EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ

Cap.1.Întreprinzătorul și libera
inițiativă.Firma.
(antreprenorul,producătorul)
În economia de piață,producătorul(antreprenorul,întreprinzătorul) este inițiatorul unei
activități economice,întreprinzătorul(uneori managerul), cel care are inițiativa organizării unei
activități economice;este cel care organizează și asigură crearea de bunuri materiale și servicii
destinate satisfacerii nevoilor de consum.Motivația oricărei/oricăror persoane pentru a investi
capital într-o activitate economică și pentru a-și asuma riscuri o constituie obținerea de profit.
Definiție Riscul este posibilitatea unei pierderi financiare.
Rezultatele activității sale ,bunurile economice,sunt oferite consumatorului.De
aceea,producătorul este și purtătorul ofertei.Întreprinzătorii particulari au libertatea de a
combina resursele pentru a produce bunuri și servicii și de a vinde produsele pe piață,așa cum
hotărăsc ei că este mai bine.
„Mâna invizibilă”,adică forța care guvernează orice economie de piață,este promovarea de
către fiecare individ a interesului personal.Întreprinzătorii încearcă să obțină profitul maxim,iar
sistemul economic ce favorizează în cel mai înalt grad afirmarea inițiativei și spiritului de
întreprinzător este ,așadar ,economia de piață.
Libera inițiativă,expresie a libertății economice bazată pe proprietatea privată,reflectă
libertatea întreprinzătorului de a acționa conform propriilor interese,așa cum consideră că este
mai bine,mai favorabil în limitele impuse de legi.El ia multe decizii economice,juridice,sociale:
natura activității,locul de producție,dimensiunea,locul de vânzare,angajați și funcțiile
lor,sursa capitalului necesar,contracte etc.Libera inițiativă cunoaște cea mai mare dezvoltare
în condițiile proprietății particulare și ale regimurilor politice bazate pe democrație.Ea se
concretizează în spirit de inițiativă,stimulare,responsabilitate și competență.
Producătorul urmărește maximizarea profitului și folosirea unei părți din profit pentru
dezvoltarea firmei.Prin transformarea unei părți din profit în capital ,firma va produce o
cantitate mai mare de bunuri sau va ameliora calitatea acestora,ceea ce o va conduce la
obținerea unui profit și mai mare.Scopul antreprenorului/producătorului este satisfacerea
nevoilor de consum ale societății.El nu urmărește acest scop dezinteresat.Deoarece,pentru
desfășurarea activității și obținerea bunurilor economice,el a făcut cheltuieli,a depus un
efort,este firesc ca el să dorească să-și recupereze cheltuielile și să obțină un efect/câștig/profit
cât mai mare.Activitatea firmei se desfășoară concomitent în două direcții:
-cumpărarea de factori de producție(intrări)-aprovizionare pe care firma îi va folosi pentru
producerea de bunuri economice
-vânzarea bunurilor economice produse(ieșiri),prin care firma își recuperează cheltuielile
făcute și obține un profit.
Întreprinzătorul este acel tip de subiect al activității economice,care fie inițiază o nouă
afacere,fie,în cadrul unei afaceri desfășurate,inițiază un proces de schimbare radicală.El este
purtătorul unor calități specifice,indispensabile într-o economie bazată pe concurență și pe
libera inițiativă.Spiritul antreprenorial se referă la capacitatea de a crea produse și procese și
de a organiza crearea de produse și activități.
Abilitatea întreprinzătorului desemnează capacitatea acestuia de a se orienta activ și
prospectivîn mediul economic,de a lua decizii și de a-și asuma riscul,de a se adapta la
schimbările permanente ale pieței.Ea înseamnă un cumul de calități și aptitudini,cum sunt cele
de strateg,de decident,de administrator,de investitor,de manager,de comerciant,de
negociator,de executor al unor acțiuni cu caracter operațional,de supervizor de controlor al
activității proprii și a colaboratorilor.
Firma(întreprinderea) reprezintă cadrul organizatoric în care se manifestă abilitatea
întreprinzătorului,spriritul său de inițiativă și de risc,capacitatea sa de a combina eficient
factorii(resursele) de producție,de a aplica tehnologiile și progresul tehnic.Activitățile
economice se desfășoară în cadrul organizat al unor întreprinderi sau firme,care produc bunuri
sau servicii în domeniul industrial,agricol,comercial,financiar-bancar,al
construcțiilor,turismului,asigurărilor etc.Antreprenorul își desfășoară activitatea într-un cadru
organizat ,creându-și condițiile necesare,își procură unelte,instalații,materii prime,material etc.
și angajeză salariați.
Indiferent dacă sunt private,publice sau mixte,firmele formează un domeniu distinct al
vieții sociale-lumea sau sectorul afacerilor.Firmele au dimensiune socială (grup de oameni) și
sunt unități economice de bază specializate în producerea și distribuirea unor bunuri și
servicii(bunuri/utilități economice).Producând bunuri destinate satisfacerii nevoilor
consumatorilor,asigurând locuri de muncă și orientându-și permanent activitatea în sensul
realizării unor performanțe economice cât mai ridicate,firmele creează bogăție,determină
prosperitatea și nivelul de civilizație materială al unei societăți. Întreprinderile sunt de o mare
diversitate și de aceea pot fi cunoscute mai bine dacă le clasificăm după diferite criterii : forma
de proprietate,mărimea,natura activității sau a bunurilor produse și altele.Valoarea pe care o
creează firmele se numește valoare adăugată(plus valoare).

