SCOALA GIMNAZIALA SPECIALA “M.

MONTESSORI” BACAU
COMISIA MEODICA A PROFESORILOR DE SPRIJIN
TEMA : Metode interactive utilizate în activitatea de integrare în şcoală, a elevilor cu CES
AN SCOLAR : 2014-2015
AUSUSTINUT ACTIVITATEA: prof. Cotrobas Ancuta, prof. Nastac Luminita, prof. Potop
Carmen

REFERAT

Pornind de la titlul temei supuse atentiei noastre in cadrul comisiei metodice a

profesorilor de sprijin, evidentiez termenul de metoda prin cateva definitii, alcatuite de
pedagogii teoreticieni:
“Etimologia cuvântului metodă (gr. methodos, “metha” – spre, către şi „odos” –
“cale, drum”) ne sugerează semnificaţia metodelor didactice, în procesul de învăţământ.
Ele reprezintă aşadar, calea de urmat, în vederea atingerii obiectivelor propuse;
reprezintă drumul parcurs, în vederea aflării adevărurilor.
Nu în ultimul rând, semnifică calea pe care o parcurge profesorul pentru a-i ajuta
pe elevi să-şi găsească propria cale de devenire.
Atenţia acordată metodelor şi procedeelor didactice facilitează respectarea
normelor, principiilor didactice. Ele constituie, de asemenea, un element esenţial al strategiei
didactice, deoarece” reprezintă latura executorie a acesteia (atingerea finalităţilor)”.
În sinteză, metoda este “o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un
mod comun de a proceda ce reuneşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor
săi” (vezi I. Cerghit, S. Cristea, O. Pânişoară, 2008, p.254).” (Metode interactive de predare-
invatare-p.79 coord Mihaela Suditu)
“Metodele noi” au dominat învăţământul european în prima jumătate a secolului
XX şi au contribuit la apropierea şcolii de practica vieţii. Cu toate acestea, evoluţia metodelor
active a rămas relativ limitată, nu a răspuns speranţelor promotorilor lor (E. Claparide, M.
Montessori, J. Dewey, G. Kerschensteiner, W. A. Lay, H. Gaudig, O. Decroly, Ed. Demolins,
C. Freinet, Bouchet, iar la noi I. Găvănescul, G.G. Antonescu, I.C. Petrescu, I. Nisipeanu etc.
– după Ioan Cerghit 2006) dat fiind “caracterul contestabil al teoriilor psihologice pe care s-
au fondat cât şi dificultăţile de inserare a acestor proceduri în sistemele educative naţionale,
complexe, ori contraindicaţiile existente între lumea închisă şi liniştită a <<şcolilor active>>
şi condiţiile socio-profesionale ale vieţii în care copilul trebuia să se integreze”. Însă aceste
metode nu au condus la ideea unei formări armonioase a fiinţei umane în dezvoltare, căci se
subestima necesitatea pregătirii teoretice în favoarea unui pragmatism.
Pedagogia contemporană a dus mai departe firul continuităţii istorice a practicii
şcolare, încercând să promoveze două tipuri de metode, şi anume metodele active şi
metodele de acţiune practică, fundamentate pe ideea umanistă, pe ideea unităţii dintre teorie
şi practică, dintre cunoaştere şi acţiune. Însă efectul metodelor tradiţionale persistă şi astăzi.
Se consideră că şi în prezent ele dispun de numeroase resurse proprii de revitalizare în
perspectiva unui învăţământ modern activ, euristic şi intensiv, ceea ce le va menţine viabile
pentru multă vreme, probabil, de aici înainte. De aceea, paralel cu acest sistem al metodelor
“clasice” sau “tradiţionale”, este necesar să se reînnoiască şi mai mult spiritul predării, să se
modernizeze întregul sistem de metode şi de mijloace de învăţământ, făcând loc unor noi
metode, mai eficiente, care aparţin şi sunt dezvoltate de epoca în care ne aflăm (pp. 55- 57).
Metodele moderne sunt determinate de progresele înregistrate în ştiinţă, unele dintre
acestea apropiindu-se de metodele de cercetare ştiinţifică punându-l pe elev în situaţia de a
dobândi printr-un efort propriu experienţe de învăţare, altele dezvoltându-i anumite abilităţi
(de exemplu instruirea asistată de calculator).
În şcoala modernă, metodele au la bază caracterul lor activ, adică măsura în care sunt capabile
să-l angajeze pe elev în activitate, să îi stimuleze motivaţia, dar şi capacităţile cognitive şi
creatoare. Un criteriu de apreciere a eficienţei metodelor îl reprezintă valenţele formative ale
acestora, impactul lor asupra dezvoltării personalităţii elevilor.
Ca si metode folosite in învăţarea activă, amintim :
Conversaţia
Demonstraţia
Observarea
Exerciţiul
Algoritmizarea
Modelarea.
Studiul de caz-
Metodele de simulare- Metoda Jigsaw (Mozaicului); Metoda Turnirului între echipe; Harta
cognitivă; Tehnica Florii de nufăr; Metoda Brainstorming; Metoda Pălăriilor gânditoare;
Metoda Philips 6/6.; Tehnica 6/3/5 - (metoda brainwriting); Tehnica Focus-group; Metoda
Frisco; Metoda Sinelg; Explozia stelară (Starbursting); Metoda Cubului; Metoda
Ciorchinelui; Tehnica Acvariului (Fishbowl);

