DEFINITIA TRAUMATISMULUI

Greaca “trauma” – rama

 Ansamblul tulburarilor de ordin local sau general care se instaleaza consecutiv actiunii asupra organismului,
a unei forte extreme de numita “agent vulnerabil”.
Cele mai frecvente traumatisme – casnice
- rutiere
- de munca
Un traumatism se poate solda cu o singura leziune sau mai multe leziuni (politraumatisme), cand bolnavul are 2 sau
mai multe leziuni traumatice – periferice, viscerale, asociate cu repercursiuni respiratorii sau circulatorii
Se grupeaza in contuzii si plagi, diferenta este data de integritatea tegumentului

CONTUZIILE sunt rezultatul actiunii aunui agent vulnerant ce produce leziuni tisulare pe nivele si intinderi diferite,
respectand integritatea tegumentului.
In functie de forta agentului vulnerabil si de tesutul surprins se impart in:
- atunci cand agentul vulnerant actioneaza perpendicular, leziujnea este profunda, dar localizata
- atunci cand agentul actioneaza tangential, leziunea este mai putin grava, dar mai intinsa

ECHIMOZA – are forma agentului vulnerant, de intensitate mica, produce leziune la nivelul capilarelor prin ruperea
acestora, sangele revarsandu-se in tesutul celular.
La inceput, apare o pata rosie  devine bruna, negricioasa  albastruie  vinetie  galben pal dispare.
In functie de aparitie, echimoza poate fi:
- imediata, indicand superficialitatea (la suprafata tegumentului)
- tardiv, atunci cand este mai profund.

HEMATOMUL – acumulare pseudotumorala de sange, extravazat datorita unui traumatism de intensitate crescuta,
consecutiv ruperii unor vase de calibru mai important/mai mare.
d.p.d.v. clinic => hematoame – difuz: sangele invadeaza elementele tisulare
- inchistat/ localizat
- mai mare/mic, in functie de calibrul vasului lezat
- recent – cand apar crepitatii la apasare
- pulsatil – leziunea este arteriala

COMPRESIUNEA – aparitia in zona hematomului, a durerii, apare lividitatea (paloarea), cianoze

!!! Foarte grav cand pacientul acuza parestezii, senzatii de amorteala, furnicaturi, pareza, paralizii  hematomul
comprima vase si nervi

SEROMUL – revarsat seros limfatic, consecutiv vaselor limfatice

Agentul vulnerant actioneaza tangential printr-o miscare de forfecare ducand la ruperea vaselor.

SINDROMUL MOREL LAVALLEE – edem dur – apare in urma unor traumatisme la absenta leziunilor osoase.
Caracterizare: durere locala, edem de consistenta elastica si calda
Contuzia prin strivire- grava datorita socului traumatic, duce la moarte datorita unei anurii severe.

PLAGILE – produse de factori mecanici, termici, chimici; actioneaza izolat/asociat, avand drept caracteristica
prezenta unei solutii in continuitate la nivelul tegumentului

CLASIFICARE:
I. In raport de timp: Plagi recente (6-8h), vechi (>8h)
II. In functie de agentul etiologic: prin taiere, intepare, contuse
III. In functie de profunzime:
- nepenetrante/superficiale
- penetrante – cand plaga traverseaza o seroasa – peritoneu, pleura, pericard
- perforante – intereseaza unul sau mai multe viscere
ENTORSELE – traumatisme ale articulatiilor ce intereseaza aparatul capsulo-ligamentar al acestora, de distensie,
elongatie, rupturi totale/partiale sau smulgeri de pe insertiile osoase.
Se caracterizeaza prin leziuni capsule-ligamentare de gravitate diferita, suprafetele articuolare sufera forte care le
fac sa execute miscari anormale/normale care depasesc amplitudinea maxima cu pastrarea contactului articular
normal.
Cauza determinanta este o miscare fortata care imprima extremitatii articulare o miscare fortata care imprima
extremitatii articulare o miscare de amplitudine exagerata care solicita si destined ligamentele.
Cauze favorizante: laxitate articulara, paralizie, atrofii musculare, lipsa de antrenament, oboseala.
Diagnosticul - clinic- sub anestezie
- Radiologic – se observa smulgerile periostului/osoase
- ARTROGRAFIE
- ARTROSCOPIE
- RMN (importanta – investigatie care ne poate arata un varf de ac intr-o articulatie)

