UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA

COLEGIUL DE BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE

Curs 4 – INFLAMAŢIA
DISCIPLINA MORFOPATOLOGIE/ ANATOMIE PATOLOGICA

SL.Dr. Ionut Poinareanu

1
 GENERALITATI
DEFINITIE ŞI ETIOLOGIE

Inflamaţia (flamma = flacăra) este răspunsul direct al ţesuturilor vascularizate la

agresiuni interne si externe:
 infecţii microbiene,
 agenţi chimici,
 agenţi fizici:
– diferenţe de temperatură,
– electricitate,
– iradiere,
– factori mecanici
 ţesut necrotic
 reacţii imune
 hipersensibilitate la complexe imune
 reacţii autoimune.
 Orice organ si ţesut este susceptibil la inflamaţie, gradul si natura acesteia
fiind in funcţie de:
 bolnav (starea de sănatate, de nutriţie, de imunitate)
 de natura si severitatea noxelor.

2
 GENERALITATI
Avantajele inflamatiei

1. localizează şi izolează agresiunile tisulare, protejând

astfel ţesutul sănătos vecin;
2. neutralizează şi inactivează substanţele toxice
produse de factori umorali şi de enzime;
3. distruge (Iimitează) creşterea micro-organismelor
infecţioase;
4. prepară aria tisulară pentru vindecare si reparare,
eliminând ţesuturile devitalizate şi resturile celulare.

3
 GENERALITATI
Dezavantajele inflamaţiei

1. durerea şi edemul asociate inflamaţiei dau diferite grade de

incapacitate morfologică şi funcţională;
2. poate duce la rupturi de organe (apendicită perforată), hemoragii
(mărirea granulomului tuberculos) etc.
3. formarea de ţesut cicatriceal excesiv, cu aderenţe, contractură,
formare de cheloid;
4. formarea de fistule: abdominale, perirenale, bronhopleurale, cu
empiem pleural;
5. se poate propaga prin distrugerea ţesutului sănatos vecin;
6. leziunile produse de inflamaţie pot duce la dezvoltarea altor leziuni
inflamatorii: glomerulonefrită, artrită, reacţii alergice (bronşita
alergică), miocardită, encefalită.

4
 Celulele participante la inflamaţie

I. Polimorfonucleare neutrofile
II. Polimorfonucleare bazofile
III. Polimorfonucleare eozinofile
IV. Mastocite
V. Macrofage
VI. Limfocite

5
 I) Polimorfonuclearele neutrofile (PMN)

- sunt celule predominante in

inflamaţia acută, fiind
responsabile pentru
leucocittoza care apare in
perioada "in crisis" a infecţiilor
acute.
Morfologie
- leucocite granulare cu
• nucleu multilobat
• granule fine citoplasmatice
care se coloreaza utilizând
coloranţi neutri

6
 II) Polimorfonuclearele bazofile (PMB)

Morfologie
• conţin granule bazofilice (in coloratia Wright),
• sunt încărcate cu histamină, heparină şi mediatorii
chimici ai anafilaxiei cu reacţie lentă (SRS-A → slow
reacting substance of anaphylaxis) cum sunt
Ieucotrienele: C4, D4, E4.
Funcţii
1. Au rol în hipersensibilitatea de tip I
(hipersensibilitate imediată, mediată cu IgE);
2. produc reacţie anafilactică la persoanele
susceptibile, prin eliberarea de histamină şi alte
substanţe vasoactive din granulele bazofilice
3. au rol şi în tipul IV de hipersensibilitate
(hipersensibilitate întârziată) – ex: în dermatita de
contact.

7
 III) Polimorfonuclearele eozinofile (PME)
Morfologie:
 au nucleul bilobat “în desagă”
 granulele citoplasmatice
 sunt portocalii în coloraţia Romanovsky şi
roşu-orange în coloraţia cu eozină
 conţin enzime hidrolitice (histaminaze,
care inactivează histamina, şi arilsulfataza
B, care inactivează mediatorii chimici ai
anafilaxiei cu reacţie lentă SRS-A) şi o
proteină bazică majoră puţin înţeleasă
(toxică pentru paraziţi);
 distribuţia este fie în sângele periferic, fie apar
în ţesuturi în reacţii de hipersensibilitate, în
alergii şi infecţii parazitare.

