Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Studiu Individual
La disciplina: Asigurări și Reasigurări
Tema: Asigurarea bunurilor persoanelor fizice și juridice

A efectuat elevul gr. PAA1712G

Talmaci Sergiu
A evaluat: Colța Angela,
profesor de Asigurări și
Reasigurări

Chișinau 2019
 Cuprins

Introducere…………………………………………….............3
Capitolul I. ,, Aspecte teoretice privind asigurările de bunuri”
1.1 Necesitatea asigurărilor de bunuri……………………...4-6
1.2 Clasificarea asigurărilor de bunuri……………………..6-8
Capitolul II. ,, Analiza aspectelor practice ale asigurărilor de bunuri”
2.1 Contractarea asigurărilor de bunuri………………........8-11
2.2 Date statistice privind asigurările de bunuri………...11-12
Capitolul III. ,, Asigurările de bunuri în Republica Moldova”
3.1 Problemele și deficiențele………………………….. 12-15
3.2 Căi de soluționare……………………………………..15-16
Concluzie……………………………………………………….17
Bibliografie…………………………………………………….18

2
 Introducere

Activitatea de asigurare constituie pentru unii un mit, pentru alţii e ceva fascinant. Pentru mulţi
oameni, chiar şi întreprinzători, asigurările constituie o problemă complexă pe care nu o pot
explica în totalitate sau pe care o înţeleg doar parţial. Şi totuşi, asigurările sunt o realitate
economică socială care însoţeşte şi marchează istoria dezvoltării omenirii .
Activitatea de asigurare a apărut din nevoia firească de protecţie a omului împotriva
calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de
existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau bătrâneţii.
Dezvoltarea societăţii a însemnat o continuă strădanie a omului în a găsi cele mai bune forme
de protecţie. În organizarea şi apărarea vieţii lor, ca şi în procesul producerii bunurilor materiale
şi desfăşurarea altor activităţi, oamenii s-au aflat într-o luptă continuă cu unele fenomene ale
naturii care pot împiedica desfăşurarea normală a activităţii umane. Deşi au obţinut mari
succese în lupta cu forţele naturii, oamenii sunt încă neputincioşi în faţa unor calamităţi ale
naturii, precum: furtunile, uraganele, cutremurele de pământ, alunecările de teren, grindină,
îngheţurile etc. Împotriva acestor fenomene ştiinţa nu a găsit deocamdată mijloace tehnice
suficiente de luptă, deci ele aduc în continuare societăţii mari prejudicii.
În această situaţie, omului i-a rămas calea solidarizării pentru a suporta în comun efectele
calamităţilor naturii şi ale accidentelor, şi anume calea asigurării şi reasigurării.
Economistul englez Adam Smith observă, că asigurările constituie o tehnică foarte eficientă de
a pulveriza pierderile individuale pe o arie cât mai largă, făcându-le mai ușor de suportat, prin
acoperirea lor de către un număr cât mai mare de persoane.
În continuare, voi reda aspectele teoretice și practice, precum și problemele cu soluțiile
respective legate de un anumit tip de asigurări, și anume Asigurările de bunuri pentru
persoanele fizice și juridice.

3
Capitolul I. ,, Aspecte teoretice privind asigurările de bunuri”
1.1 Necesitatea asigurărilor de bunuri

Asigurările de bunuri pentru persoanele fizice și juridice prezintă o deosebită importanţă

economică, socială şi financiară . Forţele naturii, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii şi activitatea
omului sunt principalele cauze generatoare de pagube în economie. Acestea formează și
principala funcție a asigurărilor- de prevenire a producerii pagubelor.
Putem grupa aceste cauze generatoare de pagube în două mari categorii:independente de voinţa
oamenilor, care au caracter obiectiv,legate de comportarea oamenilor, acestea având un
caracter subiectiv.Din prima categorie fac parte forţele distructive ale naturii, care nu pot fi
controlate şi evitate de om (cutremure de pământ, secetă, alunecări de teren, uragane, furtuni,
grindină, deces etc.) Din cea de-a doua categorie fac parte acele însuşiri (calităţi sau defecte),
comportamente ale omului (neglijenţă, neatenţie, grabă, etc.) care pot avea ca urmare accidente,
incendii, explozii etc.

Asigurările contribuie la dezvoltarea economiei naţionale ,iau măsuri pentru prevenirea

daunelor , compensează pagubele care survin , asigură desfăşurarea continuă a procesului de
producţie, ocrotesc şi împletesc interesele generale cu cele locale şi personale. Asigurările
contribuie , prin mijloace specifice , la crearea condiţiilor necesare transpunerii în viaţă a
obiectivelor privind dezvoltarea economiei naţionale, extinderea relaţiilor economice externe
și a turismului. De asemenea , asigurările contribuie la realizarea progresului economico-social
al ţării prin menţinerea continuităţii procesului de producţie , prin protecţia şi apărarea
integrităţii proprietăţii publice,cooperatiste, private şi personale, prin crearea pentru populaţie
a unor mijloace suplimentare de prevedere și de economisire. Asigurările au un rol important
în creşterea beneficiilor și participă la repartiţia produsului intern brut între ramuri economice,
judeţe, municipii , oraşe și comune , între agenţi economici și categorii de populaţie. Întrucât
se asigură și mărfurile care constituie obiectul comerţului exterior ,precum și flota civilă,
asigurările externe prezintă o importanţă deosebită sub aspect economic şi financiar valutar.

