Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe
Coasta Atlantică Columbiană, ca fiu al lui Gabriel Eligio García și al Luisei Santiaga Márquez
Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez și Tranquilina Iguarán,
în Aracataca.
Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa trăiești pentru a povesti). În
anul 2007 s-a întors în Aracataca, după o absență de 24 ani, pentru a primi omagiul adus în
onoarea sa de către guvernul columbian la împlinirea celor 80 ani de viață și 40 de la prima
publicare a celui mai cunoscut roman: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).
În 1936 moare colonelul Nicolás Márquez, motiv pentru care Gabriel García Márquez vine
în Sincelejo, Sucre cu părinții săi. Luni după aceea se mută în Barranquilla pentru a studia.
În 1940 studiază primele clase în Colegiul San José (azi Institutul San José), după care
călătorește în Zipaquirá și termină ultimii doi ani și bacalaureatul în Liceul Național de
Băieți (azi Colegiul Național San Juan Bautista de La Valle), până în 1946.
În 1947 se duce în Bogotá cu intenția de a studia Dreptul și Științele Politice în Universitatea
Naționala din Columbia, carieră pe care o abandonează pentru a pleca în Cartagena de Indias să
lucreze ca reporter la ziarul El Universal, după ce la 9 aprilie 1948 este asasinat liderul
popular Jorge Eliécer Gaitán și îi sunt arse câteva din scrierile sale din pensiunea unde locuia.
La sfârșitul anului 1949 revine în Barranquilla unde lucrează ca reporter și columnist la ziarul El
Heraldo. La cererea scriitorului Álvaro Mutis, García Márquez se întoarce în Bogotá în 1954 și
lucrează ca reporter și critic cinematografic la ziarul El Espectador. În 1958, după ce rămâne o
perioadă în Europa, Gabriel Márquez se întoarce în America Latină și rămâne în Venezuela.
În Barranquilla s-a căsătorit cu Mercedes Barcha. Din căsnicia celor doi au rezultat doi băieți:
Rodrigo (născut în 1959 în Bogotá) și Gonzalo (născut în Mexic trei ani mai târziu).
În 1960, după triumful revoluției din Cuba, se duce în Havana și lucrează pentru agenția de presă
creată de guvernul cubanez Presa Latină unde se împrietenește cu Ernesto Guevara.
În 1961 se instalează în New York fiind corespondent la Presa Latina. Decide să se mute
în Mexic atunci când exilați cubanezi nu erau de acord cu reportajele sale, iar CIA îl critică și
amenință.
În 1967 a publicat cea mai cunoscută operă a sa: Cien años de soledad ([[]n veac de
singurătate]]), istorie care povestește trăirile familiei Buendía în imaginarul sat Macondo. Opera
este considerată ca aparținând realismului magic.
în 1969 se instalează in Barcelona (Spania) unde trăiește mai mulți ani stabilind legături cu
numeroși intelectuali.
Din 1975 locuiește în Mexic, Cartagena de indias, Havana și Paris.
În 1982 primește Premiul Nobel pentru Literatură.
în 1988 este președintele unei grupări editoriale și proprietarul revistei Revista
Cambio în Columbia, dar în 2006 își vinde acțiunile.
În 2002 publică autobiografia sa intitulată: Vivir para contarla (A trăi pentru a-ți povesti viața).
În 1981 decide să se retragă în Mexic, datorită persecuțiilor politice din partea guvernului Julio
César Turbay Ayala (1978-1982).
La 22 martie 2008 scriitorul columbian Gabriel García Márquez a celebrat nunta de aur cu soția
sa Mercedes Barcha.
Contribuția și cariera sa cinematografică[
García Márquez dezvoltă un interes personal pentru cinematografie; în perioada de adolescență
petrecută în Barranquilla, împreună cu pictorul Enrique Grau, scriitorul Álvaro Cepede Samudio și
fotograful Nereo López, participă la realizarea scurtmetrajului La langosta azul (Langusta
albastră).
În 1950 studiază cinematografia în Centro Sperimentale Di Cinematografia di Roma, având ca
profesori pe argentinianul Fernando Birri și cubanezul Julio García Espinosa, care mai târziu vor
fi declarați fondatorii Noului Cinematograf Latinoamericán.
Mai multe producții cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez.
Filme la care a colaborat: El gallo de oro (1964) (Cocoșul de aur), Roberto Galvadón și Tiempo
para morir (1966) (Timp pentru moarte), En este pueblo no hay ladrones (1965) (În satul ăsta nu
există hoți), Juego peligroso (1966) (Joc periculos), La viuda de Montiel (1979) (Vaduva lui
Montiel), Mária de mi corazón (1979) (Maria inimii mele) etc.
În 1990 García Márquez a călătorit la New York, unde l-a cunoscut pe regizorul Woody Allen.