KRISTIN CASHORE Al doilea volum al trilogiei » CELE SAPTE REGATE“SORE oO EUR OMT CRTC supranaturali care pot subjuga oamenii cu o singura privire. er eee et ec Cee oa re canny padurile misterioase, alaturi de spioni si de nelegiuiti. Familia regala ii cere ajutorul pentru a demasca un complot indreptat impotriva suveranului, iar Lady Fire descopera ca darurile ei supranaturale ar putea salva regatul. Va reusi ea, insa, sa-gi st4paneasci magia, sau va deveni un adevarat monstru, la fel ca tatal ei? »Cashore este acel scriitor talentat care poate da unui roman fantasy o reali profunzime. Una dintre temele pe care alege si le analizeze este... doringa, evitand vulgaritatea. Creionand o feminitate exagerati in forma de monstru a personajului Lady Fire, Kristin Cashore poate fi teribil de sinceri in ceea ce priveste realitatea tinerelor din ziua de astazi. Oe ea ISBN 978-606-609-985-1 ee 1 9"786065" 09985biblioteca raoKRISTIN CASHORE FIRB, DOMNITA: MONSTRU Al doilea volum al trilogiei CELE SAPTE REGATE S 6 Sil & @ 8Descricrea CIP a Bibliotecti Nationale a Romaniet CASHORE, KRISTIN Fire, domnifa-monstru / Kristin Cashore; trad.: Cristina Mihaela Tripon prin Lingua Connexion, - Bucuresti : Editura RAO, 2015 ISBN 978-606-609-985-1 1. Cristina Mihaela ‘Tripon (trad.) SILAE-31S135.1 Editura RAO. Str. Bargaului, nr, 9-11, sect.1, Bucuresti, Romania www.raobooks.com www.ra0.ro Kristin Cashore Fire Copyright © 2009 by Kristin Cashore ‘Toate drepturile rezervate Traducerea din limba englezd Cristina Mihaela Tripon prin Lingua Connexion © Editura RAO, 2013 pentru versiunea in limba romana 2015 ISBN 978-606-609-985-1ADIMA PVK-AALS Qouclaadlinc 82.2018, Prolog Larch se gandea deseori ca, daca n-ar fi fost fiul siu nou-nascut, nuar fi supraviefuit niciodata mortii sofiei lui, Mikra. Pe de o parte, copilasul avea nevoie de un tata normal, care sa se trezeasca in zori si sA trudeasca toata ziua, iar pe de alta parte, era copilasul insusi. Un prunc foarte blajin. Ganguritul lui era atat de melodios! Avea ochii caprui-inchis, ca ai mamei lui care murise. Larch era padurar la mosia de pe malul raului, care apartinea unui lord neinsemnat, si care se afla in sud-estul regatului Monsea. CAnd Larch se intorcea acasa dupa o zi petrecuta clare, lua copilasul din bratele doicii cu un oarecare sentiment de gelozie. Murdar si putind a transpiratie si a cai, igi legana copilasul la piept, cu ochii inchisi, sezand in balansoarul vechi al sotiei sale. Uneori plangea, iar lacrimile lasau dare albe pe obrajii-i murdari, ins 0 facea intot- deauna in tacere, ca nu cumva sa rateze vreun sunet scos de copil. Acesta il privea. Privirea copilagului il linistea. Doica zicea cd era un lucru neobisnuit ca un copil atat de mic sa aiba o privire atat de profunda. ,,Nu e nicio bucurie s& ai un copil cu o cautatura atat de ciudata‘, prevestea ea. Larch nu isi permitea sa se ingrijoreze. Doica isi facea griji cat pentru amandoi. in fiecare dimineata, ea verifica ochii copilasului, dupa cum era obiceiul negrait al tuturor proaspetilor parinti din cele sapte regate, si in fiecare dimineafa rasufla usurata imediat ce isi dadea seama cA nu se schimbase nimic. Copilasul care adormea cu ambii ochi de aceeasi culoare si se trezea cu ochii de culori dife- rite era un Graceling, iar in Monsea, la fel ca in majoritatea regatelor, copilasii graceling deveneau pe loc proprietatea regelui. Familiile lor rareori ii revedeau. Cand fiul lui Larch implini un an, iar ochii lui igi pastrara aceeasi culoare cafenie, femeia continua s4 bodoganeasca. Auzise povestin- du-se ca putea dura si un an in