Societățile de asigurări contribuie la cererea de pe piață de muncă, creând locuri de muncă și

diminuând astfel nivelul șomajului.

Un alt argument este faptul că asigurările îndeplinesc un rol educativ. Astfel asiguraţii sunt
stimulaţi și obligaţi să ia cele mai eficiente măsuri pentru buna conservare a bunurilor
proprietate publică, mixtă , cooperatistă , private şi personală .

De asemenea, fondurile de asigurare păstrate în conturi la unităţile bancare și rezervele de

prime constituite la asigurările de viaţă depuse în cont la bănci sau la CEC sunt folosite ca
resurse de creditare a economiei naţionale şi deci contribuie la realizarea reproducţiei sociale.
Pe lângă latura materială legată de compensarea daunelor produse de calamităţi ale naturii şi
accidente , asigurările cuprind și latura morală care constă în aceea că asiguraţilor li se creează

4
o anumită stare psihică , o senzaţie de linişte , de siguranţă care le permite sa se concentreze
asupra activităţii lor specifice.

Elemente care atestă importanţa asigurărilor sunt şi funcţiile pe care ele le îndeplinesc în cadrul
societăţii. Funcţia principală a asigurării – funcţia de repartiţie – se manifestă, în primul rând,
în procesul de formare a fondului. Funcţia de control – ca funcţie complementară a asigurării,
urmăreşte modul în care se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de
asigurare, cum se efectuează plăţile cu titlul de indemnizaţie de asigurare,cheltuielile de
prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative şi gospodăreşti etc, cum sunt respectate
drepturile cuvenite asiguraţilor, dacă sunt îndeplinite integral şi la timp obligaţiile financiare
ale instituţiei de asigurare către terţi.
Ce se înţelege prin asigurare? Această întrebare a atras atenţia multor cercetători. Problemele
asigurării sunt tratate în numeroase lucrări ale economiştilor şi juriştilor din diferite ţări.
Aproape fiecare savant, care s-a ocupat de problemele asigurării, tindea să formuleze definiţie
a noţiunii proprie de asigurare.
Definiţia noţiunea de asigurare formulată în Legea Federaţiei Ruse cu privire la asigurări din
27 noiembrie 1992, articolul 2, sună astfel: “Prin asigurare se înţelege o totalitate de relaţii,
menite să apere interesele patrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice în cazul producerii
unor evenimente (cazurilor asigurate) din contul fondurilor băneşti create din depunerile de
asigurare (primele de asigurare) efectuate de ele”.
Asigurarea de bunuri este o asigurare cu caracter facultativ, inclusă în portofoliu tuturor
societăţilor de asigurare,Se poate încheia de persoane fizice şi juridice, în general cu sediul sau
reşedinţa în Republica Moldova. cu societate de asigurări care practică asigurări non-life.
Obiectul şi riscurile asigurate sunt în general acelaşi la toate societăţile de asigurare, diferit
fiind mecanismul de încheiere al asigurării.

Elementele asigurărilor
1. Asigurătorul este persoana juridică, societate de asigurări, care în schimbul primei de
asigurare de la asigurat își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau
serviciilor asigurate;
2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot
apărea în viața sa, care își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau care se
asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane;
3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma
asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;
4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative și reprezintă
persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină
calitatea de asigurat;
5. Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice
dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:
● cererea de asigurare;
● polița de asigurare;

5
 ● condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și pentru clauzele suplimentare
atașate.
6. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe
asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma
asigurată;
7. Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri;
8. Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă
răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;
9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect
asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;
10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește
asigurătorului, pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitarii
despagubirilor;
11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de
asigurare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare;
12. Pagubă (sau daună) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii
fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;

1.2 Clasificarea asigurarilor / asigurărilor de bunuri.

Asigurările obligatorii rezultă din interesul economic și social al întregii comunități pentru
protecția reciprocă și sunt impuse de legislația în vigoare.
Asigurările facultative - bunuri, persoane, răspundere civilă etc. Sunt asigurări ce nu sunt
impuse de lege.
Asigurările de bunuri fac parte din categoria a 2-a.