Functii
1. au capacitatea de a elibera un factor chemotactic eozinofil (ECF) de tip IgE (sintetizat
şi de mastocite) cu rol în anafilaxie;
2. Au capacitatea de fagocitoză (funcţie minoră).
8
 IV) MASTOCITELE

Seamănă cu polimorfonuclearele bazofile

(PMB) ca structură şi funcţie.
PMB-urile sunt prezente predominant în
sângele periferic şi la locul inflamaţiei, în
timp ce mastocitele se găsesc în ţesutul
conjunctiv, “închizând" mici vase sanguine
Morfologie: conţin numeroase granule, colorate
metacromatic cu coloranţi bazici, acestea
eliberând histamina, heparina, mediatorii
chimici ai anafilaxiei cu reacţie lentă (SRS-A)
în tipul I de hipersensibilitate (asemenea
granulelor de PMB ) şi factorul chemotactic
eozinofil (ECF)
Functii: eliberarea de histamină sub acţiunea
agenţilor care determina inflamaţii (factori
fizici, medicamente, componente ale
complementului - C3a, C5a, proteine
cationice etc.).

9
 V) MACROFAGE
Sistemul de fagocite mononucleare sau sistemul macrofagic-monocitic, sau sistemul
reticuloendotelial este o reţea extinsă de macrofage în tot organismul.
Morfologie - componentele celulare includ:
 macrofage alveolare pulmonare
 macrofage pleurale si peritoneale,
 celule Kupffer,
 histiocite din ţesutul conjunctiv mezenchimal,
 macrofage mezangiale renale,
 macrofage fixe şi mobile în limfoganglioni, splină sau în măduva osoasă.
 Macrofagele tisulare se dezvoltă din monocitele care părăsesc sângele periferic atunci
când este nevoie.
 Monocitele derivă din precursori ai măduvei osoase.
Funcţii
1) Fagocitoza noxelor din ţesuturi (microorganisme, resturi necrotice etc.) şi rol în
distrugerea celulelor tumorale
2) Funcţia imună
3) Funcţia secretorie
4) Funcţia de vindecare si reparare:

10
 VI) Limfocitele
Consideratii generale:
– Limfocitele si toate derivatele lor se gasesc in toate tesuturile,
in toate tipurile de inflamatie, in special dupa agresiunea acuta
a PMN –urilor.
– Toate limfocitele deriva din celulele stem din maduva osoasa.
Celulele stem se diferentiaza in limfocite la nivelul organelor
limfoide primare (timus, maduva osoasa). De aici, migreaza pe
cale sanguina spre organele limfoide secundare ( splina,
limfoganglioni si centrii germinativi limfatici din tot corpul:
inelul Waldayer, placile Peyer, apendice).
Tipuri de limfocite
1. Limfocite B
2. Limfocite T
3. Limfocite nude – sunt limfocite citotoxice fara a avea criterii de
diferentiere in LB sau LT.
11
 CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
I) Clasificarea din punct de vedere etiologic
II) Clasificarea din punct de vedere al evolutiei
III) Clasificarea din punct de vedere morfologic

I) Clasificarea din punct de vedere etiologic

1. Inflamatii nespecifice – leziunile sunt asemantoare indiferent de agentul etiologic
2. Inflamatii specifice – aspectele macroscopice si microscopice difera pentru agentii etiologici,
realizand un tablou caracteristic util pentru diagnostic, nefiind nevoie de a evidentia agentul cauzal:
TBC, sifilis, inflamatii virale, rabie, citomegalovirus, herpes, inflamatii microbiene- tularemie,
bruceloza
II) Clasificarea din punct de vedere al evolutiei
1) Inflamatii acute
• sunt de la inceput sub actiune microbiana;
• infiltratul inflamator este format din PMN-uri si fibrina.
• evolutia este scurta, se termina de obicei cu "restitutio ad integrum",
• puroiul :
 poate fi expulzat, se desica (cade crusta),
 poate fi limitat de o membrana (abces)
 difuzeaza in tesutul conjunctiv lax (flegmon),
 poate persista (sechestru in osteomielita).