2
Unele strategii de invatare incumba urmatoarele metode de invatare interactiva:
 Metoda ROBER care se bazeaza pe observare, organizare, ciorna,editare, redactare;
 Metoda Schematizarii;
 Meoda MOPO, care presupune revizuirea sistematica a unei ciorne si eliminarea
erorilor in urmatoarele domenii:
- Majuscule,
- Organizare : sens, continuitate, structura;
- Punctuatie;
- Ortografie.
 Tehnica parcurgerilor repetate;
- extragerea de titluri si subtitluri;
- studierea imaginilor, a tabelelor, a diagramelor si a graficelor;
- studierea organizarii subiectului;
- citirea paragrafului introductiv;
- citirea primei propozitii din fiecare paragraf;
- citirea paragrafului cu concluzii;
- citirea unui pasaj complet.
 Metoda OMOLAR: aceasta metoda este utila pentru sustinerea examenelor si contine
urmatoarele etape:
- organizarea timpului;
- cuvinte cheie;
- omiterea problemelor dificile;
- lectura atenta;
- aflarea raspunsurilor la probleme;
- recapitulare.
 Autochestionarea: permite imbunatatirea aptitudinilor pentru citit. Elevii isi pun
intrebari ( ce/, cum?, unde? cat?) in timp ce citesc si isi noteaza raspunsurile la o a
doua lectura.
 Descoperirea cuvintelor: metoda imbunatateste fonetica si este utila elevilor ce nu
recunosc anumite cuvinte. Ea consta in urmatoarele etape:
- Citeste restul propozitiei (contextul);
- Elimina prefixul (daca este cazul);
- Elimina sufixul (daca este cazul) ;

3
- Cauta un element cunoscut in interiorul noului cuvant;
- Cauta un cuvant asemanator;
- Desparte cuvantul in silabe;
- Consulta un dictionar;
- Solicita ajutorul cuiva.
 Redactarea unui paragraf : meoda cuprinde urmatoarele etape:
- Redactarea unei propozitii de inceput;
- Redactarea a trei fraze descriptive;
- Redactarea unei fraze de incheiere.
 Intrebari reciproce: aceasta metoda ajuta elevii sa citeasca intr-un mod critic si are
urmatoarele etape:
- Atat elevii cat si profesorii citesc in liniste un pasaj de text;
- Elevii pun intrebari profesorului;
- Profesorul pune intrebari elevilor;
- Elevii si profesorul rec la citirea urmatorului paragraf.
 Metoda LAF: foloseste interpretarea si contine urmatoarele etape:
- Citeste un paragraf;
- Analizeaza continutul;
- Face o sinteza utilizand propriile cuvinte.
Aceasta meoda a fost utilizata cu precadere in activitatea noastra. Elevii au extras textele, le-
au citit, le-au analizat, le-au interpretat, utilizand propriile cuvinte.
Diversitatea metodelor şi procedeelor practicate nu ajută doar elevul, ci îmbogăţeşte în
mod considerabil şi exprienţa didactică a profesorului; îi oferă o gamă mai largă de alternative şi
posibile alegeri; posibilitatea de a lua decizia cea mai adecvată; adoptarea soluţiei optime pentru o
situaţie sau alta de învăţare.