Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Surse de radiatii
Radiatiile corpusculare si g îsi au originea în nucleul atomic, iar radiatiile X provin
din straturile electronice profunde (a se vedea cursul de Radioimagistica).
Fenomenul fizic principal care sta la baza emisiei de radiatii nucleare
este dezintegrarea radioact 515e46f iva. Aceasta consta în scindarea spontana a nucleelor
instabile (izotopi/radionuclizi) cu formarea unui nucleu mai usor, sau cu formarea a doua
nuclee mai usoare (fisiune nucleara). Este un proces spontan, care se desfasoara cu o anumita
probabilitate bine determinata pentru fiecare radionuclid în parte.
O sursa radioactiva este caracterizata prin activitatea ei. În cazul substantelor
radioactive, activitatea L se defineste ca fiind viteza de dezintegrare, adica numarul de nuclee
dezintegrate în unitatea de timp:
Efect fotoelectric
Efect Compton
Generare de perechi
E > 1,22 MeV
Efectele depind de numarul atomic Z si de energia radiatiei:
Apa oxigenata din celule se descompune rapid în apa si oxigen sub actiunea unei
enzime active, catalaza:
H2O2 H2O + ½ O2
c) actiunea la distanta
Prin fenomenul de transfer de energie actiunea finala a reactiei se desfasoara în alt
loc al structurii biologice decât cel în care s-a produs absorbtia initiala de energie. Transferul
energiei se realizeaza prin transmiterea intermoleculara si intramoleculara a energiei.
Efectele celulare
Cuanta de energie care patrunde în celula interactioneaza cu atomii si moleculele
componente ale acesteia. Interactiunea fizica duce la aparitia unor procese radiochimice ce
au ca rezultat modificarile însusirilor biochimice si apoi a celor biologice ale celulei.
Absorbtia de energie nu depinde de compozitia chimica a substantelor absorbante ci
de cantitatea de substanta. Astfel, cea mai mare parte din energia incidenta va fi absorbita
de componentele care ocupa cea mai mare parte din volumul celulei - apa. Se stie ca
majoritatea organismelor vii au în compozitia lor un procent mare de apa. La om si la
mamifere el ajunge, în anumite tesuturi (muschi, creier) la 85%. Astfel, energia radiatiei
ionizante patrunse în organism este absorbita în principal de moleculele de apa.
Radioliza apei are efect biologic indirect datorita radicalilor liberi precum H· si
OH·, H2O2 si alti oxizi organici, care se formeaza. Acestia, datorita potentialului chimic foarte
mare, intra în reactie si modifica structura chimica a macromoleculelor esentiale pentru celule
(proteine, acizi nucleici, enzime etc).
Macromoleculele pot fi supuse actiunii radiatiilor si în mod direct, dar posibilitatea ca
ele sa absoarba direct energia radiatiei care patrunde în celula este mica.
Radicalii liberi formati pot determina afectarea atât a cromozomilor (moleculele de
AND) cât si a proteinelor citoplasmatice. Modificarile enzimelor (directe sau indirecte) pot
duce la aparitia unor metaboliti cu actiune mutagena determinând modificari genetice ce se
transmit la descendenti.
Eficienta radicalilor liberi care apar prin radioliza apei este limitata la timpul scurt de
viata a acestora. Ei traiesc numai 2·10-7 s, timp în care pot parcurge o distanta de 30-50Å.
Fata de celula ca întreg si chiar fata de spatiile intercelulare, aceasta distanta este relativ mica,
ceea ce arata ca sfera de influenta a efectelor directe si indirecte este destul de limitata.
Prezenta oxigenului dizolvat în apa, duce la aparitia radicalului hidroxilic oxidat
·HO2, de asemenea, H2O2 si hidroxizi organici stabili. Compusii peroxidati au timp de viata
mai lung si, astfel, sunt mai nocivi.
Efectivitatea biologica relativa (factorul de calitate Q) reprezinta raportul dintre
energia absorbita de un tesut la o anumita doza de iradiere raportata la energia absorbita de
acelasi tesut la iradierea cu aceeasi doza de radiatie standard (radiatie X de 200 KeV). Pentru
radiatia X, g sau b, Q = 1, pentru neutronii termici Q = 5, pentru neutronii rapizi si protoni Q
este 10 iar pentru a este 20.
Un organism viu, pus în variate conditii de mediu, poate reactiona diferit la aceeasi
doza de iradiere. Reactia celulelor la iradiere depinde de proprietatile lor interne (grad de
oxigenare, de hidratare, pH, grad de diferentiere), de existenta unor sisteme de aparare
naturala (echipamente enzimatice implicate în refacerea structurilor lezate).
Pentru aprecierea efectelor radiatiilor ionizante, se folosesc mai multe marimi si
unitati, prezentate în tabelul de la sfârsitul cursului.