LUXATIILE – pierderea permanenta a raportului dintre extremitatile osoase care participa la formarea articulatiei
Clasificare – subluxatii
- complete
Luxatiile posttraumatice pot fi:
- ireductibile – reducerea nu poate fi facuta decat chirurgical
- inveterate – reducerea a fost facuta normal
- incoercibile – s-a pierdut dreptul de domiciliu (capetele osoase nu mai stau in locul und ear fi trebuit sa stea)
- recidivate, habituale – se repeta chiar si dupa traumatisme foarte mici

FRACTURILE – intreruperea continuitatii/ruperea osului datorita unui traumatism sau a suprasolicitarii

Dpdv clinic:
- semnele locale pot fi:
- de probabilitate – durerea de intensitate mare in punct fix, accentuate la mobilizarea segmentului respective
- impotenta functionala (imposibilitatea exercitarii functiei segmentului respectiv)
- echimoza tardiva (datorita hematomului primar de fractura ce migreaza)
- flictenele – acumulare de lichid, scurtarea segmentului prin incalecarea celor 2 segmente
- sigure/ de certitudine – crepitatii
- mobilitate anormala
- imposibilitatea transmiterii miscarilor
- intreruperea continuitatii osoase, radiografia
1. ANAMNEZA
2. EX CLINIC – INSPECTIE, PALPATIE, PERCUTIE, AUSCULTATIE
3 EX PARACLINIC – RADIOGRAFIE, LABORATOR, ECOGRAFIE, ENDOSCOPIE, CT, RMN

TRAUMATISME CRANIO-CEREBRALE – leziuni locale cu rasunet generale, aparute prin actiunea unui agent traumatic
(vulnerant) asupra cutiei craniene a creierului.
Clasificare:
I. In functie de comunicarea cu interiorul:
1. inchise – A. Comotia cerebrala
- B. Contuzia cerebrala
2. deschise
II. In functie de zona lezata
1. leziuni ale scalpului – escoriatii, echimoze, plagi
2. leziuni ale cutiei craniene – fracturi
3. leziuni cerebrale

1.A. COMOTIA CEREBRALA – se caracterizeaza dpdv clinic prin pierderea starii constienta imediat dupa traumatism,
reversibila, ce dureaza cateva minute, apare tahicardie, oscilatii ale tensiunii.
- poate fi: minora, moderata, severa.
Dpdv clinic pierderea starii de constienta 1-2h pana la coma, modificari de deglutitie, stop CR, modificari
oftalmologice (midriaza, mioza, nistagmus), semne neurologice (epilepsie, rigiditate musculara, varsaturi, ameteala,
cefalee, cresterea temperaturii)

2. TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE DESCHISE

- in functie de tesuturile implicate:
a) plagi nepenetrante (intereseaza numai tesuturile moi)
b) plagi penetrante (intereseaza craniul)
DILACERAREA – leziune dsitructiva cu liza substantei cerebrale produsa prin penetrarea unui obiect in creier cu
repercursiuni foarte grave
Dpdv clinic pierderea starii de constienta, stop CR, midriaza sau mioza, semen neurologice (rigiditate, epilepsie->
convulsii tonico-clonice), cresterea temperaturii, paralizii, tulburari de vorbire/vedere.

II.2. FRACTURILE CRANIENE

– fracturi ale calotei craniene: eschele (fragmente) osoase, depresii ale calotei, pierderi de sange sau LCR
- fracturi ale bazei craniului, pierderi de sange/LCR pe nas/gura/ureche, echimoze la nivelul pleoapelor, paralizii.

TRAUMATISMELE COLOANEI VERTEBRALE

produc leziuni grave, atat prin complexitatea lor, cat si prin complicatiile neurologice asociate
produse prin: - accidente rutiere
- la locul de munca
- arme de foc
CV este formata din 33/34 vertebre si intre ele – discuri intervertebrale; reprezinta organul axial al corpului, avand
curburi fiziologice, ce-i confera rezistenta.
SEGMENTUL DE MISCARE= SEGMENTUL MOTOR – este format din corpul vertebral (ce asigura statica si
transmiterea sarcinilor spre segmentele inferioare), discul intervertebral (elemental determinant al capacitatii de
miscare), articulatiile zigoapofizare (definesc axe de miscare si asigura producerea miscarilor de sustinere si
stabilitate), spatiul dintre procesele spinoase si transverse (determina/ limiteaza diferite tipuri de miscari), nervii
spinali (trec prin orificiile intervertebrale, intrand in componenta arcului reflex), muschii care deservesc un
segment.