Cap.2.Resursele , profitul și pierderea

Desfășurarea unei afaceri sau obținerea unor bunuri economice implică în mod necesar
combinarea unor resurse(factori)de producție: resurse umane(salariați),resurse material-
capitalul tehnic(materii prime,materiale au,resurse financiare-capitalul
financiar(bani),resurse informaționale(drepturi de autor) etc.
Def: Resursele de producție=totalitatea elementelor care sunt atrase ,utilizate și consumate
în procesul de producere a bunurilor și serviciilor destinate satisfacerii trebuințelor
consumatorilor.
Combinarea și sustituirea resurselor este o operație tehnico-economică ce constă în
unirea,asocierea în diferite proporții și modalități a factorilor de producție în vederea obținerii
bunurilor/serviciilor și realizării de profit.Așadar,scopul oricărei combinări pe care o
alege/realizează antreprenorul este maximizarea eficienței și profitabilității.Combinațiile alese
depind de:natura activității, condițiile tehnice ale firmei,dimensiunile și evoluția cererii(nevoile
de bunuri și servicii),evoluția prețurilor de achiziție ale resurselor,abilitatea întreprinzătorului
etc.
Def: Profit=câștigul,beneficiu,avantajul realizat sub formă bănească dintr-o acțiune,operație
sau exercitarea unei activități și se determină ca diferență între ceea ce încasează și ceea ce
plătește în activitatea economică sau prețul de vânzare și costul bunului economic provenit din
activitatea respectivă
Formula de calcul a (masei) profitului: V(sau CA)-CT=Pr,
unde V=veniturile firmei,CA=cifra de afaceri,CT=cheltuieli(costul total),Pr=profitul
total(brut) ,respectiv Prunitar=Preț-Cost unitar, unde Pv=preț unitar și Q=cantitatea vândută
sau Prm=Pr/Q.
Masa profitului trebuie să fie o mărime pozitivă,iar dacă este o mărime negativă ,firma(agentul
economic)se află într-o situație de ineficiență,realizează pierderi.După ce este obținut este
folosit pentru:constituirea rezervelor legale, acoperirea nevoilor personale de consum ale
antreprenorului(plata dividendelor) și pentru autofinanțarea parțială sau totală în scopul
lărgirii și modernizării producției(mărirea capacității de producție a firmei,creșterea calității
produselor,cercetare-dezvoltare etc.).
Mărimea profitului depinde de mai mulți factori: nivelul costului(r.indirectă),nivelul
prețului(r.directă),volumul producției/vândute(r.directă),structura și calitatea
producției,nivelul productivității(r.directă)-caeteris paribus(ceilalți posibili factori nu se
modifică,rămân constanți) ,viteza de rotație a capitalului(timpul de aprovizionare,producție
propriu-zisă și vânzare /desfacere să fie cât mai scurt-relație indirectă ),anticiparea pieței
,calitatea produselor,metode de management și gestiune economică etc.
Rata profitului este raportul procentual dintre masa profitului și costul total sau capitalul
utilizat sau cifra de afaceri.Ea arată gradul de rentabilitate sau de profitabilitate pe
produs/produse sau pe total pe firmă.Este foarte importantă pentru orientarea structurii
producției pe produsele cele mai rentabile.Prin compararea profitului cu costul total al
producției,cu cifra de afaceri și volumul capitalului utilizat ,antrprenorul obține imaginea
completă a raționalității activității sale.
Rpr/CT(%)=(Pr/CT)×100; Rpr/CA(%)=(Pr/CA)×100; Rpr/K(%)=(Pr/K)×100
Observație :Dacă întreprinzătorul este mai eficient de la o perioadă la alta ,atunci profitul
crește, deci și rata rentabilității crește!
Def:cifră de afaceri= volumul total al încasărilor obținute de firmă într-un interval dat de
timp,provenind din vânzarea bunurilor sau serviciilor realizate în intervalul respectiv
CA=Pv×Q ,unde Pv=preț unitar și Q=cantitatea vândută
Antreprenorul urmărește maximizarea profitului(a diferenței de mai sus) și folosirea unei
părți din profit pentru dezvoltarea firmei.Astfel firma va produce o cantitate mai mare de bunuri
sau va ameliora(crește) calitatea acestora sau modul de desfacere,ceea ce va conduce la
obținerea unui profit și mai mare.Fiecare dintre aceste soluții necesită însă cantități și mai mari
de resurse,dar acestea sunt limitate și costă,deci se poate atinge scopul doar dacă
mărește(crește)eficiența utilizării acestora,raționalitatea activității sale.Lipsa profitului face
imposibilă existența pe termen lung a firmei,antreprenorul,cel mai probabil, va
abandona(faliment) sau se va reorienta (își schimbă profilul,obiectul de activitate al firmei).
Falimentul unei firme apare atunci când aceasta nu mai are nicio posibilitate reală,de
continuare a activității.Aceasta înseamnă că încasările din vânzarea bunuilor economice nu-i
mai permit cumpărarea de noi resurse de producție.
Pragul de rentabilitate(punctul mort al firmei)=acel volum al producției , și ,respectiv,cifrei
de afaceri la care profitul este „0”, CA=CT.El nu se poate menține pe termen lung fără ca firma
să nu fie constrânsă să iasă din afaceri(Faliment).Se impun măsuri hotărâte de reducere a
costurilor!
Obs!Maximizarea rentabilității se va obține în condiții de compatibilitate cu mediul natural și
mediul social.