12
 CLASIFICAREA INFLAMATIILOR

2) Inflamatii subacute:
• clinic, aspectul este mai sters.
• infiltratul inflamator este format din PMN-uri, limfocite, plasmocite;
• poate avea acest aspect de la inceput sau se transforma in inflamatie purulenta.
Exemplu:
1. epididimita gonococica - initial este o uretrita, apoi o inflamatie a epididimului care
nu are de obicei importanta clinica, prezentand asociere de PMN-uri si plasmocite;
2. salpingitele (probabil gonococice) au spre extremitatea distala infiltrat predominant
acut, iar proximal o predominanta cronica, cu plasmocite;
3. inflamatiile micotice se asociaza de obicei cu infiltrat de tip subacut.

3) Inflamatii cronice
• infiltratul inflamator este format din limfocite, plasmocite, histiocite, macrofage,
celule epitelioide, celule gigante de corp strain, multinucleate;
• simptomatologia clinica este mult redusa,
• evolutia este indelungata

13
 Clasificarea inflamatiilor din punct de vedere morfologic
• Inflamatii predominant exsudative:
- predomina exsudatul cu PMN-uri;
- evolutia este acuta: inflamatia seroasa, inflamatia fibrinoasa, inflamatia purulenta
sau inflamatia hemoragica;
- etiologia este predominant bacteriana, cu evolutie nespecifica.
• Inflamatii predominant alterative:
– predomina leziunile distrofice, alterative, necrozante;
– evolutia poate fi acuta, subacuta sau cronica;
In functie de etiologie
1. inflamatii nespecifice
2. inflamatii specifice grave:
 inflamatia catarala,
 inflamatia necrotizanta,
 inflamatia gangrenoasa (putrida)
 inflamatia ulcerativa.
• Inflamatii predominant proliferative:
o predomina tesutul de granulatie
o evolutie:
 cronica nespecifica sau cu specificitate limitata, sau
 inflamatie cronica de corp strain, specifica.
14
 Nomenclatura

 Sufixul "ita" denumeste o inflamatie acuta;

 Sufixul "oza" denumeste o -
 inflamatie cronica (tuberculoza)
 distrofie pura sau degenerescenta (miocardoza)

► Mai exista termeni consacrati, mai putin corecti, dar larg utilizati:
 angina,
 pneumonie,
 pleurezie,
 rinita,
 furuncul,
 abces,
 flegmon,
 empiem.
15
 INFLAMATIA ACUTA

Definitie
Inflamaţia acută reprezintă o creştere bruscă a circulatiei si celularitatii cu
ajutorul unei varietati de mediatori chimici, in urma actiunii directe a unor
factori externi sau interni.
Fiziopatologie
Procesele dezvoltate in inflamatia acuta sunt, in ordinea aparitiei:
1. vasodilatatia, care produce caldura locala si congestie;
2. cresterea permeabilitatii vasculare, care produce edem local;
3. influx de polimorfonucleare neutrofile;
4. influx de monocite - macrofage;
5. fagocitoza;
6. eliberarea de enzime intracelulare din fagocite.

16
 Inflamatia acuta Inflamatia acuta - formarea timpurie a exudatului
Modificari vasculare timpurii F – fibrina; N- neutrofil
(N- neutrofile)

17
 Inflamatiile acute

Semnele cardinale clasice ale inflamatiei (descrise de Celsus):

1. caldura locala(calor),
2. congestie (rubor),
3. tumefiere (tumor),
4. durere (dolor),
5. tulburari in functionalitate (functio laesa).