MECANISMELE DE PRODUCERE A TRAUMATISMELOR

- hiperflexia – miscare de inclinare excesiva realizata anterior
- hiperextensia – miscare de inclinare excesiva realizata posterior
- forfecarea – mecanismul de translatie care deplaseaza in planuri paralele o vertebra de alta
- torsiunea – produce distorsionarea prin rotatie a segmentului motor
- compresiunea pura verticala – solicita in ax vertical elementele coloanei
- hiperflexia laterala - solicita segmentul fata de axul antero-posterior, rezultand inclinarea exagerata spre
stanga/dreapta
EXAMEN CLINIC
ANAMNEZA – pacient cooperant
- familia – apartinator/martor
EXAMEN FIZIC
- prezenta de TORTICOLIS- contractura exagerata a m. SCM – fixarea capului cu ambele maini sugereaza o leziune
cervicala
- pozitia inerta a membrului superior/inferior sugereaza – PARALIZIE
- incontinenta sfincteriana vezicala sau anala sugereaza – LEZIUNE MEDULARA CERVICALA foarte grava
- hipotensiune + bradicardie + hipotermie – LEZIUNE SEVERA A COLOANEI SI MADUVEI mai sus de T6
EXAMENUL LOCAL – reprezentand un examen neurologic:
1. Ex. Sensibilitatii – subiectiv – durere/ parestezie
- obiectiv – atingerea cu un obiect a anumitor zone, observandu-se reactia pacientului
 2. Ex. Motricitatii – motilitatea voluntara
- evidentierea fortei musculare
3. Ex. Functiilor Reflexe
A. Babinski- se trece un obiect ascutit pe marginea plantei, urmat de flexia halucelui
B. Oppenhind – extensia halucelui dupa apasarea crustei tibiale
C. Tripla rotatie – in leziunile de neuron motor central prin ciupirea pielii sau flexia uoltimelor 4 degete ale
piciorului, apare flexia piciorului pe gamba, a gambei pe coapsa si a coapsei pe abdomen
D. Socul spinal: pierderea reversibila a tuturor functiilor maduvei spinale
Clinic: paralizie totala a muschilor cu hipotonie accentuata, abolirea reflexelor cutanate, anestezii pentru toate
tipurile de sensibilitate, atonia vezicala si rectala, tulburari neurovegetative; ileus paralitic (oprirea miscarilor
peristaltice ale intestinului), disparitia secretiei sudorale, stenoza bronhopulmonara, tulburari trofice, escare
precoce.
E. Sindrom de leziune medulara completa – absenta functiilor motorii voluntare si a celor senzitive, distal de
nivelul injuriei. Prognosticul de recuperare este nul.
F. Sindrom de leziune medulara incompleta – persistenta unui grad functional >/< distal de nivelul injuriei.

CLASIFICAREA FRACTURILOR
1. Fracturile corpului vertebral – liniare, parcelare, cominutive, fracturi-luxatii
2. Fracturile arcului vertebral – pediculilor vertebrali, lamelor articulare, apofizelor spinoase, apofizelor transverse
Ex. de fracturi: dislocatia atlanto-occipitala, fractura cominutiva a atlasului, fractura de odontoida (apartine vertebrei
a 2a cervicale), fractura bipediculara a axisului, fractura traumatica a istmului axisului (fractura spanzuratilor), hernii
de disc traumatice

TRAUMATISMELE MEDULARE CERVICALE

- produc tetraplegie cu pareza m. respiratori
C4+C5 – tetraplegie cu pastrarea functiei respiratorii
C5+C6 – exista o crutare relativa a m. umerilor
C7 – cruta bicepsul, dar cu pareza extensiei degetelor si a pumnului
C8 – paralizia flexorilor degetului si a pumnului

TRAUMATISMELE MEDULARE TORACALE

- sunt cel mai bine localizate prin identificarea unui nivel senzitiv la nivelul trunchiului

TRAUMATISMELE MEDULARE LOMBARE

L2-L4 – paralizeaza flexia si adductia coapsei; pareza extensiei MI si la nivelul genunchiului abolirea reflexului rotulian
L5-S1 – paralizeaza miscarile piciorului si cele ale gleznei, flexia genunchiului si extensia coapsei; abolirea reflexului
rotulian

TRAUMATISMELE MEDULARE DE LA NIVEL SACRAT SI COCCIGIAN

A. Sindromul de con medular
- incontinenta urinara
- tonusul anal lax
- impotenta
B. Leziuni ale cozii de cal
- durere postero-inferioara severa
- pareza asimetrica a membrului inferior
- pierderea sensibilitatii

