ELABORAREA METODICĂ Nr.

Tema: Morfologia funcțională a ATM

ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Elementele componente ale ATM.

Articulația temporo-mandibulară (A.T.M.) este pară, uneşte mandibula cu osul temporal și
face parte din articulatiile complicate. Este cea mai evoluată și complexă articulație a
organismului, cu mobilitate dublă, în două etaje, care recepționeaza indirect dar continuu
presiunile ocluzale. Contribuie la îndeplinirea funcțiilor sistemului stomatognat : masticația,
fonația, funcția ocuzală și mimică. Prezintă o articulaţie elipsoidală, combinată şi datorită
discului articular este şi complexă. Este formată de următoarele suprafeţe osoase: faţa
articulară a condilului mandibulei şi fosa mandibulară cu tuberculul articular al temporalului.
Ea este compusă din următoarele elemente de bază:
Elemente craniene:

 fosa articulară;
 tuberculul articular;

Elemente mandibulare:

 condilii articulari;

Elemente comune:

 discul articular (meniscul);

 capsula articulară;
 ligamente articulare.

2. Condilii articulari. Caracteristica.

Apofizele condilare articulare ale mandibulei sunt formaţiuni asemănătoare cu doi cilindri
situaţi în plan transversal, suprafaţa cărora este acoperită cu cartilagiu. Această suprafaţă
poartă denumirea de suprafaţă articulară a condilului articular, având la adulţi o lungime de
18—21 mm în sens transversal şi 8—9 mm în sens sagital. La adulţi, în condiţii normale, când
sunt prezenţi cel puţin dinţii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupă în fosele
articulare aşa o poziţie că numai porţiunea anterioară a lor contactează cu tuberculul articular.
Această situare a condililor articulari nu permite transmisia presiunii asupra bolţii fosei
articulare, care este prezentată de o plăcuţă osoasă subţire ce separă articulaţia de cavitatea
craniului. Pierderea dinţilor laterali, sau alte stări patologice, duc la schimbarea poziţiei
condililor articulari, ei deplasându-se în sus şi posterior, provocând deseori dureri ca urmare a
acţiunii presiunilor asupra acestor ţesuturi şi asupra regiunii unde este situat fascicolul
neurovascular. Iată de ce confecţionarea protezelor dentare prevede nu numai restabilirea

1
morfologică a coroanei şi a integrităţii arcadelor dentare, dar şi respectarea unor particularităţi
care condiţionează poziţia condililor articulari în fosele articulare.

3. Fosa articulară. Caracteristica.

Fosa articulară sau cavitatea glenoidă această formaţiune este situată pe osul temporal, are o
formă elipsoidică şi este formată dintr-o zonă convexă numită tuberculul articular şi o zonă
concavă numită cavitate (fosă) articulară sau glenoidală. Anterior, fosa articulară mărgineşte
cu tuberculul articular, posterior — cu planul timpanic, interior — cu processus sphenoidalis,
exterior — cu processus posterior al osului zigomatic, iar superior mărgineşte cu o plăcuţă
osoasă subţire, care formează bolta ei şi separă cavitatea articulară de cutia craniană.
Porțiunea anterioară:

 este intracapsulară;
 este situată pe fața inferioară a osului timpanal;
 acoperișul fosei este subțire, uneori transparent, de 1-3 mm.
Porțiunea posterioară:

 este extracapsulară;
 este formată de fața anterioară a osului timpanal;
 formează peretele anterior al conductului auditiv extern

4. Tuberculul articular. Caracteristica.

Tuberculul articular- este alcătuit dintr-o suprafaţă articulară distală, numită şi pantă
posterioară a tuberculului, pe care condiul articular se deplasează când se efectuează mişcări
ale mandibulei, şi din aşa-numita muchie a tuberculului care limitează deplasarea sagitală a
condiului articular. Forma şi gradul de pronunţare ale tuberculului articular variază. Forma lui
într-o anumită măsură depinde de tipul de ocluzie. Gradul de pronunţare a tuberculului
articular depinde de asemenea de factorul functional. Astfel la folosirea alimentelor aspre
predomină deplasările mandibulei în plan transversal, ceea ce nu permite o dezvoltare
pronunţată a tuberculului articular, iar folosirea alimentelor care nu solicită aplicarea unei
forte mari în timpul masticaţiei contribuie la crearea unei forme abrupte a tuberculului.