Clasificare
► Exista patru tipuri majore de exsudat in inflamatia acuta, in functie de agentul etiologic si
structura tesutului in care se dezvolta procesele inflamatorii:
1. seros,
2. fibrinos,
3. purulent,
4. hemoragic
► Exista si forme de trecere sau predominant alterative.

18
 Inflamatia seroasa

 Reprezinta etapa initiala a tuturor inflamatiilor exsudative

 Caracteristic - continutul apos: este redus cantitativ ca celularitate si proteine fata
de continutul altor tipuri de exsudat.
 se gaseste:
– in special , in tesutul conjunctiv (Iichid fara structura, colorat palid cu eozina,
care dilacereaza fibrele conjunctive formand flictene, bule in arsura cutanata
de gradul II);
– pe seroase (in cavitatile naturale lichid serocitrin in pleura, pericard,
peritoneu, efuziuni articulare si fluid spinal)
– pe mucoase (catarul seros din rinite).
poate fi exemplificat si prin fluidul din arsuri de grad secundar, cutanate.
 Evolutia inflamatiei seroase poate fi :
 fie "restitutio ad integrum",
 fie spre inflamatia serofibrinoasa
» in cadrul colectiilor de lichid la nivelul cavitatilor seroase,
» in lichidul serocitrin, apar depozite de fibrina, galbuie
19
 Exudatul (inflamatia) catarala

Definitie
Reprezinta o forma de pasaj intre inflamatiile predominant exsudative si cele
predominant alterative, deoarece in exsudat se intalnesc si celule
epiteliale descuamate din mucoase;
Caracteristic - continut inalt de mucus;
• alterarea epiteliilor cu descuamarea lor,
• prezenta de exsudat (seros, seromucos, mucopurulent),
• in corion: edem, vasodilatatie si infiltrat inflamator.
Exemple:
1. rinite alergice
2. bronsite
3. enterite toxice (dupa actiunea arsenicului, mercurului sau a vibrionului
holeric); diareea apoasa este severa, bolnavul putand sa decedeze ca
urmare a pierderilor masive si brusc instalate de Iichide si de potasiu;
hidratarea bolnavului se poate face si pe cale orala

20
  Inflamatie acuta
pulmonara- pneumonie
lobara
F- fisura interlobara; in
stanga – tesutul pulmonar
prezinta obliterarea spatiilor
alveolare de catre celule
inflamatorii, in special
neutrofile, si fibrina; in
dreapta fisurii interlobare
prezinta modificarile
caracteristice ale inflamatiei
acute timpurii – exudat seros
in alveole

Inflamatia catarala- alveolita catarala

(exudat seros cu celule epiteliale
descuamate) HE x 10
21
 Inflamatia fibrinoasa
• Definitie
este caracterizata de mari cantitati de proteine (albumina, fibrinogen) din
plasma, cu depozite vizibile de coaguli de fibrina.
• Macroscopic,
aspectul este comparat cu "Iimba de pisica", "tartina cu unt desprinsa de
cealalta felie", prin prezenta depozitelor albicioase depuse neregulat si
aderente.
• Microscopic,
- la coloratia uzuala HE, aspectul este al unei retele fine, slab acidofila.
• Examenul de microscopie electronica evidentiaza structuri fibrilare cu
striatii transversale si periodicitate coaxiala (diferenta fata de fibrele de
colagen).
• Evoluţie: coagulul exsudat :
o se poate resorbi,
o se poate organiza (aparitia de tesut de granulatie) si formarea de
cicatrice consecutiva
22
 Inflamatia fibrinoasa – pleurezie serofibrinoasa
(aspect macroscopic – depozite fibrinoase cenuşii albicioase
la nivelul pleurei )

Pleurită fibrinoasă (aspect microscopic)

Distrugerea masivă a celulelor mezoteliale în zonele
cu depozite de fibrină. Ţesutul conjunctiv
submezotelial este acoperit de un strat de dimensiuni
variabile de fibrină

