UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL FINANȚE ȘI BĂNCI

Mihaela DONȚU

AGREGATELE MONETARE ȘI INDICATORII

MONETARI

STUDIU ANALITIC
la unitatea de curs
,,Modedă și credit”

Autor:
studenta gr. FB191
învățământ cu frecvență redusă
DONȚU Mihaela
_____________
(semnătura)
Conducător științific:
prof.univ.,
RUSU Elena
_____________
(semnătura)

Chișinău-2019
1
 CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………,,,,,,………..3
CAPITOLUL I. AGREGATELE MONETARE

1.1.Agregatele monetare – indicatori ai politicii monetare……………..……..…..4-5

1.2.Structura masei monetare...................................................................................5-9

CAPITOLUL II. AGREGATELE MONETARE: ,,METODOLOGIA BĂNCII

NAȚIONALE A MOLDOVEI ”

2.1. Configurații generale prinvind politica monetară BNM……………………10-11

2.2. Perioada regimului de ținere a agregatelor monetare………………………11-12

CONCLUZIE…………………………………………………………………………………13

WEBOGRAFIE………………………………………………………………………………14

2
 INTRODUCERE

Republica Moldova este înca o țară cu o economie de tranziție, structura financiară

existentă prezinta unele trăsături specifice,care în maăsura mai mare sau mai mica influențează
procesele monetare din economie și deciziile Băncii Centrale cu privire la măsurile de politica
monetara adoptate.În prezent, în economia națională,inclusiv în sectorul financiar,au loc
schimbări structurale considerabile.Utilizarea de către Banca Naționala a Moldovei a
instrumentelor politicii monetare se reflectă semnificativ prin fluxurile reale pe care le
intermediază instituțiile financiar – bancare ce il gestionează și prin informațiile pe care le poate
furniza . Agregatele monetare sunt indicatorii utilizaţi pe larg în cazul analizei monetare care
presupune studiul fenomenului de creaţie monetară, dar şi a modificărilor consemnate în
structura şi dimensiunea masei monetare cu efectele ulterioare. În majoritatea ţărilor cu
economie de piaţă în calitate de mecanism de reglare a masei monetare este utilizat agregatul
monetar. Prin agregat monetar se subînţelege un indicator ce caracterizează mărimea şi structura
masei monetare. Agregatele monetare – reprezintă un ansamblu de active monetare, cuprinzând
mijloacele de plată (moneda efectivă, depunerile în conturi la vedere) deţinute de agenţii
nefinanciari rezidenţi, cât şi acele plasamente financiare care pot fi transformate cu uşurinţă şi
rapiditate în instrumente de plată, fără riscul pierderilor de capital. Particularitatea agregatelor
monetare este de a se îmbina una în alta, precum papusile rusesti: agregatul mai mic este continut
în agregatul de talie imediat superioara si tot asa pâna când agregatul cel mai mare le contine pe
toate celelalte. Criteriul dupa care sunt incluse activele în agregatele monetare este cel al
lichiditatii, al usurintei transformarii în bani lichizi. Referitor la un activ sau un portofoliu,
lichiditatea caracterizeaza gradul de certitudine, de siguranta a celui care detine activul
(portofoliul) de a dispune la fiecare moment de o suma cel putin egala cu valoarea sa nominala.
Analiza economica distinge trei categorii principale de lichiditati: M1 – lichiditatile primare sau
altfel spus activele perfect lichide, care permit efectuarea de plati imediate; acestea sunt:
numerarul în circulatie (bancnote, monede divizionare) si depozitele la vedere, în principal cele
operabile prin cecuri.M1 reprezinta masa monetara în sens restrâns;M2 – lichiditatile secundare
sunt constituite din active care pot fi transformate foarte rapid în lichiditati primare fara riscul de
a pierde capital, adica sunt monetizabile. M2 desemneaza masa monetara în sens larg si
cuprinde, în plus fata de M1, depozitele la vedere neoperabile prin cecuri, depozitele la casele de
economii, depozitele la termen aflate în gestiunea bancilor, actiuni ale fondurilor de ajutor
reciproc; M3 – lichiditatile tertiare sunt constituite din active cu un grad mai mic de lichiditate.
Transformarea lor în lichiditati primare comporta riscul caderii pretului acestor active.

