Curtea Europeană de Conturi

Prezentare generală

 Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la îmbunătățirea
gestiunii financiare a UE
 Președinte: Klaus-Heiner Lehne
 Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
 Înființare: 1977
 Sediu: Luxemburg
 Site: Curtea Europeană de Conturi

În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără interesele

contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a îmbunătăți gestionarea
bugetului UE de către Comisia Europeană și de a raporta pe marginea situației financiare a
Uniunii.

Ce face Curtea de Conturi?

 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate și cheltuite
corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au fost contabilizate
corespunzător.

 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE, efectuând inclusiv controale la
fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările membre și în țările care
primesc ajutor din partea UE.

 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei Europene și guvernelor

naționale.

 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul European de Luptă
Antifraudă (OLAF).

 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl
examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia gestionează bugetul UE.
 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune decizii pentru o
utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.

Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea impact asupra
gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și publicații pe teme legate de
finanțele publice ale Uniunii.

Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și organismele pe care
le verifică. De aceea, este liberă să decidă:

 ce auditează

 cum auditează

 cum și unde își prezintă constatările.

Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene, principalul
organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea colaborează îndeaproape și cu
autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează majoritatea fondurilor UE (aproximativ 80 %)
împreună cu acestea.

Componență
Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru un mandat de 6
ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani care, de
asemenea, poate fi reînnoit.

Cum lucrează Curtea de Conturi?

Ea efectuează 3 tipuri de audit.

 Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu acuratețe situația
financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din exercițiul financiar încheiat.

 Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile.

 Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele utilizând cât mai puțin resurse,
într-un mod cât mai economic.

Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea pregătesc rapoarte și avize care
sunt adoptate de membrii Curții, devenind astfel oficiale.
Curtea de Conturi și cetățenii
Curtea de Conturi organizează stagii.

De asemenea, o dată la doi ani, decernează un premiu pentru cercetare privind auditul în sectorul
public. Nu ezitați să vă înscrieți!

Banca Europeană de Investiții

(engleză: European Investment Bank, franceză: Banque Européenne d'Investissement) este

instituția financiară a Uniunii Europene (UE), înființată în 1958 prin Tratatul de la Roma, ce se
implică alături de alte instituții bancare, în finanțarea programelor de investiții care sunt conforme
cu obiectivele economice stabilite de UE și care servesc intereselor europene comune[1]. Are
sediul în Luxemburg.

Banca Europeană de Investiții (BEI) este un institut de finanțare al Uniunii Europene. Prin
promovarea unei dezvoltări echilibrate a întregului spațiu comunitar BEI contribuie la coeziunea
economică, socială și teritorială a UE.

BEI, ai cărui acționari sunt cele 28 de state membre ale UE, este condusă de Consiliul
Guvernatorilor, alcătuit din cei 28 de miniștri de finanțe. BEI are personalitate juridică și
autonomie financiară, având rolul de a prelua finanțarea pe termen lung a unor proiecte concrete,
a căror viabilitate economică tehnică, ecologică și financiară este garantată. Resursele necesare
pentru acordarea împrumuturilor provin în mare parte din obligațiuni plasate pe piețele de capital;
BEI dispune însă și de resurse proprii. În perioada 1994-1999 activitățile BEI s-au axat în mare
parte pe următoarele sectoare: transporturi, telecomunicații, energie, apă, învățământ.

În urma apelului lansat de Consiliul European la Lisabona pentru sprijinirea mai puternică a IMM-
urilor s-a înființat Grupul bancar EIB, alcătuit din EIB și Fondul European de Investiții (FEI), cu
scopul creșterii competitivității economiei europene. În cadrul inițiativei “Inovația 2000” banca
promovează spiritul antreprenorial și inventiv și dezvoltarea resurselor umane cu credite pe termen
mediu acordate IMM-urilor, garanții bancare și disponibilizarea capitalului de risc.