care culoarea ochilor de Graceling ramanea neschimbata si, fie ca era sau nu un Graceling, copilasul nu era unul normal. La un an dupa ce iesise din pantecele mamei lui, Immiker isi putea rosti deja numele. La cincisprezece luni, spunea deja propozitii simple; la un an si jumatate, scApa de pro- nuntia infantil. Cand incepuse sa il ajute pe Larch, doica sperase c48 KRISTIN CASHORE se va alege cu un sof si cu un fiu puternic si sanatos. Acum, ins’, copilasul, care conversa ca un adult in miniatura in timp ce sugea de la sanul ei si care facea un anunf elocvent ori de cate ori era nevoie sa i se schimbe scutecul, i se parea de-a dreptul infricosator. Ea renunfa la slujba. Larch fu bucuros sa o vada plecand pe acea femeie acra. Incropise un ham, astfel incat sa il poata purta pe fiul sau la piept atunci cand lucra. Refuza sa cAlareasca in zilele friguroase si ploioase; refuza sa dea bice calului. Lucra mai putine ore si facea pauze ca sa il hra- neasca pe Immiker, sa il culce si sa curete dupa el. Copilasul spo- rovaia intruna, voia sa stie denumirile plantelor si ale animalelor, inventa poeme fara logica pe care Larch se caznea sa le asculte, caci aceste poeme il faceau intotdeauna sa rada. »Pasarilor le place sa fopaie in varful copacilor, deoarece in min- tea lor sunt pasari‘, canta baiatul distrat, batandu-] usor cu mana pe brat pe tatal sau. Apoi, un minut mai tarziu: ~ Tata? ~- Da, fiule? ~ Iti plac lucrurile care imi plac mie sa le faci, c4ci in mintea ta sunt cuvintele mele. Larch era extrem de fericit. Nu isi mai amintea de ce moartea sofiei lui il intristase atat de mult. Acum isi dadea seama ca era mai bine asa, doar el si cu fiul lui, singuri pe lume. Incepu sa ii evite pe oamenii de pe mosie; compania lor obositoare il plictisea. Nu gasea niciun motiv pentru care acestia ar fi meritat si se bucure de com- pania fiului sau. Intr-o dimineata, cand Immiker avea trei ani, batranul Larch deschise ochii si il vazu pe fiul sau. Acesta se trezise deja, iar acum il fixa cu privirea. Ochiul drept al baiatului era gri, iar cel stang, rosu. Larch sari din pat, ingrozit si cu inima franta. - Te vor lua, ii zise el fiului sau. Mi te vor lua. Immiker clipi linistit. ~ N-o vor face, cAci vei gasi 0 cale sa-i opresti. A ascunde de rege un Graceling insemna furt, iar acesta se pedepsea cu inchisoarea si cu amenzi pe care Larch nu le-ar fi putut plati niciodata. Cu toate astea, insa, Larch fu cuprins de imboldul dea face ceea ce fi spusese baiatul. Vor fi nevoiti si calareasca inspreFIRE, DOMNTPA-MONSTRU 9 miazizi, acolo unde se aflau munfii stancogi si unde nu era nici tipenie de om, gi si gdseasca o pester’ sau nigte arbugti unde si se adaposteasca. Larch era padurar; stia cum sd ia urma animalelor, stia si vaneze, si foc gi sA construiasc’ un adapost. Era in stare si se lupte cu ursii si cu felinele si putea construi un adapost pentru Immiker, pe care sa nu il descopere nimeni. Immiker fu deosebit de calm cand veni vorba despre fuga lor. $tia ce era un Graceling. Larch banuia ca ii spusese doica; sau, poate, ci el insusi ii explicase, doar ca uitase. Larch observa ca ince- pea sa uite din ce in ce mai multe lucruri. Simfea ca unele amintiri dispareau in incaperi intunecate aflate in spatele unor usi inchise pe care nu le mai putea deschide. Larch punea acest lucru pe seama varstei, caci nici el, nici sotia lui nu fusesera foarte tineri cdnd ea murise dand nastere fiului lor. - Mf intreb uneori daca harul tau are vreo legatura cu vorbitul, zise Larch in timp ce traversau dealurile dinspre miazazi, lisand in urma lor raul si casa. — N-are