Clasificarea asigurarilor de bunuri:

1. Asigurarea clădirilor – în trecut era denumită și poliță de incendiu deoarece era singurul
risc acoperit. În zilele noastre sunt acoperite o mulțime de riscuri suplimentare cum ar fi:
explozia, căderea de corpuri, inundația, cutremurul, furtul, grindina, alunecările de teren,
furtuna etc. Atenție! O poliță mai deosebită pentru asigurarea clădirilor este .... polița „toate
riscurile”. Denumirea poate crea impresia ca toate riscurile posibile sunt acoperite de o astfel
de poliță. De fapt, denumirea creează confuzie deoarece, de fapt, riscurile acoperite de o astfel
de poliță de fapt nu sunt numite în mod specific. Când are loc o daună, de fapt, asigurătorul nu
urmărește o listă specifică a riscurilor asigurate ci mai curând se uita doar la riscurile ce sunt

6
excluse, iar daca riscul ce s-a produs nu este printre acestea implicit înseamnă că riscul
respectiv este acoperit de poliță.

2. Asigurarea de construcții montaj - Se încheie pentru proiecte de construcții (civile sau

industriale), montaj de echipamente, amenajări interioare, modificări clădiri etc. - Acoperă
pierderile care se produc pe timpul construcției, materialele, echipamentele și mâna de lucru. -
Este o poliță „toate riscurile” (adică riscuri nenumite mai puțin excluderile). - Polița se încheie
pe perioada construcției (poate fi mai mare sau mai mică de 1 an); dacă construcția se
finalizează înainte de expirarea politei, acoperirea printr-o astfel de poliță încetează; polița se
încheie doar înainte de începerea construcției efective – odată începută lucrarea polița nu mai
poate fi încheiată. - Suma asigurată este valoarea proiectului de construcții.
3. Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului (cargo) - Se încheie pentru acoperirea
riscurilor ce pot afecta mărfurile pe timpul transportului. - Riscurile acoperite: există 3 tipuri
standard de acoperiri (ICC (Institute Cargo Clause) „A”, ICC „B” și CC „C”); C „A” este cea
mai acoperitoare („toate riscurile”). Numărul riscurilor acoperite scade pentru acoperirea ICC
„B”, iar acoperirea ICC „C” fiind cea mai puțin acoperitoare (incendiu, explozie, coliziunea cu
un obiect altul decât apa, răsturnarea sau deraierea etc.). - Suma asigurată este valoarea mărfii
transportate (valoarea facturii mărfii sau o valoare agreată). - Asiguratul este responsabil de
ambalarea marfii în condiții corespunzătoare.
4. Asigurarea aeronavelor - Asigurarea CASCO (similar cu autovehiculele rutiere) a
aeronavelor; este o asigurare toate riscurile și se pot asigura aeronavele: - În timp ce se află la
sol sau în zbor. - În timp ce se afla la sol și nu în mișcare (aeronavele pot fi împinse totuși (din
hangar doar dacă sunt trase de alte vehicule – deci nu prin propulsie proprie); se utilizează
atunci când se fac reparații la aeronave. - Asigurarea de răspundere civilă aeronave - Acoperă
riscul de daune materiale (inclusiv deteriorarea distrugerea bagajelor sau vătămări corporale
produse terților (inclusiv pasagerilor). - Limitele de asigurare sunt stabilite prin norme
internaționale. - Nicio aeronavă nu are voie sa decoleze fără să aibă o astfel de asigurare.
Exemplu: O asigurare mai deosebită este asigurarea dronelor. Asigurarea acestora, deși la o
prima vedere ar părea similară cu cea a aeronavelor prezintă particularități deosebite: - Pentru
a putea fi „asigurabile” (adică să poată fi preluat riscul de un asigurător) dronele trebuie să fie
înregistrate la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR). - Operatorul trebuie să
respecte legislația AACR în vigoare. -Operatorul trebuie sa aibă experiență de operare a dronei
un minim număr de ore, să nu fi avut daune etc.
5. Asigurarea navelor - Asigurarea CASCO - Se acoperă riscurile ce ar putea sa afecteze o
nava, un yacht, o barca cu motor etc. datorate evenimentelor ce pot apărea pe timpul navigării.
- Exemple de riscuri acoperite: navigația pe mare, incendiu, explozie, furtună, eșuarea,
naufragiul, răsturnarea, război, piraterie, capturare, sechestrare, aruncare peste bord a mărfii
transportate pentru salvarea navei etc. - Asigurarea de răspundere civilă - este cunoscută ca
„asigurare P&I” (din engleză: Protection & Indemnity – protecție și despăgubire). - Sunt
asigurate daunele materiale și vătămări corporale produse terților, pasagerilor, echipajului.
Exemplu: - O catastrofă foarte cunoscută este scufundarea vasului Titanic pe data de 15 Aprilie
1912. - Titanicul era considerat o navă ce nu se poate scufunda. - În urma scufundării

7
Titanicului au murit 1.514 pasageri și membrii ai echipajului. - Daunele plătite de asigurători
în urma scufundării Titanicului au fost de aproximativ 2 miliarde de euro (valoarea banilor din
2013).
6. Asigurarea afacerilor.
7. Asigurarea casei de locuit.
8. Asigurare răspundere civilă generală/ la obiectele industrial periculoase.
9. Echipamentele electronice.
10. Animalele
11.Culturile agricole.
12. Mijloacele fixe și activele circulante ale agenților economici.