În afara UE banca susține strategiile de aderare ale țărilor candidate și ale celor din vestul
peninsulei balcanice.
Banca aplică de asemenea aspectele de natură financiară prevăzute în tratatele încheiate în cadrul
politicii europene de colaborare cu țările în curs de dezvoltare. În acest context, banca desfășoară
activități în spațiul mediteranean și în țările din Africa, Caraibe și Pacific (statele ACP).

În perioada 1990-2006, BEI a acordat credite către băncile din România în valoare de 220 de
milioane de euro[2].

Banca Centrală Europeană (BCE)

Prezentare generală

 Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica economică
și monetară

 Președinte: Christine Lagarde

 Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din toate

statele membre

 Înființare: 1998

 Sediu: Frankfurt (Germania)

 Site: Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare politica
economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind
astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Ce face BCE?

 Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro,
controlând astfel masa monetară și inflația.

 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de
valută pentru a echilibra cursurile de schimb.

 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către

autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
  Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.

 Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.

 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta

pentru stabilitatea prețurilor.

Misiuni

Misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și ale Eurosistemului sunt prevăzute
în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și precizate în Statutul Sistemului European al
Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene. Statutul este un protocol atașat la Tratat.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene face trimitere, în general, la SEBC, și nu la

Eurosistem, în condițiile în care a fost redactat pornind de la premisa că toate statele membre ale
UE vor adopta în cele din urmă euro. Eurosistemul este alcătuit din BCE și băncile centrale
naționale (BCN) din statele membre ale UE a căror monedă este euro, în timp ce SEBC are în
componență BCE și BCN din toate statele membre ale UE [articolul 282 alineatul (1) din Tratat].
Atât timp cât există state membre ale UE a căror monedă nu este euro, va trebui să se facă distincția
între Eurosistem și SEBC.

Obiective

Articolul 127 alineatul (1) din Tratat stabilește obiectivul principal al Eurosistemului:

„Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale […] este menținerea stabilității
prețurilor”.

Și: „Fără a aduce atingere obiectivului privind stabilitatea prețurilor, SEBC susține politicile
economice generale din Uniune cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, definite
la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană”.

Uniunea Europeană are mai multe obiective (articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană),
printre care dezvoltarea durabilă a Europei întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe
stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu un grad ridicat de competitivitate, care
tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social. În consecință, stabilitatea
prețurilor nu este numai obiectivul principal al politicii monetare a BCE, ci și un obiectiv al Uniunii
Europene în ansamblu. Astfel, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Tratatul privind
Uniunea Europeană stabilesc o ierarhie clară a obiectivelor Eurosistemului, evidențiind faptul că
stabilitatea prețurilor reprezintă cea mai importantă contribuție pe care o poate avea politica
monetară la asigurarea unui mediu economic favorabil și a unui nivel ridicat de ocupare a forței
de muncă.

Misiuni fundamentale

În conformitate cu articolul 127 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Eurosistemului sunt:

 definirea și punerea în aplicare a politicii monetare pentru zona euro;

 efectuarea operațiunilor de schimb valutar;

 deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro
(administrarea portofoliilor);

 promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

În plus, în temeiul articolului 127 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene și al Regulamentului (CE) nr. 1024/2013 al Consiliului („Regulamentul privind MUS”),
BCE este responsabilă de îndeplinirea unor atribuții specifice din domeniul supravegherii
prudențiale a instituțiilor de credit cu sediul în țările membre participante. BCE își îndeplinește
aceste atribuții în cadrul Mecanismului unic de supraveghere, format din BCE și din autoritățile
naționale competente. Website-ul privind supravegherea bancară

Alte misiuni

 Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.

 Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informațiile statistice necesare în vederea

îndeplinirii misiunilor SEBC, fie de la autoritățile naționale, fie direct de la agenții
economici.

 Supraveghere și stabilitate financiară: Eurosistemul contribuie la buna desfășurare a

politicilor autorităților competente cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor de
credit și la stabilitatea sistemului financiar.
  Cooperare la nivel internațional și european: BCE întreține relații de cooperare cu
instituțiile, organele și forurile competente, atât în cadrul UE, cât și pe plan internațional,
cu privire la misiunile încredințate Eurosistemului.