Cap.3.Costul de producție și
productivitatea
Economic,orice combinare de factori(resurse) se reflectă într-un anumit cost.Din
punctul de vedere al întreprinzătorului,elementele tehnice și resursele umane care participă la
realizare unui bun economic reprezintă valori financiare sub formă de
cheltuieli/costuri.Raritatea resurselor de producție impune și presupune alegerea,iar aceasta îi
„costă” pe antreprenori.Ei vor alege dintr-o mulțime de resurse pe acelea care le oferăo utilitate
mai mare,sacrificând,renunțând la celelalte alternative. Desfășurarea unei afaceri sau obținerea
unor bunuri economice implică în mod necesar combinarea unor resurse(factori)de producție:
resurse umane(salarii),resurse materiale(materii prime,materiale
auxiliare,combustibil,energie,amortizare,chirii),resursefinanciare(dobânzi,comisioane),resur
se informaționale(drepturi de autor) etc.

Def: costul de producție(CT)=totalitatea cheltuielilor corespunzătoare consumului de factori

/resurse de producțiepe care firma le efectuează pentru producerea și desfacerea (cercetare
etc) de bunuri materiale sau prestarea de servicii.
 Reducerea costurilor(pl.) echivalentă cu reducerea sau diminuarea pierderilor, a risipei este
o preocupare permanentă pentru orice întreprinzător(surse-nerespectarea strictă a consitiilor
tehnice,supraproducția,organizarea defectuoasă a procesului de fabricație,dimensionarea
necorespunzătoare a stocurilor,indisciplina contractuală etc.).Pentru a maximiza profitul se
impune minimizarea costului.Relația dintre profit și cost este negativă,scăderea costului
antrenează creșterea profitului și invers.În fixarea costului,antreprenorul va ține cont de costul
istoric cel mai mic,costul firmei cu cea mai bună poziție de pe piață(concurentă) și evident
prețul de vânzare a produsului /tariful serviciului respectiv(limita inferioară până la care poate
coborî prețul).
Căi posibile de reducere a costului de producție: obținerea factorilor de producțiela prețuri
cât mai scăzute de la furnizori,reducerea consumurilor de material(alternative),reducerea
cheltuielilor de stocare și depozitare,administrative, de desfacere(reclamă)(pază,gestiune
contabilă etc.),optimizarea timpului de muncă(creșterea productivității).
Cost unitar CTM=CT/Q (u.m./buc.)
Obs :Deoarece P=Prm+CTM ,dacă CTM crește și întreprinzătorul nu acceptă reducerea Prm
,atunci Prețul va crește,dar el nu va mai fi atractiv pentru cumpărători!Se observă și o scădere
a rentabilității dacă întreprinzătorul păstrează totuși același preț, sacrificând o parte din profit
lucru ce reiese și din calcularea rentabiltății, Rpr/CT(%)=(Prm/CTM)×100
Def:productivitate(W-engl.worthfulness)=expresia sintetică a eficienței utilizării factorilor de
producție în activitățile din care se obțin bunuri economice și desemnează
rodnicia,eficacitatea sau randamentul resurselor utilizate
Productivitatea depinde de mai mulți factori:
naturali,tehnici,economici,sociali,psihologici,gradul de integrare în UE și economia mondială
etc.
Productivitatea muncii=producția medie obținută pe o unitate de muncă vie cheltuită(raport
între producția obținută și cantitate de muncă utilizată, exprimată, după caz, în număr de
muncitori sau număr de ore-om)
Productivitatea medie a muncii WL=Q/L (buc./salariat sau ore-om)

Nivelul și dinamica productivității muncii sunt influențate de numeroase împrejurări :nivelul

tehnic al producției(tehnologie),nivelul de pregătire(calificare,experiență) al
angajaților,gradul de organizare a producției,calitatea condițiilor de muncă și climatul
social,gradul de cointeresare(motivare)a resursei umane,condiții noneconomice etc.
Productivitatea marginală a muncii WmgL =∆Q/∆L (buc./salariat sau ore-om)
Orice majorare a volumului producției presupune utilizarea (consumul) unei cantități
suplimentare de factori de producție,adică un spor de cheltuieli.Productivitatea crește dacă se
produce o cantitate mai mare de bunuri și servicii cu mai puține resurse.Profitul începe să se
obțină atunci când productivitatea marginală a fiecărei resurse ,exprimată valoric ,este cel
puțin egală cu prețul de achiziție(cumpărare) sau suma pe care a plătit-o întreprinzătorul ca să
o aibă/obțină/folosească. WmgX=Px( la acest nivel profitul este „0”,dar când WmgX≥Px,atunci
profitul începe să se realizeze.Creșterea productivității muncii și celorlalte
resurse(capital,natură ,neofactori) produce o serie largă de efecte economice și sociale
pozitive la nivel de firmă: se economisesc resursele consumate(rezerve),se reduce costul,crește
producția,calitatea și competitivitatea produselor,cresc salariile(dar la fel de rapid sau mai
lent decât ea),timpul de muncă scade(cel liber crește).
Obs: O creștere a salariilor fără o creștere simultană a productivității muncii determină o
scădere a rentabilității.(efect negativ).Majorarea acestora(motivantă) trebuie să fie depășită
de creșterea productivității muncii pentru a crește profitabilitate firmei(„sănătatea”
economică a firmei)!