Capitolul II. ,, Analiza aspectelor practice ale asigurarilor de bunuri”

2.1 Contractarea asigurarilor de bunuri

Răspunderea asiguratorului începe cel mai devreme în ziua următoare datei emiterii
politei si incasarii primei de asigurare și încetează în ultima zi din perioada pentru care s-a
încheiat asigurarea. De obicei, politele de asigurare se încheie pe ani de asigurare dar la cerere,
politele pot fi încheiate și pe perioade subanuale, dar minim pe 3 luni. Primele de asigurare se
achita anticipat și integral sau în rate, din care prima rata se plătește înainte de intrarea în
vigoare a politei, iar următoarele anterior datelor scadente menționate în acesta. Numărul și
cuantumul ratelor sunt cele înscrise în poliță de asigurare. După producerea riscului asigurat,
asiguratul trebuie sa instiinteze imediat pompierii, poliția sau alte instituții de cercetare și să
avizeze în scris asiguratorul, în termenul stipulat prin contract despre producerea riscului
asigurat. În caz de dauna totala, cuantumul despagubirii este egal cu suma asigurata din polita.
În caz de dauna partiala, cuantumul despagubirii este stabilit în limita sumei asigurate din
poliția, în funcție de costul la data daunei al reparațiilor, refacerii, restaurării, reconditionarii
sau înlocuirii părților avariate sau distruse, precum și al manoperei necesare pentru readucerea
bunului avariat sau distrus la starea anterioară producerii riscului asigurat.

Interesul asigurabil este o cerinţă de bază pentru existenţa oricărui contract de asigurare. În
cazul asigurării de bunuri, prin interes asigurabil se înţelege valoarea pecuniară a bunului
expusă pierderii sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută pentru asigurat sau beneficiar,
ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Obiectul asigurării îl reprezintă bunurile menţionate în contractul de asigurare, fie prin

determinarea lor individuală, fie prin indicarea unui grup de bunuri (este cazul asigurării
complexe a gospodăriilor populaţiei). Astfel pot fi asigurate:

- bunurile care aparţin persoanelor fizice sau juridice;

8
- bunurile primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, vânzare sau expuse în muzee
şi expoziţii;

- bunurile sau activele ce fac obiectul unor contracte de cesionare, închiriere sau locaţie de
gestiune, leasing.

Bunurile care nu se pot asigura:

 banii în numerar;
 hârtiile de valoare (acţiunile, cecurile etc.);
 documentele (manuscrisele, însemnările);
 purtătorii de informaţie (unitate flash USB, casete, CD-uri);
 substanţele explozive şi armele;
 produsele din tutun şi din alcool;
 produsele alimentare;
 plantele de cameră;
 obiectele de cult;
 metalele şi pietrele preţioase;
 colecţiile rare şi obiectele de anticariat (tip separat de asigurare);
 lucrurile ce nu aparţin personal asiguratului.

Bunurile şi riscurile ce pot fi asigurate, precum şi situaţiile în care se acordă despăgubiri sunt
prevăzute în condiţii speciale stabilite de asigurător pe categorii de asigurări.

Perioada asigurată este perioada pentru care asigurătorul este obligat să acopere daunele în baza
poliţei. Asigurările de bunuri se încheie pe o perioadă de 1 an, dar la cererea asiguratului se
pot încheia şi pe perioade mai scurte.

Suma asigurată - la asigurările obligatorii de bunuri, suma asigurată se stabileşte pe baza

normelor de asigurare, iar la cele facultative în funcţie de propunerea asiguratului, fără însă a
depăşi valoarea bunului în momentul încheierii asigurării, sau pentru unele bunuri, sumele
stabilite de asigurător.

Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:

a) la clădiri şi construcţii – valoarea de înlocuire (costul construirii sau achiziţionării

construcţiilor/clădirilor respective), din care se scade uzura în raport cu vechimea, gradul de
întrebuinţare şi starea de întreţinere a clădirii;

b) la mijloacele fixe şi obiectele de inventar – valoarea acestora (valoarea de înlocuire), din

care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere;

c) la materii prime, materiale, produsele finite, mărfuri, - preţul de cost sau preţul de achiziţie
al acestora;

d) pentru bani în numerar, timbre şi librete de economii – valoarea nominală;

e) pentru hârtii de valoare – preţul pieţei;

9
f) pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii, perle, pietre preţioase
– preţul pieţei;

g) pentru colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe bază de
cataloage sau expertize.