Componență

Președintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la nivel înalt. BCE
dispune de următoarele trei organisme decizionale:

 Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional.

Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor
centrale din zona euro.

Consiliul guvernatorilor

Consiliul guvernatorilor este principalul organ de decizie al BCE. Acesta este alcătuit din:

 cei șase membri ai Comitetului executiv, la care se adaugă

 guvernatorii tuturor băncilor centrale naționale (BCN) ale celor 19 țări din zona euro.

Responsabilități

 adoptarea orientărilor și deciziilor necesare pentru a asigura îndeplinirea atribuțiilor

încredințate BCE și Eurosistemului;

 formularea politicii monetare a zonei euro. Aceasta include adoptarea deciziilor privind
obiectivele în materie de politică monetară, ratele dobânzilor reprezentative, furnizarea de
rezerve Eurosistemului și stabilirea orientărilor pentru implementarea deciziilor respective;

 în contextul noilor responsabilități ale BCE legate de supravegherea bancară, adoptarea

deciziilor referitoare la cadrul general în care sunt luate deciziile în materie de
supraveghere și adoptarea proiectelor de decizii complete propuse de Consiliul de
supraveghere în cadrul procedurii aplicabile în cazul absenței unei obiecții.

Ședințe și decizii
Consiliul guvernatorilor se întrunește, de regulă, de două ori pe lună, la sediul BCE din Frankfurt
pe Main, Germania.

Consiliul guvernatorilor evaluează evoluțiile economice și monetare și adoptă deciziile privind

politica monetară la fiecare șase săptămâni. În cadrul celorlalte ședințe, Consiliul discută, în
principal, chestiuni legate de alte atribuții și responsabilități ale BCE și ale Eurosistemului. Pentru
a asigura separarea atribuțiilor BCE în domeniul politicii monetare și în alte domenii de
responsabilitățile în materie de supraveghere, se organizează ședințe separate ale Consiliului
guvernatorilor.

Deciziile de politică monetară sunt explicate în detaliu într-o conferință de presă organizată la
fiecare șase săptămâni. Președinta, asistată de vicepreședinte, conduce conferința de presă.

În plus, BCE publică dări de seamă periodice referitoare la ședințele Consiliului guvernatorilor
privind politica monetară înainte de data ședinței următoare.

Calendarul ședințelor Consiliului guvernatorilor

Contextul deciziilor de politică monetară

Aflați mai multe despre procesul decizional din cadrul Mecanismului unic de
supraveghere. Website-ul privind supravegherea bancară.

Rotația drepturilor de vot în cadrul Consiliului guvernatorilor BCE

Aderarea Lituaniei la zona euro la data de 1 ianuarie 2015 a condus la implementarea unui sistem
conform căruia guvernatorii băncilor centrale naționale dispun pe rând de drepturi de vot în cadrul
Consiliului guvernatorilor.

În acest text, BCE oferă răspunsuri la unele întrebări frecvente privind modul de funcționare a
sistemului și motivele existenței acestuia.

Material explicativ privind rotația drepturilor de vot

Calendarul complet
  Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE.
Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de liderii
țărilor din zona euro, pentru un mandat de 8 ani.

Comitetul executiv

Comitetul executiv este alcătuit din:

 președintă;

 vicepreședinte și

 alți patru membri.

Toți membrii sunt numiți de Consiliul European, care hotărăște cu majoritate calificată.

Membrii Comitetului executiv

(noiembrie 2019)

Responsabilități

 pregătește ședințele Consiliului guvernatorilor;

 aplică politica monetară pentru zona euro, în conformitate cu orientările specificate și

deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor. În acest sens, Comitetul executiv furnizează
instrucțiunile necesare BCN din zona euro;

 gestionează activitatea zilnică a BCE, cu sprijinul managerului principal pentru

coordonarea serviciilor (Chief Services Officer), Michael Diemer;

 exercită anumite competențe care i-au fost delegate de Consiliul guvernatorilor. Unele
dintre acestea au caracter de reglementare.

 Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare.

Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor centrale
din toate statele membre.

