să propun o defi n iţie a "cauzei " care se bazează pe semantica
lui Tarski (pe care nu o cunoşteam I.a vremea când am scris Logica cercetări,) . Această
defi n i ţ i e ar a răta aprox i m ativ a stfe l : Even i m entu l ( s i ngu l ar) A este n u m i t c a u z ă a
even i mentu l u i (singu l a r) B dacă şi n u m a i dacă d i ntr-o mu lţime de propoz i ţ i i � n i versa le
adevil rate ( legi ale natu r i i ) rezu ltă o i m p l icaţie materială, a l cărei antecedent este desemnat
de A ş i a l cărei con secvent este desemnat de B . Î n mod s i m i lar putem defi n i conceptu l de
"cauză acceptată şt i i nţific " . Pentru concept u l semantic de dese m n a re vezi Carnap,
Intoduction to Semantics, ( 1 942). Se pare că defi n iţia de m a i sus poate fi perfecţion ată
"
fo losind ceea ce Carnap numeşte "con cepte absol ute . Pentru câteva observaţ i i i storice
privitoare la problema cauzei vez i nota 7, cap . 1 S, vol . l l d i n Societatea deschisă şi quşmanii
ei .

88
 CRITICA DOCTR I N ELOR PRONATURAl /STE

o astfel de expl icaţie cauzală va fi , des igur, acceptabi l ă şti inţific doar dacă
legile u n iversal e sunt bine testate şi coroborate şi dacă avem de asemenea
u nele evidenţe i ndependente În favoarea acestu i caz, adi că a condiţii lor i n iţiale.
Î n a i nte de a trece la expl icaţ i a cauzal ă a reg u l arităţi lor sau legi lor trebu ie
să s u b l i n ie m că d i n ana l i z a noastră referitoare la exp l i caţia even i mentelor
si ngu l a re rez u l tă m a i m u lte aspecte. Î n prim u l râ nd, n u putem vorbi despre
cauză şi efect p u r şi s i m p l u , ci trebu i e să spu nem că un even i ment este
cauza sau efectu l a l tu i eve n i ment În fu ncţie de o l ege u n i versa l ă . Aceste
l egi u n ivers a l e l e considerJm ca fi i nd su bÎnţe l ese şi n u le fo losim În mod
conştient. Î n al doi lea rând, fo losi rea u nei teori i pentru predicJia u n u i
even i ment specific este doar u n a l t aspect a l fo los i ri i e i pentru explicarna
u n u i astfe l de even i m e n t . Ş i p e n t r u că testă m o teo r i e c o m p a rd n d
even i mente l e prez i se cu ce le observate, a n a l iza noastră v a a răta ş i c u m
teo ri i l e pot f i testate. Fapt u l c ă fo l os i m o teorie Î n scop u l exp l i caţi e i ,
pred i cţiei s a u a l testări i dep i nde de interesu l nostru, de ce propoziţi i
con si derăm ca fi i nd date sau neprob lematice şi ce propoz iţi i considerăm că
neces ită o crit ică mai amănu nţită ş i verificare (vez i secţ i u n ea 29).
Expl icaţia cauzal ă a u nei regularităJi, desc risă de o lege u n iversal ă, se
deosebeşte Într-o oarecare măsu ră de aceea a unui even i ment singu lar. La
prima vedere s-ar putea crede că sunt analoge şi că legea În d i scuţie trebuie
dedusă d i n ( 1 ) legi mai genera le şi (2) d i n a n u m ite cond iţii speciale care
corespund condiţi i l or i n iţiale, dar care nu sunt s i ngu l are şi care se referă la
u n anu mit tip de situaţie. Acesta nu este Însă caz u l de faţă pentru că, condiţi i l e
speciale (2) trebu ie să fie cupri nse exp l i c it În form u l area legi i pe care dorim
să o expl icăm; altfel această lege ar contraz i ce pur ş i s i m p l u pe (1 ). ( De
exemplu, dacă am dori să expl icăm cu ajutoru l teoriei newtoniene legea că
toate corpu r i l e se mişcă pe orbite e l i ptice, va trebu i să introd ucem, În pri m u l
râ nd, expl icit Î n form u l a rea acestei legi, cond iţi i l e Î n care Îi putem aserta
va l id itatea, eventual În u rmătoarea formă : Dacă mai mu lte pl anete, suficient
de depărtate În spaţiu, Încât atracţia lor reciprocă să fie foarte m i că, se mişcă
În j u ru l u n u i soare m u lt mai greu, atu nci fiecare se va m işca aproxi mativ pe
câte o orbită el iptică cu soarele pe u n u l d i ntre focare. Cu a lte cuvi nte,
form u l area l egi i u n iversale pe care vrem să o exp l icăm, treb u i e să conţină
toate cond iţi i l e va l id ităţi i sa le, pentru că altfel n u o putem aserta În mod
u n i versal (sau, cum spune M i I I : necond iţionat) . Î n acord cu aceasta, exp l i caţia
cauzală a unei regu larităţi constă În deducţia u nei legi (care conţi ne condiţi i le
În care regularitatea asertată este valabilă) d i ntr-un sistem de legi mai generale,
care au fost testate şi confi rmate i ndependent.

89
 KARL R. POPPER

Comparând acu m propria anal iză a exp l i caţiei cauzale cu cea a l u i M i I I ,

vom observa c ă nu ex istă o deosebi re majoră Î n ceea c e priveşte reducţia
legi lor l a legi mai generale, dec i , În expl icaţia cauzală a regu l arităţi lor. Î nsă
atunci când M i I I d i scută exp l i caţia cauzală a evenimentelor singulare nu
face o d isti ncţie netă între (1 ) legi u n iversale şi (2) condi ţ i i i n iţiale spec ifice.
Acest l u cru se datorează în mare măsu ră l i psei de c l a ritate În fo los i rea de
către el a termen u l u i "cauză " , pri n care u neori înţelege eveni mente s i ngu l a re,
iar alteori legi u niversale. Vom arăta, În conti nuare, În ce mod această situaţie
afectează exp l icaţia sau red ucţia " orientărilof' .
Po s i b i l itatea logică a u n e i red ucţi i sau exp l i caţ i i a orientări l o r este În
afara ori cărei Îndoiel i . Să p resupu nem, de exem p l u , că am observa că
toate p l a nete l e se aprop i e p rogresiv de soa re . Î n a cest caz si stem u l so l a r ar
fi u n s i stem d i n a m i c În sensu l l u i Co mte; ar avea o dezvo ltare sau o isto r i e
cu o o r i entare prec isă. Această orientare poate fi cu u ş u r i nţă exp l i cată În
fizica newtoniană prin su poziţia pentru care putem găsi probe i ndependente
- că spaţ i u l i nte rplaneta r este u m p l ut cu o oa recare materie rez istentă, c u
u n an u me gaz, de exemp l u . Această supoz iţ i e ar f i o nouă con d iţie i n i ţ i a l ă
spec ifică, p e care trebu i e să o adăugăm condiţi i l or i n i ţ i a l e obişnu ite, care
stabi l esc poziţi i l e şi momentele c i netice a l e p l a netelor l a u n moment dat.
Atâta vreme cât noi l e cond i ţ i i i n iţ i a l e persi stă, ar trebu i să avem de-a face
cu o s c h i m b a re s i stemat i c ă s a u o o r i e n t a r e . D a c ă p res u p u n e m , În
conti n u a re, că sch i m ba rea este mare, atu nci treb u i e să a i bă o i nfl uenţă
s i stematică foa rte pro n u nţată asupra bio logiei şi istoriei d i feritelor spec i i
d e p e pămâ nt, i n c l i s i v asupra istoriei spec iei umane. Aceasta arată c u m
am putea exp l ica În p r i nc i p i u a n u m ite ori entări evol utive şi i storice, c h i a r
"orientă ri genera le " , dec i , o r i entă ri care pers i stă d i nco l o de dezvo ltarea
l u ată În considera re. Este evident că aceste orientări ar fi analoge sem i l eg i lor
succes i u n i i (periodicitatea anoti mpuri lor etc .), menţionate În succesi u nea
precedentă, cu deosebi rea că ar fi "d i nam ice " . De aceea, ele ar corespu nde,
chiar mai exact decât sem i leg i l e "statice " , idei vagi a l u i Comte şi M i I I despre
legi l e de succes iune evo l utive sau istorice. Dacă acum avem temei u r i să
presupu nem pers istenţa cond iţi i lor i n iţiale rel evante, atunci, evident, vom '
presupune că aceste orientări sau " sem i legi di namice " vor persista, astfel
Încât pot fi uti l izate asemen i legi lor,drept bază pentru pred icţi i .
Este neîndoielnic faptu l c ă astfel de orientări explicate (cu m le putem
numi), sau orientări le pe cale de a fi exp l icate joacă u n rol important În teoria
evol utivă modernă. Lăsând l a o pa rte u n n u m ăr de astfe l de orientări,
aparţi nând evol uţiei a n u m itor forme biologice, c u m ar fi scoic i l e şi rinoceri i,

90
 CRITICA DOCTRI N E LOR PRONATURALISTE

devine tot mai evident că o orientare genera l ă spre un număr şi o varietate

crescândă de forme biologice, care se desfăşoară într-un domeniu extins de
condiţi i ale med i u l u i ambiant, devine expl icabilă În termen i i l egi lor biologice
(legi lor biologice l i se alătu ră condiţi i le i n iţi ale, care fac anumite supoz iţi i
referitoare la mediul terestru al organismelor, şi care, împreu nă cu legi le, i mpl ică,
de exemplu, acţiunea acel u i important mecanism numit "selecţie naturală " ). 26
Toate acestea ne pot apărea ca fi i n d împotriva propri i l or a rgumente ş i
în favoarea l u i M i I I ş i a i sto ri c i s m u l u i . Totuşi, a i c i n u este c a z u L Ori entă r i
exp l i cate ex i stă într-adevăr, dar d u rata lor dep i nde d e d u rata a n u m itor
cond iţi i i n iţ i a l e specifice (care la rând u l lor pot fi orientări).

26 Pentru o abordare a orientări lor evolut ive vez i J. Hux ley Evolution, ( 1 942), cap. I X .
În ceea c e pri veşte teoria l u i Huxley privitoare la progresu l evolutiv (Ibidem, c a p . X) sunt
de părere că ceea ce se poate afirma În mod rezonab i l este că orientarea genera lă spre o
varietate crescândă de forme etc. perm ite aserţiu nea că "progresul"(defi n iţia dată de Huxley
va fi di scutată mai jos) uneori apare, a lteori nu; că evoluţia unor forme uneori este progres ivă,
fără ca a celor mai mu lte să fie astfel; şi că nu există un temei genera l conform cu care să
ne aşteptă m ca În viitor să apară forme mai evoluate (compară cu afi rmaţia l u i Hux ley, de
exemplu ibidem, p . 5 7 1 ; că progresu l este cu desăvârş ire improbabi l dacă toată rasa umană
va fi nimici tă. Deşi argumentele lui H u x ley nu m-au convi ns, totuşi ele conţin o } mplicaţie
pe care sunt Încl i nat să o accept, ş i anume că progresul bi ologic este accidenta l). I n privinţa
definiţiei date de Hux ley progres u l u i evolut iv, ca fi ind randament biologic universal cresc â nd ,

dec i control crescând şi independenţă de med i u , am i mpres ia că a reu şit Într-adevăr să

exprime În mod adecvat in tenţ i i le multora care au uti l izat acest termen . Chiar ma i mu lt,
termen i i folosiţi În defin iţie nu sunt, recu nosc, a ntropocentrici, ei nu se bazează, potri vit
istoric ismu l u i , pe u n iformitatea genera lă a n a t u r i i, pe observarea - sau, mai exact,
presupoz iţia - faptu l u i că În c i rcu mstan ţe s i m i l a re se vor produce eveni mente s i m i lare.
Acest pri n c i p i u , con s i derat a fi i n vari a b i l În spa ţ i u şi timp, reprez i ntă fundame n t u l
metodologic a l fiz i ci i . Istoricismul subl i n iază c ă acest principiu este cu necesitate inuti l izabi I
În soc iologie. Circumsta nţele s i m i lare apar doar În cadru l unei singure perioade istorice.
Ele nu persistă de la o perioadă istori c ismu l u i , o metodă care ignoră aceste l i m itări şi
Încearcă genera l i za rea regu la rităţi lor soc i a l e va presupune i m p l i c i t că reg u farită ţi le re­
spective sunt perene, astfel o perspect ivă n a i vă metodo logic - con cepţ ia că metoda
genera l izării d i n fizică poate fi pre l uată de şt i i nţel e sociale - va produce o teorie soc iologică
fa lsă care poate duce l a confu z i i peri c u l oase. Această teorie respinge ideea dezvoltări i
societăţii sau a tr·a nsformări i ei semnificative, neagă faptu l că dezvoltări le, dacă ex istă, ar
putea afecta regularităţi le fu nda menta l e a le vieţ i i socia le. Istoricişt i i evidenţiază În replică
o eva luare. Şi totuş i, a numi o creştere În rândament sau a dom inaţiei "progres", m i se pare
a exprima o eva l uare, şi o an ume credi nţa că eficienţa sau contro l u l sunt sal utare, şi că
extinderea vieţ i i şi supunerea materiei nev i i este dezira b i l ă . Cu siguranţă Însă, este posibilă
adoptarea unor va lori foarte diferite. De aceea, nu cred că afi rmaţi a l u i Huxley, conform
căreia el ar fi dat o "definiţie obiectivă " a progresu l u i evol utiv, l i beră de antropomorfism ş i
d e judecăţi de va loare este teme i n ică ( Ibidem, p. 559 şi d e asemenea p. 5 6 5 ; argu mentarea
Împotriva viz i u n i i l u i J . 8 . S.Ha ldame că i deea de progres ar fi antropocentrică).