23
Pericardită fibrinoasă – aspect macroscopic
Depozite de fibrină cenuşii-albicioase la nivelul
epicardului

Inflamatie fibrinoasa- pericardita acuta 

Ex- exudat; P- pericard; My- miocard; F- tes. Adipos
pericardial

24
 Localizarile inflamatiei fibrinoase
1) pe seroase:
• pleurezie fibrinoasa tuberculoasa,
• pleurezie fibrinoasa uremica cu germeni piogeni,
• pleurezie parapneumonica, metapneumonica, cu germeni piogeni,
• pericardita fibrinoasa reumatismala, tuberculoză, uremica,
• peritonita fibrinoasa (in jurul unor organe abdominaIe inflamate: colecistita,
apendicita), avand scopul de a impiedica extinderea inflamatiei spre marea
cavitate.
2) la nivelul alveolelor pulmonare in pneumonii bacteriene:
- initial se produce o alveolita serofibrinoasa cu retea laxa de fibrina care umple
spatiile alveolare (prehepatizatie);
- apoi in ochiurile retelei sunt exsudate, hematii (faza de hepatizatie rosie sau
alveolita fibrino-hemoragica), apoi PMN-uri (faza de hepatizatie cenusie sau
alveolita sero-fibrinoleucocitara).
3) La nivelul mucoaselor se exemplifica doua varietati inflamatorii exsudative
fibrinoase :
I. difteria
II. dizenteria

25
← Pulmon -
hepatizatie rosie
aspect macroscopic
Plămân de culoare
brun-roşiatică, de
consistenţă uşor
crescută,
asemănător
ficatului.

Pulmon→
Hepatizatie cenusie
La secţionare
plămânul prezintă
zone de culoare
cenuşie

← Pulmon –stadiul
de hepatizatie rosie
(HE)x 75
Hiperemie la nivelul
microvascularizaţiei
alveolare, cu apariţia
unui exudat
serofibrinos

26
 Pneumonie lobara faza de hepatizatie
cenusie 
Pulmon→Stadiul de hepatizatie cenusie
C- capilare dilatate
Depozite de fibrină la nivelul alveolelor
M- macrofage;
Spatiul alveolar ocupat de un exudat
inflamator bogat in neutrofile

27
 Inflamatia fibrinoasa
Dizenteria bacilara
este localizata pe ileonul terminal si colon;
Macroscopic
La nivelul intestinului se produce un exudat fibrinos la suprafata mucoasei , asociat cu necroza
straturilor superficiale ale mucoasei. Se formeaza astfel membrane fine , neregulate , de
culoare galbuie initial, cu aspect de "pudrat de talc", mai tarziu verzui-murdare datorita
imbibitiei cu bila si care, prin detasare, lasa ulceratii superficiale.
 aspectul tipic de inflamalie ulcerativa se caracterizeaza prin
– zone de eroziune cu contur neregulat,
– fundul de culoare rosie
– marginile albicioase acoperite de fibrina.
Exudatul din dizenterie se deosebeste de cel din difterie doar prin abundenta fibrinei.
Microscopic este acelasi aspect de exsudat fibrinos, descris anterior

 Inflamatia necrotica
 este o particularitate a inflamatiei fibrinoase;
 se produce fibrina in exces, epiteliile se necrozeaza si tesutul modificat se elimina rezultand
ulceratii;
 etiologia poate fi:
o bacteriana bacilul dizenteric
o ingerarea de substante caustice acide  Ieziuni in esofag si stomac.
28
 Inflamatia purulenta
(piogenica, supurata)

Definitie
- prezenta exudatului purulent
Macroscopic
 lichidul are consistenta si culoare variabila in functie de agentul patogen:
 puroiul pneumococic este bine legat, verzui;
 puroiul stafilococic este galbui, usor filant (curge usor);
 puroiul streptococic este cenusiu, murdar, grunjos etc.
Microscopic
 puroiul contine mari cantitati de:
– PMN-uri,
– piocite  globule de puroi, provenite din PMN-uri lipsite de nucleu, cu
prezenta de lipide si glicogen intramembranar,
– detritus necrotic
– colonii microbiene.

