Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
SISTEMUL LEGUMICOL
Coordonator:
Grupa: 1305
Cuprins:
1.Importanta
2.Metode de cultura
3.Zonare
6.Constructii legumicole
Tomatele provin din America Centrală şi de Sud, Peru şi Ecuador. În Mexic au fost
folosite încă din anul 200 î.Hr.
Specia de origine este Lycopersicon esculentum, varietatea cerasiforme. Originea
tomatelor este din jurul localităţilor Vera Cruz şi Pueblo. Pentru prima oară au fost
semnalate de către Cristofor Columb încă din anul 1498. În anul 1557 Matthiola le
numeşte „Pomme d’amour” iar numele propriu-zis de tomate vine de la azteci, respectiv
„tomatel” (Nissen, 1993).
În aceeaşi perioadă tomatele au ajuns în China şi Japonia. Cultura tomatelor a avut o
extindere mai mare abia în perioada primului şi a celui de al doilea război mondial
ocupând în prezent locul I în cultura legumelor pe plan mondial.
În Europa, tomatele au fost cultivate în Spania şi Portugalia începând cu secolul al XVI-
lea. Până la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX cultura tomatelor s-a extins
pe întreg mapamondul în zonele cu condiţii pedoclimatice favorabile.
Cultura comercială a început în Franţa în 1880 apoi în Germania 1914 şi în Belgia în
1904. De atunci cultura tomatelor a cunoscut o extindere fără precedent astfel încât în
2004 se cultivau circa 4.123.000 ha iar producţia obţinută era de aproape 88.621.000 t
(Anuarul FAO, 2005).
Odată cu apariţia culturilor forţate (sere încălzite), tomatele au acoperit un areal mult
mai mare, fiind prezente până la latitudini ridicate în nordul şi sudul extrem al celor două
zone temperate. Interesul deosebit pentru cultura şi consumul de tomate sunt datorate
în egală măsură atât modului diversificat de consum agreat de consumatori cât şi
versatilităţii speciei care poate fi cultivată cu rezultate bune în cele mai diferite zone
ecologice din lume.
În Romania, cultura tomatelor este semnalată din secolul XIX, când se practica pe
suprafeţe mici. Extinderea suprafeţelor cultivate cu tomate în România este menţionată
de la începutul secolului X, concomitent cu sporirea populaţiei urbane şi cu creşterea
demografică.
IMPORTANŢA, VALOAREA NUTRITIVĂ ŞI TERAPEUTICĂ A TOMATELOR
De la tomate se consumă fructele la maturitatea fiziologică, dar şi cele care nu ajung în
această fază (gogonelele) pentru prepararea murăturilor. Importanţa alimentară
deosebită a tomatelor este dată de faptul că acestea se consumă într-o gamă variată: în
stare proaspătă, ca salată simplă sau in amestec cu alte legume, sosuri, ghiveci, roşii
umplute etc., prelucrate industrial sub formă de pastă, bulion, conserve, sucuri obişnuite
sau picante etc.
În afară de cererea mare pentru consumul curent al populaţiei tomatele sunt cerute mult
în industria conservelor de legume, de carne şi peşte, fiind de asemenea un produs
important de export. Sunt cerute la export mai ales tomatele de seră, cele timpurii
precum şi produsele industrializate.
Prevederile Organizaţiei Mondiale pentru Agricultură şi Alimentaţie (F.A.O) recomandă
consumul de legume în cantităţi variabile în funcţie de vârsta consumatorilor. Astfel
pentru persoanele până la 12 ani, cantităţile medii se cifrează la 100g/zi, iar pentru cele
cu vârstă mai mare de 12 ani, 350g/zi, ceea ce reprezintă, în medie un consum anual
de 120 kg de legume.
Concepţiile actuale despre alimentaţia raţională, acordă consumului de tomate o poziţie
prioritară, în primul rând pentru că acestea asigură organismului uman o gamă largă de
vitamine, săruri minerale şi apă vitală, atât de necesare pentru activitatea fiziologică
normală a organismului uman.