legatura, raspunse Immiker. — Fireste cé n-are, spuse Larch, neputand sa infeleaga de ce cre- zuse una ca asta. Nu-i nimic, fiule, esti inca tanar. II vom urmari cu atentie. S& speram ca darul tau ne va fi de folos. Immiker nu raspunse. Larch verifica legaturile care il tineau pe baiat in fafa lui, pe sa. Se apleca si saruta crestetul balai al lui Immiker, apoi dadu pinteni calului. Harul era un talent deosebit care depasea cu mult capacitatile unui om normal. Harul putea lua orice forma. Majoritatea regilor aveau cel putin un Graceling in bucataria lor, un brutar sau un degus- tator cu inzestrari supranaturale. Un Graceling putea avea auzul extrem de fin, putea fugi la fel de iute ca si o puma, putea face in minte calcule complicate si putea chiar simti daca mancarea era otravita. Existau si Haruri nefolositoare, cum era capacitatea de a te putea rasuci complet de la talie in sus sau de a manca pietre fara sa ti se fac rau. Apoi, mai existau si Haruri strani. Unii Graceling pre- vesteau evenimente inainte ca acestea sa se intample. Unii puteau patrunde in mintea altora, unde vedeau lucruri pe care nu trebuiau sa le vada. Se spunea ca Regele Nanderan detinea un Graceling care10 KRISTIN CASHORE putea spune dacd 0 persoana comisese o crima doar privindu-i chipul. Fapturile Graceling nu erau decat niste unelte in mainile regilor. Nu erau considerate a apartine acestei lumi, iar oamenii le evitau daca puteau, atat in Monsea, cat si in celelalte sase regate. Nimeni nu isi dorea compania lor. Candva, si Larch fusese de aceeasi parere. Acum intelegea cA fusese o atitudine nemiloasa, nedreapta si ignoranta, deoarece fiul sau era un baietel normal care, din intamplare, era superior in multe privinte, nu doar in ceea ce privea Harul sau, oricare ar fi fost acela. Acesta era un motiv in plus pentru ca Larch sa isi ascunda fiul de lume. Nu avea de gand sa il trimita la curtea regelui, pentru a fi evitat, necajit i folosit dupa bunul plac al suveranului. tee La scurt timp dupa ce au ajuns in munti, Larch se vazu nevoit sa accepte, cu strangere de inimi, cA era un loc nepotrivit pentru a te ascunde. Nu frigul era problema, cu toate ca toamna aici era la fel de nemiloasa ca si toiul iernii pe mosia stapanului. Nici relieful nu era problema, cu toate cA arbustii erau spinosi, iar ei dormeau pe piatra goala in fiecare noapte. Nici nu iti puteai imagina ca ai putea cultiva legume sau grane. De vind erau fiarele. Nu trecea o saptamana fara ca Larch s nu fie nevoit sa infrunte un atac. Pume, ursi, lupi. Pasari uriase, rapitoare, cu anvergura aripilor de doua ori mai mare decat statura unui om. Unele creaturi erau posesive si feroce si, pe masura ceiarna ii invaluia pe Larch si pe Immiker, toate deveneau infometate. Intr-o buna zi, calul lor fu atacat de niste pume. Noaptea, in adapostul intepator pe care Larch il construise din bete si frunze, el il invelea pe baiat in haina lui cdlduroasa si ciulea urechile, incercand sa auda urletele lupilor, zgomotul facut de pie- trele care se rostogoleau pe versant sau tipete, ceea ce insemna cA ii adulmecase un animal. La primul zgomot, el il vara pe baietel in hamul pe care il tinea la piept. Apoi, aprindea o torta, folosind tot petrolul de care dispunea, iesea din adapost si statea in fata lui, pregatit si se apere cu focul si cu sabia. Uneori statea aga ore in sir. Larch nu prea punea geana pe geana. Nici nu prea manca.FIRE, DOMNITA-MONSTRU W ~ Te vei imbolnavi daca vei continua si mananci atat de putin, ii spuse Immiker lui Larch in timpul mesei saracacioase, alcatuita din carne atoasa de lup si