TRAUMATISMELE TORACICE
- Leziuni ale cutiei toracice si ale organelor intratoracice produse prin – accidente rutiere, accidente de munca,
agresiuni, cu un grad mare de mortalitate sau morbiditate.
Traumatismele toracice sunt mai rar singular, ele fiind mai frecvente sub forma politraumatismelor.
Clasificare:
I. INCHISE: - parietale (contuzii simple)
- luxatii (stern, coaste)
- endotoracice cu afectarea organelor cutiei toracice
- mixte
II. DESCHISE: - plagi toracice nepenetrante – fara leziuni ale seroasei
- --‘’-- --’’-- penetrante - fara/cu leziuni viscerale pleuro-pulmonare, cardio-pericardice, diafragmatice
- --"-- superficiale – piele, tesut subcutanat
- --“-- profunde – interpulmonare, pleura

Categorii de pacienti (dpdv clinic)

i) Cu traumatisme minore
ii) Cu semne vitale stabile
iii) Cu risc vital important

I.1. Contuzii toracice simple: compresiunea toracelui survine dupa aplicarea unei forte puternice, de scurta durata
asupra toracelui
Clinic: - durere la miscare/presiune
- echimoze/ hematoame
- revarsat Morel Lavallee (limfatic)
- ruptura musculara
2. Fracturi
- costale
Clinic – durere vie in punct fix
- crepitatii osoase
- miscare anormala la nivelul focarului de fractura
- sternale
Clinic – durere localizata, exacerbata de miscare
- echimoza precoce/tardiva
- deformare locala – la fracturile sternale cu incalecare
-Voletul toracic – fractura peretelui toracic cu miscarea anormala respiratorie, datorita rupturii a 2 sau > coaste
Clinic pacientul este palid, anxios reprezentand respiratie paradoxala (prognostic prost)

3. Contuziile toracice cu leziune pleuro-pulmonare

HEMOTORAXUL – acumulare de sange in cavitatea pleurala
Clinic: - Reducerea amplitudinii in cavitatea pleurala
- Matitate la percutie
- Murmur vezicular abolit
Clasificare – mic (150-300 ml), mijlociu (max 1500 ml), masiv (1500-3000 ml)
PNEUMOTORAXUL- patrunderea aerului in cavitatea pleurala
Clinic – dispneic,
- cianotic,
- agitat,
- hipersonoritate la percutie
- abolirea murmurului vezicular
- absenta vibratiilor vocale
- deplasarea matitatii cardiace
- turgescenta venelor jugulare
CHILOTORAXIA – acumularea limfei in cavitatea pleurala

4. Contuzia pulmonara – inundatia parenchimului pulmonar cu sange

Clinic – tuse
- expectoratie mucoasa cu striuri sangvinolente
- hemoptizie
5. Ruptura pulmonara – in traumatismele puternice, cand aerul din plamani nu iese datorita glutei inchise
Clinic – hemoptizie
- hemotorax

TRAUMATISMELE ABDOMENULUI
-se grupeaza in leziuni ale peretelui si viscerelor intraabdominale
CLASIFICARE
I. TIPURI
1. CONTUZIILE ABDOMINALE – leziuni: - parietale
- viscerale
- mixte
2. PLAGILE ABDOMINALE – nepenetrante
- penetrante
- perforante
II. MECANISME DE PRODUCERE
1. PERCUTIE (LOVIRE)
2. COMPRESIUNE (ZDROBIRE)
3. SUFLU DE EXPLOZIE
4. MECANISE COMPLEXE

1. In TRAUMATISMELE VISCERALE mai pot aparea smulgeri de pediculi vasculari

Dpdv anatomo-patologic – revarsatul serohematic Morel Lavallee
- hematom subaponevrotic
2. a. PLAGILE PARIETALE PENETRANTE
- eventratia posttraumatica (propulsarea unuia sau mai multor organe intraabdominale pe o cale (anatomica)
posttraumatica, insotite de peritoneu integru)
- evisceratia (idem eventratie, fara peritoneu integru)
b. PLAGILE PARIETALE NEPENETRANTE – leziuni viscerale care duc catre hemoperitoneu/ peritonita/
pneumoperitoneu, ambele ducand catre ABDOMEN ACUT.
ABDOMENUL ACUT - senzatia neplacuta de intensitate variabila ce rezulta in urma excitarii receptorilor
(peritoneului) de catre diversi stimuli care lezeaza sau ameninta cu distrugerea tesuturilor.
DUREREA poate fi:
- somatica – realizata prin fibrele mielinice
- durere acuta, insotita de tahicardie, midriaza si hiperglicemie
- realizata prin fibrele amielinice
- durere insidioasa, lenta, surda, insotita de bradicardie, miaza
- viscerala – se manifesta prin spasm, iritatie, inflamatie, tractiune, distensie
- mixta – cu elemente din ambele tipuri de durere
ABDOMENUL ACUT – sindrom clinic provizoriu impus de criza de timp, diagnostic al unei suferinte abdominale
acute, etiologic nedefinita, dar care impune un tratament chirurgical de urgenta pentru salvarea pacientului.
Examenul clinic
- pacientul este in suferinta, in pozitie antalgica (genu pectorala – pacientul protejeaza distensia peritoneului)
- durere spontana, care poate fi provocata de tuse, stranut, palpare, inspire profund