5. Discul articular. Caracteristica.

Discul sau meniscul articular- prezintă o formaţiune alcătuită din ţesut conjunctiv şi situată
între condilul articular şi fosa articulară. Discul articular are două suprafeţe: superioară, cu un
relief a convex-concav şi inferioară cu relief concav, din care cauză cea mai mică grosime
discul o are în regiunea centrală. De marginea discului inseră capsula articulară. Discul
articular subîmparte cavitatea articulară în două etaje: anterior superior şi inferior posterior,
care pot fi considerate ca două articulaţii separate, dar nu independente. De disc inseră
porţiunea superioară a muşchiului pterigoidian extern, ceea ce-i permite să se deplaseze
împreună cu apofizele condililor articulari ai mandibulei.

2
Funcțiile meniscului:

1. rol mecanic - se adaptează formelor suprafețelor articulare, asigurând protecția și

amortizarea forțelor masticatoare;
2. rol proprioceptiv - prin mecanoreceptorii de la acest nivel declansează diferite reflexe
neuro-musculare;
3. rol morfogenetic - în modelarea condilului mandibular.

6. Capsula articulară. Caracteristica.

Capsula articulară- această formaţiune este alcătuită din ţesutul conjunctiv, are formă conică,
cu baza mare spre craniu şi vârful la nivelul colului condilian. Este subţire, alcătuită din
colagen alb şi prezintă în interior o membrană sinovială. Membrana sinovială căptuşeşte doar
faţa internă a capsulei, nu acoperă suprafeţele osoase articulare şi nici meniscul. Aceasta
delimitează cavitatea sinovială, plină cu lichid sinovial. Capsula articulară are dimensiuni
relativ mari şi este extensibilă, ceea ce permite deplasări considerabile ale condililor articulari
în timpul mişcării mandibulei.

Inserția superioară- începe de la nivelul mărginii anterioare a condilului temporalului,

posterior în spatele cavității glenoide, anterior scizurii lui Glasser și lateral pe tubercului și
rădăcina laterală a zigomei, medial de spina sfenoidului.
Insertia inferioara- pe colul condilului mandibulei,anterior imediat lângă cartilajul articular,
posterior la 4-5mm distanta.
Suprafața internă: aderă la menisc și împarte articulația într-o porțiune supra-meniscală și
sub-meniscală.
Capsula este formată din fibre conjunctive dispuse longitudinal, fibrele scurte se termină pe
menisc, fibrele lungi se întind de la temporal la condilul mandibulei.
◆pe fața anterioară a capsulei se inseră fibre din m. pterigoidian lateral;
◆pe fața posterioară se găsesc fibre ce pleacă de la scizura lui Glasser, aderă la fața
posterioară a capsulei, de menisc, de colul mandibulei, formând frâul 3 meniscal posterior
care are rolul de a limita mișcările de inaintare ale condilului mandibulei și ale meniscului și
de a le aduce înapoi.

Funcțiile capsulei articulare:

 leagă componentele osoase ale articulației;

 delimitează compartimentele articulare;
 susține membrana sinovială;
 este sediul unor terminații nervoase;

3
  asigură continuitatea inserțiilor musculare la nivelul discului;
 nu interferează cu mișcările mandibulare.