91
 KARL R, POPPE R

M i i i ş i cei l a lţi i storic işti trec cu vederea dependenJa orientărilor de

condiJiile iniJiale. Ei operează cu orientări le ca şi când ar fi necond iţionate,
asemen i leg i lor. Confuzia Între orientări şi legi 2? îi determ i nă să c readă că
există orientări necond iţionate (şi de aceea generale) sau , s-ar mai putea
spune, "orientări absolute" , 28 de exempl u , într-o orienta re istorică genera l ă
spre progres - " 0 tendinţă înd reptată spre u n stad i u m a i bun şi mai fericit " . Ş i
dacă pleacă mai ales de l a o "reducţie " a tendi nţelor lor l a l e g i , ei cred c ă
aceste tendi nţe pot f i derivate nemij locit doar d i n l egi u n i versa le, d e exem p l u
d i n leg i l e ps i hologiei ( s a u a l e materi a l ismu l u i d i a lectic etc.).
Se poate spune că aceasta este eroarea fu ndamenta l ă a i storic ism u l u i .
"Legile sale de dezvoltare" s e dovedesc a fi orientări absolute, orientări care,
asemen i legi l or, nu depind de cond iţi i i n iţiale şi care ne poartă i rezi sti b i l
într-o a n u m i tă d i recţ i e a v i i t o r u l u i . E l e c O ll s t i t u i e b a z a p rofeţi i l o r
necondiţionate, opuse predicJiilor şt i i nţifi ce cond iţionate.
Ce ar fi de spus despre aceia care observă că orientări l e depind de condiţi i
şi care încearcă să descopere aceste cond iţi i şi să le fo rm u leze expl i c it ?
Răspu nsu l m e u este că aici n u po lemizez cu ei . D i n contră, n u poate f i pus l a
îndo i a l ă faptu l c ă exi stă orientă ri d e dezvo ltare. D e aceea, avem difi c i l a
sarcină d e a le exp l i ca p e cât putem d e bi ne, deci stab i l i m pe cât s e poate de
exact cond iţi i le în care acţionează . (Vez i secţi u nea 3 2 ) . 29
Esenţ i a l este că aceste cond i ţ i i pot fi o m i s e foa rte u şor. Exi stă, de
exem p l u , ten d i n ţa de "acu m u l a re a m i j l oace l o r de prod ucţie " (potr ivit l u i
Marx). Dar este greu d e c rezut c ă această cred i nţă v a pers i sta în caz u l

2 7 Faptu l c ă l a M i I I această confuzie poa rtă vina princ i p a l ă pentru cred i nţa sa În existenţa
"ori entă ri lor absol ute " dev i ne evi dent d i n anal iza cap, XVI, ca rtea I I I a Logicii sale.
28
E x i stă teme i u r i logice pentru desem n a rea cred i n ţei Într-o ori entare abso l u tă ca
neşt i i nţifică sau metafizică (compa ră cu nota 1 4 sus), O astfel de orientare poate fi expri mată
printr-o propoz i ţ i e exi stenţ i a l ă nespecifică sau genera l i zată ( "Exi stă orienta rea aceea � i
aceea " ) , ca re n u poate f i testată, pentru c ă n i c i o observaţie a unei deviaţi i d e la ori entare
nu poate i nfirma această propoz iţie, pentru că Întotdeauna putem spera că "pe o durată
ma i I U f) gă de timp " deviaţi i În di recţia opusă vor restabi l i ec h i l ibru l . .
29 Dacă reuş i m să determ i n ă m cond iţi i le s i ngu lare complete sau sufi c iente c , a l e unei
ori entă ri singulare t , atu nci putem form u l a u rmătoa rea lege un iversa lă: " De fieca re dată
când vor exista cond iţi i de tipul c , va exi sta o orientare de t i p u l t". I deea un'ei astfe l de legi
este i reproşabi l ă din pu nct de vedere logic, se deosebeşte Însă foarte mult de ideea l u i
Comte şi M W referitoa re la o lege a succes i u n i i ca re, asemeni unei orientări absol ute, sau
unei legi a succes i u n i i matemat i ce, caracterizează mers u l genera l al eveni mente l or. Î n
afa ră de ace;lsta se pune Întrebarea: Cum putem stabi l i că sunt sufi c i ente cond i ţ i i le noastre?
sau: Cum putem testa o lege care are forma ind icată mai sus? (Nu trebu ie u i tat că d i scutăm
a i c i poziţia (b) din secţ i unea 2 7, care i m p l ică ideea că orientarea poate fi testată), Pentru a

92
 CRITICA DOCTR I N ELOR PRONATU RALISTE

unei popu l aţi i În scădere, iar o astfe l de scădere poate, la rându l ei, IjE;pi nde
de condiţi i extraeconom i ce, de exempl u , de i nvenţi i Întâmpl ătoare sau de
impactu l d i rect, fiziologic (eventua l bioch i m ic) al u n u i med i u i ndustrial izat.
Există chiar nenumărate condiţi i posibile de acest tip şi dacă suntem În căutarea
adevăratelor cond iţi i ale unei ori entări, trebu ie să ne dăm necontenit si l i nţa
de a i magi n a condiţi i În care ori entarea În cauză ar d i spărea. Tocmai acest
l uc ru istori cistu l nu-I poate face. EI crede cu stărui nţă În orientarea sa favorită,
iar condiţi i l e În care aceasta ar d i spărea sunt de neconceput pentru el . Am
putea spu ne că m i zeria i stori c i sm u l u i este m i zeria l i psei de imagi naţie.
I storicistu l Îi critică necontenit pe aceia care n u-şi pot i magina sch i mbări În
l u m i le lor m i c i ; În rea l itate Însă, tocmai istoricistu l u i pare a-i l i psi imagi naţia,
pentru că nu-şi poate i magi na o sch i mbare În condiţi i l e sch i mbări i .

29. Unitatea metodei. Am s u gerat Î n secţ i u nea

precedentă că metodele ded u ctive a n a l i zate mai sus sunt l a rg uti l i zate şi
i mportante - c u mu lt mai mu lt decât, de exemp l u , a c rezut vreodată M i i I .
Vo i dezvolta, Î n cont i n u a re, această sugest i e pentru a aru nca o l u m i n ă
asu pra d i sputei d i ntre natu ra l i s m ş i ant i n atu ra l i sm. Î n această secţ i u ne voi
propune o doctr i n ă a u n ităţi i metode i , adică vo i propu n e o perspecti vă
conform căre i a toate şti i nţe l e teoret ice ori genera l i z atoa re uti l izează
aceeaş i metodă, fie el e şti i nţe ale natu r i i ori şti i nţe soc i ale. (Mă voi ocupa
de şt i i nţele i sto rice abia În secţ i u nea 3 1 ) . Totodată, voi aborda unele d i n
ace l e doctri n e istoriciste p e care n u le-a m exa m i nat Încă sufici ent, c u m a r
f i prob lemele genera l i z ăr i i , esenţi a l ism u l , ro l u l p e care Î I joacă înţel egerea
i ntu itivă, i n exactitatea pred icţ i i l o r, prob lema complex i tăţi i şi apl icab i l itatea
metode lor cantitative.

testa o astfel de l ege trebuie să Încercăm d i n răsputeri să producem condiţii În care n u este
va labi!ă; in acest sens, trebu ie să Încercăm să arătăm că condiţi i le de tipul c sunt insuficiente,
şi că, chiar În prezenţa lor, o orientare cum ar fi t nu apare de fiecare dată. O astfei de
metodă (schiţată În secţiunea 32) ar fi i reproşa b i l ă . Ea nu este apl ica b i l ă Însă orientări lor
absol ute a l e isto r i c i stu l u i, pentru că acestea sunt fe nomene concom i tente necesare şi
omniprezente a le v ieţi i soc i a l e şi n u pot fi e l i m i n ate prin n i c i o i ntervenţie În condiţi i l e
sociale. (Aici putem observa d i n nou caracterul "metafi zic " a l credi nţei Î n orientări care n u
sunt specifice, c i genera le. Propoz iţi i l e care exprimă o astfel d e credi nţă n u pot f i testate.
Vez i şi nota precedentă). ...

93
 KAR L R. POPPER

Nu am i ntenţia să afi rm că n u exi stă propri u-z is d i ferenţe Între metodele

şti i nţelor teoretice a l natu r i i şi a l e soc i etăţi i . Asemenea diferenţe există În
mod clar chiar şi Între d i verse şt i inţe a l natu r i i , ca ş i Între d i versele şti i nţe
soc i a le. (Compară, de exemplu, anal iza concu renţ i a l ă de piaţă cu cerceta rea
l i mbi lor roman ice) . Dar sunt de acord cu Comte şi M i l l - şi cu m u lţi a lţi i , c u m
ar f i C. Menger - , c ă metodele Î n cele d o u ă domen i i s u nt aceleaşi conform
princ i p i i lor de bază (desigu r, că mă gândesc l a a lte metode decât aceşti
autori). Metodele Întotdeauna s u nt constitu ite d i n exp l i caţi i deductiv cauzale
ş i din testări ale acestora (pri n i ntermed i u l prognozelor) . Această procedu ră
a fost u neori den um ită metoda i poteti co-ded uctivă,3o ori m a i des metoda
i potezelor, pentru faptu l că nu poate atinge certitudi nea abso l ută pentru n i c i
u n u l d i n enu nţu rile şti i nţifice p e care l a testează. M a i degrabă aceste enu nţu ri
păstrează Întotdea u n a ca racteru l de i poteze provizori i, c h i a r dacă acest
ca racter de provizorat Încetează de a mai fi evident d u pă ce au trecut u n
număr mare d e teste severe.
D i n cauza ca racteru l u i lor provizo r i u i potezele au fost consi derate de
m aj o r i tatea cercetăto r i l o r p reoc u pa ţ i de p rob l e m a metodei c a fi i n d
provizorii În sensul că În final trebuie să fie Înlocuite de teorii confirmate
(ori cel puţin de teori i care pot fi confi rmate cu " mare proba b i l itate", con­
form u nor ca l c u l e probab i l i stice). C red că acestă perspectivă este g reş i tă
ş i c o n d u c e l a o m u l ţ i m e de d i fi c u ltăţi co m p l et in u t i l e . D a r această
prob l emă 3 1 este a i c i de o i m po rtanţă re lativ red usă. I m portant este să se

30 Vezi V. Kraft, Die Crundformen der wissenschaftlichen Methoden ( 1 925).

3 1 Vez i cartea mea Logic of Scientific Discovery, pe care se bazează această secţ i u ne,
mai a les doctrina testă ri i ca mod de deducţie ("deductivism") şi al redundanţei oricărei
" i n ducţi i " pos i b i l e, de vreme ce teori i l e îşi pă strea ză întotde a u n a ca racteru l i poteti c
( " ipoteticism") ş i doctrina c ă teste le şti i nţifice s u n t Încercări autentice d e a fa ls ifica teor i i
("e l i m i nationism"). Vez i de asemenea discuţia despre testab i l itate ş i fa ls ificabil itate.
Opoziţia rel iefată a i c i Între deductivism ş i inductivism, corespunde într-o oa reca re
măsu ră d i stincţiei clasice di ntre ralionalism şi empirism: Descartes a fost un deductivist de
vreme ce a conceput toate şti i nţel e drept si steme deduct ive," în timp ce empirişt i i englezi,
începând cu Bacon, au conceput toţi şt i i nţele ca un proces de adu nare de informaţ i i d i n
care se obţin genera l izări prin i n d ucţie .
Dar Desca rtes credea că pri n c i p i i le, prem isele sistemu l u i ded u ctiv, trebuie să fie sigure
şi evidente de la sine - "clar şi d i sti nct". Ele se bazează pe înţelegera raţ i u n i i . (Sunt s i ntet ice
şi val ide a priori În l i mbaj u l lui Kant). Î n opoz iţie la acestea, eu le concep ca fi ind supoz i ţ i i
cu caracter provizoriu, s a u i poteze.
Aceste i poteze, consider eu, trebuie resp inse În principiu; aceasta este ceea ce am
prel uat de l a cei mai mari doi deductivişti, Henri Po incare ş i Pierre D u hem. Poi ncare şi

94
 CRITICA DOCTR I N ELOR PRONAT U RALISTE

rea l izeze faptu l că În şt i i nţă su ntem mereu preocu paţi de exp l icaţi i, pred i cţi i
şi teste prec u m şi că metoda testă ri i i poteze lor este Întotdea u n a aceeaşi
(vez i secţ i u n e preced entă) . Din i potezeie de testat - de exemp l u , o l ege
u n iversală - Împreu n ă cu a l te propoz iţi i c a re În Jcest co ntext nu sunt con­
siderate prob lematice - de exem p l u , unele cond iţi i i n iţiale - deducem unele
prognoze. Apoi confru ntăm aceste prognoze, de câte ori este pos i b i l , cu
rezu ltatu l u n o r observaţi i experi merlta l e ori de a l tă natu ră. Concordanţa
acestora este considerată drept confi rmare a i potezelor, dar nu u n a defi n itivă;
neconcordanţa clară, ca dovadă a respi nger i i ori a fa l s ificab i l ităţ i i lor.
Conform a cesto r a n a l i ze, nu exi stă m a r i d i ferenţe Între exp l i caţ i e,
pred icţie şi testa re . D i ferenţa n u este de stru ctu ră logică, ci mai degrabă
u n a dato rată modu l u i cum punem accentu l ; dep i nde de ce cons iderăm că
ar fi problema noastră şi de ceea ce considerăm că n u a r fi . Dacă n u
con s i derăm că prob lema noastră con stă Î n a găsi o prognoză ş i considerăm