III. ANAMNEZA
- dureri epigastrice, nesistematizate, declansate de alimente iritante gastric (alcool, fructe, legume, sosuri)
suferinta de tip ulceros
- durere in hipocondrul drept  suferinta de tip biliar (bolnav supraponderal, durere cu caracter colicativ dupa
alimente – colecistokinetia, alimente grase)
- durere periombilicala (la pacientul cu suferinta cardiovasculara- varstnic)  infarct enteromezenteric  ischemie,
leziune, necroza, ocluzie intestinala (blocarea unei artere care iriga un segment al intestinului)
- durere in hipocondrul stang dupa traumatism moderat  ruptura splenica
- durere in hipogastru la femei cu semne fiziologice de sarcina  sarcina extrauterina, ruptura pelviperitonita
 IV. DUPA MODUL DE DEBUT AL DURERII
- brutala si continua, de intensitate mare:
- ulcer gastric duodenal perforat
- colecistita acuta perforate
- brutala, acuta, permanenta, de intensitate mare, socogena
- infarct enteromezenteric
- strangulari, valvulari (rasuciri) de anse
- brusca, intermitenta, pulsatila:
- colica: renala, biliara, intestinala
- progresiva, dar continua, cu usoare oscilatii de intensitate
- apendicite
- pancreatite acute
- colecistita

V. UNDE A INCEPUT?
- durerea poate incepe intr-un punct (organul afectat), apoi poate fi migratorie, cu schimbarea sediului
- durerea generalizata
Ex. in apendicita acuta, durerea incepe in epigastru, iar mai tarziu se localizeaza in fosa iliaca dreapta.

VI. LOCALIZARE
- Punct fix (pacientul arata cu degetul) PERFORATIE
- Difuz (pacientul arata cu palma) INFLAMATIE

VII. CE A DECLANSAT DUREREA?

- Alimente colecistokinetice, grasimi, sosuri, alcool (COLECISTITA, alcool-PANCREATITA)
- Alimente cu mult reziduu celulozic (VOLVULUS)

1. INSPECTIA
– aspectul abdomenului – proeminent (tumoare)
- etalat (ascita)
- meteorizat (ocluzie)
- nu/ participa la miscarile respiratorii (pacientul ocluziv respire mai mult thoracic, protejeaza distensia peritoneului)

2. PALPAREA
- examinam punctele herniare
- depistam: - existenta unor formatiuni tumorale
- colectiile lichidiene
- apreciem tonicitatea peretelui, care poate fi – suplu (permite palparea)
- apasarea musculara (atingere  conectarea musculaturii reflexe)
- contractura de lemn

3. PERCUTIA
- semnul lui Mendel – accentuarea durerii la percutie
- disparitia matitatii hepatice: pneumoperitoneu, perforatii de organe cavitare
- timpanism accentuat (hipersonoritate), ocluzia intestinala
- matitatea deplasabila: ascita, hemiperitoneu masiv (semnul valului)

4. AUSCULTATIA
- accentuarea zgomotelor intestinale: subocluzie
- diminuarea zgomotelor intestinale: peritonita localizata
- absenta zgomotelor intestinale: paralizia fibrelor musculare (silentium abdominalae) (lupta cu obstacolul=oboseala,
prezenta germenilor = prin toxicitate: pareza)
TUSEUL -vaginal
- rectal
- impastarea Douglasului – locul in care peritoneul parietal se rasfrange in hipograstru, intorcandu-se spre interior 
locul cel mai decliv al abdomenului
 acumulare de lichide + durere – “tipatul Douglasului”

EXAMENE PARACLINICE:
- Laborator – leucocitoza, anemie (hemoragie abdominala), amilaze crescute (produse de pancreas)
- Radiografie
- Ecografie
- Endoscopie
- CT
- RMN