7. Legamente articulare. Caracteristica.

Ligamentele articulare- sunt de natură colagenică, întinse de la baza craniului la colul
condilului şi au rolul de a întări faţa medială şi laterală a capsulei.
Deosebim două grupe de ligamente articulare:

 intracapsulare;
 extracapsulare.
Prima grupă este prezentată de două perechi de ligamente:

 discotemporale- fixează discul de osul temporal;

 discomandibulare- care fixează discul de mandibulă.
Grupa a doua este prezentată de:

 ligamentele laterale pterigomandibulare;

 ligamentele sphenomandibulare;
 ligamentele stilomandibulare, care înconjoară şi consolidează capsula, delimitând
concomitent amplitudinile excesive ale mandibulei.

Ligamentul lateral pterigomadibular- se întinde pe suprafața laterală a capsulei articulare,

orientat infero-posterior, între marginea inferioară și tuberculul procesului zigomatic al osului
temporal către aspectul postero-lateral al gâtului mandibulei. Ligamentul lateral este acoperit
de glanda parotidă și contribuie la prevenirea dislocării mandibulei.

Ligamentul sfenomandibular este o bandă subțire situată medial de capsula articulară, ce

descinde lărgindu-se către anterior de pe spina osului sfenoid pe lingula foramenului
mandibular. Mușchiul pterigoidian lateral și nervul auriculotemporal sunt raporturi laterale,
nervul coarda timpanului trece medial în apropierea extremității superioare, iar cu mușchiul
pterigoidian medial se află în relație infero-medială. Dedesubtul pterigoidianului lateral,
ligamentul sfenomandibular este separat de gâtul mandibulei prin artera maxilară și de ramul
mandibulei prin pachetul vasculo-nervos alveolar inferior. La acest nivel vasele și nervii
pentru mușchiul milohioidian perforează ligamentul și este separat de faringe prin țesut adipos
și o venă faringiană. Ligamentul sfenomandibular nu contribuie semnificativ la fortificarea
articulației.
Ligamentul stilomandibular este o bandă îngroșată desprinsă din fascia cervicală profundă,
care se întinde între apexul și aspecul anterior adiacent al procesului stiloid către unghiul
mandibulei și marginea posterioară a acesteia. Trebuie menționat că poziția și orientarea
ligamentului stilomandibular indică faptul că acesta nu poate constrânge mecanic orice
mișcare normală a mandibulei, iar din acest motiv nu pare a fi justificat statutul de ligament al
articulației.

În condiţii patologice, capsula articulară şi ligamentelele devin laxe, favorizând

apariţia subluxaţiilor şi luxaţiilor temporo-mandibulare, cu o simptomatologie dominată

4
de durere. În cursul luxaţiilor se pierd raporturile normale dintre suprafeţele articulare, cu
ieşirea condilului din fosa mandibulară în sens anterior, posterior sau lateral.

8. Adâncimea fosei glenoidale. Importanța practică.

Adâncimea fosei articulare variază de la individ la individ şi depinde de înălţimea
tuberculului articular care are în medie la adulţi 6—7 mm. După volum cavitatea fosei
articulare este de 2—3 ori mai mare decât mărimea condilului articular, ceea ce asigură a
amplitudine mare de mişcări în diferite direcţii. Bolta cavităţii articulare are o căptuşeală de
cartilaj care acoperă şi suprafaţa tuberculului articular. La adult adâncimea fosei mandibulare
variază în funcție de tipul de ocluzie și de stereotipul de masticație. Cu cât versantele
cuspidiene ale dinților sunt mai inclinate, cu atât fosa mandibulară este mai adâncă.

9. De ce depinde înălțimea tubercului articular.

Înălțimea tuberculului articular depinde de ocluzie, prezența dinților (ocluzia nu permite ca
condilul să intre totalmente în fosă, este prezent tuberculul care articulează cu fața anterioara a
condilului), lipsa dinților (se deniveleaza deoarece condilul se articulează mai mult cu fosa în
regiunea bolții, provocând dureri, din cauza prezenței canalelor nervoase, vaselor sangvine.).