Conform recomandărilor medicilor, pentru o alimentaţie raţională, necesarul zilnic de
hrană a unui adult este de 714 g alimente de natură animală şi 1225 g alimente de
natură vegetală din care aproximativ 300-400 g sunt reprezentate de legume.
Pe lângă principiile nutritive prezentate, tomatele conţin licopenul un compus
„miraculos” pentru medicină. Numeroase studii medicale arată acţiunea directă a
acestui pigment asupra radicalilor liberi din organismul uman. Radicalii liberi sunt
consideraţi molecule oxidative deosebi de puternice care atacă membranele celulare
ale celulelor din diferite ţesuturi ale organismului uman, atacă şi ADN uman inducând
procese de replicare defectuoase ce duc la îmbătrânirea rapidă a organismului.
Licopenul nu este sintetizat de organismul uman, singura cale de a obţine acest
pigment, este consumul de fructe sau legume ce conţin pigmentul în cauză.
Noi cercetări în domeniu arată că gradul de metabolizare în organismul uman al acestui
pigment este mai mare la produsele procesate (sosuri, bulion, paste) decât la cele
consumate în stare proaspătă.
Acest lucru este posibil deoarece căldura folosită în timpul procesării tomatelor distruge
zidul de celule, permiţând ca licopenul să fie mai bine absorbit în tubul digestiv.
Este important de ştiut că licopenul este solubil în grăsimi, acesta este mai bine absorbit
atunci când este consumat împreună cu grăsimi.
Legumele au o importanţă deosebită în alimentaţia omului. O alimentaţie raţională este
asigurată şi din consumul zilnic al legumelor. Legumele au un efect deosebit de
favorabil asupra sănătăţii organismului uman şi prin:
- hidratarea organismului datorită conţinutului ridicat în apă al legumelor proaspete;
- stimularea activităţii sistemului muscular prin aportul de hidrocarburi simple;
- aprovizionarea organismului cu aminoacizi (leucină, izoleucină, lizină, triptofan);
- reducerea grăsimilor;
- alcalinizarea plasmei sanguine;
- susţinerea procesului de calcifiere normală;
- sporirea activităţilor enzimatice prin aportul de elemente minerale: K, Ca, Fe, Mg, Mn,
Zn, F;
- blocarea activităţii bacteriilor de fermentaţie;
- menţinerea permeabilităţii membranelor celulare;
- stimularea activităţii glandelor interne;
- mărirea caparcităţii de apărare a organismului;
- reglarea metabolismului prin aportul de vitamine.
Una dintre cele mai importante actiuni si masuri de politicaagrara care contribuie la
obtinerea de recolte ridicate si constante an de an este zonarea culturilor,
adica stabilirea celor mai potrivite regiuni sau teritorii pentru cultivarea diferitelor
specii si soiuri de legume, pomi, arbusti si vita de vie.
Zona I se limiteaza la campiile din sudul si estul tarii, Campia de Vest si Campia
Dobrogei, diverse din punct de vedere pedoclimatic.
In campia de sud-vest, pe soluri cernoziomice si de lunca, se preteaza foarte bine
culturile termofile, destinate pentru productii timpuri si de vara-toamna, cu randamente
ridicate.
In Dobrogea, in partea de nord, de-a lungul Dunarii se cultiva legume timpurii si tarzii
pentru consum proaspatsi industrializare, iar pe litoral, intr-o subzona caracteristica din
punct de vedere climatic, se produc legume semitimpurii si indeosebi de toamna, mai
ales la plantele termofile. Este zona cu cea mai mare suprafata cultivata
Zona a II-a cuprinde dealurile subcarpatice joase din nordul Olteniei - partea de
nord a judetului Mehedinti, judetele Gorj si Valcea, Muntenia - judetele Arges,
Dambovita, Prahova si nordul judetului Buzau, Campia Moldovei cu spatiul
cuprins intre Siret si Prut si luncile aflate la confluenta cu unii afluenti aiSiretului -
judetele Vrancea, Bacau, Vaslui, Neamt, lasi, Botosani si Suceava, lunca
Muresului, Ariesului, Somesului, cursul inferior al Tsrnavelor, valea Crisurilor,
judetele Caras-Severin, Satu Mare si partial Salaj, Bistrita-Nasaud, Cluj, Alba,
Mures si Hunedoara.