Duhem au recunoscut amândoi i mpos i b i l itatea conceperi i teor i i l or fi z i c i i ca general izări

i nductive. E i a u rea l i zat că măsurători i ie observaţi o n il l e care const ituie pret i n s u l punct de
p l ecare pentru genera l izări sunt d i mpotrivă interpretări făcute În lumina teoriilor. Ş i au
respins nu numai i nductivismul, dar şi cred i n ţa raţioll a l i stă În axiome sau princ i p i i s i ntetice
va l i de a priori. Poi ncare le-a i n terpretat ca adevă rate din p u nct de vedere a n a l itic, ca
defi n i ţi i . Duhem le-a i nterpretat ca instru mente (cum a u fă cut ş i Card i n a l u l Bel larmino şi
episcopul Berkeley), ca mij loace pentru ordonarea l egi lor experi menta l e - l eg i experi mental e
care, credea e l , s e obţin prin i nducţie. Astfel d e teori i nu pot conţi n e i nformaţi i n i c i adevărate
n i c i fa lse; ele nu sunt a l tceva decât i n stru mente de vreme ce ele pot fi doar convenab i l e
s a u neconven a b i le, economice sau neeconom ice, potri v i te ş i subti l e sau nepotrivite ş i
s i m p l i ste. (Astfel , Duhem considera, urmându-I p e Berke ley, c ă nu pot f i temei u r i l ogice
pentru care două sau mai mu lte teori i care se contrazic una pe a l ta nu pot fi toate acceptate).
Sunt Întru tot u l de acord cu amâ ndoi aceşti m a r i autori În respingere a i nductivism u l u i
precum ş i a cred i nţei Î n va l i d itatea s i ntetic a priori a teori i l or fiz i ce. D a r n u pot s ă accept
punctul lor de vedere conform cMu i a ar fi i m pos i b i l să admiţi s i steme teoretice prin teste
empi rice. Cred că unele d i n aceste s i steme sunt testab i le; aceasta Înseamnă că sunt În
principiu refutabile. Ş i sunt d i n această cauză si ntet ice (mai degrabă decât a n a l itice), empirice
(mai degrabă decât a priOri) şi informative (mai degrabă decât pur irstru mentale). Referitor
l a fa i moasa critică a lui Duhem În legătură cu experi mente le crucia le, el a arătat doar că
'
experimentele cruc iale n u pot n ic i odată confirma sau Înteme i a o teorie, dar n u â arătat
n i că i eri că experi mentele cru c i a l e nu pot respinge o teorie. Adm i ţând că Duhem are dreptate
când spune că putem testa doar s i steme teoret ice foarte mari şi complexe m a i degrabă
decât i poteze izolate, dar dacă testă m două astfel de s i steme care diferă doar printr-o
s i ngură i poteză �i dacă putem proi ecta experi mente care resp ing primu l s i stem Iăsându-1 În
sch imb pe cel de-a l doi l ea foarte bine coloborat, atunci putem să considerăm că avem un
motiv abso l ut rezonab i l să atribu i m eşecul pri m u l u i si stem i poteze i prin care diferă de ce l
de-a l doi lea.

95
 KARL R. POPPER

că această p robl emă ar fi să găs i m cond iţi i l e i n i ţ i a l e ori u nele d i n l eg i l e

u n iversa l e (ori şi u n a şi a lta) d i n care s ă putem dedu ce o "prognoză" dată,
atunci căutăm o explicaţie (şi " prognoza" respectivă devine �planandum") .
Dacă con s i derăm c ă s u n t date l eg i l e u n iversa l e ş i condiţi i l e i n iţ i a l e ( m a i
degrabă decât s ă f i e găs ite) ş i s u n t uti l izate m a i a l es pentru ded u cerea
u nei prognoze pentru a obţ i n e astfe l u nele i n formaţ i i noi, atunci Încercă m
să facem o predicţie. (Este caz u l În care aplicăm rez u l tate le noastre şti i nţifice) .
Şi dacă considerăm u n a d i n p remise, aşadar fie o l ege u n iversa lă, fie o
condiţie i n iţi ală, drept p roblematică, iar prognoza ca necesa r de comparat
cu rezu l atu l experienţei, atu nci vorbim de un test al p rem isei probl ematice.
Rezu Itatu I testelor este selecţia i potezel o r care a u rez i stat teste l o r o r i
eliminarea acelor i poteze care n u a u rez i stat ş i ca re s u nt d i n acestă cauză
resp i n se. Este i m portant să se rea l i zeze ca re sunt con sec i n ţe l e acestei
abordă ri . Acestea s u nt u rmătoarele: toate testel e trebu i e i nterpretate ca
Încercări de a stâ rpi teori i fa l se, de a găsi pu ncte l e s l abe a l e unei teori i
pentru a o respinge În cazu l În care a fost i n fi rm ată de teste . Această
abordare este u neori con s i de rată pa radoxa l ă : scop u l nostru, se spu ne, este
de a Întemeia teori i , nu de a le e l i m i na pe cele fa l se. Dar mai ales pentru
faptu l că scopu l nostru este de a Întemei a teori i cât putem mai bi ne, trebu ie
să l e testăm cât putem de sever.Aceasta Însea m n ă că trebu ie să l e găs i m
o r i ce c u s u r, trebu ie s ă l e descope rim fa l s ificab i l itatea. N u m a i Î n cazu l În
care În c i uda tutu ror efo rtu ri l o r noastre nu reu ş i m În acest demers, putem
spune că teo ri i l e au rez i stat u n o r teste severe. Acesta este mot i vu l pentru
care descoperi rea unor i nstanţe care confi rmă o teo rie Însea m n ă foarte
puţin dacă nu am Încercat, şi nu am reu ş it, să descoperi m i n stanţe l e de
repi n gere ale ei. Pentru că dacă nu su ntem critici la adresa teo ri i lo r vom
găsi întotdea u n a ceea ce dori m : dacă vom căuta confi rmăr i , le vom găsi ş i
v o m evita să vedem, i a r atu n c i n u v o m găs i o r i c e a r putea dău n a teoriei
noastre favorite. Î n acest fel este mult prea uşor să obţi i ceea ce pare de o
evi denţă copleşitoare În favoarea unei teori i c a re, abordată critic, ar fi fost
respinsă. Pentru a face ap l i cabi l ă metoda selecţ i e i p r i n e l i m i na re şi pentru
a fi siguri că s u pravieţu iesc n u m a i teori i l e cele mai testate, l u pta lor pentru
s u p raviţu i re treb u i e să fie extrem de severă .
Î n l i n i i mari, aceasta este metoda tutu ror şt i i nţe l o r care se sprij i n ă pe
experienţă. D a r c u m este c u metodele p r i n c a re obţinem teo r i i l e o r i
i potezel e noastre? Ori generalizările inductive ş i modu l c u m în a i ntăm d e
l a observaţie l a teorie? La aceste Întrebări (şi l a doctrinele d i scutate Î n
secţ i u nea 1 , atât cât n u a u fost abordate Î n secţ i u nea 26) v o i da două
răsp u nsu ri : (a) N u cred c ă facem vreodată genera l izări inductive În sens u l

96
 CRITICA DOCTRI N ELOR PRONATU RALISTE

că Începem cu obse rvaţ i i şi Încercăm apoi să dedu cem d i n e l e teori i l e

noastre. Cred că prej u decata conform căre i a am p roceda a�tfel este u n fel
de i l uz i e optică şi că În n i c i u n stag i u a l Jezvo l tă r i i sti i nţifice n u Începem
fără ceva de natu ra u n ei teori i , c u m ar fi i poteze, fJrej u rlecăţi ori prob l eme
- deseori teh nologice - care Într- u n a n u m it fel ghidează observaţia noastră
ş i ne aj ută să sel ectăm d i n nen u mă ratele o b i ecte a l e observaţiei pe ace l ea
care pot prezenta i nteres. 32 Dar dacă aşa sta u l u cruri le, atu n c i metoda
e l i m i nă ri i - care nu este a l ta decât cea a Încercări i şi a erori i d i scutată În
secţiu nea 24 poate fi Întotdea u n a a p l i cată. Oricum, nu cred că este necesar
-

pentru acestă d i scuţie să i n s i st asu pra acestu i aspect. Pentru că putem

spune (b) că este i re l evant d i n pu nctu l de vedere al şti i nţe i dacă ne-am
obţ i n ut teori i l e să r i n d d i rect l a con c l u z i i nej u stificate ori căzând pur ş i
s i m p l u d i rect p e e l e (acesta a r f i p r i n " i ntu iţie"), ori printr- u n procedeu
i n ductiv. Î ntreba rea " cum ai găsit teoria prima dată ?" se referă la o chest i u n e
de u n ca racter cu totu l pri vat, spre deosebi re de Întrebarea " c u m ţi-ai
testat teori a ? care este În s i ne re l evantă d i n pu nct de vedere şti i nţific. Iar
"

metoda testă ri i desc risă aici este fert i l ă pentru că n e con d u ce spre noi
observaţ i i şi spre u n sc h i m b rec i p roc Între teo rie ş i observaţie.
Toate acestea cred că s u n t adevă rate n u n u m a i pentru şt i i nţele natu r i i ,
c i ş i pentru şti i nţele soc i a l e . Î n şti i nţele soc i a l e este c h i a r ş i m a i ev ident
decât În ce le ale natu ri i că n u putem vedea ş i observa obi ecte l e noaste de
stu d i u În a i nte de a n e fi gândit la e l e . Pentru că m a i toate obiectel e de
stu d i u a l e şti i nţe l o r soc i a le, dacă nu c h i a r toate, sunt a bstracte, s u nt
construcţ i i de natură teoretică. ( P â n ă ş i " războ i u l " ori " a r m ata " s u nt
concepte abstracte, cu toate că m u ltora le-ar părea c i udat. Concretă este
m u lţi mea ce l o r u c i ş i , ori sunt bă rbaţi i şi feme i l e În u n i formă etc . ) . Aceste
obi ecte, aceste construcţ i i teoretice fo los ite pentru i nterpretarea experienţei
noastre, sunt rez u ltatu l constru cţiei a n u m itor modele (mai a l es model e de
i n st ituţ i i ) pentru exp l i ca rea a n u m itor experi enţe, ceea ce constitu i e o
metodă teoretică foarte fam i l i a ră În şti i nţele n atu ri i ( u nde ne con stru i m
mode l e l e d i n atom i , mo l ec u l e, sol i de, l i ch ide etc.). Aceasta este pa rte a
metodei expl icări i p r i n red u cere ori ded u cere d i n i poteze. Deseori n u ne
dăm seama că operăm cu ipoteze ori cu teori i ş i d i n această cauză apreciem

32 Pentru un exem p l u surprinzător despre fel u l În care până şi observaţia din botan ică
este ghidată de teorie (şi despre fel u l cum este i nfl uenţată de prejudecată), vezi O. Frankel,
Cytology and Taxonomy of Hebe etc ., În " Nature " , voI . 1 47, ( 1 94 1 ), p. 1 1 7.

97
 KARL R. POPPER

În mod gre�it modelele noastre teoretice drept l ucruri concrete. Acest tip de
gre�ea lă este extrem de com u n . 33 Faptu l că modelele sunt deseori uti l izate
În acest mod exp l ică, �i prin aceasta d i struge, doctrinele esenţi a l ismu l u i
metodologic (ef. secţiu nea 1 0) . Le expl ică prin aceea că mode l u l are u n
ca racter abstract ori teoreti c ş i astfel creează cu u ş u r i nţă senzaţia c ă Î I putem
vedea Împreună ori În spatele even i mentelor observabi le, afl ate În conti nuă
sch i mbare, ca u n fe l de spi rit ori esenţă permanentă . Ş i le di struge, pentru că
ţel u l teoriei sociale este să constru i ască şi să an a l i zeze cu atenţie modelele
noastre sociologice În termen i descriptivi ori nom i n a l işti, ceea ce Înseamnă
În termeni de individuali, a i atitud i n i lor, aşteptă ri lor, rel aţi i lor lor etc . - u n
postu l at care poate f i den u m it " i ndividu a l i sm metodologic".
U n itatea acestor metode atât a l e şt i i nţe l o r n atu r i i cât şi a l e şt i i nţelor
soc i a l e poate fi i l ustrată şi apă rată p r i n anal iza a două pasaje d i n a rt i co l u l
profesoru l u i H ayek Scientism and the Study o f Society. 34
Î n pri m u l pasaj, profesoru l H ayek sc rie: " F i z i c i a n u l care doreşte să
Înţe l eagă p roblemele şti i nţelor soc i a l e prin i ntermed i u l u n ei a n a l og i i cu
propr i u l său domen i u de stu d i u , trebu ie să-şi imagi neze o l u me În care
po ate afla p r i n observaţie d i rectă constituţia ato m i lor şi În care n u a re
pos i b i l itatea de a face experimente cu părţi a l e m ateriei şi n i ci de a obse rva
altceva În afara i nteracţ i u n i l o r d i ntre un n u m ă r comparativ m i c de ato m i
faţă de c e l exi stent, Într-o perioadă l i m itată de t i m p . D i n cu noşti nţel e sale
despre d i ferite tipuri de atom i e l a r putea con stru i m odele În toate t i p u ri l e
var i ate Î n care atomi i ar putea să se comb i ne Î n u n i tăţi mai m a r i şi a r putea
face ca aceste model e să reprod u că d i n ce În ce m a i m u l t toate trăsătu r i l e
ace l o r pu ţ i n e caz u r i Î n care a fost capab i l să observe fenomene m a i
comp l exe. Dar l egi le macrocosmos u l u i p e care le-ar putea ded u ce p r i n
i ntermed i u l c u n oşt i nţelor sale despre m i crocosmos rămân mereu « deduc­
tive» . Datorită c u noşt i nţe l o r sa l e l i m itate a s u p ra datelor u ne i s i t u aţ i i
compl exe, l eg i l e sale n u vo r f i aproape deloc capab i l e s ă prez ică efectu l
prec i s al u ne i situaţi i parti c u l a re. Şi n u le va putea n i c i od ată verifica p r i n
exper imente control ate - c h i a r d a c ă ar f i respinse de observarea u n o r
eve n i mente care ar f i i m p o s i b i l e conform teoriei sale."

