Abordarea ecologica in arhitectura

Home/Blog, Noutati/Abordarea ecologica in arhitectura

Inapoi Inainte



Abordarea ecologica in arhitectura

Arhitect
Ioan Șandru Rohan

Dicționarul limbii române spune că ecologia este „ramură a biologiei care studiază
raporturile dintre organisme și mediul în care trăiesc”Ne va fi foarte greu să vorbim
despre o abordare ecologică a arhitecturii pornind de la această definiție și de aceea
vom merge la originea cuvîntului ecologie și vom încerca o definiție mai generoasă.
Cuvântul este compus din două cuvinte de origine greacă:

oikos – casă ,mediu,

ambianță logos – știință.

Etimologic ecologia se poate traduce deci prin știința casei (în sensul de casă naturală)
sau știința mediului. A fi ecologic înseamnă a fi în conformitate cu ecologia, adică cu știința
mediului. Prin analogie, o abordare ecologică în arhitectură ar însemna un mod de
abordare în conformitate cu ecologia în sensul realizării unei relații pozitive permanente
între obiectul de arhitectură și mediu natural. Ce înțelegem însă prin mediu natural, ca
traducere a cuvântului generic eco; oikos? În mod curent înțelesul dat sintagmei mediu
natural este acela de mediu mineral și biologic natural, ceea ce este corect dar incomplet
și nesatisfăcător pentru încercarea noastră de a defini relația dintre arhitectură și mediu
natural. De aceea în cele ce urmează vom folosi sintagma mediu natural în sensul de
mediu mineral, biologic, dar și social uman, cultural și spiritual. Omul ca individ și omul în
societate, spiritul uman și cultura unei societăți fac parte din mediu .
Abordarea ecologică în arhitectură nu este un curent sau o modă generată de teorii
filosofice sau evoluții tehnologice ci este cel mai firesc și mai natural mod de a face
arhitectură. De altfel, multe din definițiile date arhitecturii în decursul timpului sunt foarte
aproape de acest mod de a vedea lucrurile:
„Arhitectura nu este o artă ci o funcție naturală” (Leger) ;

” O adevărată arhitectură ar trebui să fie proiectarea vieții însăși”(Gropius);

„Arhitectura este o contranatură în mijlocul naturii ” (Călinescu)

Arhitectura organică promovată de Frank Lloyd Wright este de fapt un mod de abordare
ecologică a arhitecturii.

Secolul xx este un secol al căutărilor, frământărilor și mișcărilor mai mult sau mai puțin
spectaculoase în modul de a înțelege arhitectura. De la un formalism estetic la un
raționalism intolerant și funcționalism rigid, de la asceza geometrică la fantezii formale
lipsite de sens, de la extravaganțe tehnologice la un minimalism ascetic, totul este posibil
în epoca modernă. Dar ca întotdeauna, adevărul este undeva la mijloc și, ca întotdeauna
se va impune.

Credem că o abordare ecologică ține de adevăr și de bun simț .

O astfel de abordare nu neagă evoluția firească a arhitecturii, nu neagă diversitatea

nevoilor funcționale, nu neagă curentele și tendințele formale, nu neagă
consecințele hipertehnologizării atâta timp cât acestea răspund unor necesități vitale și
adevărate și intră într-o relație pozitivă cu legile naturale. Tendințele ultimelor decenii,
postmodernismul, deconstructivismul, modernismul clasic, hitech-cul, etc. în ciuda
aparențelor, nu sunt incompatibile cu o astfel de abordare.

Este evident că abordarea ecologică este în primul rând o chestiune de atitudine. O

atitudine ecologică are consecințe majore asupra obiectului de arhitectură de la faza de
concept până la modul de utilizare, de locuire într-o construcție ecologică. Privind în istorie,
prima funcțiune a unei construcții realizate de om a fost cea a locuirii, (adăpostirii). Această
funcțiune nu numai că este prima dar este și cea mai importantă. Funcțiunile au evoluat,
au apărut funcțiuni noi iar cele existente au suferit transformări. Funcțiunea rezidă din viața
însăși, este vitală, este o consecință a vieții naturale a omului. Funcțiunea este dictată de
necesități biologice, sociale, culturale, spirituale și dacă ea, funcțiunea, este expresia
adevărată a acestor necesități, atunci se află într-o relație pozitivă cu natura și naturalul și
dacă nu este trădată de formă, putem vorbi despre ecofuncțiune în ecoarhitectură.

Există însă, din păcate, și funcțiuni dictate de rațiuni pur economice greșit înțelese și greșit
concepute. Goana după profit și stimularea consumului au condus la o industrializare
masivă și un excesiv consum de resurse naturale, a creat funcțiunile cele mai agresive
față de mediul natural. În marile aglomerări s-au dezvoltat funcțiuni guvernate de legități
derivate, în contradicție cu funcțiunile naturale vitale. Crizele economice, politice și morale
influențează direct modul de abordare în arhitectură. Spuneam mai devreme că o
abordare ecologică în arhitectură vizează forma, relația formală și funcțională cu mediu
dar, extrem de important este suportul material al formei, structura. În natură formele și
structurile sunt guvernate de legi și adevăruri care sunt în armonie cu esența propriei
noastre ființe. Noi suntem plămădiți din același aluat și ne supunem acelorași legități.
Forma și materialele structurale trebuiesc căutate și găsite în natural și în noi înșine
urmând un drum împreună cu natura și nu împotriva ei.