29
 Inflamatia purulenta – meningita acuta
Ex- exudat cu numeroase neutrofile; B- creier; A-
arahnoid
30
 Inflamatia purulenta

Etiopatogenie
- infectiile microbiene pot avea poarta de intrare cutanata,
mucoasa, germeni vehiculati prin sange (bacteriemie,
septicemie).
- exemplu  la abcesele renale germenii ajung in glomeruli
evidentiindu-se mici focare circumscrise: abcese,
predominant in corticala (puncte galbene inconjurate de
lizereu congestiv aparent si eventuala supuratie - abcese de
eliminare liniare pe traseul tubilor renali).
 Exsudatul purulent evidentiaza colectii de aspect:
1. in tesuturi solide colectii circumscrise de exudat - abces,
2. in cavitati - empiem,
3. colectii difuze flegmon.
31
 Inflamatia purulenta
Abcesul
Bacteriile piogene realizeaza abcese prin diseminare de tip bacteriemic (septicemie),
trombi septici, de la plagi infectate si mai rar, pe calea foliculilor pilosi sau furunculoza.
Etiopatogenie:
• puroiul atrage PMNuri, cantitatea de puroi determinand presiuni in tesuturile din jur: se
produc leziuni distrofice in tesuturile vecine prin compresie si prin factori toxici. Afluxul
PMN-urilor reprezinta un masiv "manson" in jurul abcesului, cu aparitia membranei
piogene, care nu este o realitate anatomica, deoarece nu este generatoare de puroi.
Deoarece membrana nu este generatoare de puroi (piogen: pia = puroi; gens-genesis = a
forma).
• La periferie se constituie o reactie fibroblastica ("membrana") uneori realizandu-se
inchistarea (retea de fibrina si leucocite, avand la exterior tesut de granulatie,
Evolutia abcesului:
 tendinta naturala este de fistulizare, datorita:
– cresterii tensiunii in interiorul abcesului
– cresterii produselor rezultate din distructia celulelor si a afluxului de lichide in abces.
 Inchistarea abcesului reprezinta constituirea unei capsule periferice prin transformarea
colagena a membranei piogene cu formarea unei cicatrici.
 Marimea abcesului variaza de la cativa milimetri (microabcesele din fundul glandelor
Lieberkuhn) pana la cativa centimetri (10- 12 cm in abcesul hepatic).
32
 Inflamatia purulenta
Abcesul
Abcesul hepatic
- germenii piogeni ajung:
1. pe calea arterei hepatice  abces periferic sub capsula Glisson, de obicei mare, fara
membrana piogena.
2. pe calea venei porte  abcese Chauffard sau ficatul “in burete", abcese multiple inconjurate
de membrana piogena
3. prin caile biliare  puroiul are o tenta verde, cu membrana piogena
Abcesul renal
pot exista microabcese subcapsulare sub forma de mici pungi cu puroi pe suprafata renala. Acestea
pot conflua, dand abcese perirenale subcapsulare, care pot depasi capsula constituind abcesele
paranefritice.
Abcesele cerebrale pot fi:
1. unice -focare de vecinatate datorate sinuzitelor sau otomastoiditelor
2. multiple (septicemice) care obisnuit difuzeaza in leptomeninge.
Abcesele osoase pot fi:
1. subperiostale
2. endosoase in cavitatea medulara, de obicei, posttraumatic.
Supuratia osoasa apare pe seama exsudatului inflamator, care da si o compresie pe vase cu necroza
osoasa; fragmentul osos, denumit "sechestru", pierde legatura cu osul, unde se dezvolta cavitatea
purulenta. Sechestrul pluteste in masa de puroi si se asociaza frecvent hiperostoze si perforatii in
periost, pe unde se scurge puroi sau apar scurgeri de puroi doar sub forma unor pustule.
33
 Inflamatia purulenta
Flegmonul
Definitie
este o colectie purulenta difuza care se extinde deoarece agentul cauzal este foarte
virulent si tesutul din jur opune o rezistenta slaba pe seama componentei
predominante a tesutului lax sau adipos (flegmonul planseului bucal, flegmonul
periamigdalian, flegmonul fesier) sau in jurul unor organe (apendicita flegmonoasa,
colecistita flegmonoasa, gastrita flegmonoasa etc.).
Procesul ulceros si flegmonos porneste de la mai multe puncte ale mucoasei, de la
nivelul criptelor mucoasei prin necroza epiteliala si reactie inflamatorie
fibrinoleucocitara.
Macroscopic
Ex. → apendicita acuta flegmonoasa este caracterizata de:
• apendice tumefiat cartonat, rosu, acoperit de depozite albe de fibrina;
• mezoapendicele are edem si desen vascular accentuat;
• mucoasa este foarte congestiva, groasa, presarata cu ulceratii cu fundul plat;
• cavitatea apendiculara este ocluzata de coproliti sau samburi de fructe care sunt la
originea ulceratiilor prin compresie sau prin retentia secretiilor la acest nivel.
Microscopic se constata o reactie inflamatorie cu PMN si piocite care diseca in totalitate
peretele apendicelui