apa. Larch se opri imediat din mestecat. Daca se imbolnavea, nu il mai putea proteja pe baiat. fi intinse lui cea mai mare parte a portiei sale. ~ Multumesc pentru ca m-ai prevenit, fiule. Mancara in tacere o vreme, Immiker infruptandu-se din blidul lui Larch. — Ce-ar fi daca am urca pe crestele muntilor si am trece pe partea cealalta? intreba Immiker. Larch privi in ochii de culori diferite ai baiatului. ~ Asta crezi tu ca ar trebui si facem? Immiker ridica din umeri. ~ Am reusi sa traversim muntii? - Crezi ci am reusi? intreba Larch, apoi tresari cand se auzi punand aceasta intrebare. Copilul avea trei ani si nu stia nimic despre ce insemna sa traver- sezi niste munti. Faptul ca se agata cu disperare si atat de des de parerea fiului sau era un semn ca Larch era obosit. — Nu vom reusi, spuse Larch cu fermitate in glas. Nu am auzit sa fi reusit cineva s& treaci dincolo de muntii dinspre miazazi, nici aici, nici in Estill sau in Nander. Nu cunosc taramul de dincolo de cele sapte regate. Am auzit doar povestile pe care le spun rasaritenii despre monstrii din curcubeu si labirinturi subterane. - Atunci va trebui sa coboram in vale, tata, si sa ma ascunzi. Trebuie si ma protejezi. Mintea lui Larch era incetosati, obosita si infometata, si hotarata sA facd asa cum ii spusese Immiker. Zapada cadea in timp ce Larch cobora panta abrupti. Baiatul era in ham, in interiorul hainei sale. Larch cara in spate sabia, arcul si sagetile, niste paturi si céteva resturi de carne. Cand pasarea de prada maro, cu anvergura aripilor mare cat un cal, isi fcu aparitia deasupra unui pisc indepartat, Larch se intinse obosit dupa arc. Pasarea se napusti ins atét de repede asupra lor, incat ajunse foarte aproape inainte ca Larch sa poata trage cu arcul. Intinzandu-se disperat dup& sabie, Larch nu reusi si o apuce bine si o sc4pa pe jos. Dupa suieratul usor pe care aceasta il ficu pe zapada, Larch isi dadu seama ca sabia12 KRISTIN CASHORE o luase pe panta in jos. El se indeparta impleticindu-se de pasare, cAzu gi se trezi luand-o la vale. Isi aruncd bratele in fata pentru a-I proteja pe copil, ale carui tipete le acopereau pe cele ale pasarii. - Protejeaz4-mi, tata! Trebuie s4 ma protejezi, tata! Brusc, pamantul de sub Larch se surpa, iar ei se pravalira in in- tuneric. ,O avalansa’, isi zise Larch amortit, incordandu-si fiecare muschi al corpului pentru a proteja copilul pe care il tinea sub haina. Larch se izbi cu umarul de ceva ascutit si simti cum carnea fi este sfasiata, apoi ceva ud si cald. Era ciudat cum cadeau asa. Cade- rea era vertiginoasa, ametitoare, de parca ar fi cdzut pe vertical, o cadere liberd; inainte sa isi piarda cunostinta, Larch se intreba daca nu cadeau prin munte catre fundul pamantului. Se trezi brusc, innebunit de un singur gand: Immiker. Trupul baiatului nu mai era lipit de pieptul lui, iar curelele erau desfacute. Larch pipai in jurul lui, scancind. Era intuneric. Suprafata pe care zaceau intingi era tare si alunecoasa, ca gheata sau noroiul. isi schimba pozitia ca sa se poata intinde mai bine, ins, dintr-odata, scoase un tipat din cauza durerii sfasietoare care fi trecu prin umar si prin cap. Simti ca i se face greaté. Ramase nemiscat, incercand sa-si revina. Plangea neajutorat, rostind printre gemete numele baiatului. — Gata, tata, se auzi vocea lui Immiker, foarte aproape de el. Nu mai plange si ridici-te in picioare. Plansul lui Larch se transforma in suspine de usurare. ~ Ridicd-te, tata. Am fost in recunoastere. Am gasit un tunel. Trebuie sa plecam. — Ai patit ceva? - Mi-e frig si mi-e foame. Ridica-te! Larch dadu sa-si