10. Formele tubercului articular.

Forma şi gradul de pronunţare ale tuberculului articular variază. Forma lui într-o anumită
măsură depinde de tipul de ocluzie. Gradul de pronunţare a tuberculului articular depinde de
asemenea de factorul functional. Astfel la folosirea alimentelor aspre predomină deplasările
mandibulei în plan transversal, ceea ce nu permite o dezvoltare pronunţată a tuberculului
articular, iar folosirea alimentelor care nu solicită aplicarea unei forte mari în timpul
masticaţiei contribuie la crearea unei forme abrupte a tuberculului
Există 3 tipuri principale de forme ale tubercului articular:

 plată;
 mijlociu pronunțată;
 abruptă.
11. Rului funcției la dezvoltarea și formarea ATM după datele anatomiei comparative.

 La nou-nascut suprafețele articulare sunt plane, meniscul este o membrană, ce permite

mișcări în plan sagital, ce favorizeaza modul sugar de alimentare la copil.
 Apariția incisivilor, intercuspidianî la nivelul molarilor temporari creeaza obstacole în
mișcările de propulsie, mandibula fiind obligată să facă mișcări de coborâre și
deplasare sagital, coborârea ducând la dezvoltarea pantei.
 La abraziuni și edentație se schimbă morfologia tuberculului.
 Edentatia, când nu sunt obstacole, permite mișcări sagitale, laterale a mandibulei,
suprafețele articulare debenind/ fiind aplatizate. Planul de ocluzie nu are dimensiuni
verticale.

5
12. În câte camere împarte discul articular cavitatea articulară.
Discul articular subîmparte cavitatea articulară în două etaje: anterior superior(supradiscal,
sau temporo-discal), în care se realizeaza mișcări de translație şi inferior posterior
(infradiscal sau disco-mandibular), în care se realizează mișcări de rotație, care pot fi
considerate ca două articulaţii separate, dar nu independente. De disc inseră porţiunea
superioară a muşchiului pterigoidian extern, ceea ce-i permite să se deplaseze împreună cu
apofizele condililor articulari ai mandibulei.

13. Mișcările în ATM. Ce mișcări au loc în fiecare cameră a ATM.

În articulația temporo-mandibulară doar mandibula este mobilă, osul temporal fiind ferm fixat
la oasele craniului prin suturi. Morfologia ATM permite mandibulei să execute mișcări
complexe în toate cele trei planuri: sagital, frontal și transversal. În consecință, în articulația
temporo-mandibulara, din compartimentul inferior, se pot efectua: depresia și elevarea
mandibulei, iar din compartimentul superior: protractia, retracția, deplasarea laterală și o
ușoara rotație a mandibulei.
Pe baza mișcărilor realizate de ATM diferențiem trei tipuri de masticație:

 Tip tocator- persoaneke cu axele căi glenoidale spre transversale : mișcări verticale
(de coborâre și ridicare a mandibulei);
 Tip intermediar de masticație -persoanele cu axele oblice (intratransv și sagital):
mișcări în sens vertical și transversal;
 Tip frecator- persoanele cu axele pronunț ate convergente: mișcări laterale.

Bibliografie:
 Gheorghe Bârsa, Ilarion Postolachi, Tehnici de confecționare a protezelor dentare,
Chișinău, Știința, 1994
 Ilarion Postolachi, Bahun V., Bârsa G., Chiriac E., Cojocaru M., Cojuhari N.,
Gamureac V., Guțuțui V., Șeptelici I., Proetetică dentară, Chișinău, Știința, 1993
 Mihail Ștefăneț, Anatomia omului, Volumul I, Chișinău, Centrul Editorial-Poligrafic
Medicina 2007
 https://netdent.ro/dictionar-medical/articulatia-temporo-mandibulara
 https://www.doctoruldedinti.info/articulatia-temporo-mandibulara/
 https://anatomie.romedic.ro/articulatia-temporomandibulara

Realizat: Nucă Daniela, grupa S1906