Prima de asigurare se stabileşte aplicându-se cota de primă la suma asigurată şi se plăteşte

anticipat, integral sau în rate. Cota de primă este diferenţiată pe categorii de riscuri, în funcţie
de felul bunului asigurat, precum şi de frecvenţa şi intensitatea producerii riscurilor asigurate.
Societăţile de asigurare diferenţiază bunurile pe clase de risc, iar pentru fiecare clasă stabileşte
cota de primă tarifară specifică.

Răspunderea asigurătorului începe de regulă după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au
plătit primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare şi încetează la ora 24 a ultimei
zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

Obligaţiile asiguratului - în baza contractului de asigurare, asiguratul trebuie să îndeplinească

o serie de obligaţii specificate în condiţiile de asigurare, a căror neîndeplinire poate conduce la
rezilierea contractului. Există obligaţii corespunzătoare perioadei anterioare producerii unei
daune şi obligaţii referitoare la procedura ce trebuie urmată de asigurat la producerea unei
daune.

Constatarea şi evaluarea daunei. Stabilirea despăgubirii

- mecanismul despăgubirii se declanşează automat la producerea riscului asigurat.

Despăgubirea se face în raport cu starea bunului din momentul producerii evenimentului
asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei, suma asigurată şi nici
valoarea bunurilor în momentul producerii evenimentului asigurat.

Principii aplicate în asigurările de bunuri

La asigurarea de bunuri se aplică unul din cele trei principii de acoperire a pagubelor:

-principiul răspunderii proporţionale (cu cât suma asigurată este mai apropiată de valoarea
bunului asigurat, cu atât nivelul despăgubirii este mai apropiat de cuantumul pagubei);

-principiul primului risc D=P, în limita sumei asigurate (se aplică atunci când pagubele totale
se produc mai greu)

-principiul răspunderii limitate, despăgubirea se acordă numai dacă paguba depăşeşte o

anumită limită, stabilită în contract şi numită franşiză, ce poate fi deductibilă şi atinsă.

În limita sumei asigurate: societatea de asigurări acordă despăgubiri şi pentru:

- cheltuieli făcute în scopul limitării daunei;

- cheltuieli legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;

10
 - daunelor provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare, prin distrugeri sau avarii
datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru împiedicarea şi/sau limitarea
consecinţelor producerii riscului.

Sunt situaţii în care asigurătorul poate refuza plata despăgubirii şi anume:

- dacă dauna a fost provocată în mod intenţionat de către una din părţi (asigurat, beneficiar, un
membru din conducere, persoane juridice asigurate, persoane fizice majore care locuiesc şi
gospodăresc (în mod statornic) cu asiguratul, persoana asiguratului sau beneficiarului;

- dacă persoanele specificate mai sus nu au luat măsuri necesare împiedicării sinistrului sau
limitării acestuia, deşi puteau face acest lucru.

După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate, cu

începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare,
asigurarea continuă pentru suma rămasă. Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la
cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă
corespunzătoare.

2.2 Date statistice privind asigurările de bunuri

În continuare voi prezenta ponderea diferitor categorii de asigurare de bunuri după următoarele
criterii: - Numărul de contracte,Veniturile și primele subsrise pentru perioada raportată ( anul
2019, trimestrul 2) și perioada precedentă.

Diagrama 1.1 Numarul de contracte

900

800

700

600

500

400

300

200

100

0
Asigurarea construcțiilor Asigurarea altor bunuri Asigurarea animalelor Asigurarea culturilor
agricole

Nr de contracte perioada raportată Nr contractate perioada precedentă Nr daune

Sursa: CNPF (din 29 octombrie 2019)

Diagrama 1.2 Veniturile și primele subsrise

11
 16000000

14000000

12000000

10000000

8000000

6000000

4000000

2000000

0
Asigurare contrucții Asigurare alte bunuri Asigurare animale Asigurare culturi
agricole

Prime brute subscrise perioada raportată Prima brute perioada precedentă Total venituri

Sursa: CNPF (din 29 octombrie 2019)

Concluzie:

În urma analizei datelor statistice oservăm că cel mai mare circuit de finațe este în cadrul
asigurărilor de alte bunuri, acesta fiind și cel mai profitabil, după care urmează categoria
asigurării construcțiilor. Locul 3 îl ocupă asigurarea animalelor, cu o pondere foarte mică, iar
asigurarea culturilor agricole ocupă ultimul loc și nu este aproape deloc profitabilă în Republica
Moldova.

Capitolul III. ,, Asigurările de bunuri în Republica Moldova”

3.1 Problemele și deficiențele

Ultimul raport prezentat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgență al Ministerul

Afacerilor Interne oferă date îngrijorătoare în privința incendiilor care au avut loc. Vorbim
despre 1.165 de asemenea situații, în urma cărora au decedat 65 persoane – creștere de 35%
comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2017. Dintre acestea, 861 (74%) de incendii s-au
produs în sectorul locativ particular. Scopul nu este de vă speria cu aceste cifre, ci pentru a
trage un semnal de alarmă. Sunt incidente care, în unele cazuri nu pot fi prevenite, însă
pagubele produse pot fi acoperite dacă aveți locuința asigurată.