Cap.4.Resursele financiare
(educație financiară)
Acordarea creditelor se face ,de regulă, pe baza unor garanții și a bonității clientului,adică
a aprecierilor pe care le face banca la care clientul s-a adresat asupra situației lui în funcție de
diferite criterii,astfel încât ,creditorul să se asigure față de eventualele riscuri pe care le comport
restituirea creditului și plata dobânzii încondițiile convenite prin contractual încheiat între
antreprenor și bancă.De regulă ,riscurile și amploarea garanțiilor solicitate sunt direct
proporționale cu durata angajamentelor summate de debitori(firme) și consimțite de
creditori(bănci).
Exemple de credite: comercial,bancar,de investiții
Dobânda(masa dobânzii) reflect suma de bani pe care debitorul o plătește creditorului pentru
folosirea banilor împrumutați până la scadență(data expirării contractului dintre părțile
implicate).Ea este un venit pentru creditor și un cost pentru debitor.
Rata dobânzii este un preț al creditului exprimat în procente.
Dobânda simplă se calculeaza în cazul in care perioada analizată este mai mică de 1 an, iar
dobânda nu este capitalizată(se achită lunar,trimestrial,semestrial,anual)

D = C ∙ r ∙ n, când n≤1 an,(în luni n=nr. Luni/12, în zile nr.zile/360)

D=masa dobânzii,C=volumul creditului/depozitului,r=rata anuală a dobânzii,n=timpul în ani

Dobânda compusă(capitalizată,dobândă la dobândă) se practică atunci când perioada de

depunere este mai mare decât un an, iar dobânda este reinvestită la fiecare scadenţă.
Dc = C0(1+d')n – C0=Sr-C0, unde Sr=suma finală
Sr= C0(1+d')n, adică Dc=C0[(1+r)n-1],C0=suma inițială,n=timpul în ani, când n≥2 ani(sau
luni după caz).

Obs :Dacă rata dobânzii de 10% pe an crește la 11% pe an ,diferența se numește 1 punct
procentual ,respectiv a crescut cu 10% față de momentul inițal.
 Aplicații

1. Sunt riscuri pe care și le asumă antreprenorul/întreprinzătorul când inițiază o afacere:a. șansa

unui câștig ridicat; b. greutăți neașteptate privind pătrunderea pe piață;c. siguranța locului de
muncă; d. pierderea capitalului investit.

2.Veniturile totale încasate de o companie multinațională în anul curent,egale cu 900 de

milioane .u.m., sunt cu 20% mai mari decât cele din anul anterior.Sporul veniturilor totale în
intervalul dat este de: a.120 mil. U.m.;b.132%;c.150 de milioane u.m.;d.180 milioane u.m.

3.În cazul unei firme producătoare ,masa profitului reprezintă 20% din mărimea cifrei de
afaceri.Rata profitului calculată la costul total este de: a.20%;b.25%;c.80%;d.75%.

4.În cazul unui producător de fructe ,raportul dintre profitul unitar(pe kilogram) și profitul total
obținut este de 2/3.Profitul pe kilogramul de fructe este de 10 u.m./kg.În condițiile în care
unitatea de produs se vinde cu 15 u.m./kg.Rezultă că venitul total obținut din vânzări (în
u.m.)este de: a.15 ;b.5;c.22,5;d.9,99.

5.Producătorul X scade cu 4 lei nivelul costului total mediu al produsului pe care îl fabrică,în
urma reducerii cheltuielilor de aprovizionare (materii prime de aceeași calitate ,dar mai ieftine)
și de transport (tarife mai mici pe km).În consecință și-ar putea permite păstrarea prețului de
vânzare.Totuși el decide să practice un preț cu 2 u.m. mai mare decât cel anterior.Cum va
evolua profitul unitar obținut de producător în varianta aleasă de el: a.va rămâne neschimbat;b.
va crește cu 2 lei;c.va crește cu 4 u.m.;d.va crește cu 6 lei.

6. Transcrieţi pe caiet tabelul de mai jos:

Producţia fizică Preţul unitar Costul unitar Profitul pe buc. Masa profitului
(buc.) (u.m./buc.) (u.m./buc.) (u.m./buc.) (u.m.)
1000 10 5
2000 8 5
3000 7 6
4000 6 6

Se cere:
a.Completaţi fiecare dintre cele două coloane libere ale tabelului, cu datele corespunzătoare.

b.Precizaţi care este volumul optim al producţiei, în urma evaluării valorilor din tabel.

c.Trasaţi un grafic prin care să ilustraţi modificarea costului unitar în funcţie de producţie,
conform datelor din tabel.
7.Tabelul de mai jos prezintă situaţia unei firme de confecţii în ceea ce priveşte producţia,preţul
unitar, costul total mediu, profitul total şi rata profitului în funcţie de cifra de afaceri. Calculaţi
explicit indicatorii care lipsesc din tabel şi precizaţi alternativa care asigură evoluţia eficientă
a firmei.

Alternativa Producția Preț CTM Profitul unitar Rata

(bucăți) (lei/buc.) (lei/buc.) (lei/buc.) Profitul(RPr/CA)
%
X 1 100 80 20 20%
Y 2 100 75 25 …………….
Z 3 100 ………… 10 10%
……...
Alternativa care asigură cea mai mare rentabilitate a firmei este………..

8. Cunoscând relația preț-cost-profit completați tabelul de mai jos:

Q CT CTM P CA(lei) Pr(brut)
(Lei/buc.) (lei/buc.)

4 400 100 120 480 ..............

