Prin Ion, Rebreanu a tinut sa construiasca un tip generic al taranului pe care si-l

repr ca o categorie eterna. In discursul sau, rostit cu ocazia primirii sale la

Academia Romana, rebreeanu are ca subeict un articol "lauda taranului roman", in
care sustine ca "taranimea e izvorul romanismului pur si etern ".
Personajul Ion devine emblematic nu numai petnru creatorul sau, dar si pentru
intreaga literatura autohtona. George calinescu sustine ca Ion nu poate fi incadrat
in tipologia parvenitiilor, sau a arivistilor, pentru ca este lipsit de
inteligenta, si nu are nici ambitie, el este doar o bruta caruia siretlenia ii va
tine locul desteptaciunii.
Existenta personajului este dictata de doua glasuri: glasul pamantul si cel al
iubrii, care se manigfesta sugestivb si nu simultan dupa cum observa Calinescu. Ion
resimte lipsa pamantului in sensul ca intelege ca este marginalizat pt ca el nu
are. Nevoia de a castiga respectul comunitatii dar si de a-si satisface patima
pentru pamant, devine imperativa.
Cele doua personaje feminine Ana si Florica ilustreaza alegerile eroului , pamantul
si iubirea. Trei personaje care declanseaza criza sufleteasca a lui ion: vasile
baciu, George si Preotul belciug. Personajul este o fire pasionala care ia o
hotarare rationala, iar sfasierea perosnajului intre pasiune si ratiune se
finalizeaza cu o tragedie.