Orice încercare de a acționa în contrasens se va dovedi , mai devreme sau mai târziu, un
eșec. Orice obiect de arhitectură odată construit intră în organizarea naturală a spațiului,
devine parte din această organizare și transformă această organizare naturală. El însuși
(obiectul de arhitectură) are propria lui structură și organizare spațială iar dacă este vorba
despre un grup de obiecte de arhitectură -ele generează o organizare spațială de grup
(organizările urbane) . Aceste forme și structuri, relațiile spațiale dintre ele, pot fi integrate
formelor și structurilor naturale, organizării naturale a spațiului sau pot intra într-o relație
de contradicție agresând și violentând mediul natural, devenind obiecte străine, intruse,
distrugătoare. În primul caz arhitectura este asimilată de natură, devine parte integrantă
din organizarea naturală a spațiului, nu imitând formele și structurile naturale ci
descoperind legile ce le guvernează și preluând aceste legi, utilizând materiale naturale,
vibrând pe aceeași frecvență cu natura, cu ființa umană.

Marii arhitecți au înțeles acest lucru, creațiile lor fiind exemple evidente pentru o bună și
corectă preluare a lecției oferite de natură. Arhitecturile tradiționale ale diferitelor zone
geografice sau culturi sunt exemple demne de urmat pentru relația firească și pozitivă
realizată între casa construită și mediul natural relație strânsă până la identificare.

Omul se regăsește în obiectul de arhitectură, acesta se regăsește în natură, natura se

regăsește în om. Nu există nici un element care să perturbe echilibrul. Funcțiunea este
firească și vitală, forma, investită cu funcții simbolice, se identifică cu spiritul șI cultura
locului, structura conține în ea materiale existente în natură pământ, lemn, piatră,
apă… Este adevărat că arhitectura modernă trebuie să răspundă altor necesități decât
arhitectura tradițională, funcțiunile sunt mult mai complexe, formele trebuie să exprime
aceste funcțiuni în condițiile în care evoluția tehnologică a impus noi materiale și structuri.
Dar esența lucrurilor a rămas aceeași. Orice operă de arhitectură are la bază un proiect
iar proiectul pornește de la un model.

Modelul pe care îl propune arhitectura ecologică este modelul oferit de natura.

De ceva ani buni, expresii precum "incalzire globala", "poluare", "reciclare" sau "dezvoltare durabila"
sunt pe buzele tuturor, de la politicieni, la liderii industriilor si reprezentanti ai societatii civile, iar
pentru cine crede ca preocuparile de aceasta natura sunt doar moft, un argument sunt chiar
temperaturile de afara, in aceasta vara anuntata ca fiind printre cele mai fierbinti din istorie.

Citeste si:

Cum amplasam o cladire ecologica?

constructiile semi-ingropate, este timpul sa trecem intr-o scurta revista principalele directii din
arhitectura ecologica, nascute din preocuparea pentru integrarea domeniului constructiilor in
cerintele dezvoltarii durabile (dezvoltare economica care nu afecteaza mediul). Exista doua directii
principale de preocupari in domeniul arhitecturii ecologice - marirea eficientei cu care cladirile
utilizeaza resurse precum energia, apa si materialele de constructie, si reducerea impactului
constructiilor asupra mediului inconjurator printr-o proiectare, situare, exploatare si intretinere mai
bune.

Dintre acestea, pe primul plan sta imbunatatirea performantelor energetice ale cladirilor. Izolatiile
performante reduc in mod semnificativ consumul sistemelor de incalzire, ventilare si aer conditionat.
Energia in mod normal eliminata odata cu apa si aerul cald ce sunt deseuri ale diferitelor sisteme ale
casei (incalzire, instalatii etc) poate fi recuperata prin dispozitive ce incep sa fie disponibile si
publicului larg, realizandu-se importante economii.

Orientarea corecta a cladirii pe sit este, de asemenea esentiala, permitand utilizarea energiei solare,
atat prin sisteme active (celule fotovoltaice) cat si pasive (utilizarea pentru fatadele insorite a
materialelor ce retin caldura, cuplata cu termoizolatii de calitate, rezulta intr-un consum redus de
energie pentru incalzire). Plasarea ferestrelor este de asemenea importanta, cele dinspre sud
absorbind caldura soarelui iar cele dinspre nord lasand-o sa se piarda (sticla este un foarte prost
termoizolator).

ADVERTISING
Ads by Teads

Este utila si plasarea de copaci foiosi in dreptul fatadelor insorite, acestia blocand razele soarelui
vara, si reducand astfel nevoile de racire a spatiului interior, insa iarna, pierzandu-si frunzele, permit
incalzirea directa, solara, a caselor. Coniferele este recomandat sa fie plantate pe laturile de nord ale
cladirilor, aparand-o de vanturile reci dinspre miazanoapte.