6 600 ........................ 120 720 120
8 1000 125 200 .................. 600

9. Calculaţi modificarea procentuală a costului unitar, în situaţia în care costul total de

producţie creşte cu 20% şi volumul producţiei creşte cu 35%,scriind totodată algoritmul folosit
pentru efectuarea calculului şi precizând sensul modificării indicatorului cerut.

10.O firmă se situează la nivelul minim de rentabilitate a activităţii economice, atunci când: a.
se înregistrează pierderi succesive şi, apoi, falimentul; b. încasările sunt mai mari decât
cheltuielile de producţie ;c. profitul normal este sub cel aşteptat de producător ;d. costurile de
producţie sunt egale cu încasările totale.

11. Calculaţi modificarea procentuală a ratei profitului calculată în raport de cifra de afaceri,
în situaţia în care nivelul masa profitului scade cu 25% şi preţul unitar scade cu 10% în timp
ce cantitatea de bunuri economice vândute creşte cu 35% ,scriind totodată algoritmul folosit
pentru efectuarea calculului şi precizând sensul modificării indicatorului cerut.
12. O firmă a realizat o cifră de afaceri de 25.000.000 u.m. în urma vânzării a 100.000 de bucăţi
dintr-un bun X. Ştiind că rata profitului, la cost, este de 25%, calculaţi, scriind formulele de
calcul şi explicitând simbolurile utilizate:
a. preţul de vânzare al bunului X;
b. nivelul cheltuielilor de producţie.
c.rata profitului calculate la cifra de afaceri.

13.La o rată a profitului, calculată la costurile totale, de 10%, o cifră de afaceri de 400 milioane
u.m. a asigurat firmei un profit de:a) 363,63 milioane u.m;b) 36,36 milioane u.m.;c) 40
milioane u.m.;d) 76,63 milioane u.m.;e) 46,43 milioane u.m.
14.Încasările unei firme sunt de 20 miliarde u.m. iar costurile totale de 12 miliarde u.m.
Impozitul pe profit este de 25%, iar 75% din profitul net se distribuie acţionarilor sub formă de
dividende. Capitalul social al firmei este divizat în 2000 acţiuni. Dividendul pe o acţiune este:a)
4,5 milioane u.m.;b) 2,5 milioane u.m.;c) 2,25 milioane u.m.;d) 3 milioane u.m.;e) 1,5 milioane
u.m.

15.Din vânzarea producţiei obţinute, o firmă încasează 10 mld. u.m. Obţinerea producţiei
ocazionează costuri totale de 8 mld. u.m. În condiţiile în care firma trebuie să plătească statului
sub formă de impozite şi taxe pe profit 25%, iar cota repartizată sub formă de dividende este
de 10%, mărimea dividendelor plătite acţionarilor va fi:a) 35,7 mil. u.m.;b) 150 mil. u.m.;c) 50
mil. u.m.;d) 17,5 mil. u.m.;e) 500 mil. u.m.
16.La o firmă, unde lucrează 10 muncitori, cu o productivitate medie a muncii de 50 de produse
pe un muncitor:a) producţia a crescut de 5 ori;b) fiecare muncitor produce câte 50 de produse;
c) toţi muncitorii produc 5.000 produse;d) în medie, un muncitor produce 50 de produse;e)
întreprinderea este rentabilă.
17.Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de 2500 de produse.Câţi salariaţi
trebuie să mai angajeze această firmă pentru a-şi dubla producţia în condiţiile creşterii
productivităţii medii a muncii cu 25%?:a) 25;b) 125;c) 100;d) 50;e) 75.
18.La o întreprindere,volumul producției a sporit cu 300%,în timp ce numărul angajaților s-a
dublat.Cum a evoluat ,în perioada respective,productivitatea medie a muncii: a.a rămas
constantă;b.a crescut cu 100%;c.s-a înjumătățit;d.s-a majorat cu 200%
19.Lucrând 5 zile câte 6 ore pe zi,15 muncitori realizează o productivitate medie a muncii de
12 piese/oră.Cu cât trebuie să crească productivitatea medie a muncii,astfel încât angajații să
realizeze aceeași producție în 4 zile( lucrând câte 6 ore pe z): a.cu 25%;b.cu 10%;c.cu
125%;d.cu 60%
20.Un indice al productivității muncii egal cu 120% înseamnă că în anul current față de anul
de bază,productivitatea :a.a crescut cu 120%;b.a scăzut cu 20%;c.a crescut de 1,2 ori;d.a crescut
de 2 ori.
21. În cadrul unei firme, dacă randamentul factorilor de producţie utilizaţi de către un agent
economic(antreprenor) va creşte, atunci: a. profitul va creşte; b. rentabilitatea va scădea ;c. se
va declanşa falimentul.

22.În cazul unui credit pe 3 luni ,mărimea lui n (durata acordării creditului) se calculează astfel
: a.n=1,,b.n=12/3;c.n=3/12;d.3.

23.Un agent economic contractează un împrumut pe 4 ani de 200.000 u.m., cu o rată anuală a
dobânzii de 10%. Dacă împrumutul trebuie restituit în patru tranşe anuale egale, calculaţi,
scriind formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate:
a.valoarea unei tranşe anuale
b. dobânda pe care o achită debitorul odată cu plata celei de a doua tranşe din împrumut
c.. suma cumulată pe care o primeşte creditorul pe perioada contractului de împrumut.