3
 CAPITOLUL I. AGREGATELE MONETARE.

1.1. Agregatele monetare – indicatori ai politicii monetare

Agregatele monetare sunt indicatorii utilizaţi pe larg în cazul analizei monetare care
presupune studiul fenomenului de creaţie monetară, dar şi a modificărilor consemnate în
structura şi dimensiunea masei monetare cu efectele ulterioare.

Importanţa agregatelor monetare poate fi justificată prin rolul acestora în calitate de:

- indicator statistico-monetar ce permite măsurarea masei monetare şi explicarea modificării

acesteia în timp ca urmare a influenţelor de natură economică, politică sau socială, ce acţionează
atât pe plan intern, cât şi extern;

- instrument indirect de politică economică pentru atingerea obiectivelor intermediare de politică

monetară (regimul de ţintire a agregatelor monetare).

Având în vedere că, structura şi numărul agregatelor monetare sunt diferite de la o ţară la
alta, în funcţie de gradul de dezvoltare a pieţei financiare şi de situaţia economică a ţării, sunt
necesare criterii comune conform cărora vor fi clasificate aceste agregate. În acest sens, au fost
elaborate standarde la nivel internaţional de către organizaţiile internaţionale, precum ar fi
Fondul Monetar Internaţional sau Banca Centrală Europeană, în baza cărora se fundamentează
metodologia de calcul a agregatelor monetare.

Utilizarea agregatelor monetare presupune definirea conceptuală şi evaluarea cantitativă a

acestor indicatori, luând în consideraţie următoarele particularităţi similare agregatelor monetare
independent de ţară:

1. caracter progresiv al agregatelor după regula că cel mai mic agregat se conţine în toate
celelalte, iar agregatul cel mai mare include toate agregatele mai mici.

2. divizarea acestora conform criteriului lichidităţii, ordinea acestora ne fiind întâmplătoare (spre
exemplu, în cazul Republicii Moldova M0 fiind agregatul cu cea mai înaltă lichiditate, iar M3
fiind format din active cu un grad mai redus al lichidităţii).

3. sunt indicatori de stoc, care de regulă sunt definiţi la o dată anumită

Conform metodologiei elaborate de către BNM, structura masei monetare pentru

Republica Moldova este reprezentată în tabelul nr.1, fiind formată din 4 agregate monetare (spre

4
exemplu, în Franţa şi Anglia se operează, de asemenea, cu 4 agregate monetare, iar în SUA,
acestea sunt în număr de 6).

În cazul Republicii Moldova, pe parcursul anilor 1994-2008 agregatele monetare au

servit o bună parte de timp ca obiectiv intermediar pentru politica monetară, perioadă în care
obiectivul stabilităţii preţurilor s-a realizat prin intermediul ţintirii agregatelor monetare.
Începând cu anul 2009 aceşti indicatori statistico-monetari sunt utilizaţi în analiza economică
pentru determinarea din timp a efectelor inflaţioniste.

Datele din statistica monetară disponibile la sfârşitul anului 2012 reflectă componenţa
agregatului monetar M3 conform graficului nr.1. Cele mai mari ponderi le au depozitele la
termen şi cele în valută străină, deţinând câte 29.0 la sută în M3, restul componentelor având
ponderi mai mici, banii în circulaţie – 27.0 la sută, iar depozitele la vedere –15.0 la sută. În
graficul nr.2. sunt reflectate modificările structurale ale masei monetare pe parcursul anilor
2000-2012. Cele mai semnificative schimbări au survenit în ponderile depozitelor la termen, care
au fost în continuă creştere pe parcursul perioadei observabile, de la 15.7 la sută până la 28.9 la
sută, concomitent cu diminuarea pronunţată a ponderii banilor în circulaţie de la 41.9 la sută la
finele anului 2000 până la 26.7 la sută la 31 decembrie 2012. Reducerea banilor în circulaţie este
o consecinţă a dezvoltării segmentului de piaţă pe care sunt tranzacţionaţi banii electronici, iar
majorarea ponderii depozitelor la termen denotă încrederea deponenţilor în stabilitatea sistemului
financiar bancar al ţării şi dezvoltarea acestui sector în ultimii 10 ani.

1.2. Structura masei monetare

Definitie: Masa monetară – reprezintă un indicator care desemnează totalitatea mijloacelor

bănești existente în economia unei țări, la un moment dat, sau ca medie pe o anumită perioadă

- este un indicator statistic, care se cuantifica pe baza bilantului centralizat al întregului

sistem bancar dintr-o țară, dupa deducerea operațiilor duble dintre bănci.