ridice capul, ins scoase un tipat de durere, fiind cat pe ce sa lesine. - N-are rost. Durerea e prea mare. — Durerea nu este atat de mare incat s& nu te poti ridica, zise Immiker. C4nd Larch incerca din nou, isi dadu seama ca baiatul avea dreptate. Durerea era sfasietoare, iar el vomita o data sau de doua ori, insa nu era intr-atat de rau incat s4 nu reuseasca sd se propteascaFIRE, DOMNIPA-MONSTRU 13 in genunchi gi in bratul sanatos gi sd se tarasca de-a lungul suprafetei alunecoase in urma fiului sit - Unde..., spuse el gafaind, apoi renunfa si-si continue intre- barea; era prea obositor. — Am cazut printr-o cripituri din munte, zise Immiker. Am alunecat. Am gasit un tunel. Larch nu intelegea, iar inaintarea necesita atata concentrare, incat el incet& s4 mai incerce. Drumul era alunecos si in panta. Locul inspre care se indreptau era mai intunecat decat cel din care pornisera. Silueta mica a fiului sau cobora repede panta din fata lui. ~ Ai grija la hau, zise Immiker, ins4 Larch infelese cu intarziere si czu rostogolindu-se de pe o margine scurta. Ateriza in cap si pe umarul ranit gi isi pierdu imediat cunostinta. Fu trezit de o briza racoroasa si de un miros de mucegai care ii dadu dureri de cap. Se afla intr-un spatiu ingust, inghesuit intre peretii apropiati. Dadu sa vorbeasca, deoarece dorea sa intrebe daca il ranise pe baiat in caderea lui, insi nu reusi decat sé scoata un geamit. — Pe unde-o luam? se auzi vocea lui Immiker. Larch nu intelese la ce se referea si scoase din nou un geamit. Vocea lui Immiker era obosita si nerabdatoare. - Ti-am spus cd am gisit un tunel. Am pipait peretii in ambele directii. Alege una, tata. Scoate-ma de aici. Ambele directii erau la fel de intunecate si de pline de mucegai, insa Larch trebuia sa aleaga, daca asa credea baiatul ca era mai bine. isi schimba pozitia cu grija. Capul il durea mai putin atunci cand statea cu fafa in bataia brizei decat daca gi-] intorcea. Acest lucru il facu sa ia o hotarare. Vor merge in directia de unde venea briza. Dupa patru zile de sangerari, impleticiri si foamete, dupa patru zile in care Immiker ii reamintea neincetat ca se simtea suficient de bine cat sa isi continue drumul, Larch si Immiker iesird din tunel la lumina zilei, ins& nu la poalele dealurilor din Monsea, ci intr-un taram ciudat, aflat de partea cealalta a crestelor muntilor. Un taram rasaritean despre care niciunul dintre ei nu auzise vreodata decat din povestile care se spuneau la cina acasd - povesti despre monstri in curcubeu si labirinturi subterane.1M KRISTIN GASHORE Larch se intreba uneori daca lovitura pe care o suferise la cap atunci cdnd edzuse prin munte nu fi provocase leziuni pe creier. Cu cat petrecea mai mult timp in acest t4ram nou, cu atat mai mult se lupta cu o cea{i care ti invaluia o parte din minte. Aici, oamenii aveau alt grai, iar Larch se chinuia sa inteleaga acele cuvinte ciudate, acele sunete bi a pe lmmiker sa ii traducd. Pe masura ce trecea timpul, el se baza pe Immiker, care fi explica tot mai multe lucruri. Acest tirdm era muntos, maturat de furtuni si neprietenos. I se spunea Dells. Aici triiau o multime de animale pe care Larch le vizuse si in Monsea - animale obignuite, cu infafigare si compor- ment pe care Larch le intelegea gi le recunogtea. [n Dells mai existau ins& gi creaturi colorate, uimitoare, pe care bastinasii le numeau monstri. Culoarea lor neobisnuitd le definea ca fiind monstri, cici, din punct de vedere fizic, semanau cu toate celelalte animale obisnuite din Dells. Aveau aspectul cailor, al broastelor festoase, al pumelor, al pasarilor rapitoare, al