33 Pentru paragrafu l acesta ş i c e l următor, ef. F. A. v o n Hayek, Scientism a n d the Study

of Society, părţ i l e I şi I I , În " Econom ica", voI . IX şi XX, unde colectivismul metodo logie
este criticat ş i unde individua l i smul metodologie este d i scutat În deta l i u .
34 Pentru cele două pasaje, vezi " Economica", voI . IX, p. 2 8 9 f . (subl i n ierile Îm i aparţin).

98
 CRITI CA DOCTR I N E LOR PRONAT U RALISTE

Admit că prima frază a acestu i pa ragraf scoate În rel i ef a n u m ite diferenţe

Între şti i nţele soc i a l e şi cel e ale natu ri i . Dar În restu l paragrafu l u i cred că se
vorbeşte despre o completă unitate a metodei. Pentru că dacă este o descriere
completă a metodei şti i nţelor soc i ale, şi nu mă Îndoi esc de asta, atu nci arată
că ea diferă doa r de acele i nterpretări a l e metodei şti i nţelor natu rii pe care
deja le-am respi ns. Mă gândesc mai exact l a i nterpretarea " inductivistă" care
susţ i n e că În şti i nţe le natu ri i p rocedăm 'in mod sistematic porn i nd de l a
observaţi e şi aj u ngând l a teorie pri ntr-o metodă de general izare ş i c ă putem
" verifica" ori c h i a r demonstra teori i le noastre pri ntr-o metodă i nductivă. Eu
susţ i n aici o perspectivă cu totu l diferită - o i nterpretare deductivă a metodei
şti i nţifice, ipotetică, selectivă prin fa ls ificab i l itate etc . Şi acestă descriere a
m etodei şti i nţe i soc i a l e concordă pe rfect cu desc rierea metodei şti i nţifi ce
făcută de profesoru l H ayek. (Am toate motivele să cred că i nterpretarea dată
de m i ne metodelor şti i nţei nu a fost i nfl uenţată de cunoaşterea vreu nor metode
a l e şti i nţelor soc i a l e . Pentru că atu nci când am dezvo ltat pentru prima dată
această concepţie am avut În vedere doar sti i nţele natu ri i 35 şi nu stiam aproape
n i m ic despre şti i nţe l e sociale).
Dar până ş i d i ferenţele l a care se face a l uz i e În prima frază a pa ragrafu l u i
citat n u sunt aşa de mari c u m pa r l a prima vedere. Este i ndiscutab i l adevărat
că avem o cunoaştere m u l t mai di rectă a " constituţiei atomu l u i uman" decât
a atom u l u i fi z i c dar această c u noaştere este i ntu itivă. Cu a lte cuvi nte, folosim
În mod cert cunoştinţe l e noastre despre noi Înşine pentru a formu l a ipot�ze
despre alţi oameni, ori c h i ar despre toţi oamen i i . Dar aceste i poteze trebu ie
testate, trebuie confru ntate cu metoda sel ecţiei prin el i m i nare. ( I ntu iţia îi face
pe u n i i oamen i n i ci să nu-şi poată i magi n a că ciocolata ar pute să nu pl acă
cu iva). F iz ician u l , este adevărat, nu se poate ajuta de astfel de observaţi i
d i recte când îş i form u l ează i potezel e despre ato m i . Cu toate acestea, el se
fol oseşte adeseori de i magi naţ i e ori de o i ntu iţie empatică ce îl face să si mtă
cu mai mare uşuri nţă că are o cunoaştere i ntimă până şi a " constituţiei
atomu l u i " - c u toate capri c i i l e şi prej u d ic i i l e ei. Dar această i ntu iţie este o
problemă personală. Şti i nţa se i nteresează doar de i potezele pe care even­
tual l e-a i nspi rat i ntu iţia şi doar atu nci când au n u meroase consec i nţe logice
şi pot fi testate adecvat. (Pentru celelaltă d i ferenţă menţionată În pri ma frază
a citatu l u i de profesoru l Hayek, ad jcă d i ficu ltatea de a constru i experimente,
vezi secţi u nea 24).

35 Cf. Erkenntnis, III, p. 426 f. ,şi Logica cercetării, 1 934, (ed. rom. 1 9 8 1 ) care poate fi
subi ntitul ată Despre epistemologia stiintelor naturii.

99
KARL R. POPPER

Aceste câteva remarci pot arăta totodată mod u l În care doctri n a istoricistă
exp l i c itată În secţiu nea 8 ar putea fie abordată critic, adică doctri n a conform
căreia şti i nţele sociale ar trebu i să folosească metoda Înţelegeri i i ntu itive.
Î n cel de-a l doi l ea pasaj , p rofesoru l H ayek, referi n du-se la fenomenele
soc i a l e, scrie: " ... c u noşterea n oastră despre pri nc i pi u l după care se prod u c
aceste fenomene v a fi ra reo ri În sta re, dacă v a fi Î n stare, s ă p rez ică c u
exactitate rez u l tatu l oricărei situaţi i concrete. D e vreme c e putem exp l i ca
p r i nc i pi u l d u pă care se p rod u c a n u m ite fenomene şi putem pe baza acestei
c u n oaşteri să exc/udem posibilitatea anumitor rezultate, de exem p l u , a
u n o r eve n i mente certe care s u rv i n concom itent, c u n oaşterea n oastră va fi
Într- u n a n u m i t sens doa r negativă, adică va fi capab i l ă doar să În l ătu re
a n u m ite rez u l tate d a r n u ne va pem i te să Îngustăm sufi c ient de m u lt
domen i u l pos i b i l ităţ i l o r astfe l Încât să rămână doar u n u l singur".
Acest pasaj, departe de a descrie o si tuaţie spec ifică şti i nţelor soc i a l e,
descrie perfect caracteru l leg i l or natu rii care, Într-adevăr, nu pot face niciodată
mai m u lt decât să excludă anumite posibilită,i. ( " N u poţi duce apă În c i u r";
vezi mai sus, secţi u ne 20). Mai exact, expresi a prin care, ca reg u l ă, n u ar
treb u i să putem " prez ice cu exactitate rezu ltatu l oricărei situaţi i concrete "
deschide problema i nexact itud i n i i pred icţiei (vezi mai sus, secţiu nea S). Pretind
.
că putem spune exact acelaşi l u cru despre l u mea conc retă, fizică . I n genera l ,
doar p r i n uti l i zarea izo l ă r i i artifi c i a l e experi menta l e su ntem capab i l i s ă
prez icem eveni mente fizice. (Sistemu l so lar este un caz excepţional d e izolare
natu ra lă, nu artifi c i a l ă . Odată d i strusă izolarea sa p r i n i ntru z i u nea u n u i corp
străi n de o d i mensiune suficient de mare, toate prezicerile noastre sunt pasibile
să se prăbu şească). Su ntem foa rte depa rte de a fi În stare să prez icem c u
exactitate, chiar şi Î n l u mea fiz ică, rezu ltatu l u n e i situaţ i i concrete, cum a r fi
o fu rtu nă ori un i ncend i u .
O fo a rte scu rtă rema rcă poate f i adău gată a i c i Î n l egătu ră c u prob l e m a
complex ităţi i (vez i mai s u s , secţ i u nea 4). N u ex i stă n i c i u n d u b i u că a n a l iza
o r i că r e i s i t u aţ i i soc i a l e c o n c rete dev i n e extrem de d i fi c i l ă d a t o r i t ă
comp lexităţi i ei . Dar ace l a ş i l ucru este va l a b i l ş i pentru o r i c e s i t u a ţ i e
concretă d i n l u mea fiz ică. 36 P rej udecata extrem de răspând ită confo r m
căre i a situaţi i l e soc i a l e s u nt m a i compl exe decât cele fi z i ce pare să rez u lte
d i n două s u rse. U n a d i n ele este cea care susţi ne că su ntem În sta re să
comparăm ceea ce n u a r treb u i compa rat, ad ică, pe de o pa rte, situ aţi i

36 U n a rgument oarec u m asemăn ător poate fi Întâ l n i t În C. Menger, Col/ected Works,

voI . I I , ( 1 883 şi 1 933), pag. 2 5 9 - 260.

1 00
 CR ITICA DOCTR I N E LOR PRONATU RALISTE:

soc i a l e conc rete, i a r pe de a ltă parte, s i t u aţ i i fiz i ce expe r i m enta le i z o l ate

a rt i fi c i a l . (Aceasta d i n u rmă poate fi comparată mai degrabă cu o s i t u aţie
so c i a l ă i z o l ată a rt i fi c i a l , c u m a r fi , d e exemp l u , o Înc h i s oa re o r i o
com u n i tate u mană s u p u să u n u i experi ment soc i a l ) . Cea l a l tă s u rsă este
vec hea c red i nţă conform căre i a desc rierea u n e i s i t u aţ i i soc i a l e ar treb u i
s ă i m p l ice desc rierea stă r i i menta l e dacă n u c h i a r ş i a celei fi z i ce a tutu ror
persoanelor parti c i pa nte (ori ar treb u i poate c h i a r să fi e red u ct i b i l ă l a
acestea). D a r această c red i nţă n u este j u st i ficată. Este m a i p u ţ i n j u stificată
c h i a r decât p retenţia i m pos i b i l ă ca descri erea u n e i reacţi i c h i m ice con­
c rete a r treb u i să c u p r i n d ă ş i desc rierea stă r i i atom ice ş i su bato m i c e a
tut u ror partic u l elor e l ementare i m p l i cate (cu toate că şi c h i m i a poate fi
Într-adevă r red usă l a fi z i c ă ) . Acea stă c red i n ţă a rată totodată u rm e l e
concepţi ei extrem de răspâ nd ite că entităţi soc i a l e c u m ar f i i n stituţ i i l e o r i
asoc i aţi i l e s u nt entităţi natu ra l e conc rete d e gen u l m u l ţ i m i l o r d e oamen i ,
m a i degrabă decât modele abstracte constru ite pentru a i nterpreta a n u mi te
re l aţ i i a bstracte spec i a l a l ese d i ntre i d i v i d u a l i .
Dar, d e fapt, sunt motive Întemei ate n u numai pentru cred i nţa c ă şti i nţele
soc i a l e sunt mai puţi n compl i cate decât fizica, dar şi pentru cred i nţa con­
form căreia situaţi i soc iale conc rete sunt În genera l m u lt mai com p l i cate
decât situaţi i fi z i ce concrete. Pentru că În majoritatea situaţi i lor soci a le, dacă
n u c h i a r În toate, exi stă u n element de raţionalitate. Indiscutab i l , oamen i i
acţi onează ra r Întotdeauna raţional (de exempl u , c u m ar face dacă ar putea
uti l i za În mod opti m toate informaţi i l e dispon ibi le pentru atingerea oricJror
rezu ltate pe care şi le-ar dori ), dar ei acţionează totu şi mai m u l t ori mai puţin
raţiona l . Acest l u cru face pos i b i l ă constru i rea de mode le compa rative si mple
ale acţi u n i l or ş i i nteracţ i u n i lor lor ş i folosi rea lor ca aprox i mări.
Acest ultim aspect Îm i pare Într-adevă r că poate i nd i c a ex i stenţa unei
d i ferenţe considera b i l e Între şt i i nţel e natu ri i ş i cele soc i a l e - poate cea
mai importantă diferenţă Între metodele lor, În t i m p ce toate ce l e l a lte
deosebi ri i m portante, c u m ar fi d i fi c u l tăţi l e spec i f i ce În desfă ş u r a rea
experi mente l o r (vezi secţ i u nea 24, la sfâ rşit) şi În a p l i c a rea metodelor
cantitative (vezi r.nai jos) sunt d i ferenţe mai degrabă de grad decât de natu ră.
Mă refer la pos i b i l itatea adoptări i În şti i nţele soc i a l e a ct::e a ce poate fi n u m ită
metoda constru cţiei logice ori raţiona l e, ori poate " metoda zero". 37 Prin

3 7 Vezi ,. i poteza zero" d i scutată Î n ]. Marschak, Money If/usion a n d Oemand Ana lysis,
În "The Review of Econom i c Stat ist i c", vo I . XXV, p. 40. Metoda desc risii a i c i pa re să
coincidii cu ceea ce a fost n u m i t de către profesoru l Hayek, urmându-I pe C. Menger,
" metoda compoz itivă".