Deținătorii de moneda aparțin atât sectorului bancar, cât și celui nebancar. Sectorul
bancar al economiei este reprezentat de băncile comerciale care dețin rezerve în moneda băncii
centrale (bilete și depozite în cont curent), iar sectorul nebancar al economiei este constituit din
agenții economici și populație, care dețin bancnote, moneda metalică și depozite în conturile
curente la băncile comerciale.

5
Rezultă ca masă monetară este constituită dintr-un stoc de creanțe asupra băncilor, creanțe aflate
în posesia utilizatorilor de moneda. Pentru a determina nivelul masei monetare se iau în
considerare mijloacele bănești existente în conturile clienților, plus numerarul în circulație,
respectiv elementele din pasivul băncilor comerciale și cele ale băncii centrale.

Din punct de vedere statistic, pentru măsurarea masei monetare se recurge la structurarea
acesteia, ceea ce permite calcularea indicatorilor și a agregatelor monetare. Delimitarea
componentelor masei monetare din circulație se realizeaza după urmatoarele criterii, utilizate în
statistica monetară internatională:

A. sfera pe care o servește masa monetară

B. natura social-economică a deținătorilor de monedă

C. rotația și gradul diferitelor componente ale masei monetare

D. gradul de lichiditate al diferitelor componente

A. Din punct de vedere al sferei, masa monetară poate fi analizată ca moneda scripturală (bani
de cont) și numerar. Aceste sume apar ca solduri în conturile bancare sau asupra populației sau
ca numerar în casieriile agenților economici și ale instituțiilor.

B. Din punct de vedere al detinătorilor, se disting:

- mijloace bănești (monede) ce aparțin sectorului public

- mijloace bănesti ale sectorului privat

C. Din punct de vedere al rotației și al importanței, se disting:

- mijloace bănești cu circulație curentă

- mijloace bănești economisite

- alte mijloace bănești

D. Din punct de vedere al lichidității, se disting:

- lichidități primare

- lichidități secundare

- lichidități terțiare

6
Indicatorii sau agregatele monetare sunt stabilite de către autoritățile monetare, ținând seama
de trei criterii principale:

eficacitatea agregatelor monetare

- caracterul controlabil

- disponibilitatea statistica

Eficacitatea agregatelor monetare se interpretează în funcție de capacitatea acestora de a se

constitui în obiective intermediare ale politicii monetare. Acestea trebuie sa ofere informații
complexe și să atragă atenția asupra evoluției comportamentului agenților economici. Evoluția
agregatelor monetare nu este influențată numai de comportamentul agenților economici și al
populației, ci și de modificările reglementărilor în vigoare.

Caracterul controlabil al agregatelor monetare evidențiază influența pe care o poate exercita

autoritatea monetară atunci când se constata că evoluția unui agregat nu este corespunzătoare și
se încearca corijarea acestuia.

Disponibilitatea statistică desemnează calitatea agregatului monetar de a fi rapid disponibil și

în măsura de a permite autorităților monetare o reacție rapidă.

Exemplele urmatoare demonstrează că numărul agregatelor monetare diferă în funcție de

obiectivele politicii monetare. Astfel, în SUA, în cadrul masei monetare, elementele sunt
regrupate în cinci agregate:

-M1=numerar în circulație (în afara sistemului bancar) și depozite la vedere

-M2=M1+depozite la termen la băncile comerciale

- M3=M2+ depozite la termen la băncile populare și la casele de economii

-M4=M3+ certificate de depozit negociabile

-M5=M4+ certificate de depozit de mare valoare

În Franța:

- agregatul M1 regrupează toate mijloacele de plata efective și depunerile în conturi curente,

deci toate mijloacele bănești cu circulație curentă

7
- agregatul M2 este mai cuprinzător și include în afara de M1 ansamblul plasamentelor la
termen în vederea economisirii, posibil a fi transformate în lichidități, într-un anumit interval de
timp

- agregatul M3 include pe lânga M2 active cu grade diferite de lichiditate, în structura cărora

se afla certificatele de depozit, bonurile de casă.