24. Cunoscând formula dobânzii simple calculaţi, după caz, variabile economice cuprinse în
tabelul următor:
 Suma depusă în
Nr. Dobânda Rata anuală dobânzii Durata depozitului
cont-S
crt. (u.m.) (%) (ani)
(u.m.)
1 8000 600 3/4 ani(9 luni)
2 2000 16% 1/2 ani
3 9000 270 1 ½ ani(18 luni)
4 6000 216 18%
5 12000 14% 2/3 ani(8 luni)
6 15000 4500 24%

25.Dacă pentru un împrumut de 10 mil. u.m., acordat pe o perioadă de 5 ani, se percepe o rată
anuală a dobânzii de 10%, dobânda se plăteşte la sfârşitul fiecărui an, iar creditul se restituie
integral la sfârşitul perioadei de creditare, atunci suma totală a dobânzii plătită băncii este de:a.
10.000.000 u.m.,b. 6.105.100 u.m.,c. 3.000.000 u.m.,d. 16.105.100 u.m.
26.Un agent economic împrumută de la o bancă pentru un an suma de 100 mil. u.m., pentru
care trebuie să plătească o dobândă totală de 50 mil. u.m. Ştiind că împrumutul a fost făcut în
regim de dobândă simplă, rata anuală a dobânzii cu care a fost obţinut creditul este de:a. 50%,b.
25%,c. 10%d. 5% .
27. Firma Odobescu a contractat un credit de 7000 RON pentru achiziția de tehnologie nouă
de fabricație şi urmează să-l restituie în 5 tranşe anuale egale, cu o rată anuală a dobânzii de
12%.
Completaţi în mod corespunzător tabelul de rambursare de mai jos.

Dobânda Suma anuală de

Anul Rata anuală Creditul(C)
anuală(D) plată(ST)

1 1400 7000 840 7840

2 1400 6272
3 1400 4704
4 1400 2800 336
5 1400 1400 168

28.Pretul vechi a fost majorat / redus obținându-se astfel un nou preț. Care este procentul de
majorare(modificarea procentuală sau relativă), respectiv reducere?
a) Preț vechi: 24 EUR; Preț nou: 20,40 EUR →……………………….
b) Preț vechi: 1,80 EUR; Preț nou: 2,25 EUR→…………………………
 FORMULE de CALCUL ECONOMIC
INDICATOR Simbol Formulă Semnificație indicator
Prețul (unitar/mediu)de P sau Pv P=CA/Q sau Prețul produsului(marfă)
vânzare P=Prm+CTM
Cantitatea produsă Q Q=CA/P sau Qx=cantitatea din bunul X
(volumul producției), Q=CT/CTM
producție fizică
Capital(tehnic) K K=kf+kc Capital utilizat sau mijloace de producție
Kc=capital circulant
Kf=capital fix
Cost total( de producție) sau CT CT=CF+CV Suma cheltuielilor cu achizitia
cheltuieli de producție Sau factorilor(resurselor)de producție
CT=Cm+Cs+alte cheltuieli CF =costuri fixe
Sau CV=costuri variabile
CT=Cp+Cd Cm=costuri materiale
CT poate fi definita prin Cs=costuri salariale
functie:
CT=functie de
CT=a∙Q3+b∙Q2+c∙Q+d
Costuri materiale Cm Cm Materii prime,materiale
auxiliare,combustibil,energie,amortizare
Costuri salariale(cheltuieli Cs Cs Salarii ale personalului,fondul de salarii
cu forța de muncă) CS=Smediu∙nr.
lucratori=S∙L
Alte cheltuieli alte Amenzi, chirii, taxe, Cheltuieli financiare, exceptionale
dobânzi etc.
Cost de Cp Productie propriu-zisa
fabricatie(productie)
Cost de distributie Cd Depozitare, comercializare etc.
Cost total mediu(unitar), CTM CTM=CT/Q CTM≤P, conditie de eficienta economica
cost pe bucată Sau
P-Prm=CTM
Cost marginal Cmg Cmg=∆CT/∆Q=(CT1- Cost suplimentar generat de cresterea cu o
CT0)/(Q1-Q0) unitate a productiei
Venitul total sau prețul de V sau I CA=P∙Q Daca firma atinge pragul minim de rentabilitate
vânzare al întegii sau CA Sau , atunci CA=CA sau P=CTM
producții,încasări totale, CA=CT+Pr
cifra de afaceri
Profit (brut), masa Pr Pr=V-CT=Prbr Beneficiul, motivatia producatorului(profit brut)
profitului Prbrut=Prnet+Impozit pe Pragul de rentabilitate: CA=CT, adica acel nivel
profit sau Pr net=Prbr- al productiei la care Cmg=P, Pr=O sau nul
Impozit
Impozit=Prbrut×16%
Profit net(după ce se achită Pr net Pr net=Pr br-Impozit Pr=Prn+Prec=profit normal+profit suplimentar
impozitul) Profitul net se poate/sau nu imparti integral intre
actionari in functie de numarul actiunilor
Rata profitului Rpr Rpr=(Pr/CA)∙100 Modalitati diferite de calcul , forma relativa a
Sau profitului indica ponderea profitului in totalul
Rpr=(Pr/CT)∙100 cifrei de afaceri
Sau Rpr/CT=(Prm/CTM) ∙100
Rpr=(Pr/K)∙100
Profit mediu(unitar) sau pe Prm sau Prm=Pr/Q sau Profit pe bucată
unitatea de produs Pru Prm=P-CTM
Dobandă D=C•r• Dobanda nominală Prețul banilor în mărime absolută
n
Rata dobânzii d’ sau r r=D/(C×n) Forma relativă(%) a dobânzii, se exprimă în
%(procente) pe an
Dobanda simplă Ds Ds=S∙r∙n n<1, n=perioada de timp pentru acordare credit
sau depozit
Valoare credit(depozit) S,C C=T∙N T=transe egale(rate), N=nr. de rate
Dobanda compusă Dc Dc=Sn-S, n≥2
Sn=S∙(1+r)n Sn=valoarea contului dupa perioada n
Productivitatea globală W W=Q/(L+M+K)
medie
Resursa(Factorul) muncă L L=Q/WL Numarul de salariati, lucratori, muncitori sau
numărul de ore lucrate(ore-om)
Factorul natură(pământ) N ha
Productivitatea medie a WL WL=Q/L Productivitatea muncii
muncii
Productivitatea marginală a WmgL WmgL=∆Q/∆L Productivitatea marginala a muncii
muncii WmgL≥Csmg
Cand Wmg este minima , Cmg este minim si
Prmg este maxim!
Modificare absolută a unui ∆X ∆X=X1-X0 X1=valoarea indicatorului in perioada curenta si
indicator economic X X2=valoarea indicatorului in perioda de baza