1 01
 KARL R. POPPER

aceasta Înţeleg metoda constru i r i i u n u i model plecând de l a presupoziţia de

raţional itate completă (probabi l şi de la presu poziţia deţi neri i de i nformaţ i i
complete) d i n pa rtea tutu ror i n d i v i z i l o r i m p l i caţi şi a est i mări i devieri lor
comportamentu l u i propriu-zis a l oamen i lor porn i n d de la comportamentu l
model uti l i zat ca un fel de coordonată zero. 38 U n exemplu al acestei metode
este comparaţia di ntre comportamentu l propriu-z i s (aflat, să z icem, s u b
i nfl uenţa prej udecăţi lor tradiţionale etc .) şi comporta mentu l model aşteptat
să se desfăşoare conform " logi c i i p u re a alegeri i", aşa cum a fost ea expusă În
ecuaţi i le d i n şti i nţele economice. Interesantu l a rtico l u l al l u i Marschak Money
lIIusion, de exemplu, poate fi i nterpretat În acest fel . 39 O Încerca re de a p l i care
a metodei zero În diferite domen i i poate fi Întâ l n ită În comparaţia făcută de
P. Sargant F l orence Între " logica operaţi u n i l or la scară largă" d i n i n dustrie şi
" ca racteru l i l ogic al operaţi u n i lor prop iu-zise". 40
Vrea u să menţi onez În trecere că n i c i p r i n c i p i u l i n d i v i d u a l i s m u l u i
m etodo logic ş i n i c i metoda z e ro d e constru i re a modelelor raţ i o n a l e n u
i m p l ică, Î n o p i n i a mea, adopta rea u nei metode ps i h olog i ce. D i m potrivă,
cred că aceste princ i p i i pot fi co m b i n ate cu perspecti va 4 1 şt i i nţe l o r soc i a l e
care su nt re l ativ i ndependente de presu poz iţi i p s i h o l ogice ş i că p s i hologia
n u poate fi considerată d rept bază a şt i i nţe lor soc i a l e, ci doar u na d i ntre
şti i nţe l e soc i a l e pri ntre c e l e l al te .
Î n con c l u z ie, la această secţ i u ne, trebuie s ă menţionez ceea c e consider
că a r fi cea l altă diferenţă i mporta ntă di ntre metodele unor şti i nţe teoretice
ale natu r i i ş i u nele soc i a le. Mă refer la dificultăţ i l e specifi ce corel ate cu
apl icarea metodelor cantitative şi În spec i a l a metodel o r de măsu ra re . 42
U ne l e d i ntre d i fi c u l tăţi l e acestea pot fi depăşite şi au fost, prin a p l i ca rea
de metode statistice, de exemp l u , În analiza cerer i i . Aceste dificu l tăţi trebuie
să fie depăşite dacă, de exem p l u , unele d i n ec uaţi i le economiei matematice
pot oferi o bază c h i a r şi n u m a i pentru ap l i caţi i l e cantitative. Pentru că fă ră
asemenea măsurări nu am putea deseo ri şti dacă u ne l e infl uenţe contrari i

3 8 Chiar şi a i c i trebuie spus că uti l i zarea modelelor raţiona le sau " l ogice" În şt i i nţele
socia le, sau a " metodei zt!ro", poate duce l a o vagă para l e l ă cu şti i nţele naturii, m a i a les cu
termod i namica şi biologia (constru i rea de modele meca n i ce şi ps.ihologice pentru procese
şi orga ne). (ef. şi ut i l izarea modelelor vari abi le).
39 Vezi J. Marschak, Op. cit.
40 Vez i P. Sargant F lorence, The Logic of Industrial Organisations (/ 933).
41 Această perspectivă este dezvoltată mai pe larg În capito l u l 1 4 d i n Societatea deschisă
şi duşmanii săi.
42 Aceste d ifi cu ltăţi sunt discutate de profesoru l Hayek, În Op. cit., p. 290 f.

1 02
 CRITICA DOCTR I N ELOR PRONATU RALISTE

exerc ită ori nu un a n u m it efect c a l c u l at n u m a i În termeni cal itat i v i . Aceste

s i mp l e consideraţi i cal itative pot fi cu t i m p u l foa rte u şor Înşel ătoa re . Atât
de înşel ătoare încât, ca să-I citez pe profesoru l F risch, " este ca şi c u m a i
spune că atu n c i c â n d u n o m încea rcă s ă vâsl ească în a i nte, barca s-ar
d u ce În apoi datorită p res i u n i i exerc itate de p i c i oa rele sale . " 43 Dar nu poate
fi pus l a Îndoi a l ă faptu l că exi stă u ne l e d i fi c u ltăţi fu ndamenta l e în această
privi nţă. Î n fiz i că, de exemplu, parametri i ecuaţi i lo r noastre pot, În pri n c i p i u ,
să f i e red u ş i l a u n n u mă r m i c de con stante n atu rale o red ucere care a fost
-

efectu ată cu succes În m u lte caz u r i i mportante. Nu acelaşi l u c ru se Întâmplă

În econo m i e u nde parametri i s u nt ei în ş i ş i În ce le mai i mportante caz u ri
vari abi l e care se sc h i mbă rap id. 44 Aceasta red uce În mod cert i m portanţa,
posibi l ităţ i l e de i nterpretare şi grad u l de testab i l itate a l măsu rătorilor noastre.

30. Ştiinţe teoretice şi istorice. Teza u n ităţ i i

metodei şti i nţifi ce, p e care tocmai am susţ i nut-o pentru şti i nţele teoretice,
poate fi extinsă, În anum ite l i m ite, chiar ş i În domen i u l şti i nţelor istorice.
Aceasta se poate face fără să fie nevoie de a renu nţa la disti ncţi i l e fu ndamentale
d i ntre şti i nţele teoretice şi cele istorice, de exemplu, di ntre teoria sociologică
şi cea economică ori pol iti că, pe de o pa rte, şi istoria soc i a l ă, econom i că ori
pol itică, pe de a ltă parte - o distincţie reafi rmată energ i c atât de des de cei
mai bu n i istori c i . Este d i sti ncţ ia di ntre i nteres u l asupra legi lor u n i versa le şi
cel asupra faptelor particu l a re. Doresc să apăr punctu l de vedere, atacat atât
de des de istoricişti pe motiv că ar fi demodat, conform că ru i a istoria se
caracterizează prin interesul ei asupra evenimentelor propriu-zise, singulare
ori specifice, mai degrabă decât cel asupra legilor ori generalizărilor.
Acest punct de vedere este pe rfect compati b i l c u a n a l iza metodei
şti i nţifice şi, mc. Î a l es, a exp l i caţiei cauzale, date În secţ i u nea precedentă .
S i tuaţia este pe scu rt u rmătoarea: În t i m p ce şti i nţele teoret i ce sunt În prin­
cipal interesate În descoperi rea şi test-area l eg i lor u n i versale, şti i nţele istorice
p re i a u d rept v a l ab i l e tot fe l u l de legi u n i versa l e şi su nt i n teresate În
descope ri rea ş i testarea de afi rmaţi i si ngu l are. De exem p l u , d at fi i n d u n
a n u m i t even i ment s i n g u l a r - u n " exp l icandum" s i ngu l a r - , şti i nţele i storice

43 Vez i " Economica", I ( 1 933), p. l f.

44 Vez i Lionel Robbins, În "Econom ica", voI . V, mai a les p. 3 5 1 .

1 03
 KARL R. POPPER

vor încerca să descopere co ndiţi i l e i n iţi l e s i ngu l are care (împre u n ă cu tot
fe l u l de l e g i u n i ve r s a l e c a re pot fi de i n teres red u s) e x p l i c ă a c e l
exp l i ca n d u m . Ori vor Încerca s ă testeze o i potez ă dată s i n g u l ară pri n
fo l o s i rea ei, a l ături de a lte afi rmaţ i i s i n g u l are, drept o condiţie i n iţ i a l ă d i n
care se deduc (d i n nou c u aj utoru l a tot fel u l d e legi u n iversa l e d e i nteres
red us) u n e l e " progno�e" n o i c a re pot desc r i e u n even i ment care s-a
întâ m p l at Într-un trecut Îndepărtat ş i care poate fi confru ntat c u evidenţe
e m p i ri ce - probabi l docu mente ori i n scripţ i i etc .
I n sensu l acestei a n a l i ze, toate exp l i caţi i l e cauza l e a l e u n u i even i ment
s i ngu l a r pot fi cons i derate de natură i storică În măsu ra În care " cauza"
este întotdeau n a desc risă pri n t-o si ngu ră cond iţie i n iţ i a l ă . Aceasta este
Întru totu l În acord cu i deea foarte răspând ită potrivit căreia să exp l i c i
cauzal u n l ucru Însea m n ă s ă exp l i c i c u m ş i d e c e s e întâ m p l ă , ceea ce
Însea m n ă să-i spu i " povestea". Dar doar În istorie su ntem c u adevă rat
i n teresaţi În exp l i caţi a cauza l ă a u n u i even i ment singular. Î n şt i i nţe l e
teoretice aceste exp l i caţi i cauza l e sunt m a i a l es fol os ite ca m ij l oace pentru
ati ngerea u n u i alt scop: testa rea unor legi u n ivers a l e .
Dacă aceste consideraţi i s u nt co recte, atu nci este oarec u m dep l asat
i nteres u l arzător arătat u nor Întrebă ri l egate de orig i n e de u n i i evo l uţi o n i şti
ş i i sto r i c i şt i care d i s preţu iesc i sto r i a c a fi i n d dem odată ş i d o resc s-o
reformeze transformân d-o Într-o şti i nţă teoret i că . Întrebările legate de
origine sunt Întrebări de genul cum şi de ce ". Ele sunt relativ neimportante
II

teoretic şi de obicei prez i ntă doar u n interes spec ific i storic.

Î mpotriva anal izei exp l i caţiei istorice făcută de m i ne4s poate fi adus
argumentu l că istoria totuşi fo loseşte legi u n iversale În c i uda dec l a raţi i lor
energice ale n u meroş i lor i storici că istoria nu este În n i ci u n fel i nteresată de
asemenea l eg i . La aceasta putem răspu nde că un eveni ment si ngu lar este
cauza u n u i alt even i ment s i ngu l a r - care este aşadar efectu l pri m u l u i - doar
conform u nor legi u n iversale. 46 Dar aceste legi pot fi atât de banale, fac parte

45 Ana l i za mea poate contrasta cu cea făcută de Morton G. Wh ite, În Historica l Explana­
tion ("Mi nd", N.S., voI . 52, p. 2 1 2 ff) care Îşi bazează analiza pe teori a mea În legătură cu
exp l icaţia cauza lă cum a fost ea rep rodusă Într-un articol de C. G . Hempe l . Cu toate acestea,
e l aju nge l a u n rez u l tat cu totu l d iferit. Neg l ijând i n teres u l ca racteristic i stori c u l u i În
eveni mente singulare, el sugerează că o expl icaţie este "de tip istoric" dacă este caracterizată
prin folosirea de termeni sociologici (şi teori i ) .
4 6 Max Weber a văzut acest l ucru. Remarc i l e sale d e l a p. 1 79 ale Ges. Schr. zur
Wissenschaftslehre ( 1 922) sunt cea mai apropi ată anticipare pe ca re o cunosc a anal izei
date a i c i . Dar el cred că greşeşte când sugerează faptu l că diferenţa d i ntre şti i nţe l e teoretice
ş i cele istorice constă În gradu l de genera l itate a l leg i l or uti l izate.

1 04
 CRITICA DOCTRI N ELOR PRO NATU RAL I STE

atât de m u lt din cu noaşterea noastră com u nă Încât nici nu trebuie să le mai

menţionăm şi rareori le l uăm În seamă. Dacă afi rmăm că moartea lui G iordano
B ru no a fost cauzată de arderea pe rug, n u treb u i e să menţionăm l egea
u n iversal ă după care orice fi inţă vie moare cănd este expusă la căldură i ntensă.
Dar o astfel de lege a fost asu mată tac it În exp l i caţi a noastră cauzală.
Pri nte teor i i l e pe care le presupune istoria pol itică su nt desigur şi anum ite
teori i sociologice - a l e socio logiei puteri i , de exempl u . Dar istoricu l folosesc
c h i a r şi aceste teori i ca regu l ă, fă ră să fie conştient de ele. Le fo loseşte În
principal nu ca l eg i u n iversa le care ÎI aj ută să testeze i potezele sa l e specifi ce,
ci i m p l i cit În cadru l termi nologiei sale. Vorb i n d despre guvernări, naţi u n i ,
armate, el uti l izează, d e obicei Î n mod i nconştient, " modelele" propuse de
anal ize sociologice şti i nţifice ori preşt i i nţifice (vez i secţ i u nea u rmătoare) .
Se poate remarc a faptu l că şt i i nţe le i storice n u sunt c u totu l sepa rate
p r i n atitu d i nea lor de l eg i le u n ivers a l e . Î ntotdea u n a când ne c i ocn i m de o
a p l i caţie propri u-z i să a şti i nţe i l a o prob lemă s i n gu l ară ori spec ifică, ne
confruntăm cu o si tu aţie s i m i l a ră celei d i n şti i nţel e istorice. De exem p l u ,
c h i m istu l pract i c i a n care vrea să a n a l i zeze u n a n u m i t compus dat - o rocă,
să z i cem - ia c u gre u În cons i derare o l ege u n i versa l ă . Î n s c h i mb, ap l i că
aproape fă ră să stea pe gând u ri a n u m ite teh n i c i de ruti nă care d i n punct de
vedere logic s u nt teste ale unor asemenea i poteze singulare de genu l " acest
compus conţine sulfu ri " . I nteresu l său este În principal u n u l istoric - descrierea
u n u i set de even imente specifice ori a l e u n u i corp fizic i nd ivid u a l .
Cred c ă această anal iză lămu reşte u nele controverse bi necu noscute Între
a n u m iţi cercetători ai metodei istoriei . 47 U n gru p de istoricişti susţine că
i storia care n u Încearcă doar să enu mere fapte, c i Încearcă ş i să le prez i nte
Într-o conex i u n e cauzală, treb u i e să fie i nteresată şi de form u l a rea de legi a l e
i sto r i e i , de vreme ce cauza l i tatea Înseam n ă de fapt determ i n a re p r i n
i ntermed i u l legi lor. U n a l t grup, c a re i n c l ude de asemenea i stor i c i şt i ,
a rg u m enteaz ă În favoa rea fa ptu l u i c ă p â n ă ş i eve n i mente l e " u n ice",
eve n i mente c a re apar doar pentru o s i n g u ră dată şi n u a u n i m i c " genera l ",
pot fi cauza a ltor eve n i mente şi de acest t i p de cauzal itate se i nteresează
i sto r i a . Putem a c u m vedea că ambele gru pu ri au În pa rte d reptate, În pa rte
n u . Leg i l e u n iversale ş i eveni mentele spec ifice sunt ambele necesare pentru
orice exp l i caţie cauzală, dar În afa ra cadru l u i şti i nţelor teo ret i ce l eg i l e
u n iversale stâ rnesc Î n mod obişn u it puţi n i nteres.