Utilizarea agregatelor monetare ca obiective intermediare ale politicii monetare poate fi

demonstrată în cazul României, în contextul situației monetare a anilor 1991-1994. În aceasta
perioada, BNR a utilizat M2 ca obiectiv intermediar, urmărind prin program o creștere a
cantității de moneda mai mică decat a PIB nominal, cu scopul de a comprima presiunile
inflaționiste.

O încercare de definire a masei monetare conduce la concluzia că masa monetară se

regrupează în active lichide şi în active negociabile fără riscul pierderii de capital. Regruparea
activelor se realizează în mai multe etape, prin fiecare definindu-se câte un agregat, care
încorporează active cu grade de lichiditate tot mai scăzute, desemnate cu iniţialele M1, M2, M3
M4,...

În majoritatea ţărilor cu economie de piaţă în calitate de mecanism de reglare a masei

monetare este utilizat agregatul monetar. Prin agregat monetar se subînţelege un indicator ce
caracterizează mărimea şi structura masei monetare. Agregatele monetare – reprezintă un
ansamblu de active monetare, cuprinzând mijloacele de plată (moneda efectivă, depunerile în
conturi la vedere) deţinute de agenţii nefinanciari rezidenţi, cât şi acele plasamente financiare
care pot fi transformate cu uşurinţă şi rapiditate în instrumente de plată, fără riscul pierderilor de
capital.

Particularitatea agregatelor monetare este de a se îmbina una cu alta, precum păpuşile

ruseşti: agregatul mai mic este conţinut în agregatul de talie imediat superioară şi tot aşa până
când agregatul cel mai mare conţine pe toate celelalte. Criteriul după care sunt incluse activele în
agregatele monetare este cel al lichidităţii, al capacităţii de a se transforma rapid în bani lichizi.

Economiştii dau diverse accepţiuni conceptului de masă monetară. Ea reprezintă un

indicator care desemnează totalitatea mijloacelor de plată existente în economia unei ţări la un
moment dat. Noţiunea de masă monetară are mai multe sinonime: ”masa banilor în circulaţie”; “
masa bănească”. Prima noţiune fiind definită ca o “mărime eterogenă constînd din suma tuturor
activelor care pot fi utilizate pe teritoriul unei ţări pentru cumpărarea de bunuri şi sevicii şi
pentru achitarea datoriilor”.(Kiriţescu Costin,Dobrescu Emilian “Moneda-mica enciclopedie”-
8
Bucureşti: Ed.Ştiinţifica şi enciclopedică,1998-p.188). Drept măsurătoare al masei monetare sunt
agregatele monetare. Ele cuprind atît mijloacele de plată ( maneda efectiva şi depunerile în
conturi la vedere) deţinute de agenţii nefinanciari rezidenţi cît şi acele plasamente financiare
succesibile de a fi transformate cu uşurinţă şi rapiditate în instrumente de plată fără riscul
pierderilor de capital. Unul din scopurile majore ale analizei monetare îl reprezintă selectarea
acelor agregate monetare care să corespundă cel mai bine cerinţelor de reflectare a caracterului şi
obiectivelor de politica monetară adoptată de autoritatea monetară a unei ţări pe o anumită
perioadă. Deoarece un agregat monetar reprezintă un ansamblu omogen de active susceptibile de
a fi utilizate ca mijloc de plată cu o lichiditate echivalentă, atunci autorităţile monetare ce
stabilesc agregatele monetare pentru ţara în cauză trebuie să ţină cont de trei criterii principale: -
eficacitatea agregatelor monetare- trebuie să ofere informaţii complexe ţinînd seama de
comportamentul agenţilor economici şi populaţiei; -caracterul controlabil- oferă posibilitatea
autorităţii monetare să intervină în corijarea agregatelor în funcţie de situaţie; -disponibilitatea
statistică-oferă informaţiile necesare,rapide şi în măsura de a permite autorităţilor o reacţie
rapidă.

