Baltagul

Mihail Sadoveanu
Romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu a fost publicat in
noiembrie 1930, scrisa in doar 17 zile, considerat de Nicolae
Manolescu “probabil singurul roman obiectiv al scriitorului”.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului si unul
dintre cele mai complexe personaje feminine din literatura
noastra. Vitoria reprezinta imaginea unui erou popular, avand o
personalitate reprezentativa si puternica. Este sotia lui Nechifor
Lipan, oier instarit si mama autoritara a doi copii Minodora si
Gheorghita, munteanca se dovedeste o femeie statornica in
misiunea ei. Cu aceasta forta interioara, vitoria este purtatoare
de suflu tragic, asemenea marilor eroi ai literaturii universal.
Caracterizarea directa realizata de narator si alte personaje
completeaza imaginea eroinei. Inca de la inceput impresioneaza
prin frumusetea si farmecul fizic, “caci la cei aproape 40 de
ani ochii ei caprui rasfrangeau lumina castanie a parului, insa
privirea ei era dusa departe”, semn al gandurilor care o
copleseau. Ochii ei “luceau ca intr-o usoara ceata, in dosul
genelor lungi, rasfranse in carligasa”.
Portretul moral al personajului feminine se contureaza prin
caracterizarea indirecta. Pe langa faptul ca era o femeia darza si
aspra, mai era si o femeie harnica, avand grija de o intreaga
gospodarie in lipsa sotului ei, acesta des fiind absent. Este o
femeie puternica si hotarata(N-am sa mai am hodina cum n-are
paraul Tarcaului pan’ce l-oi gasi pe Nechifor Lip),curajoasa,
lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate
pe drum,dar mai ales la parastas,cand demasca ucigasii.
Vitoria mai reprezinta si o femeie arhaica. Era credincioasa,
respecta cu strictete obiceiurile stramosesti si crestine. Nu
pleaca la drum pana nu se consulta cu preotul, se ruga, tinea
post 12 vineri, se spovedea, se impartasea, iar cand intalneste o
cumetrie si o nunta respecta traditia si mai ales e preocupata sa
implineasca toate cele crestinesti pentru inmormantarea lui
Nechifor. insa, pe langa acest fapt este si o fire
superstitioasa. Crede in vise, in semne, in descantece si in vraji
si pentru aceasta nu uita sa mearga si la baba Maranda pentru
a afla vesti despre sotul ei. Ca mama,ii interzice Minodorei sa se
indeparteze de traditie (iti arat eu coc,valt si bluza ...! Nici eu
,nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea –si-n
legea noastra trebuie sa traiesti si tu!) si contribuie prin
calatorie la maturizarea lui Gheorghita.
Vitoria este caracterizata indirect si prin nume, care sugereaza
ca va fi victorioasa biruind toate greutatile si implinindu-si
destinul.
Gheorghita este un personaj secundar, reprezentativ pentru
tanara generatie, fiul lui Nechifor si al Vitoriei, rod al dragostei
lor din tinerete. Statutul moral al flacaului se contureaza treptat
prin procedee ale caracterizarii indirecte, acesta fiind surprins
in ipostaza de neofit care va trebui sa se maturizeze pentru a
prelua indatoririle de cap de familie. In acest fel, Baltagul
devine o scriere de tip bildungsroman, urmarind formarea
personalitatii unui tanar prin experiente de viata.
 Vitoria este insotita in calatoria sa de fiul sau in cautarea lui
Nechifor, ipostaza mitologica a lui Horus, dar si de Lupu, cainele
cu rol psihopomp, pazitor si calauzitor al sufletului spre moarte.
La indemnul mamei sale, Gheorghita poarta cu sine un
instrument magic, ca simbol al initierii sale virile, un baltag
comandat de Vitoria, sfintit de parintele Danila, care va ramane
pur, imaculat, pentru ca pedepsirea vinovatilor se va face chiar
cu arma uciderii.
Rolul lui Gheorghita este subordonat mentorului fiind inca
necopt in privinta vietii. Chiar daca nu a reusit finisarea
incercarii de a ramane sub rapa pentru a vechea mortul din
cauza spaimei cel acapareaza in final se dovedeste destoiniv
razbunandu-si tatal si restabilind ciclul natural al vietii. De
aceea lui ii revin gesturile decisive: “Razand, nevasta trecu
feciorului baltagul [..] impins de alt tipat al femeii, feciorul
mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta
decat a ucigasului”.
Relatia celor doi este de ajutor reciproc, Gheorghita pentru
Vitoria este mana ce o sa manuiasca baltagul iar Vitoria pentru
fiul sau este calauza spre initierea in viata sis pre indeplinirea
destinului.