Din punct de vedere climatic se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 9-10°C,
precipitatii medii anuale de 450-550 mm, umiditatea relativa de 65-80%. Solurile
predominante sunt cele brune. Aici se cultiva plante mai putin pretentioase la caldura si
plante termofile cu perioada de vegetatie mai scurta, pe suprafete mai reduse.Zona a II-
a ocupa circa 30% din suprafata totala cultivata de legume, principalele culturi fiind cele
din grupa verzei, radacinoasele, bulboasele si tomatele.
Zona a III-a ocupa circa 20% din suprafata de legume a Romaniei si se
caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 8-8,7°C, precipitatii medii anuale
de 600-650 mm si o umiditate relativa medie a aerului cuprinsa intre 57%si
65%. Zona a III-a acopera regiuni de dealuri din Transilvania - o parte a judetelor Alba,
Cluj, Salaj, Bistrita-Nasaud, Mures, Hunedoara si judetele Brasov, Maramures.
Cultura tomatelor timpurii, semitimpurii si tarzii, care reprezinta aproximativ 25% din
suprafata cultivatacu legume, este amplasata in zona I-a si a II-a. Aici se gasesc bazine
consacrate orientate in directia specializarii pe diferite tipuri de culturi. Se
evidentiaza bazinele: Arad, Sannicolaul Mare, Bailesti, Alexandria, Zimnicea,
Vidra.biu si Covasna.
Pregatire terenului pentru cultura de tomate in camp
Pregatirea terenului se face cu multa grija din toamna. Dupa desfiintarea culturii
anterioare se executa mobilizarea terenului in vederea nivelarii de exploatare.
Ingrasamintele sunt incorporate in sol prin aratura adanca de 28-30 cm, care se lasa in
brazda cruda.
Primavara dupa ce terenul s-a zvantat, se intretine aratura pana la plantare, cu grapa
sau cultivatorul si se administreaza 150 kg pe hectar azotat de amoniu, 150 kg pe
hectar superfosfat si 75 kg pe hectar sulfat de potasiu.
Fertilizarea de baza se face cu 50-70 t/ha gunoi de grajd descompus, aplicat odata la 2-
3 ani, cu 300-500 kg/ha superfosfat si 150-200 kg/ha sulfat de potasiu.
Mobilizarea solului se face la 28-30 cm.O data la 3-4 ani este bine sa se faca subsolajul
la adancimea de 40-50 cm.
Pentru sterilizarea solului un produs foarte bun este Basamid Granule cu efect
nematocid, insecticid, erbicid si fungicid.
5.Plasa umbrire
Sera/Solar cu pereti drepti sa are o dimensiune de 6m lungime si 10m latime
Recoltarea
În mod tradițional fructele de tomate se recoltează atunci când au ajuns la maturitatea
biologică, adică atunci când fructul își schimba culoarea din verde în rosu. Acest tip de
recoltare nu se mai practica în marile bazine legumicole datorită utilizării unor noi hibrizi
de tomate de mare valoare genetica, hibrizi care au proprietăți de POSTMATURARE:
culese în pârgă fructele ajung la maturitatea comerciala (culoare rosu închis și gust
dulce) fără defecte (pete galbene, moi, alterate, etc)! Din acest motiv pentru hibrizii care
au aceasta proprietate foarte importanta de postmaturare se recomandă recoltarea în
pârgă – fructele încep să-și schimbe culoare din verde deschis spre portocaliu sau roz
deschis. Acesta este momentul propice pentru recoltare în cazul hibrizilor Amanda F1,
Lady Rosa F1, Rosaliya F1. Mai jos vă prezentăm momentul propice pentru recoltare în
cazul acestor tomate.