Agregatele monetare pînă în anii 1970 aveau o structură relativ simplă fiind considerate
drept monedă mijloace de plată cu plasamente lichide pe termen scurt, incluse în pasivul
instituţiilor bancare. Acestea din urmă aveau obligaţia să le transforme imediat în lichidităţi fără
riscul de pierderi de capital şi fără costuri tranzacţionale.Hîrtiile de valoare care constituie un
ansamblu omogen de titluri pe termen lung , nu devin lichide decît după negocierea lor pe o piaţă
secundară,respectiv la bursa de valori. Acest fapt implică un risc de capital, presupunind costuri
de transformare.In ulimii 10-15 ani sfera financiar-monetară a suferit mutaţii profunde, cea mai
mare parte a inovaţiilor vizînd atît o reducere a riscurilor asociate titlurilor pe termen lung
negociabile,cît şi crearea de noi produse ale pieţii,negociabile pe termen scurt. Agregatul mai
larg ,cel al lichidităţii, înglobează în general, titluri ale pieţii financiar-monetare pe termen de la
cîteva zile la cîţiva ani,emise de instituţiile de credit (certificate de depozit ,bonuri ale
instituţiilor bancare) şi agenţii nefinanciari ( bonuri de tezaurîn conturi curente,bilete de tezaur) .
Plasamentele financiare definite astfel sunt inventariate nu numai în pasivul instituţiilor
financiarbancare , dar în egală masură şi în cel al agenţilor nefinanciari. În sens restrîns sau în
sens larg ,agregatele monetare pot fi definite prin integrarea succesivă a produselor monetare
create în scopul asigurării lichidităţii agenţilor financiari şi nefinanciari.

9
CAPITOLUL II. AGREGATELE MONETARE: ,,METODOLOGIA
BĂNCII NAȚIONALE A MOLDOVEI ”

2.1. Configurații generale prinvind politica monetară BNM

Republica Moldova este înca o țară cu o economie de tranziție, structura financiară

existentă prezinta unele trăsături specifice,care în maăsura mai mare sau mai mica influențează
procesele monetare din economie și deciziile Băncii Centrale cu privire la măsurile de politica
monetara adoptate.În prezent, în economia națională,inclusiv în sectorul financiar,au loc
schimbări structurale considerabile.Utilizarea de către Banca Naționala a Moldovei a
instrumentelor politicii monetare se reflectă semnificativ prin fluxurile reale pe care le
intermediază instituțiile financiar – bancare ce il gestionează și prin informațiile pe care le poate
furniza .

Conform legii cu privire la Banca Naționala Moldovei nr. 548–XIII din 21 iulie 1995,
Banca Naționala a Moldovei este banca centrală a Republicii Moldova, este persoana juridică,
publica, autonomă care stabilește si promovează politica monetară și valutară. Prin politica
monetară se înțelege ansamblul măsurilor inițiate și implementate de BNM, în scopul realizării și
menținerii echilibrului macroeconomic în economia simbolică.Ea este îndreptată spre reglarea
cererii și ofertei de bani în economie în scopul asigurării și menținerii stabilității sistemului
financiar.

Trăsăturile politicii monetare:

1) este o forma de intervenție indirectă a statului în economie ;

2) este apanajul băncii centrale;
3) este aplicabilă pe piața monetară (asupra economiei simbolice);
4) se referpă cu precadere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne;
5) este relativ flexibilă, modificarea politicii monetare se realizează cu usurința și în termen
scurt;
6) eficacitatea politicii monetare este incertă;
7) efectul politicii monetare nu este imediat.

Conform prevederilor art. 4 din Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei

obiectivul fundamental este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Pe lângă, asigurarea și
menținerea stabilității prețurilor, fiind obiectivul fundamental al politicii monetare, BNM are si
alte obiective macroeconomice secundare inclusiv: asigurarea creșterii economice și ocuparea

10
forței de muncă. Aceste obiective secundare sunt urmărite in masura in care ele nu afectează
atingerea obiectivului fundamental al BNM. Masa monetară reprezintă un indicator ce reprezintă
toate instrumentele de plată ce există la un moment dat într-o economie,de aceasta în Republica
Moldova ea este influențată de obiectivele și specificul pieții monetar – valutare.Instrumentele de
politica monetară, influentează masa monetară și respectiv agregatele monetare. Influențaind
componentele bazei monetare,BNM determină majorarea sau diminuarea acesteia în funcție de
obiectivele propuse. În derularea ei, politica monetară trebuie sa tină cont de acțiunea sistemului
bancar,care reprezintă și exprimă nevoile economiei și de actiunea tezaurului, care reprezinta si
exteorizeaza cerintele statului.Domeniul de actiune este concomitent larg si foarte precis, astfel
politica monetara inseamna a cunoaste posibilitatile de a actiona prin moneda asupra monedei.