47 Vezi , Weber, op. cit., pp. 8 f., 44 f. , 48, 2 1 5 ff., 233 ff.

1 05
KARL R. POPPER

Aceasta ne conduce l a p roblema unicităţii eve n i � entelor isto r i ce. Î n

măs u ra În care su ntem i nteresaţi de exp l i caţia istor i că a u nor eve n i mente
t i p i c istori ce, e l e treb u i e apreci ate drept t i p i ce, ca aparţi nând u no r t i p u r i
ori c l ase de even i mente. D o a r pentru acestea este ap l i cab i l ă metoda
ded u ct i v ă a exp l i caţi e i c a u z a le. I sto r i a se i n te resează nu n u m a i de
expl i c a rea unor even i mente spec i fice, c i şi de descrierea u n u i asemenea
eve n i m ent ca atare. U n u l d i ntre ţel u ri l e e i cele mai i mportante este
i n d i scutab i l desc ri erea de Întâmplări i n teresante În parti c u l a ritatea lor, ori
prin caracteru l lor spec ific. Aceasta În sea m n ă i n c l uderea unor aspecte
care nu Încearcă să contribu i e la exp l icaţia cauza l ă , c u m ar fi coi n c idenţele
" acc i denta l e " a l e even i mete l o r necore l ate cauza l . Aceste două ţe l u ri ale
i sto r i e i , desfacerea l a nţu ri l o r cauzale ş i desc rierea modu l u i " accidenta l "
În care a ceste l a nţu ri cauzale s e Întrepătru nd, sunt ambele necesa re ş i se
completează rec i proc . La un moment dat, un eve n i ment poate fi con si derat
drept t i p i c pentru a fi exp l i cat cauz a l , i a r alteori d rept u n i c .
Aceste consideraţ i i pot f i a p l i cate p ro b l e m e i noutăJii d i sc u tată Î n
secţ i u nea 3 . D i sti ncţia făcută aco l o Între " noutatea aranj amentu l u i " ş i
" noutatea i ntri nsecă" co resp u nde d i sti n cţ i e i de m a i sus, d i ntre p u n ctu l d e
vedere a l exp l i caţie i cauza l e ş i c e l a l aprec i e r i i ca racteru l u i de u n i c itate .
Atât cât noutatea poate fi raţi on a l i zată şi prez i să, ea nu poate fi n i ciod ată
" i ntri nsec ă " . Aceasta i nfi rmă doctri n a i sto r i c i stă conform căre i a şti i nţele
soc i a l e a r treb u i ap l i cate În vederea prez i ceri i apariţiei i ntrinseci a n o i l o r
even imente - o pretenţie despre care s e poate s p u n e c ă s e sprij i n ă Î n cele
din u rmă pe o anal iză i n s ufici entă a pred icţiei ş i a expl i caţiei ca u z a l e .

3 1 . Logica situaţiei în istorie. Inter­

pretarea istorică. Dar este aceasta totu l ? Nu există ceva
ş i În pretenţia istoricistu l u i de a reforma i sto r i a În sen s u l u nei soc i o l og i i
care s ă joace ro l u l unei istori i teo reti ce, ori a unei teori i a dezvoltări i istorice?
(Vez i secţi u n i le 1 2 şi 1 6) . Nu ex i stă ceva ş i În i deea istoricistă despre
" perioade", despre " spi ritu l " ori despre " sti l u l " u nei epoci, despre ten d i nţe l e
i sto rice i rez i st i b i le, despre m a ri l e m i şcări care captivează m i ntea atâto r
indivizi şi care se ţ i n scai de e i , conducându-i mai degrabă decât Iăsându-se
conduse de e i ? N i meni d i n cei care au citit, de exem p l u , spec u laţi i le l u i
Tol stoi d i n Război ş i pace istoriciste, indubitab i l , dar susţinute c u o a n u m ită
-

candoare - despre m i şcarea occidenta l i lor spre Est şi m i şcarea contrară a

1 06
 CRITICA DOCTR I N ELOR PRONATU RALISTE
\

ruş i l o r spre Vest, 48 n u poate nega faptu l că istoricism u l n u răspunde l a o

nevoi e rea l ă . Treb u i e să sati sfacem această nevo i e oferind ceva mai bu n
dacă dori m În mod serios să avem şanse să ne e l i berăm de istoricism.
I stori c i s m u l l u i Tol stoi este o reacţie Împotriva u n e i metode de a scrie
i sto ria care acceptă În mod i mp l i c i t adevăru l p r i nc i p i u l u i perso n a l i tăţi i , o
metodă care atribu i e m u l t prea m u lt - dacă To l sto i are dreptate, şi În mod
i nd u b itab i l are - m a r i lor oamen i d i n i sto rie, l i deri lor. To l sto i Încearcă să
a rate, cred, cu su cces, i nfl uenţe l e m i nore pe ca re l e-au avut acţi u n i le ş i
deci z i i l e l u i Napoleon, Ţa ru l u i Alexandru, o r i a l e mareşa l u l u i Kutuzov ş i
a celorlalţi mari con d ucăto ri d i n 1 8 1 2, Î n ceea c e s-a r putea n u m i logica
eve n i mente lor. To l stoi scoate În evidenţă, pe b u n ă d reptate, dec iz i i le şi
acţi u n i i l e n eg l i j ate, dar de mare i m portanţă a l e nen umăraţi l o r i n d i v i z i
n ec u n oscuţi care a u l u ptat Î n bătă l i i , a u d a t foc Moscove i ş i care a u
descope rit l u pta d e partizan i . D a r e l crede c ă treb u i e s ă vadă u n fe l de
determ i n i s m i storic În aceste eve n i mente - un dest i n , legi i sto rice ori vreu n
p l a n . Î n vers i u nea l u i de i sto r i c i s m , e l comb i n ă atât i n d i v i d u a l i s m u l
metodo l og i c cât şi colectivi s m u l . E I prez i ntă, aşadar, o comb i n aţie extrem
de t i p ică - ti p ică pentru t i m pu l său dar, mă tem, şi pentru t i m p u l noastru -
de e l emente democratic - i nd i v i d u a l iste şi colectivist - naţion a l i ste .
Acest exe m p l u ne poate aduce a m i nte că su nt unele elemente co recte
În i storicism: este o reacţie Împotriva m etodei n a i ve de i nterpretarea a
i sto r i e i po l i t i ce văz u tă n u m a i ca isto r i e a m a r i l o r t i ra n i ş i a m a r i l o r
condu cători de oşt i . I sto ric i şti i c red p e b u n ă dreptate c ă a r putea f i ş i o
metodă mai b u n ă decât aceasta. Această cred i nţă face ca i deea lor despre
" spi ritu l " u n e i epoc i , u nei naţi u n i , u nei armate, să fie aşa de sed ucătoare .
N u am n i c i o s i mpatie faţă de aceste " spirite" - n i c i de prototipu l lor
ideal i st, nici de Întrupări l e l o r d i a l ectice ş i mater i a l i ste - ş i sunt p l i n de
s i mpatie l a ad resa celor ca re nu l e iau În co n s i dera re. Totu ş i , aceste
concepţ i i scot În evidenţă existenţa u n e i lacu ne, a unei probleme defi c itare
c a re cade În sarc i n a soc i o l o g i e i să o În l oc u i a scă cu ceva m u l t m a i
compati b i l , d e gen u l anal izei unor probleme apărute Înău ntru l u nei a n u m ite
trad iţi i . Este loc pentru o a n a l iză m u lt m a i deta l i ată a logicii situaţiei. Ce i
m a i b u n i istorici a u făcut apel m a i m u l t ori m a i puţin conştient la această
concepţie: To l sto i , de exem p l u , când descrie c u m a fost o " necesitate" ş i
n u o dec i z i e ceea ce a făcut ca armata rusă să cedeze Moscova fără n i c i o

48 Aceasta antic i pează recenta prob lemă elaborată de Profesoru l Toynbee dar li'isati'i
fări'i ri'isp uns.

1 07
KARL R. POPPER

l u ptă ş i să se retragă În locuri u nde putea să găsească a l i mente. D i n co l o

de logica situaJiei s a u , poate ca pa rte a e i , avem nevoi e de ceva de gen u l
u n e i a n a l ize a transformări l o r soc i a l e . Avem nevoi e de stu d i i bazate pe
i n d i v i d u a l i s m metod o l o g i c a l e i n stituţi i l o r soc i a l e pri n care i de i le se
răspân desc şi captivează i n d i v i z i , a l e modu l u i c u m pot fi create trad iţi i
n o i şi a l e mod u l u i c u m fu ncţionează trad iţi i l e şi c u m se prăbuşesc. Cu a l te
cuvi nte, modelele noastre i ndivi d u a l i ste despre entităţi col ective c u m su nt
n a ţ i u n i l e , c o n d u ce r i l e stata l e ori p i eţ e l e econ o m i ce, tre b u i e să f i e
completate c u modele a l e situaţi i l or pol i ti ce, prec u m ş i a l e transformări l o r
soc i a l e de gen u l progresu l u i şti i nţific ori i n d ustria l . ( O sch iţă despre o
asemenea a n a l iză a p rogresu l u i se va găsi În secţ i u nea u rmătoa re) . Aceste
modele pot fi apoi folosite de isto r i c i , În pa rte la fel ca şi cel e l a l te modele,
În parte În scopu l exp l i caţi e i , a l ătu ri de cel e l a lte legi u n iversa l e pe care e i
l e fo l osesc . Dar c h i a r toate acestea n u a r fi suficiente; n u ar sati sface toate
ace le nevo i rea l e pe care i sto r i c i sm u l p reti nde că le sti sface.
Dacă avem În vedere şti i nţe l e i storice d i n perspectiva comparaţiei pe
care a m făcut-o Între ele şi şti i nţele teoret ice, atu n c i putem observa că
l i psa lor de interes asupra legi lor u n iversa le l e p l asează Într-o poz iţie dific i l ă .
Pentru că În şti i nţe l e teo retice l eg i l e acţionează pri ntre alte l e, ca şi centre
de i nteres l a care sunt rapo rta!e observaţ i i le, ori ca p u n cte de vedere d i n
care sunt făcute observaţ i i le. I n i storie legi l e u n ivers a l e, care Î n cea m a i
mare pa rte sunt banale ş i uti l izate În mod i nconşti ent, n u pot Împl i n i această
fu ncţie. Ea treb u i e p re l u ată de a l tceva . Pentru că, de b u n ă seam ă , n u
poate ex ista istorie fă ră p u n cte d e vedere. C a ş i şti i nţele n atu r i i , i sto r i a
treb u i e să f i e selectivă d a c ă n u vrea să s e Înece s u b u n suvoi d e mate r i a l e
d
l i ps ite de va l oare ş i necorel ate Între e l e . Î ncercarea e a u rm a l a nţ u r i
c a u z a l e p â n ă adânc î n trecut n u ar aj uta deloc pentru că orice efect concret
cu c a re a m putea În cepe, are u n mare număr de cauze parţiale diferite. Asta
Înseam n ă că aceste cond iţi i i n iţiale sunt foarte complexe şi că m u lte di ntre ele
prezi ntă prea puţin i nteres pentru noi.
S i ngu ra i eş i re din această prob lemă c red că este i ntrod u cerea În mod
conştient a unui punct de vedere selectiv preconceputîn cercetarea iotorică,
ad i c ă sc rierea istoriei care ne interesează personal. Asta nu Însea m n ă că
putem deforma fapte l e astfe l Încât să se potrivească În cad ru l fo rmat de
idei l e noastre preconcepute, ori că putem să nu l u ă m În cons iderare fapte le
care n u se potrivesc. 49 D i mpotrivă, toate mate r i a l e l e d i spon i b i l e care a u

4 9 Pentru o critică a " doctrinei . . . c ă toată cunoaşterea istorică eate relativă", vez i Hayek,
În " Econom ica", voI . X, p. 55 ff.

1 08
 CRITICA DOCTRI N E LOR PRO NATU RALISTE

vreo l egătu ră cu p u nctu l nostru de vedere treb u i e l u ate În considerz re c u

g r i j ă ş i obiectivitate (În sensu l " obiectivităţ i i şti i nţifi ce" care va f i d i scutată
În secţ i u nea u rmătoa re) . Dar aceasta Înseamnă că nu treb u i e să ne facem
grij i de toate acele fapte ori aspecte care nu au n i c i o l egătu ră cu p u n ctu l
nostru de vedere şi care, În con sec i nţă, n u ne interesează .
Astfel de abordări select ive Îndepl i nesc În stud i u l istoriei fu ncţi i care sunt
oarecum analoage celor ale teori i l or În şti i nţe. Este de aceea de înţeles faptu l
că ele au fost deseori l u ate drept teori i . Şi, într-adevă r, acele ra re idei i nerente
acestor abordări care pot fi form u l ate sub formă de ipoteze testabile, fie
singul are, fie u n iversa le, pot fi tratate ca şi i poteze şti i nţifice. Dar ca regulă,
aceste " abordări" ori " pu ncte de vedere" nu pot fi testate. N u pot fi respi nse
şi de aceea confi rmări le aparente sunt l i psite de orice va loare, chiar dacă
sunt tot atât de n u meroase ca stelele de pe cer. Vom n u m i un astfe l de pu nct
de vedere selectiv ori axat pe un a n u me interes istoric, o interpretare istorică.
I stori c i s m u l confu ndă aceste i nterp retă ri c u teori i . Aceasta este u n a
d i n greşe l i l e l u i p r i n c i p a l e . Este pos i b i l , de exem p l u , să se i nterpreteze
" istoria" ca i sto ria l u ptei de c l asă, sau a l u ptei raselor pentru su premaţie,
ca isto r i a i de i l o r re l i g i oase, sau ca istoria l u ptei d i ntre soc ietatea " În c h isă"
ş i cea " desch i să", sau ca istoria p rogres u l u i şti i nţific şi i n d ustri a l . Toate
acestea sunt m a i m u lt sau m a i puţi n pu ncte de vedere i nte resante şi ca
atare i nobiectivab i l e . Dar i sto r i c i şti i nu le prez i ntă în acest mod . Ei nu văd
că este necesa ră o p l u ra l itate de i n terp retă ri care sunt abso l u t la acelaşi
n i vel , l a fel de sugestive şi l a fe l de arbitra re (c h i ar dacă u ne l e d i ntre e l e
p o t să d i fere p r i n fertilitatea p e care o a u - u n e l ement care p rez i ntă ceva
i m portanţă). In sc h i mb, ei le prez i ntă ca doctr i n e ori teori i , s u sţinând că
" toată i storia este i sto ria l u ptei de c l asă" etc . Şi dacă găsesc că pu nctu l lor
de vedere este fert i l ş i că din această perspect ivă pot fi c l as i fi c ate ş i
i nterp retate m u l te fapte, atu nci greşesc, l u ând acestea d rept o confi rmare,
ori c h i a r o dovadă a adevă ru l u i doctri n e i lor.
Pe de a l tă pa rte, istori c i i de t i p clasic care se opun pe bună dreptate
aceste i p roced u r i s u n t pas i b i l i de a fa c e o a lt ă eroare. Ţ i n t i n d s p re
obiect ivitate, se s i mt obl igaţi să ren u nţe l a orice p u n ct de vedere sel ectiv.
Dar c u m aşa ceva este i m pos i b i l , ei adoptă În mod obiş n u it un punct de
vedere fă ră să fie conştienţi de el. P r i n aceasta îş i înfrâ ng efort u r i l e de a fi
obiecti v i , pentru că c i neva nu poate fi critic cu prop r i u l p u n ct de vedere şi
conştient de l i m itel e l u i fără să fie conştient de e l .
I eş i rea d i n această d i l emă constă, des igu r, î n faptu l d e a fi c l arifi cat În
l egătu ră cu neces i tatea adoptă r i i u n u i p u nct de vedere, În s u sţ i n e rea În

1 09
KA RL R. POPPER

mod desc h i s a acestu i a ş i În păstrarea În permanenţă a conşti i nţei că este

doar u n u l pri ntre m u l te a ltel e şi nu ar putea fi testat, c h i a r dacă s-ar ech iva l a
u n e i teori i .