Care sunt cele mai frecvente cauze ale incendiilor?

Datele oferite de către autorități spun că acestea au loc din următoarele cauze:

 incendiere intenționată (195 incendii);

12
 scurtcircuit (167 incendii);
 imprudența în timpul fumatului (144 incendii);
 nerespectarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la exploatarea sobelor și canalelor de
evacuare a fumului (121 incendii).

Cifrele prezentate mai sus au scopul de a informa cetăţenii despre importanţa asigurării
bunurilor pe care le deţin, deoarece aceasta oferă confortul financiar în cazul producerii unor
evenimente neprevăzute, a căror consecinţe sunt foarte costisitoare. Cu părere de rău,
obişnuinţa de a procura o asigurare care nu este impusă în mod obligatoriu, cum ar fi asigurarea
locuinţei, se formează abia după producerea unor situaţii neprevăzute ce necesită cheltuieli
semnificative.

Spre deosebire de legislaţia din România, unde din anul 2010 funcţionează legea cu privire la
asigurarea obligatorie împotriva dezastrelor naturale, în Republica Moldova nu există o lege
care ar impune acest tip de asigurare. Există o singură situaţie în care proprietarul bunului
imobil este obligat să deţină o asemenea poliţă de asigurare, şi anume la încheierii unui contract
de ipotecă. În acest caz legea stabileşte următoarele: ”(1) Debitorul ipotecar este obligat să
asigure obiectul ipotecii în beneficiul creditorului ipotecar, la valoarea de înlocuire, împotriva
tuturor riscurilor de pieire sau deteriorare fortuită. Creditorul ipotecar poate asigura bunul
ipotecat pe cheltuiala debitorului ipotecar dacă bunul nu a fost asigurat de debitorul ipotecar.
” (legea nr.122, cu privire la ipotecă, Art.22, aliniatul 1.)

Deşi nu există o lege care ar impune asigurarea locuinţei şi bunurilor casnice, dacă nu sunt
gajate la bancă sau procurate în ipotecă, situaţiile neprevăzute în viaţa de zi cu zi presupun că
ar trebui măcar să ne informăm mai mult despre acest tip de asigurare.

Asigurătorii din Republica Moldova vin către client cu un produs complex, care acoperă pe
lângă riscurile de asigurare a bunurilor imobile şi mobile, riscuri auxiliare cum ar fi: asigurarea
benevolă de accidente şi asigurarea de răspundere civilă faţă de terţe persoane (de exemplu:
vecini).

Asigurările reprezintă un sector semnificativ al pieței financiare nebancare din Republica

Moldova.. Dezvoltarea sectorului de asigurări în baza proprietăţii private a început în
Republica Moldova în anul 1993, odată cu adoptarea primei legi în domeniu. Pe parcursul
anilor, acest sector a suferit modificări şi perfecţionări, devenind o importantă componentă
economică .
Numărul participanţilor pieţei de asigurări din Republica Moldova denotă fluctuaţii
semnificative datorate schimbării cadrului regulator, în special a cerinţelor privind capitalul
minim şi rezervele obligatorii. Actualmente, pe piaţă activează 17 companii de asigurare, peste
70 de brokeri de asigurare/reasigurare şi aproape 40 de agenţi bancassurance. Numărul
companiilor de asigurare care activează pe piaţa de asigurări a scăzut de peste două ori în
ultimul deceniu. Această tendinţă a fost determinată în principal de instituirea noilor reguli pe
piaţa de asigurări prin Legea din 2006. Principala cerinţă la care nu s-au putut conforma multe
dintre companiile de asigurări era cea de majorare a capitalului social până la nivelul minim de
15 milioane de lei, pentru asigurătorii care practică activitate în categoria ”asigurări generale”,

