Alpinistul

Un alpinist a vrut sa cucereasca cel mai inalt munte. S-a pregatit pentru asta
timp indelungat si in final a
hotarat sa se aventureze
singur pentru a primi
singur laurii victoriei.
Noaptea cazu grea pe
inaltimile muntilor si omul
nu a mai vazut nimic.Totul
era negru.Pana si luna si
stelele fusesera acoperite
de nori negri.
Si cum se catara el la
doar cativa metri de varful
muntelui a alunecat si a
cazut in gol. Alpinistul
vazu in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui, bune si rele.
Se gandi la moartea care era aproape cand deodata a simtit franghia de
siguranta ca-i frange mijlocul. Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat
de acea franghie.
Urma un moment de tacere absoluta,
atarna in neant si singurul lucru ce-i veni in
minte fu :
- Ajuta-ma, Doamne!
Deodata auzi o voce venita din departari:
- Ce doresti fiule?
- Salveaza-ma, Doamne! striga alpinistul
cuprins de frica mortii.
- Chiar crezi ca eu te pot salva?
- Da, Doamne, cred in Tine!
- Bine, daca intradevar crezi in mine si in
salvarea ce-ti vine de la Mine, taie franghia de
care atarni, spuse Dumnezeu.
Urma un moment de tacere... alpinistul se
indoi si isi pierdu credinta, franghia era singura
care-l tinea in viata, asa ca nu o taie. Se hotari
sa renunte la ajutorul dumnezeiesc.
A doua zi dimineata, echipele de salvare
au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri
de pamant. Murise inghetat de frig.