32. Teoria instituţională a progresului.

Pentru a face consi deraţi i l e noastre m a i puţin abstracte, vo i Încerca să
sch iţez În l i n i i mari În acestă secţi u ne o teorie a progresului ştiinţific şi
industrial. Voi căuta să exempl ific În acest fe l i de i l e dezvo ltate În u lti mele
patru s e c ţ i u n i , m a i exact i d e i l e d e s p re l o g i c a s i t u a ţ i e i şi d e s p re
i nd i v i du a l i sm u l metodo logic care se menţi ne neinfl uenţat de psi h o l og i e .
Am a l es exempl u l progresu l u i şti i nţific şi i ndustri a l pentru că i n d u b itab i l
acesta a fost fenomen u l care a i nspi rat istoricismu l modern a l seco l u l u i a l
X I X-lea ş i pentru c ă am d i scutat anterior u ne l e d i n părer i l e l u i M i I I În
l egătu ră cu acest s u b iect.
Comte şi M i I I , d u pă cum ne aducem a m i nte, au susţi nut că progres u l
este o ten d i nţă neco n d i ţ i o nată ori absol ută care este reductibilă la legile
naturii umane. " O l ege a succesi u n i i , sc r i a Co mte, c h i a r atu nci c â n d este
susţ i n uti? de metoda observaţ i e i i storice cu toată autoritatea pos i b i l ă , n u
a r tre b u i a d m i să Î n fi n a l În a i nte d e a f i fost red u s ă Î n mod raţi otlal l a teor i a
poz itivă a natu ri i u mane . . " so EI credea că legea progresu l u i pOâ [e fi deJusă
.

d i n tend i nţa i n d ivi d u l u i u m a n care ÎI Îm p i n ge să-şi perfecţ ioneze n atu ra

d i n ce În ce mai m u lt. M i i i îl u rmează În toate aceste op i n i i , încercând să
red ucă propria sa l ege a progresu l u i la ceea ce el n u meşte " c a racteru l
p rogres i v a l m i nţi i u mane" 5 1 a c ă rei pri mă "fo rţă constrângăto a re . . . este
n ăz u i nţa spre un confort material În creştere " . Confo rm atât l u i Comte cât
şi l u i M i I I, caracteru l necond iţionat ori abso l u t al acestor ten d i nţe ori
cvas i l egi ne perm i t să deducem de aici pr i m i i paş i ori primele faze ale
i sto r i e i , fă ră să facem apel l a n i c i o con d i ţ i e i storică i n iţ i a l ă , la vreo
observaţi e sau la date. 52 Î n pri n c i p i u , Întreg u l . c u rs al i storiei ar trebu i să
fi e ded u ct i b i l . S i n g u ra d i ficu ltate a r fi , d u pă c u m s p u ne M i I I , că " o serie

5 0 Comte, Cours de philosophie positive, I V, p. 3 3 5 .

51 M i I I , L ogic, cartea V I , cap. X , secţ i u nea 3; citatu l u rmător este d i n secţ i u nea 6 unde
teoria este expusă cu mai mu lte deta l i i .
5 2 Comte, Op. cit., IV, p . 3 4 5 .

110
 CRITICA DOCTR I N ELOR PRO NATU RALI STE

aşa de l u ngă . . . la care fiecare termen su cces iv ar fi compus de un n u m ăr ş i

mai mare ş i mai variat de părţi , n u a r putea să f i e eva l u ată de capac itatea
fac u ltăţi lor u mane." 53
S l ă b i c i u nea " red u cţ i e i " făcute de M i I I apare CJ evidentă. C h i a r dacă
am accepta premisele ş i ded u cţ i i l e l u i M i I I , n i c i atu nci nu ar rezu lta de
a i c i că efectu l soc i a l ori istoric ar fi i mportant. Progres u l a r putea su rve n i
c u mva p r i n m i c i pierderi, care ar putea să s e Întoa rcă Într- u n med i u n atu­
ra l d e l oc opt i m . Mai m u l t, p re m i s e l e se bazează doar pe a n u m i te
componente a l e " n atu r i i u m ane" fără să i a în consi derare şi a l te elemente,
precu m u itarea ori i ndolenţa. Astfel putem observa exact opusu l progres u l u i
descris d e M i I I şi putem la fel de b i n e " reduce" aceste observaţi i la "natura
u mană". ( N u este Într-adevă r u n u l d i n cele mai pop u l a re procedee ale
aşa-numitelor teori i ale istoriei să expl ice dec l i n u l ori prăbuş i rea i mperi i lor
prin astfel de trăsătu ri ca lenea ori o Înc l i n aţie spre îmbui bare?). De fapt, putem
concepe foarte puţi ne evenimente care n u ar putea fi expli cate În mod plauzibi l
pri n ape l u l la a n u m ite Încl i naţi i ale " n atu ri i u mane". Dar o metodă care
poate expl ica tot ce s-ar putea Întâmpla, n u expl i că de fapt n i m ic.
Dacă do r i m să în locu i m această teorie su rpri nzător de n a ivă c u u n a
m a i competitivă, treb u i e s ă parcu rgem d o u ă etape. Î n pri m u l râ nd, treb u i e
s ă Încercăm să găs i m condiţii care determină progres u l , ş i l a rez u l tatu l
obţi n u t treb u i e să apl i căm p r i n c i p i u l exp u s în secţ i u nea 28: trebu i e să ne
i maginăm cond iţi i În care progresul ar fi anihilat. Aceasta n e co n d u ce
rapi d la rea l i zarea faptu l u i că Înclinaţia psihologică de una singură n u
poate f i sufi c i entă pentru ex p l i ca rea progresu l u i , d e veme ce putem găsi
condiţi i de care acesta dep i nde. Astfel Încât, În pasu l u rmător, treb u i e să
În locu i m teoria încl i naţi i lor psihologice prin ceva mai bun şi sugerez pri ntr-o
ana l iză instituţională (şi tehnologică) a condiţ i i lor care dete rm i n ă progresu l .
C u m putem a n i h i l a p rog res u l şt i i nţific ş i i n d u stri a l ? Î n c h i z â n d ori
contro l â n d l abo ratoare l e de cerceta re, s u p ri mând ori contro l â nd rev iste l e
şt i i n ţ i f i c e o r i a l te m i j l oa c e d e d e z b a te r i , s u p r i m â n d c o n g rese l e ş i
c o n fe r i nţe l e şti i n ţ i fi ce, s u p r i m â n d u n i ve r s i t ăţ i l e ş i a l te i n st i t u ţ i i de
învăţământ, cărţi le, presa scrisă, scrisu l În generel ş i� În fi na l , chiar vorb i rea.
Toate acestea s u nt i n �tituţ i i soc i a l e ş i pot Într-adevăr să fie s u p r i mate (ori
control ate) . L i mba este o i n stituţie soc i a l ă fă ră de care progresu l şti i nţific
este de neimagi nat, de vreme ce, fă ră l i mbaj n u poate exi sta n i c i şti i nţa ş i
n i c i o trad iţie În formare ş i Î n progres . Sc risu l este o i n stituţie soci a l ă ş i tot

53 M i i I . Op. cit., secţ i u nea 4.

1 1 1
KARL R. POPPER

i n stituţ i i soc i a l e s u nt orga n i z aţi i l e care ti păresc ş i ed itează, prec u m şi toate

ce lelalte instru mente i n stituţionale care constitu ie metoda şti i nţifică. Metoda
şti i nţifică are În s i ne aspecte soc i a le. Şti i nţa, ş i mai exact progresu l şti i nţific,
este rez u ltatu l n u u nor efortu ri izol at�, c i a l concurenţei libere În gândire.
Pentru că şt i i nţa are c h i a r şi m a i mu l tă nevoi e de competiţie Între i poteze
şi de teste şi m a i rigu roase. I a :· i potezele concu rente au nevo i e să fie
reprezentate de persoane, adică a u nevo i e de avocaţi, de un j u r i u şi chiar
de u n publ ic. Această reprezentare personală trebu i e organ izată i nstituţional
dacă d o r i m să ne asigu răm că va fu ncţiona. I a r aceste i nstituţi i treb u i e să
fi e p l ătite pentru aceasta ş i p rotej ate p r i n l eg i . Î n ce l e d i n u rmă, progres u l
depi nde Într-o foarte mare măsu ră d e fa cto ri po l i t i c i , de i n stitu ţ i i pol itice
c a re să a s i g u re l i be rtatea gând i r i i , de democraţie.
Prez i ntă u n oarecare i nteres fa ptu l că ceea ce de obicei este den u m i t
" obiectivitate şti inţifică" se bazează Într-o a n u m ită măsu ră, pe i nstituţi i
şti i n ţ i f i c e . C redi nţa n a i vă că o b i ec t i v i tatea şti i n ţ i fi c ă se bazează pe
atitu d i nea menta l ă ori p s i h o l og i că a omu l u i de şti i nţă l u at ca i n d ivid, pe
pregăt i rea sa, pe grija şi detaşarea sa şti i nţifică, generează ca reacţi e cred i nţa
sceptică conform căre i a om u l de şt i i nţă nu poate fi n i c i odată obiecti v .
Conform acestei c red i nţe, l i p sa o b i ect i v i tăţ i i n u p rez i ntă p rea m u l tă
i m portanţă În şti i nţe l e n atu r i i u n de pas i u n i i l e n u s u nt apri nse, dar pentru
şti i nţele soc i a l e u nde sunt prezente prej u decăţ i l e soc i a le, cele d e c l asă o r i
i nteres u l perso n a l , a r p utea să f i e fatal ă . Această doctri nă dezvo ltată În
deta l i u de aşa-n um ita " sociologie a cunoaşterii" (vez i secţi u n i l e 6 ş i 2 6)
trece tota l cu vederea caracter u l soc i a l ori i n stituţional a l c u noaşte r i i
şti i nţifi ce pentru că se bazează pe cred i nţa na ivă că obiectivitatea depi nde
de ps i ho l o g i a omu l u i de şt i i nţă l u at c a i nd i v i d . Trece cu vederea faptu l că
n i c i steri l itatea şi n i c i c arate ru l izo l at a l u n ei teme apa rţi nând şti i nţelor
natu r i i nu prev i n parţi a l i tatea ş i interes u l perso n a l rez u l tat d i n i nte rferenţa
c u convi nger i l e person a l e a l e omu l u i de şt i i nţă şi că, dacă ar trebu i să
depi ndem de detaşarea sa, şti i nţa, c h i a r şi şti i nţe l e n atu r i i , ar deve n i de-a
d reptu l i m pos i b i l ă . Ceea ce trece cu vederea " sociologia cunoaşterii" este
tocmai sociologia cunoaşterii - ca racteru l social şi p u b l i c al şti i nţei . Trece c u
vederea şi faptu l c ă ceea c e i mpune omu l u i d e şti i nţă o disc i p l i n ă mental ă şi
prezervă obiectivi tatea şti i nţei prec um şi trad iţia ei de a discuta critic noi le
idei, este tocmai acest caracter public al şti i nţei şi a l i nstituţi i lor ei. 54

5 4 O critică m a i cuprinz ătoare a aşa-numitei " sociolog i i a c u noaşteri i " se poate găsi În
capito l u l 23 d i n Societatea deschisă şi duşmanii săi. Prob lema obiectivităţ i i şti i nţifice ş i a