Consiliul general
Consiliul general este alcătuit din:

 președinta BCE;

 vicepreședintele BCE;

 guvernatorii băncilor centrale naționale (BCN) ale celor 28 de state membre ale UE.

Cu alte cuvinte, Consiliul general include reprezentanții celor 19 țări din zona euro și reprezentanții
celor 9 țări din afara zonei euro.

Ceilalți membri ai Comitetului executiv al BCE, președintele Consiliului UE și un membru al

Comisiei Europene pot participa la ședințele Consiliului general, dar nu au drept de vot.

Responsabilități

Consiliul general poate fi considerat un organ de tranziție. Acesta îndeplinește atribuțiile preluate
de la Institutul Monetar European, care îi revin BCE în cea de-a treia etapă a Uniunii Economice
și Monetare, având în vedere faptul că nu toate statele membre ale UE au adoptat încă euro.
De asemenea, Consiliul general contribuie la:

 exercitarea funcțiilor consultative ale BCE;

 colectarea datelor statistice;

 întocmirea raportului anual al BCE;

 stabilirea normelor necesare pentru standardizarea procedurilor contabile și raportarea

operațiunilor efectuate de BCN;

 luarea de măsuri privind stabilirea grilei de repartiție pentru subscrierea capitalului BCE,
altele decât cele prevăzute în Tratat;

 stabilirea condițiilor de angajare a personalului BCE și

 pregătirile necesare pentru fixarea irevocabilă față de euro a cursurilor de schimb ale
monedelor „statelor membre care fac obiectul unei derogări”.
Conform dispozițiilor Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale
Europene, Consiliul general va fi dizolvat după ce toate statele membre ale UE vor fi adoptat
moneda unică.

Cum lucrează BCE?

BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună,
formează Sistemul European al Băncilor Centrale.

BCE dirijează cooperarea între băncile centrale din zona euro (eurosistem).

Atribuțiile organelor decizionale

 Consiliul guvernatorilor analizează evoluțiile economice și monetare, definește politica

monetară a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obține
bani de la BCE.

 Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile zilnice, pregătește

reuniunile Consiliului guvernatorilor și exercită competențele pe care acesta din urmă i le
deleagă.

 Consiliul general contribuie la acțiunile de consultare și coordonare și oferă sprijin țărilor

care se pregătesc să adere la zona euro.

 Rol: se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările
UE; garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european.

 Membri:

o Curtea de Justiție: câte 1 judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați generali
 o Tribunalul: câte 2 judecători din fiecare țară a UE

 Înființare: 1952

 Sediu: Luxemburg

 Site: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) interpretează legislația UE pentru a se asigura că

aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și soluționează litigiile juridice dintre
guvernele naționale și instituțiile europene.

În anumite circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi sau

organizații care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o suspectează că
le-a încălcat drepturile.

Ce face CJUE?

Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele mai frecvente tipuri
de cauze sunt:

 interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor UE sunt

obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar există riscul ca
instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională
are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta
poate să solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și pentru a
determina dacă un act legislativ sau o practică națională este compatibilă cu dreptul UE.

 respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau proceduri de

infringement) - este vorba despre acțiuni introduse împotriva unui guvern național care nu
își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate
de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a fi
vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se poate introduce
o a doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.

 anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat membru, Consiliul
UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul European consideră că un anumit act
 legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții
de Justiție să anuleze actul respectiv.
Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al UE care le privește
în mod direct.

 garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în constatarea abținerii de a acționa) -

Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în anumite
situații. Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții ale UE și (în
anumite condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o plângere Curții.

 sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau întreprindere

care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din partea instituțiilor
UE sau a angajaților acestora poate introduce o acțiune împotriva lor prin intermediul
Curții.

Componență

CJUE este formată din 2 instanțe:

 Curtea de Justiție - se ocupă de cererile de hotărâre preliminară adresate de instanțele

naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri.

 Tribunalul - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice,

întreprinderi și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se ocupă
în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul, agricultura și
mărcile comerciale.

