Joc si joaca

Jocul, definit simplu, este un mod placut si amuzant de petrecere a

timpului , cu care omul s-a obisnuit inca din primele zile ale vietii. Odata cu
omul, a aparut si jocul, atat de divers si de flexibil, incat oricine se regaseste in
joaca.
Cu toate ca pare un lucru simplu, banal si elementar, acesta ia adesea
forme mult mai complexe. Cel mai important aspect ar fi rolul pe care il are in
dezvoltarea armonioasa a unui copil. Jucandu-se, un copil isi formeaza
personalitatea si isi dezvolta imaginatia.Natura,cel mai bun spatiu de joaca,
devine un prieten de nadejde si toate minunile ei il fascineaza. Asa invata sa
pretuiasca ceea ce se afla in jurul sau, iar lucrurile invatate de la o varsta
frageda nu se uita niciodata.
Relatia cu natura e una speciala, si oadata creata, nu poate sa fie decat
din ce in ce mai stransa. Treptat, ea e sinonima copilariei, cand serveste drept
spatiu de joaca,cu adolescenta cand e cel mai bun confident si cu maturitatea,
cand reprezinta evadarea din probleme. Numai cei ce n-au cunoscut natura in
profunzimea ei pot sa-i conteste importanta in formarea unei persoane. Cei ce
n-au ascultat fosnetul tainic al frunzelor, ce n-au fost mangaiati de soare
laolalta cu firicelele de iarba parfumata, ce n-au privit linia imbujorata a
apusului din varful unui copac, au un suflet impietrit, care nu vede decat
superficial lucrurile. Poetii au preamarit-o in creatiile lor, pentru ca a fost un
lucru stabil si permanent in viata acestora : »daca lumea e nedreapta, natura nu
e tot astfel. O singura clipa din viata a doi nenorociti ca noi, o clipa de uitare
de sine si de betie plateste mai multe decat viata intreaga a acestor doi
oameni. » (Mihai Eminescu).
 Poezia ce cuprinde tot spiritul jocului si necesitatea lui in viata fiecarui
om este « Prefata » . Aceasta poezie se diferenteaza de multe altele nu prin
temele acesteia ci prin maniera in care au fost abordate. Temele sunt creatia si
copilaria si sunt vazute prin ochii unui om matur, ce nu si-a alungat copilul
din suflet. Nu se subestimeaza importanta actului creator, ci doar este privita
dintr-o alta perspectiva, si anume ca poezia nu este numai tristete, singuratate
si sobrietate.Sentimentele izvorate din sufletul un copil sunt cu atat mai
profunde cu cat sunt curate si lipsite de egoism.
In opinia mea, intregul text este o oglinda a copilariei si un tipar pe care
ar trebui sa-l urmam. Eul liric experimenteaza, incearca sa urmeze acest tipar,
iar rezultatul il face fericit. Imprumutand atitudinea unui copil, acesta devine
mai bun, modest, altruist si isi simte inima impacata. Vede competitia ca un
joc si un prilej de destindere, nu ca o modalitate de afirmare, victoria ca
sfarsitul jocului devenit obositor, nu ca un compliment asteptat si bine meritat,
iar premiul ca un bun apartinand tuturor jucatorilor.Prin urmare, a avea un
spiit tanar e unul dintre cele mai bune si nevinovate lucruri, pe care autorul le
recomanda(« mergi nitel de-a busite »)
Multe cuvinte, in special in a doua jumatate a textului sunt folosite cu
sens figurat. De exemplu, cuvantul « analfabet » se referera la faptul ca eul
liric a reusit sa se debararaseze de vechile obiceiuri, de ceea ce stia mai bine.
Analfabetismul, in acest context, inseamna lipsa de griji, libertate in gandire.
De asemenea, structura « inchide usile «  este sub forma unui sfat pentru cei
incercati de sentimentul de rusine, survenit din atitudinea necorespunzatoare
varstei. Autorul nu-i condamna pe acestia, fiind constient ca efectele jocului
sunt la fel de benefice si in intimitate, departe de privirile ridiculizate ale celor
ce nu inteleg. Eul liric este de parere ca omul trebuie sa cunoasca si sa
pretuiasca lucrurile sofisticate si cele simple deopotriva. »Te-ai deprins cu stih
bogat » suna mai mult a repros, nu numai pentru cititor , si pentru scriitor care
recunoaste ca mult timp a stagnat intr-o extrema. Textul este un fel de revenire
la origini, la o varsta in care nestiinta inseamna inocenta si o frunte
neintunecata de griji.
Zi de zi ne afundam in probleme, ca mai apoi sa nu mai putem iesi din
ele, insa pentru toate problemele exista si o solutie, iar cea univesral valabila
este jocul, spiritul de copil.Multi poate l-au pierdut sau l-au ascuns in asa fel
incat acum nu-l mai pot gasi dar el poate fi cu siguranta redobandit.
Prin joc omul evadeaza din cotidian,isi creeaza o lume proprie in care
grijile, supararile, necazurile nu-si au locul.Refugierea in aceasta lume ideala
modeleaza caracterul intr-unul mai frumos.
Cum joaca presupune de cele mai multe ori existenta mai multor
jucatori, ea devine un excelelnt mijloc de socializare.Chiar si firile introvertite
isi pot dezvalui sentimentele, deoarece jocul face ca totul sa fie usor.