13
şi 22,5 milioane de lei, pentru cei care practică activitate în categoria ”asigurări de viaţă”.
Totodată, noile condiţii legislative au impus reorganizarea prin transformare a societăţilor de
asigurări din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni. Noua Lege a permis
instituirea noilor servicii de asigurare şi, deci, diversificarea portofoliului de asigurări, astfel
apărând iniţial brokerii de asigurări/reasigurări, iar ulterior şi agenţii de bancassurance.
Penetrarea şi densitatea asigurărilor. Gradul de penetrare al asigurărilor în economie este un
indicator sintetic care arată contribuţia sectorului de asigurare la crearea produsului intern brut
(PIB) şi care se calculează ca raport între volumul primelor de asigurare brute directe şi PIB.
În Republica Moldova, valoarea acestui indicator a scăzut de la 1,36% (2007) până la 1,01%
(2015). O penetrare atât de mică arată că importanţa sectorului nu este percepută încă de
autorităţi şi de populaţie, demonstrându-se astfel că în domeniul asigurărilor există un potenţial
nevalorificat. Acest lucru este confirmat de experienţa altor ţări, în care gradul de penetrare al
asigurărilor în PIB poate ajunge la 20-40%. Densitatea asigurării se exprimă ca prime de
asigurare brute directe încasate pe cap de locuitor. Valoarea acestui indicator în Republica
Moldova a crescut continuu ajungând la 345 lei/locuitor (circa 17,5 USD), în 2015. În
comparaţie cu alte ţări, se observă un nivel scăzut de dezvoltare al industriei asigurărilor din
ţara noastră. Indicatorul ne mai arată că nivelul de cultură şi educaţie financiară a populaţiei
este încă destul de redus şi cetăţenii nu realizează importanţa gestionării riscurilor prin cedarea
lor către companiile de asigurare.
Chiar dacă principalii indicatori ai pieţei asigurărilor de la noi sunt cu mult în urma mediei
globale, totuşi merită apreciat caracterul constant al evoluţiei pieţei, care se reflectă prin
volumul primelor subscrise încasate, dar şi prin mărimea activelor nete. Industria asigurărilor
a înregistrat cele mai spectaculoase creşteri în perioada de după modificarea cadrului de
reglementare din anul 2006. În anul 2013, a fost înregistrată o scădere bruscă a volumului
activelor nete pe piaţă, ceea ce poate fi explicat prin obligaţia asigurătorilor de a-şi majora
capitalul social, cerinţă care, în 2012, a ajuns în ultima etapă de realizare.
De menţionat că sectorul de asigurare este interconectat cu alte sectoare financiare, aceasta
fiind și cauza repercusiunilor crizei bancare din Republica Moldova de acum trei ani (2014)
asupra pieţei de asigurări.
Profitabilitatea sectorului atestă fluctuaţii majore. Odată cu scăderea numărului de companii,
în anul 2012, au început să scadă şi profiturile. După ce pe piaţa din Republica Moldova au
rămas doar companiile puternice, care s-au putut conforma cerinţelor legale, aceasta a început
a înregistra un nivel constant de profit. Se atestă o fortificare a pieţei care este demonstrată şi
prin volumul subscrierilor per companie.
Companiile cu cele mai mari profituri din Republica Moldova, conform rezultatelor pentru anul
2016, sunt Grawe Carat Asigurări SA, care a obţinut aproape jumătate din profitul înregistrat
pe piaţă în anul 2016, Klassika Asigurări SA și Moldasig SA, care a fost leader în anii 2014 și
2015.
Analiza indicatorilor de activitate ai diferitor companii sugerează însă prezenţa concurenţei
neloiale şi existenţa tendinţelor de monopolizare a pieţei.

Cea mai mică cotă în portofoliul de asigurare o deţin asigurările benevole, printre care şi
asigurările de viaţă, sănătate şi bunuri. Se observă că populaţia apelează la companiile de
asigurări doar în cazurile când aceasta este forţată de legislaţie.

14
Atractivitatea sectorului de asigurări din Republica Moldova pentru investitorii străini se
exprimă prin volumul investiţiilor străine în capitalul social al companiilor moldoveneşti.
Conform datelor disponibile, valoarea totală a capitalului social înregistrat la finele anului 2015
de către societăţile de asigurare a constituit 525,7 milioane de lei, majorându-se cu 20,2
milioane de lei (4%) faţă de valoarea acestuia la finele anului precedent. Principalele ţări
investitoare în sectorul de asigurări de la noi sunt Austria cu o cotă de 58% din totalul
investiţiilor străine, urmată de Marea Britanie (23%), Cipru (8%) și Olanda (7%).
Modificările legislative, orientate spre ajustarea cadrului legislativ la rigorile Uniunii
Europene, în special Legea cu privire la asigurări în 2006 şi Strategia de dezvoltare a pieţei
financiare nebancare pentru 2011-2014 au permis dezvoltarea infrastructurii de funcţionare şi
oferirea produselor de asigurare mai calitative. Criteriile dure de activitate pentru participanţi
au înlăturat de pe piaţă companiile nesigure. Totodată, prin introducerea unor reguli clare de
joc, a sporit gradul de încredere a investitorilor străini. La aceasta a contribuit și alegerea
vectorului european de dezvoltare, după anul 2009. Schimbările produse în mediul economic
şi financiar au condus la o nouă abordare, orientată spre transparenţă, protecţia consumatorului,
educaţie financiară şi, nu în ultimul rând, la standarde de înalt profesionalism în activitatea de
asigurare. Astfel, investitorii din Europa au obţinut încrederea că pot investi în Republica
Moldova.
Se observă și aspecte negative, care ţin de incertitudini macro-economice, reglementarea
prudenţială insuficientă, asigurarea insuficientă a respectării legislaţiei, insuficienţa de
personal calificat în domeniu etc.