Judecătorii și avocații generali sunt numiți de statele membre, de comun acord, pentru un mandat
de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei instanțe aleg un președinte, pentru
un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.

Cum lucrează CJUE?

În cadrul Curții de Justiție, pentru fiecare caz se desemnează un judecător („judecătorul raportor”)
și un avocat general. Cazurile sunt evaluate în două etape:

 Etapa scrisă
 o Părțile dau declarații scrise în fața Curții. Autoritățile naționale, instituțiile UE și
uneori persoanele fizice pot transmite observații.

o Toate acestea sunt sintetizate de către judecătorul raportor și apoi discutate în cadrul
reuniunii generale a Curții, care stabilește:

 numărul de judecători care se vor ocupa de caz: 3, 5 sau 15 judecători

(întreaga Curte), în funcție de importanța și de complexitatea cazului.
Majoritatea cazurilor sunt soluționate de 5 judecători. Sunt foarte rare
situațiile în care se implică toată Curtea.

 dacă este nevoie de o audiere sau de un punct de vedere oficial din partea
avocatului general.

 Etapa orală - audierea publică

o Avocații ambelor părți pledează în fața judecătorilor și a avocatului general, care le

pot adresa întrebări.

o În cazul în care Curtea a decis că este nevoie de un punct de vedere din partea
avocatului general, acesta este prezentat după câteva săptămâni de la audiere.

o Judecătorii deliberează și apoi pronunță verdictul.

 Procedura Tribunalului este similară, cu deosebirea că majoritatea cazurilor sunt

soluționate de 3 judecători și nu există avocați generali.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene și cetățenii

O persoană fizică sau o întreprindere care consideră că a avut de suferit de pe urma acțiunii sau a
lipsei de acțiune din partea unei instituții UE sau a angajaților acesteia se poate adresa Curții în
două moduri:

 indirect, prin intermediul instanțelor naționale (care pot decide să înainteze cazul Curții de
Justiție)

 direct, sesizând Tribunalul - dacă reclamantul a fost afectat direct și personal de o decizie
luată de o instituție a UE.
Comitetul European al Regiunilor (CoR)

Prezentare generală

 Rol: organism consultativ reprezentând autoritățile locale și regionale din Europa

 Președinte: Karl-Heinz Lambertz (PSE)

 Înființare: 1994

 Sediu: Bruxelles (Belgia)

 Site: Comitetul Regiunilor

Comitetul European al Regiunilor (CoR) este un organism consultativ al UE, format din
reprezentanți ai celor 28 de state membre, aleși la nivel local și regional. Prin intermediul CoR,
aceștia își pot exprima în mod direct opiniile cu privire la legislația UE care are impact asupra
regiunilor și orașelor.

Ce face CoR?

CoR le oferă regiunilor și orașelor posibilitatea de a se implica oficial în procesul legislativ al UE,
asigurându-se că punctele de vedere și nevoile autorităților locale și regionale sunt respectate.

 Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European trebuie să consulte CoR atunci

când elaborează acte legislative în domenii care intră în competența autorităților locale și
regionale precum sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă, politica socială, coeziunea
economică și socială, transportul, energia și combaterea schimbărilor climatice.

 Dacă nu este consultat, CoR poate sesiza Curtea de Justiție.

 Din momentul în care primește o propunere legislativă, Comitetul pregătește și adoptă

un aviz pe care îl transmite apoi tuturor instituțiilor europene relevante.

 De asemenea, CoR poate emite avize și din proprie inițiativă.

Componența
Membrii CoR sunt reprezentanți aleși din cadrul autorităților locale sau regionale. Fiecare țară își
desemnează membrii. Aceștia sunt numiți de Consiliul UE pentru un mandat de cinci ani care
poate fi reînnoit. Numărul de membri din fiecare țară depinde de mărimea populației.

Membrii provenind dintr-o țară formează delegația națională care reflectă echilibrul politic,
geografic, regional și local al țării respective.