Modificare(spor) relativă ∆%X (X1-X0)/Xo∙100 Arata dinamica, ritmul modificarii unui indicator
,
Scadere procentuala, daca indicatorul este
negativ, si crestere procentuala , daca rezultatul
este pozitiv
Indicele unui indicator Ix Ix=X1/X2 Ip=Ri-100
economic X
Valoarea brută a unui Xb
indicator
Valoarea netă a unui Xn
indicator
Eficiența economică E E1=Efecte /Eforturi
Sau
E2=Eforturi/Efecte

Dicționar economic
Acţiune - titlu (drept) de proprietate parţială asupra unei corporaţii, care dă fiecărui proprietar dreptul
la o cotă parte din câştigul şi capitalul corporaţiei.
Asociere – formă legală de afacere, asemănătoare cu proprietatea individuală, dar care presupune
existenţa a doi sau mai mulţi proprietari care împart profiturile sau pierderile într-un mod prestabilit;
de obicei partenerii sunt responsabili pentru datoriile firmei.
Bani – orice este acceptat ca mijloc de plată pentru bunuri şi servicii şi ca mijloc de schimb;
servesc ca etalon care permite determinarea valorii diferitelor bunuri şi servicii, compararea lor şi ca
depozit de valoarea de-a lungul timpului.

Bunuri – obiecte palpabile care satisfac trebuinţele economice.

Bunuri complementare – bunuri şi/sau servicii care se folosesc împreună (racheta de tenis şi
lecţiile de tenis).

Bunuri de capital – bunuri produse şi utilizate pentru a produce alte bunuri şi servicii (clădiri,
maşini, utilaje, echipamente).
 B UNURI PUBLICE – BUNURI A CĂROR FOLOSIRE DE CĂTRE O PERSOANĂ NU EDUCE CANTITATEA
DISPONIBILĂ PENTRU CONSUMUL ALTOR PERSOANE , IAR CONSUMUL NU POATE FI LIMITAT LA CEI CARE

PLĂTESC PENTRU ACEASTA ( ILUMINATUL , APĂRAREA ŢĂRII ETC .).

Capital (tehnic)-factor(resursă) de producție ce desemnează ansamblul bunurilor produse prin

muncă și folosite în scopul producerii altor bunuri destinate vânzării

Capital financiar-banii folosiți pentru a desfășura o afacere ,odată intrați în circuitul economic,pot
genera venituri posesorilor lor.
Cerere – cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care consumatorii sunt dispuşi şi pot să o
cumpere la diferite preţuri posibile într-o anumită perioadă de timp.

Concurenţă – competiţia dintre doi sau mai mulţi indivizi (organizaţii) pentru a dobândi
aceleaşi resurse de producţie şi financiare; consumatorii concurează cu alţi consumatori; producătorii
concurează cu alţi producători.

Consumatori – persoane care folosesc bunuri şi servicii pentru a-şi satisface trebuinţele
economice.

Cost marginal – variaţia costului total determinată de creşterea volumului producţiei cu o

unitate.

Cost mediu total – cheltuielile de producţie totale ale unei firme împărţite la cantitatea de
produse; în reprezentarea grafică sunt ilustrate valorile pe care costul mediu total le ia în funcţie de
producţie.

Dobândă – plăţi pentru folosirea capitalului real sau financiar pentru o anumită perioadă de
timp; aceste plăţi sunt suportate de cei care utilizează resursele aflate în proprietatea altor persoane.

Dobânda simplă-suma plătită atunci când creditul este contractat pentru o perioadă scurtă de
timp,iar restituirea lui și a dobânzii se face în tranșe(lunare,anuale etc.)

Dobânda compusă-suma plătită atunci când creditul este contractat pe o perioadă mai mare
,iar dobânda nu este plătită annual creditorului,în această situație ,banc ava calcula suma cuvenită ca
dobândă(pe care debitorul nu o plătește annual)și o va adăuga la suma împrumutată,luând-o astfel în
calculul dobânzii pe perioada următoare(dobânda se capitalizează)

Economie de piaţă – tip de economie bazată pe un sistem de preţuri libere, de piaţă, în funcţie
de care consumatorii şi producătorii se orientează în acţiunile pe care le iniţiază pentru a-şi realiza
propriile interese şi în funcţie de care sunt alocate bunurile, serviciile şi resursele productive.

Eficiență economică-caracteristică a activității economice prin care se compară efectele

economice utile cu eforturile depuse de întreprinzător

Factori de producţie – resurse de producţie.