libelulelor si al ursilor din Dells, ins4 prezentau o paleta larga de culori: fucsia, turcoaz, culoarea bronzului si verde fosforescent. In Dells, un cal gri, patat, era un cal. Un cal portocaliu-aprins era un monstru. Larch nu intelegea aceste creaturi. Monstrii soarece, musca, veverita, peste si vrabie erau inofensivi, insa monstrii mai mari, care méncau oameni, erau inspdimantator de periculosi, mai periculosi decat sosiile lor obignuite. Pofteau la carne de om, insa erau inne- buniti dupa carnea altor monstri. Erau innebuniti si dupa carnea lui Immiker si, de indata ce acesta crescu suficient de mare cat si intinda coarda arcului, baiatul invayi si traga. Larch nu era sigur cine il invafase. Immiker parea si aiba intotdeauna pe cineva, un barbat sau un biiat, care il pazea sau il ajuta ba cu una, ba cu alta. Nu era niciodata aceeasi persoana. Cei batrani dispareau intot- deauna inainte ca Larch sa le invete numele si erau inlocuiti de altii mai tineri. Larch nici macar nu stia de unde veneau acesti oameni. El gi Immiker traira intr-o cdsuta, apoi intr-una mai mare, iar apoi intr-una si mai mare, intr-un luminis stancos de la marginea oragului. Unii dintre oamenii lui Immiker veneau din oras, insa alfii pareau si vina din pesterile din munti si din subteran. Acesti subpamanteniFIRE, DOMNITA-MONSTRU 15 ciudati si palizi ti aduceau medicamente lui Larch. li vindecara umarul. Auzise ca in Dells traiau si unul sau doi monstri in forma de om, cu parul viu colorat, insa el nu ii vazuse. Era mai bine aga, caci Larch nu reusea niciodata sa-si aminteascé dacd monstrii-oameni erau prietenogi sau nu, iar el era oricum neputincios in fata creaturilor. Erau prea frumoase. Frumusetea lor era att de rar, incat ori de cate ori Larch se afla fafa in fata cu vreunul dintre monstri, mintea i se golea gi trupul ii incremenea, iar Immiker gi prietenii lui erau nevoiti sa il apere. ~ Aga sunt ei, tata, fi explica mereu Immiker. Aceasta este puterea lor. Te uluiesc cu frumusetea, apoi iti acapareaza mintea gi te indobi- tocesc. Trebuie sa inveti s4-ti pazesti gandurile de puterea lor, asa cum am facut gi eu. Larch nu se indoia de faptul cé Immiker n-ar avea dreptate, ins& tot nu intelegea. - Ce lucru inspaimantator, zise el, o creatura care are puterea de a-ti controla mintea. Immiker izbucni in rs si isi imbrdtisa tatal, insA Larch tot nu intelegea; dovezile de afectiune ale lui Immiker erau rare, coplesindu-] intotdeauna pe Larch de o emofie care ii inlatura acel sentiment neplacut pe care i-| dadea starea de confuzie in care se afla. abt In rarele sale momente de luciditate, Larch era convins ca, pe masur4 ce Immiker crestea, el insusi devenea mai idiot si mai uituc. Immiker ii povestea mereu despre instabilitatea politic’ a acelui tram, despre factiunile militare care il imparteau, despre piata neagra care inflorea in pasajele subterane care faceau legatura dintr-o parte in alta a acestuia. Doi lorzi din Dells, Lordul Mydogg din nord si Lordul Gentian din sud, incercau sa isi impuna dominafia si s4 smulga puterea din miinile regelui din Dells. In nordul indepartat, printre lacuri si varfuri muntoase, se afla o a doua natiune, numita Pikkia. Larch nu reusea sa tind minte. Nu stia decat cA acolo nu existau creaturi Graceling. Nimeni nu avea sa ii ia fiul cu ochii in doua culori.16 KRISTIN CASHORE Ochi in dou culori. Immiker era un Graceling. Larch se gindea la asta uneori, atunci cand mintea ii era suticient de limpede ¢ c gandeasca. Se intreba cand se va manifesta Harul fiului sa In cele mai lucide momente ale sale, care ii veneau doar atungi