34
 Apendicita acută flegmonoasă
Aspectul microscopic evidenţiază ulcerarea epitelului mucoasei, pe zone
întinse acoperite de depozite de fibrină şi PMN-uri. Un infiltrat inflamator
acut bogat în PMN-uri străbate toate tunicile parietale (pe care le dislocă
pe alocuri) până la nivelul seroasei care pe anumite porţiuni este acoperita
de depozite de fibrină cu PMN-uri.

35
 Empiemul
-Este o forma speciala de inflamatie
purulenta a cavitatilor naturale:
piosalpinx, empiem apendicular,
empiem pleural, peritonita cloazonata,
in firidele parietocolice, in regiunile
subhepatice,
-apare cand inflamatia unui organ
determina o reactie locala ce limiteaza
procesul inflamator
Empiem pleural
Colecţie purulentă la nivelul spaţiului pleural

36
 Inflamatia hemoragica

Este caracterizata de un exsudat hemoragic care apare in inflamatii cu leziuni

vasculare grave si este format din fibrina si hematii in cantitate mare;
- pe reteaua de fibrina apar hematii – milioane si leucocite mii);
- apare in:
1. inflamatia virala gripala,
2. in bacteriemia carbunoasa pulmonara (dalac sau antrax),
3. pesta pneumonica,
4. leptospiroze etc.

Inflamatie hemoragica a Pneumonie hemoragica

cortexului adrenal
37
 Inflamatia gangrenoasa

- este data de germeni anaerobi sau facultativi anaerobi (streptococi in

endometrite post-abortum sau post-partum), cu descompunerea
componentilor tisulari, antrenand un miros fetid caracteristic in pulpita
dentara sau gangrena pulmonara.
- exsudatul si produsul de necroza completa este inegal, astfel incat
resturile tisulare seamana cu niste zdrente.
• Macroscopic
- exsudatul care lizeaza apare negru albastrui (sange modificat);
- la nivelul plamanului diagnosticul de gangrena pulmonara se pune cand
in sputa apar resturi de fibre elastice;
→ asocierea cu fuzospirilari da "noma" sau gangrena obrazului.

38
 Inflamatie gangrenoasa musculara
Inflamatia este limitata intr-un singur
compartiment muscular (1), in rest
musculatura este intacta

39
 Inflamatiile alterative

 însotesc uneori inflamaţiile exsudative sau proliferative.

Diferiţi agenţi etiologici (fizici, chimici, biologici) produc
tulburări ale metabolismului tisular, cu apariţia unor procese
alterative în ţesuturi sau organe (miocard,ficat, rinichi, sistem
nervos) reprezentate prin distrofii protidice, lipidice, glucidice
etc, la care pot ajunge până la stadiul de necroză.
 se pot întâlni în:
o inflamatii catarale acute
o angine ulceronecrotice,
o inflamatii gangrenoase,
o necroza din TBC,
o sifilis

40