2.2. PERIOADA REGIMULUI DE ȚINTIRE A AGREGATELOR

MONETARE

Regimul de țintire a agregatelor monetare determină reducerea eficienței acțiunilor BNM

asupra evoluției economiei reale datorită faptului ca în adoptarea deciziilor de politica monetară,
BNM se bazaează pe o corelatie relativ stabilă dintre agregatele monetare și rata
inflatiei.Deoarece corelatia dintre acestea,adica elasticitatea dintre ritmul de crestere a
agregatelor monetare si ritmul de crestere a preturilor variaza in timp,precum si largul temporar
de influenta a agregatelor monetare si ritmul asupra inflatiei fluctueaza obiectivul politicii
monetare si anume, mentinerea inflatiei la nivelul stabilt in politica monetara nu poate fi atinsa
mereu. Pe parcursul anilor 1994–2008 realizarea obiectivului politicii monetare s-a efectuat prin
intermediul regimului tintirii agregatelor monetare. La acel moment, decizia de adoptare a
regimului de tintire a agregatelor monetare a fost determinata de necesitatea alegerii unui regim
adecvat situatiei existente in economia Republicii Moldova. Implementarea si promovarea de
către BNM a regimului tintirii agregatelor monetare a condus la diminuarea inflatiei si
stabilizarea macroeconomica, a determinat reducerea incertitudinii si riscurilor in procesul de
adoptare a deciziilor in domeniul investitiilor, a consolidat increderea populatiei fată de sistemul
financiar al statului si a contribuit la o realizare mai eficientă a reformelor sociale. Banca
Natională a Moldovei a renuntat in anul 2009 la regimul tintirii agregatelor monetare si a stabilit
obiectivul ratei inflatiei la nivel de 9.0 la sută către finele anului cu o deviere posibila de ± 1.0
puncte procentuale. Prin adoptarea acestui regim autoritatea monetara a avut obligatia sa asigure
un anumit nivel de crestere a masei monetare reprezentat de agregatul ales pentru a realiza acest
obiectiv.Acest regim a fost la baza teoriei cantitative reprezentata de ecuatia schimbului potrivit
careia cresterea nivelului preturilor a fost determinata de cresterea înregistrata la nivelul ofertei

11
de moneda.De aceea agregatul monetar care este ales trebuie sa fie reprezentativ , trebuie optat
pentru un nivel de crestere a agregatului ales sau a unei benzi de fluctuatie a ratei de crestere a
masei monetare si pentru stabilirea modalitatii de gestionare a agregatului monetar stabilit drept
obiectiv intermediar de politica monetara. In această perioada, economia natională a fost serios
afectata de criza economica globala, efectele acesteia fiind resimtite, prin diminuarea
considerabila al volumului mijloacelor banesti transferate din strainatate de persoanele fizice,
cererii agregate si al comertului exterior. Consecintele acestor evolutii au alimentat anticiparile
negative ale populatiei si agentilor economici, fapt ce a determinat Banca Nationala a Moldovei
să intervina pe piata valutara si monetara pentru stabilizarea situatiei macroeconomice. Ca
urmare, evolutia economica diferita de cea prognozata a determinat orientarea politicii monetare
spre stabilizarea economiei reale. In perioada 2010-2012 Banca Nationala a Moldovei si-a
propus sa se axeze pe stabilirea si 10 realizarea asigurării obiectivului privind inflatia. Regimul
de politica monetara existent, si anume regimul de tintire a agregatelor monetare nu permite in
conditiile actuale atingerea pe deplin a obiectivului fundamental din urmatoarele considerente:
1)legatura dintre evolutia agregatelor monetare si rata inflatiei in cazul Republicii Moldova este
mai putin previzibila, dinamica corelatiei acestora diminuandu-se din an in an; instrumentele de
politica monetara existente nu pe deplin asigura gestiunea eficienta a ofertei de
) bani (fapt ce decurge din instabilitatea multiplicatorului monetar si modificarea cererii
structurale de moneda) care să garanteze stabilitatea preturilor;
3)necesitatea calibrarii politicii monetare in functie de evolutia ratei inflatiei, si nu in functie de
o tinta intermediara;
4) riscurile asociate utilizării cursului de schimb ca ancora nominala in contextul unei economii
deschise si liberalizarii in continuare a contului de capital. Tinand cont de argumentele
enumerate mai sus, Banca Nationala a Moldovei considera ca regimul adecvat de politica
monetara care permite asigurarea obiectivului fundamental este regimul axat pe atingerea
obiectivelor specifice privind inflatia, tinand cont de un număr de variabile relevante, inclusiv
agregatele monetare, ratele dobanzilor si cursul de schimb, care influentează indirect politica
monetara pe termen scurt. In acest context, se poate mentiona că acest regim are mai multe
avantaje fată de celelalte regimuri ale politicii monetare, dat fiind faptul că acesta permite
asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor la costuri moderate, o ancorare mai eficienta a
anticiparilor inflationiste, o responsabilitate sporita a Bancii Nationale a Moldovei fata de
indeplinirea obiectivului fundamental, un grad mai inalt de comunicare si transparenta a
masurilor de politica monetara. Pe langa avantajele enumerate mai sus, regimul tintirii directe a
inflatiei este un regim mai flexibil si operational chiar in cazul instabilitatii relatiei intre
agregatele monetare si inflatie.
12
 CONCLUZIE