cand Immiker il asa singur o vreme, Larch se intreba daca nu ince- puse deja si iasd la iveala. Immiker avea hobby-uri. fi placea si se joace cu monstri mai mici. li placea sa ii lege gi sa le indeparteze ghearele. sau solzii lor viu colorafi, sau smocuri de par sau de pene. Intr-o zi, pe cand baiatul avea zece ani, Larch il surprinse pe Immiker jupuind fasii de piele de pe stomacul unui iepure care avea culoarea cerului. Desi era plin de sange, tremura gi avea o privire ingrozita, iepurele tot ii paru frumos lui Larch. Ramase cu privirea pironita asupra creaturii si uita de ce venise sa il caute pe Immiker. Fra foarte trist si vezi ceva atat de mic si de neajutorat, ceva atat de trumos, ranit din pura distractie. Cuprins de panica, iepurele incepu scoata niste sunete, niste fipete ingrozitoare, iar Larch se trezi scancind. Immiker ti arunca o privire lui Larch. - Nu il doare, tata. Brusc, Larch se simti mai bine stiind cA monstrul nu suterea. Insa, apoi, iepurele las s4-i scape un scancet indbusit, de dis iar Larch nu mai intelese nimic. Se uita la fiul lui. Baiatul ridied un pumnal plin de sange in fata ochilor creaturii tremurande, si ii zambi tatalui sau. Undeva, in adancul mintii lui Larch incepea s& incolte banuiala. Larch isi aduse aminte de ce venise sa il caute pe Immiker. ~ Cred ca stiu care este natura Harului tau, spuse incet La Immiker privi calm in ochii lui Larch. ~ $tii? - Aispus cé monstrii imi stapanesc mintea cu ajutorul frumuse(ii lor. Immiker lasa cutitul jos si isi inclina capul, privindu-gi tatal. Pe chipul baiatului aparu o expresie ciudata. Neincredere, gindi Larch, si un zambet ciudat si amuzat, de parca baiatul ar fi jucat un joc pe care era obisnuit sa il castige si pe care il pierduse de asta data. eTare,FIRE, DOMNITA-MONSTRU 17 ~ Uneori am impresia ca imi poti controla mintea prin cuvinte, zise Larch. Zambetul lui Immiker se largi, apoi acesta izbucni in ras. Rasul {il facu fericit pe Larch si incepu gi el s4 rada. Cat de mult il iubea pe acest copil! Dragostea si rasul izvorau din el, iar cand Immiker s-a apropiat de el, Larch si-a desfacut larg bratele. Immiker i-a infipt pumnalul in stomac. Larch s-a prabugit la pamant. Immiker se aplecd deasupra tatalui sau. ~ Ai fost o incantare, zise el. O si-mi lipseascd devotamentul tau. Daca mi-ar fila fel de usor sa controlez mintea tuturor asa cum am controlat-o pe a ta! Daca toti ar fi la fel de prosti ca si tine, tata! Era ciudat si simti cum moare. Era un sentiment rece $i ame- fitor, la fel ca atunci cand cazuse prin Munfii Monsea. Larch stia insa ca nu cadea prin Muntii Monsea; muribund fiind, stia cu pre- cizie pentru prima oara unde se afla gi ce i se intampla. Ultimul lui gand fu acela ca nu din prostie il ldsase pe fiul lui sa il farmece atat de usor prin cuvinte, ci din dragoste. Dragostea lui Larch il impie- dicase s4 recunoascd Harul lui Immiker, cAci, inc inainte de nasterea baiatului, cand Immiker nu era decat o samanfa in pan- tecele Mikrai, Larch fusese fermecat. Cincisprezece minute mai tarziu, trupul lui Larch si casa erau cuprinse de flacari, iar Immiker, calare pe un ponei, isi croia drum catre pesterile din nord. Era o usurare s4 porneasca din nou la drum. Peisajul si vecinii lui devenisera plictisitori in ultima vreme, iar el nu avea stare. Era pregatit pentru ceva mai mult. El hotari sa marcheze noua etapa din viata sa, schimbandu-si acel nume stupid gi sentimental. Oamenii de prin partea locului pronunfau intr-un mod ciudat numele lui Larch, iar lui Immiker ii placuse intotdeauna cum suna. isi schimba numele in Leck. Trecu un an.