 Firme (de afaceri) – unităţi economice care, pe de o parte, utilizează resursele de producţie
existente la nivelul gospodăriilor iar pe de altă parte, oferă bunuri şi servicii pentru consumul privat
(la nivelul gospodăriilor) şi public (în instituţiile statului); corporaţii, asociaţii/ parteneriate, firme
proprietate individuală.

Forţă de muncă – persoanele care au împlinit 16 ani şi care sunt angajate sau caută loc de
muncă.

Întreprinzători – persoane care îşi asumă riscul combinării factorilor (resurselor) de producţie
pentru a produce bunuri şi servicii.

Ofertă – cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producătorii vor şi sunt capabili să o
vândă la un anumit preţ, într-o anumită perioadă de timp.

Pământ (resurse naturale) – daruri ale naturii care pot fi folosite pentru producerea bunurilor
şi serviciilor, incluzând oceanele, aerul, zăcămintele de minereuri şi pădurile virgine, precum şi
terenurile cultivabile; dacă se fac investiţii pentru a îmbunătăţi calitatea terenurilor cultivabile sau
altor resurse naturale, acestea devin, parţial, bunuri ce reprezintă capital.

Piaţa – locuri, instituţii sau alte amenajări unde au loc frecvent schimburi de bunuri şi
servicii; locul unde cererea se întâlneşte cu oferta.

Preţ – suma de bani pe care cineva o plăteşte atunci când cumpără un bun sau un serviciu
sau pe care o primeşte atunci când vinde un bun sau un serviciu.

Preţul de echilibru sau preţul pieţei – preţul la care cantitatea cerută de cumpărători este
egală cu cantitatea oferită de vânzători.

Profitul economic – venitul total al unei firme, din care se scad toate costurile de producţie,
atât cele explicite, cât şi cele implicite, inclusiv toate costurile de oportunitate, cum ar fi rata
normală a profitului..

Producători – persoane sau firme care utilizează resurse de producţie pentru a realiza
bunuri şi servicii.

Productivitatea – raportul dintre producţie (bunuri şi servicii) şi factori de producţie

utilizaţi sau timpul lucrat.

Profit – venit obţinut ca urmare a iniţierii unei activităţi economice şi asumării riscului; se
calculează ca diferenţă între venitul total al unei firme şi costurile de producţie explicite şi
implicite.
 Proprietate individuală – o formă legală de afacere în care proprietarul are dreptul la
întregul profit realizat de firmă, este responsabil personal pentru datoriile firmei, spre
deosebirile de acţionarii proprietari ai unei corporaţii care nu au o asemenea responsabilitate.

Raritate (limitarea resurselor) – situaţie în care trebuinţele umane depăşesc capacitatea

resurselor disponibile de a le satisface; cu problema rarităţii se confruntă toţi oamenii, toate
organizaţiile, inclusiv firmele şi instituţiile publice.

Rata dobânzii-prețul plătit pentru a dispune pe timp de 1 an de 100 de unități monetare

,exprimându-se întotdeauna ca procentaj anual

Raționalitate economică-capacitatea firmelor de a-și stabili obiective le și de a acționa într-

o asemenea manieră încât să realizeze aceste obiective în condiții de eficiență maximă

Resurse de producţie – cele 3 tipuri de resurse de bază utilizate pentru a produce bunuri şi
servicii: pământul şi resursele naturale, resursele umane (forţa de muncă şi antreprenoriatul)
şi resursele de capital.

Resurse umane – cantitatea şi calitatea efortului uman disponibil pentru a produce bunuri
şi servicii.

Salarii – tranzacţionarea unui bun sau serviciu contra altuia sau contra unei sume de bani.

Servicii – activităţi realizate de persoane, firme sau instituţii publice pentru a satisface
trebuinţele economice.

Sistem economic – cadrul instituţional pe care societatea l-a creat pentru a determina
ce să se producă, cum să se producă şi cum să se repartizeze bunurile şi serviciile.

Stimulente economice – factori care motivează şi influenţează comportamentul

indivizilor şi al organizaţiilor (firme, agenţii guvernamentale); preţul, profitul şi pierderile
sunt stimulente importante într-o economie de piaţă.

Taxe – obligaţii economice faţă de stat; sunt impuse familiilor şi firmelor.

Trebuinţe economice – cerinţe care pot fi satisfăcute prin consum de bunuri şi

servicii.

Venit – plăţi cuvenite gospodăriilor pentru vânzarea sau închirierea resurselor de

producţie de care dispun; de exemplu, lucrătorilor li se plătesc salarii în schimbul muncii lor.

Rezultate aplicații;
1-d;
2-c;
3-b;
4-c;
5-d;
6:a)Pru:5;3;1;0, Prt:5000;6000;3000;0;b)1000 bucăți;
7-Y;
8-CTM=100,Pr=80,CA=1600;
9-∆%=-11%;
10-d;
11.-38,27%
12.a.250 u.m./buc.,b.20 mil.u.m.,c.20%
13.b
14.c
15.b
16-d
17-e
18-b
19-a
20-c
21-a
22-c
23-a.50.000;b.15.000;c.50.000.
24-S=25.000;D=112;r=10%,20%;n=0,45 ani;1,25 ani(16 luni)
25-c
26-a
27.C:7000,5600,4200,2800,1400; D:6272,4872,4704,3304; S t:7840,6272,4704, 1728,1568.
28.a)-15%;b)+25%.