Fiecare membru poate decide să facă parte dintr-un grup politic în cadrul CoR. În prezent, există
cinci grupuri politice reflectând o serie de afilieri politice: Partidul Popular European (PPE),
Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa
(ALDE), Grupul Alianța EuropeanăEN (AE) și Grupul Conservatorilor și Reformiștilor
EuropeniEN (CRE). Membrii au, de asemenea, posibilitatea de a alege să nu facă parte dintr-un
grup politic, dacă doresc acest lucru (neafiliați).

CoR numește un președinte din rândul membrilor săi pentru un mandat de doi ani și jumătate.

Cum lucrează CoR?

CoR numește un raportor (unul din membrii săi) care consultă părțile interesate și pregătește
avizul. Textul este discutat și adoptat de comisia din cadrul CoR care se ocupă de domeniul politic
respectiv. Avizul este ulterior prezentat în sesiune plenară tuturor membrilor, care îl pot modifica
și apoi adopta prin vot. În cele din urmă, avizul este transmis tuturor instituțiilor relevante ale UE.

Anual au loc până la 6 ședințe plenare, în cadrul cărora se adoptă avize care acoperă între 50 și 80
de proiecte legislative.

CoR și cetățenii

CoR încurajează participarea la toate nivelurile, de la autorități regionale și locale la simpli

cetățeni. Autoritățile regionale și locale, asociațiile, ONG-urile, experții și cadrele universitare pot
participa la sondaje, consultări și evenimente on-line. Concursul „Regiunea europeană
întreprinzătoare” se adresează tuturor regiunilor cu competențe politice, în timp ce concursurile de
teze vizează cadrele universitare.
CoR dispune de mai multe rețele, care le permit regiunilor și orașelor din UE să facă schimb de
bune practici, să lucreze împreună și să contribuie la dezbaterile europene pe teme precum
creșterea și ocuparea forței de muncă, dezvoltarea și subsidiaritatea, combaterea schimbărilor
climatice și cooperarea transfrontalieră.

Autoritățile locale și regionale pot semna și Carta privind guvernanța pe mai multe niveluri în
Europa, care contribuie la o mai bună promovare a legitimității și responsabilității orașelor și
regiunilor în implementarea politicilor publice ale UE.

Parchetul European

1. Introducere

Parchetul UE va avea competența de a investiga și a urmări penal frauda împotriva finanțelor UE

În aprilie 2017, 16 state membre au convenit să colaboreze mai strâns pentru a combate mai bine
frauda împotriva UE. Acestea au convenit să instituie un Parchet European (EPPO), utilizând
procedura „cooperării consolidate”.

Ulterior, și alte țări au decis să se alăture acestor eforturi pentru a proteja bugetul UE împotriva
fraudei: în prezent, sunt 22 de state membre participante.

Odată ce va fi funcțional, Parchetul UE va avea competența de a investiga și a urmări penal

infracțiuni care afectează bugetul UE, precum:

 frauda

 corupția

 spălarea de bani

 frauda transfrontalieră în materie de TVA

Pe această pagină puteți afla mai multe despre:

  motivul pentru care a fost instituit Parchetul UE

 rolul și structura Parchetului UE

 felul în care cooperarea consolidată a devenit realitate

State membre participante

Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia,
Letonia, Lituania, Luxemburg, Italia, Malta, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Spania,
Țările de Jos.

De ce avem nevoie de un Parchet al UE?

Statele membre pierd cel puțin 50 de miliarde EUR în venituri din TVA în fiecare an din cauza
fraudei transnaționale. De asemenea, acestea au raportat că aproximativ 638 de milioane EUR din
fondurile structurale ale UE au fost utilizate abuziv în 2015.

Până acum, numai autoritățile naționale puteau să investigheze astfel de infracțiuni. Cu toate
acestea, jurisdicția lor se oprește la frontierele naționale, lăsând procurorii naționali cu instrumente
limitate de combatere a criminalității financiare la scară largă la nivel transfrontalier.

În mod similar, organele existente ale UE, cum ar fi Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)
sau Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (Eurojust), nu sunt în măsură să inițieze
investigații sau urmăriri penale în statele membre.