1 12
 CRITICA DOCTRI N E LOR PRONATURALISTE

În l egătu ră cu acestea, ar trebu i să mă refer la o altă doctrină prezentată În

secţi u nea 6 (Obiectivitate şi evaluare). Acolo s-a argu mentat că, de vreme ce
cercetarea şti i nţifică În problemele sociale i nfl uenţează pri n ea Însăşi vi aţa
socială, este i mposibi l pentru cercetătoru l d i n şti i nţele sociale care se teme de
această i nfl uenţă să-şi menţi nă atitud i nea şti i nţifică adecvată de obiectivitate
dezi nteresată. U n fizician ori u n i ngi ner practici an sunt În aceeaşi situaţie. Fără
să fie un cercetător al şti i nţelor sociale, el poate real iza că i nvenţia u n u i nou tip
de avion ori rachetă poate avea o i nfl uenţă extraord inară asupra societăţi i .
A m schiţat doar câteva d i n condiţi i l le i n stituţi onale d e a c ă ror Împ l i n i re
dep i nde progres u l şti i nţifi c şi i n d u stri a l . Este i mportant de rea l i zat faptu l
că aceste cond i ţ i i În majoritate n u pot fi considerate d rept necesa re şi că
toate l a u n loc n u su nt sufi c i ente.
Aceste con d i ţ i i n u s u nt n ecesare de vreme ce fă ră aceste i n stituţ i i (cu
excepţ i a l i m baj u l u i , proba b i l ) progres u l şt i i nţific n u ar fi cu totu l i mposi b i l .
" Progres u l " , l a u rma u rmel or, s-a făcut de l a l u mea ora l ă l a cea scrisă, ş i
c h i a r m a i departe ( c u toate c ă dezvo lta rea t i m p u rie n u a fost probabi l
p rogres ştiinJific, si ncer vo rb i nd).
Pe de altă parte, şi aceasta este m u lt mai i mportant, treb u i e să rea l i zăm
faptu l că c h i a r şi cu aj utoru l celor mai bune organizaţi i i n stituţionale d i n
l u me, progresu l şti inţific poate s ă s e oprească Într-o z i . A r putea fi , d e exemplu,
o epidem i e de m isticism. Acest l u c ru ar fi cu certitudine pos i b i l , pentru că
atât timp cât u n i i i ntel ectua l i reacţionează propriu-zis la progres u l şti i nţific
(ori la ceri nţele u nei societăţi deschise) retrăgându-se În m isticism, oricine ar
putea reacţiona În acest fel . O astfel de posibil itate ar putea fi respi nsă prin
inventarea u nei seri i de i nstituti i vi itoa re, cu m ar fi cele educationale, care să ·
( ;
descu rajeze pu nctele de vede e u n i forme şi să Încu rajeze dive sitatea . Î n plus,
ideea progresu l u i şi propaganda entuziastă În favoarea sa, ar putea avea unele
efecte. Dar toate acestea n u pot transforma progresu l Într-o certitl ldi ne. Pentru
că nu se poate excl ude posibil itatea logică, să spunem a apa riţiei u n u i vi. rus, ori
a unei bacteri i care să răspândească dori nţa pentru N i rvana.
Vom găsi astfe l că până ş i ce l e m a i b u ne i nstituţi i nu pot fi cu totu l
s i g u re. C u m am m a i spus şi În a i nte, " I n stituţi i l e sunt precu m fo rtăreţele.
E l e treb u i e să fie bine pro iectate şi b i n e dotate c u perso n a l u ma n . " Dar n u
putem f i n i ciodată siguri că omu l potrivit va f i atras spre cercetarea şti i nţifică .
N i ci nu putem să ne asigu răm că vor fi mereu oamen i cu i m ag i naţie care

dependenţei sale de critica raţională şi de i ntersub iectivitatea testabi l ităţ i i , este d i scutată În
aceeaşi carte În capito l u l 24 şi d i ntr-un pu nct de vedere oa rec um d i ferit, În Logic of
Scientific Discovery.

113
KARL R. POPPER

vor avea a b i l itatea de a i n venta noi i poteze. Î n cele d i n u rmă, foa rte mu lte
dep i n d p u r şi s i mpl u de noroc u l avut În aceste chesti u n i . Pentru că adevăru l
nu este manifest şi este o greşea lă să se c readă- c u m au făcut Comte şi M i I I
- c ă odată " obstaco lele" (a l u z i a este l a ad resa biseri c i i ) depăşite, adevă ru l
.
va fi vi z i b i l pentru toţi cei care vor dori si ncer să- I vadă.
Cred că rezu ltatu l acestor anal ize poate fi general izat. Factoru l u man ori
personal va rămâne acel element i raţional prezent În m ajoritatea ori chiar în
toate teori i le sociale i nstituţionale. Doctri na opusă care susţine reducerea
teor i i lor sociale la ps i ho l ogie În acelaşi fel În care Încercăm să reducem
c h i m i a la fi zică, este, cred, bazată pe o neînţel egere. Ea rez u ltă d i n cred i nţa
fa lsă conform că reia acest " psihologism metodologie" este un corolar necesar
ind ividu l i smu l u i metodologic - a l doctri nei aproape de neatacat care susţine
că trebu ie să înţel egem toate fenomenele colecti ve ca parte a acţi u n i l or,
i nteracţi u n i lor, scopu ri l or, speranţelor şi gândurilor tutu ror oamen i lor În mod
i ndividual şi :a parte a tradiţ i i lor create şi păstrate de i ndiviz i . Dar putem fi
i ndividu a l i şti fără să acceptă m ps i hologismu l . " Metoda zero" a constru i r i i
modelelor raţionale nu este u n a ps i hologică, c i m a i degrabă o metodă logică.
De fapt, psihologia n u poate fi baza şti i nţelor socia le. Mai Întâ i, pentru că
este ea Însăşi doar una d i ntre şti i nţele soc i a l e : " n atu ra u mană" variază
considerabi l odată cu i n stituţi i l e sociale şi stud i u l ei presupune În consec i nţă
o Înţel egere a acestor instituţi i . Apoi, pentru că şti i nţel e sociale sunt i nteresate
în mare m ăsură de conseci nţele nei ntenţionate ori de repercus i u n i l e acţi u n ilor
u mane. Ş i " nei nte n ţ i o n at" În acest context p robab i l că n u Însea m n ă
" nei ntenţion ate conştient", n i c i nu ca racterizează repercus i u n i care ar putea
leza toate i nteresel e u n u i agent social, fie ele conştiente ori i nconşti ente: cu
toate că u n i i oamen i pot preti nde că preferi nţa pentru mu nte şi s i ngu rătate
poate fi exp l i cată psihologic, faptu l că, dacă prea m u lţi oamen i ar prefera
mu ntele nu s-a r mai putea bucura acolo de si ngu rătate, nu este un fapt
ps i hologi c. Dar acest gen de probl eme stă la baza teoriei sociale.
Cu aceata am aj uns la u n rezu ltat care contrastează surprinzător cu metoda
Încă îndrăgită a l u i Comte şi M i I I . În loc să reducem consideraţi i l e soc iologice
l a baza aparent fermă a ps i ho l ogiei natu ri i umane, am putea spu ne că factoru l
uman este acel element fi nal i n cert şi capricios d i n viaţa socială şi d i n toate
i n stituţi i le sociale. Î ntr-adevăr, acesta este elementu l care În fi nal nu poate fi
contol at complet prin i n stituţ i i (cum a crezut i n iţia l Spi noza) . 55 Pentru că
orice Încercare de control complet conduce neapărat spre tiranie. Ceea ce

55 Vez i nota 43, p.75 .

1 14
 CRITICA DOCTR I N ELOR PRONATURALISTE

Înseam nă, la o m n i potenţa factoru l u i u m a n - datorită capri c i u l u i câtorva

oamen i ori doar a u n u i a singur.
Dar nu este posi b i l ă controlarea factoru l u i uman prin ştiinţă - opusă
capri ci u l u i ? Fără nici u n dubiu, biologia şi ps i holog i a pot rezolva, sau vor fi
În stare să rezolve curând "problema transformări i omu l u i " . Cei care Încearcă
să facă aceasta sunt obl igaţi să d i strugă obiectivitatea şti i nţei, ş i şti i nţa Însăşi,
de vreme ce acestea două se bazează pe concu renţa l i beră În gând i re, aşadar
În l i berate. Dacă este ca judecata să se dezvo lte pe mai departe iar raţiu nea
u mană să supravieţu iască, atu nci diversitatea oameni lor consideraţi ca indivizi
ş i a opi n i i lor, ţel urilor şi scopuri lor lor nu trebu ie n iciodată lezată (cu excepţi a
cazu ri lor extreme c â n d l i bertatea pol itică este Î n pericol). P â n ă şi apel u l dtît
de satisfăcător d i n pu nct de vedere emoţional la un ,tel comun, oricât de
Înă lţător ar fi , este u n apel l a abandonarea tutu ror opi n i i lor mora l e riva l e şi,
cu aceasta, a c riticii aferente ş i a argu mentelor l a care duc aceste opini i . Este
un apel la abandona rea gând i r i i raţionale.
Evo l uţion i stu l care preti nde contro l u l " şt i i nţific" asu pra n atu ri i u mane
n u rea l izează cât de s i n u cigaşe este această pretenţie. Cauza p r i n c i pa l ă a
evo l uţiei şi a progres u l u i este vari etatea m ater i a l u l u i care poate deve n i
s u b i ectu l se lecţiei . În cadru l evo l uţiei u mane această c a u z ă pri n c i p a l ă
este " l i bertatea de a f i altfel şi de a f i d i ferit de cei d i n j u r u l tău" - "de a n u
f i de acord c u m ajoritatea ş i d e a merge p e propri u l dru m . " 56 U n control
h o l i st, care treb u i e să con ducă ega l i zarea n u a d reptu r i l o r o mu l u i , c i a
gând i r i i umane, ar Însema n sfârşitu l prog resu l u i .

33. . Concluzie.
. Apelul emotional la ,

IS tOrICISm. Istoricism u l este o m i şcare doctrinară foa rte veche. Î n

·

forma sa cea mai veche, cum ar fi doctri nele c i c l u r i lor de vi aţă a oraşelor şi
raselor, precede credi nţele teo logice conform că rora ar exista u n ţel ascuns 57

56 Vez i Wadd i n gton ( The Scientific Attitude, 1 94 1 , p. 1 1 1 şi 1 1 2) , p e care nu-I împiedică

nici evol uţion i s m u l său, nici etica sa şt i i nţifică să respi ngă afi rmaţia că l i bertatea nu are
n i c i o " valoare şti i nţifică". Acest pasaj este criti cat în cartea l u i Hayek, Drumul către servitute,
p. 2 1 4 - 2 1 5 (ed. rom . ) .
57 Cea mai bună critică i m a nentă p e care o cu nosc l a adresa doctrinei leleologice ( ş i
una care adoptă punctu l d e vedere re l ig ios ş i , În spec i a l , doctrina creaţiei) se găseşte În
u l t i m u l cap itol al cărţ i i l u i M. B. Forster, The Political Philosophies of Plato and Hegel.

1 15
KARL R. POPPER

în spatel e dec i z i i lor aparent oa rbe ale soartei. Cu toate că această d i v i n izare
a ţe! u ri l or ascu nse este foa rte îndepărtată de m od u l de gând i re şti i nţific, a
l ăsat u rm e de neconfu ndat c h i a r ş i asu p ra c e l o r m a i m oderne teo r i i
i storiciste. Fiecare vers i u ne de i storicism exprimă senti mentu l că este îm p i n s
Î n vi itor de forţe i rezi sti b i l e .
I sto r i c i şti i modern i pa r, totu ş i , să n u f i e conşti enţi d e vec h i mea antică a
doctrinei lor. Ei cred - şi ce altceva l e-ar perm ite d i v i n izarea modern i sm u l u i
pe care o s u sţi n ? - c ă p rop ri u l l o r so rti ment d e i sto r i c i s m este cea m a i
recentă şi cea m a i p roem i n entă ach i z iţie a m i nţ i i u mane, o ach iziţie de o
noutate ameţitoare încât doar câţiva oamen i sunt sufi c i ent de avansaţi să
o poată c u p r i nde. Cred, într-adevăr, că ei sunt cei care au descoperit
prob lema sc h i mbări i - una d i n cele mai vec h i p rob leme a l e metafi z i c i i
specu l ative. P u nând î n contrast gând i rea l o r " d i n a m i că" c u g â n d i rea
" statică" a tutu ror generaţi i l o r a nterioare, ei cred că avansu l lor a fost pos i b i l
datorită faptu l u i c ă " tră i m acu m o revol uţie" care a accel erat atât de m u lt
viteza dezvoltări i noastre Încât sch i mbarea soc i a l ă poate fi acu m d i rect
experi mentată în timpu l u nei s i ngu re vieţi . Această poveste este, des i g u r,
m ito logie pu ră . Revoluţi i i mportante au apă rut şi în a i nte de vremea noastră
şi începân d cu epoca l u i Heracl it sch imbarea a fost i a r şi iar redescoperită. 58
A prezenta o idee atât de venerabi l ă d rept recentă şi revo l uţ i o n a ră
trădează, cred, u n conservatorism i nconştientizat. Ş i noi care adm i ră m
acest mare entuziasm pentru sc h i mbare am putea foarte b i ne s ă ne întrebăm
dacă nu este c u mva n u m a i o pa rte a aceste i atitud i n i ambival ente şi dacă
n u ar fi fost o rez i stenţă i nte rnă, l a fel de putern ică, ca re treb u i e să fie
depăş ită. Aceasta ar exp l i ca atu nci fervoarea rel i g i oasă c u care această
fi l osofi e a ntică şi şovă itoare este proc l amată ca fi i n d cea mai recentă ş i
astfe l cea mai mare reve l aţie a şti i nţei . N u s u nt, În c e l e d i n u rmă, c h i a r
i sto r i c i şt i i c e i care s e tem de s c h i mbare? Şi n u este probabi l această fr ică
de sc h i m ba re ceea ce îi face pe u n i i cu totu l i ncapab i l i să reacţioneze
raţional la critică şi care îi face pe a lţi i atât de sen s i b i l i la învăţătu r i l e lor?
Pri n devoţ i u nea lor faţă de c red i nţa că sch i m ba rea poate fi prevăzută
deoa rece este gu-.:ern ată de l eg i nesc h i m bătoa re, pare ca ş i c u m isto ri c i şti i
aproape că ar încerca să se autocompenseze pentru pierderea u n e i l u m i
nesch i m bătoare.

5 8 Vez i cartea mea, Societatea deschisă şi duşmanii săi, m a i a les cap. 2; de asemenea
cap. 1 0, unde se argumentează că p i erderea de către o soc ietate pri m itivă Înch isă a unei
lumi nesch i mbătoare este, În pa rte, respon sab i l ă de Încordarea din cadrul civi l i zaţiei şi de
dispoz i ţ i a de a accepta fa lsul confort oferit de tota l itarism ş i de istoricism.

116