1.

INTRODUCERE

1.1. Generalități

Lucrarea are ca obiect prezentarea unei tehnologii de fabricare a alcoolului din materii prime
amidonoase şi anume din porumb. Structura lucrării urmăreşte succesiv procesul tehnologic de obţinere
a alcoolului din materii prime amidonoase, cu prezentarea materiilor prime şi auxiliare necesare,
prezentarea variantelor tehnologice de obţinere a alcoolului ca produs finit care permite justificarea
metodelor aplicate. Industria alcoolului se bazează în principal pe activitatea fermentativă a drojdiilor,
care transformă glucidele fermentescibile din substrat în alcool etilic ca produs principal de fermentaţie
şi respectiv în biomasă.

Cuvântul alcool provine de la cuvântul arab ,,al-kohol’’ care înseamnă lucru, obiect subtil şi este pentru
prima oară citat în Europa în secolul al XIII-lea de al chimistul italian Taddeo Aldoretti. Adoptarea
cuvântului alcohol, respectiv alcool este apoi completată de Arnoldo da Villanova. Industria alcoolului
etilic ocupă un loc important în cadrul industriei fermentative prelucrătoare de materii prime agricole
vegetale (cartofi, cereale, melasă etc.). Aceste industrii se bazează pe însuşirea unor microorganisme
(drojdii selecţionate) care prin enzimele ce le conţin, transformă substanţele utile din materii prime
prelucrate, în anumite condiţii tehnologice în alcool sau masă de drojdii ca produse principale şi dioxid
de carbon ca produs secundar.

Obtinerea alcoolului din cereale are o importanta industriala deosebita, deoarece alcoolul este foarte
utilizat in diferite industrii, cum ar fi: industria de medicamente, industria alimentară si industria
chimică. Deși exista foarte multe materii prime si metode de obținere, trebuie urmărit să se obtină un
alcool de inaltă calitate si la un pret relativ scăzut. Industria alcoolului etilic numară aproximativ 2000
ani. Alcoolul etilic este cel mai important solvent, dupa apa si are multe aplicatii cum ar fi: bauturi
alcoolice, solvent, materie primă in sinteza chimica, combustibil. Cele mai importante aplicații
comerciale sunt in industria parfumurilor si cosmeticelor, detergentilor și dezinfectantilor, farmaceutica,
prelucrarea alimentelor si medicamentelor, iar in consumul uman se utilizează etanolul de fermentatie;
mai poate fi si materie primă pentru obtinerea unor substante ca: acetaldehida, butadiene, dietileter,
acetat de etil, etilamina,etilena, glicol și otet.

Alcoolul etilic sau spirtul se prezintă ca un lichid incolor, limpede, complet volatil, cu miros pătrunzător şi
gust arzător. Alcoolul etilic (etanolul) este produs pe plan mondial, in cea mai mare parte prin
fermentarea lichidelor care contin zahăr ,cu ajutorul drojdiei. Etanolul obtinut pe cale biotehnologică
mai poartă denumirea de bioalcool, deosebindu-se astfel de alcoolul etilic de sinteză. Alcoolul obţinut
pe cale sintetică (în principal din etilenă sau alte gaze naturale) este întrebuinţat numai în scopuri
tehnice (cauciuc sintetic, vopsele, lacuri, ş.a.).

1.2. Scurt istoric

Etanolul poate fi considerat unul din cele mai vechi alimente cunoscute omului. Berea fermentată se
consuma în Babilon, iar vinul a fost produs încă din anul 3000. î.e.n. Procesul de distilare îşi are originile
prin secolul X–XIV. În acestă vreme s-a descoperit şi efectul “spiritual” al alcoolului de unde i s-a dat şi
numele spiritus. Primele distilări au avut ca scop obţinerea alcoolului pentru scopuri medicinale. Până în
secolul XVII s-a considerat că fermentaţia alcoolică este un proces rezidual, în care drojdia rezultată era
aruncată. Natura fermentaţiei a fost clarificată în secolul 19’ , odată cu descoperirea microscopului,
când s-a dovedit că celulele de drojdie sunt organisme vii. În secolul 19’ au apărut două teorii menite să
explice obţinerea etanolului. Una dintre ele este teoria “vitală” promovată de Louis Pasteur (1822-1895),
conform căreia organismele vii sunt responsabile pentru transformarea zahărurilor în alcool. A doua
teorie este cea “mecanică” elaborată de Justus Freiherr Von Liebig (1803-1873) şi Friedrich Wöhler
(1800-1882). O dovadă menită să susţină teoria “mecanică”, prin care un proces fizico-chimic conduce la
conversia zahărului în etanol a venit de la Edward Buchner (1860-1917), care a demonstrat că
fermentaţia alcoolică este realizată de o substanţă din plămadă, nu de celula de drojdie în sine.

1.3. Necesitatea economico-socială

Alcoolul se foloseşte în scopuri industriale, drept combustibil, dar în industria alimentară la prepararea
băuturilor. El reprezintă materia pentru prepararea unor produse ca: eter etilic, esterii etilici ai acizilor
formici, butirici, lactici, ftalici; la fabricarea esenţelor cu aromă de fructe, precum şi în industria
parfumerilor. Este folosit şi la fabricarea de insecticide în industria celulozei, a explozivilor, a lacurilor, a
cloroformului, a iodoformului şi a cauciucului sintetic. Alcoolul etilic se mai foloseşte la fabricarea
alcoolului sanitar. O largă utilizare o are alcoolul etilic în băuturile industriei alimentare, a rachiurilor,
lichioruri, vinuri licoroase etc. Amestecul de alcool frunţi si cozi numit şi alcool tehnic este utilizat în
industria lacurilor şi vopselelor şi la fabricarea alcoolului denaturat. Uleiul de fuzel este utilizat pentru
determinarea grăsimilor dinlapte şi la fabricarea de esteri. Deşeul rezultat este borhotul de cereale care
este utilizat cafuraj pentru hrana animalelor.

1.4. Impactul ecologic

Fabricarea alcoolului etilic din cereale a constituit întotdeauna o problemă cu consecinţe ecologice
nefavorabile. Până la 1989 a existat o rezolvare firească şi benefică din toate punctele de vedere prin
aceea că borhotul a fost utilizat integral ca furaj pentru animale, ceea ce fapt şi era, fiind transformat
astfel în carne şi lapte. Odată cu desfiinţarea masivă a marilor complexe zootehnice această posibilitate
a dispărut iar producătorii de alcool etilic se confruntă cu mari probleme în raport cu legislaţia de mediu.