În urma acestui studiu pe tematica ,,Agregatele monetare și indicatorii monetari” am aflat

și am studiat fiecare agregat în parte, precum M1 – lichiditatile primare sau altfel spus activele
perfect lichide, care permit efectuarea de plati imediate; acestea sunt: numerarul în circulatie
(bancnote, monede divizionare) si depozitele la vedere, în principal cele operabile prin cecuri.M1
reprezinta masa monetară în sens restrâns;M2 – lichiditatile secundare sunt constituite din active
care pot fi transformate foarte rapid în lichiditati primare fara riscul de a pierde capital, adică
sunt monetizabile. M2 desemneaza masa monetara în sens larg si cuprinde, în plus fata de M1,
depozitele la vedere neoperabile prin cecuri, depozitele la casele de economii, depozitele la
termen aflate în gestiunea bancilor, actiuni ale fondurilor de ajutor reciproc;M3 – lichiditatile
tertiare sunt constituite din active cu un grad mai mic de lichiditate. Transformarea lor în
lichiditati primare comporta riscul căderii prețului acestor active. M3 cuprinde, pe lânga M2,
valorile mobiliare private (acțiuni si obligațiuni) și valori mobiliare publice (împrumuturi ale
statului, colectivitati publice sau întreprinderi publice.Stabilirea numarului si continutul
agregatelor monetare diferă de la o țară la alta. Fondul Monetar Internațional a stabilit câteva
linii directoare pentru elaborarea statisticilor financiare internaționale. Orientarile fondului nu tin
însă seama de diversitatea sistemelor financiare și monetare ale diverselor țări. Republica
Moldova este înca o țară cu o economie de tranziție, structura financiară existentă prezinta unele
trăsături specifice,care în maăsura mai mare sau mai mica influențează procesele monetare din
economie și deciziile Băncii Centrale cu privire la măsurile de politica monetara adoptate.În
prezent, în economia națională,inclusiv în sectorul financiar,au loc schimbări structurale
considerabile. Particularitatea agregatelor monetare este de a se îmbina una cu alta, precum
păpuşile ruseşti: agregatul mai mic este conţinut în agregatul de talie imediat superioară şi tot aşa
până când agregatul cel mai mare conţine pe toate celelalte. Criteriul după care sunt incluse
activele în agregatele monetare este cel al lichidităţii, al capacităţii de a se transforma rapid în
bani lichizi.

13
 WEBOGRAFIE

https://usem.md/uploads/files/Facultatea_Stiinte_Economice/Note_de_curs/Ciclul_I/MONED%
c4%82_%c5%9eI_CREDIT.pdf

file:///C:/Users/ADMIN/Documents/MONED%C4%82_%C5%9EI_CREDIT.pdf

https://www.bnm.md/ro/content/agregatele-monetare-republica-moldova-0

https://ro.wikipedia.org/wiki/Masa_monetar%C4%83

https://ro.scribd.com/document/21694394/agregate-monetare

https://usem.md/uploads/files/Facultatea_Stiinte_Economice/Note_de_curs/Ciclul_I/MONED%
c4%82_%c5%9eI_CREDIT.pdf

https://www.coursehero.com/file/26181339/12-Piata-monetara-sintezadoc/

14