Parchetul European va contribui la depășirea acestor neajunsuri și la reprimarea infracțiunilor care

aduc atingere intereselor financiare ale UE.

Rolul și structura Parchetului UE

2. Rol

Misiunea Parchetului UE va fi combaterea fraudei împotriva finanțelor UE. Acesta va avea

competența de a investiga și a urmări penal infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale
UE.
Parchetul European va efectua investigații transfrontaliere în cazuri de fraudă în care sunt
implicate fonduri ale UE de peste 10 000 EUR sau în cazuri de fraudă în materie de TVA la nivel
transfrontalier care implică daune de peste 10 milioane EUR.

Parchetul UE va lucra în strânsă colaborare cu autoritățile naționale de aplicare a legii. De

asemenea, va colabora îndeaproape cu alte organisme precum Eurojust și Europol.

Infografic - Structura Parchetului European

Sursă: Comisia Europeană

 Descărcați infograficul complet

3. Structură

Parchetul UE va avea o structură pe două niveluri.

Nivelul strategic va fi compus din:

 un procuror-șef european, responsabil cu gestionarea EPPO și organizarea activității

acestuia

 un colegiu al procurorilor, responsabil de luarea deciziilor privind chestiuni strategice

Nivelul operațional va cuprinde:

 procurori europeni delegați, responsabili pentru desfășurarea investigațiilor și urmăririlor

penale

 camere permanente, care vor monitoriza și direcționa investigațiile și vor lua decizii privind
chestiuni operaționale

Când își va începe activitatea Parchetul UE?

Comisia va stabili data de începere a operațiunilor EPPO de îndată ce acesta va fi instituit. Pentru
aceasta se va baza pe o propunere din partea procurorului-șef european.
Parchetul UE ar trebui să își preia atribuțiile până la finalul anului 2020, dat fiind faptul că se
preconizează că etapa de instituire va dura doi până la trei ani.

De la adoptarea Regulamentului privind EPPO, Comisia a transmis în mod regulat miniștrilor de

justiție informări cu privire la instituirea acestuia.

Comisia a început deja să lucreze la o serie de pași în direcția creării Parchetului, și anume:

 numirea unui director administrativ interimar

 selectarea procurorului-șef european

 selectarea procurorilor europeni

 întocmirea bugetului

Cum a fost lansată cooperarea consolidată

Comisia și-a prezentat propunerea de instituire a Parchetului European în 2013. Pentru a fi

adoptată, Consiliul trebuia să fie de acord în unanimitate și să obțină aprobarea Parlamentului
European.

După mai mult de trei ani de negocieri, Consiliul nu a reușit să ajungă la un acord unanim cu
privire la propunere. Lipsa unanimității a fost înregistrată de Consiliu în februarie 2017 și a fost
confirmată de Consiliul European în luna următoare.

În acest tip de situații, cooperarea consolidată poate fi întreprinsă de un grup de cel puțin nouă
state membre, în conformitate cu tratatele UE.

Cooperarea consolidată privind Parchetul European a fost, prin urmare, lansată în aprilie 2017.

Două luni mai târziu, statele membre participante au ajuns la un acord cu privire la regulament, la
8 iunie 2017. Parlamentul și-a dat aprobarea la 5 octombrie 2017. Ulterior, Consiliul a adoptat
Regulamentul privind EPPO la 12 octombrie, care a intrat în vigoare la 20 noiembrie 2017.

 Parchetul European: 16 state membre unite pentru combaterea fraudelor care prejudiciază
bugetul UE (comunicat de presă, 3 aprilie 2017)

 20 de state membre sunt de acord asupra detaliilor privind crearea unui Parchet European
(EPPO) (comunicat de presă, 8 iunie 2017)
  20 de state membre confirmă instituirea Parchetului European (comunicat de presă, 12
octombrie 2017)

A se vedea și

 Fișă informativă privind Parchetul European (Comisia Europeană)

 Parchetul European (Comisia Europeană)

 Cooperarea judiciară (Comisia Europeană)

 Fișă informativă privind cooperarea consolidată (Comisia Europeană)

2 octombrie 2017)