Concluzie

În Republica Moldova, piaţa de asigurare de este o direcţie nouă, nedezvoltată. Această situaţie
se explică atât prin particularităţile pieţei de asigurări, cât şi prin problemele și structura
economiei naţionale. Cauzele principal ear fi

-cultura insuficientă de PI, desconsiderarea frecventă a drepturilor de autor și a drepturilor de

proprietate intelectuală;

-lipsa infrastructurii și a resursei umane pregătite în domeniu, inclusiv a brokerilor, a

organizaţiilor de expertiză, companiilor analitice și de consultanţă;

-lipsa experienţei în domeniul activităţii de brevetare a asiguratorilor naţionali, dar și a unor

metodologii unice de evaluare a PI și, respectiv, dificultatea stabilirii sumelor de asigurare;

- dezvoltarea insuficientă a activităţilor inovaţionale în Republica Moldova.

3.2 Căi de soluționare

Digitalizarea asigurărilor Digitalizarea transformă radical industria de asigurări, generând noi

produse, servicii și modele de afaceri.

15
 Această transformare forţează companiile de asigurări să acţioneze rapid și să adopte noile
tehnologii ca strategie de afaceri durabilă. Apariţia Google, Facebook, a tabletelor digitale, a
aplicaţiilor și a telefoanelor inteligente a determinat o mare schimbare în comportamentul
consumatorilor, în special în cerinţele acestora. Transformarea digitală a industriei de asigurare
reprezintă, fără îndoială, o oportunitate pentru dezvoltarea pieţei de asigurare din Republica
Moldova, dar este şi o provocare pentru companiile de asigurare care trebuie să investească în
implementarea softurilor şi a mijloacelor necesare digitalizării. În lume există multe inovaţii în
domeniul asigurărilor care se datorează digitalizării societăţii în general. Un exemplu în acest
sens este serviciul de asigurare pentru drone, care, la rândul lor, pot fi utilizate în inspecţia
riscurilor şi evaluarea daunelor, inclusiv în sectorul agricol. Totodată, în ultimii ani tehnologia
este tot mai conectată cu sănătatea. Accesoriile inteligente (wearables devices) ne
monitorizează ritmul cardiac, calitatea somnului, distanţa parcursă pe zi, iar, în multe ţări, în
cadrul unui contract de asigurare de sănătate, se iau în calcul datele acestor device-uri, care
oferă clienţilor posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ. Digitalizarea asigurărilor aduce
schimbări prin oferirea următoarelor posibilităţi:

 analiza datelor despre clienţi pentru o percepere mai bună a necesităţilor şi riscurilor pieţei;
 determinarea exactă a riscurilor de sănătate prin folosirea accesoriilor inteligente;
 transformarea serviciilor de asigurare într-o activitate iniţiată de asigurător, nu de clientul care
vine să ceară o asigurare;
 reducerea timpului de soluţionare a cererilor datorită serviciilor de localizare (în special în
cazul accidentelor rutiere);
 disponibilitatea non-stop pentru deservirea clienţilor;
 folosirea IoT senzorilor ca sistem de avertizare pentru reducerea frecvenţei şi severităţii
reclamaţiilor etc.
Digitalizarea asigurărilor creează un șir de oportunităţi pentru dezvoltarea pieţei:

 creşterea numărului de clienţi, creşterea cererii;

 reducerea cheltuielilor ca urmare a lichidării filialelor şi a reducerii numărului de angajaţi;
 diversificarea portofoiilor de servicii;
 creşterea eficienţei funcţiilor backoffice prin tranzacţii mai rapide, mai transparente
 şi fără erori;
 îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii prin utilizarea aplicaţiilor de consultanţă robotizată şi chatbot
etc.

16
Concluzie
După cercetarea asigurărilor de bunuri am indicat caracteristicile ei principale și am explicat
particularitățile și tipurile acestora.

Am dedus că asigurările au un rol major asupra dezvoltării economiei naţionale ,iau măsuri
pentru prevenirea daunelor , compensează pagubele care ar avea influență grea asurpa
economiei țării , asigură desfăşurarea continuă a procesului de producţie, ajută la interesele
generale cu cele locale şi personale.

În partea practică am elaborat etapele de contractare a asigurărilor de bunuri, și în baza

cercetării datelor statistice de pe www. cnpf.md am arătat cele mai profitabile și eficiente tipuri
de asigurări sunt asigurările de bunuri ale persoanelor fizice și juridice

În ultimul capitol am arătat piața asigurărilor de bunuri în Republica Moldova, făcînd concluzia
că aceasta este încă într-o etapă slabă de dezvoltare.

Dar am și am propus căi de soluționare a principalelor probleme, care sunt: revizuirea

sistemului actual de asigurări, stimulente fiscale și promovarea intensă a asigurărilor

17
Bibliografie
I. www.cnpf.md

II. Codul civil al Republicii Moldova Nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova N 82-86 din 22.06.2002, Articol 1301.
III. Asigurăru și Reasigurări, Șerban Ion Viorel
IV. Asigurări și Reasigurări - A. Tugulschi, S.Fotescu, 2006

18