Cererea de la miezul nopţii

Când m-ai avea atunci în faţă,

M-ai înţelege negreşit...

Şi ţi-ai fi dat o altă viaţă

Să fi făcut ce ai sărit.

Când m-ai atinge cu sfială,

Şi părul tu mi-ai mângâia...

Ai fi pierdut o învoială,

Ce doar de tine depindea.

Şi dulce ar fi fost momentul

În care pieptul ar vorbi...

Iar buzele să n-aibă dreptul

A spune ce noi le-am rosti.

Aşa de multă gălăgie,

Între noi doi, tăcând ardent...

Încât simţim o frenezie

Învăluind mult prea strident.

Şi la un punct... îmi găseşti ochii

Şi te-adânceşti în ei dorind

Să-ţi descifrez taine prin stropii

Unor mesaje pribegind...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu