Sunteți pe pagina 1din 1

Cum comentați?

" A renunța la propria libertate înseamnă a renunța la calitatea ta de om, la drepturile si chiar la
datoriile umane." ( J.J. Rousseau)

intocmai cum susține Rousseau în "Contractul social", idee împărtășită și de Montesquieu în cartea "Despre spiritul legilor"
libertatea individului trebuie analizată pe doua paliere. În primul rand libertatea naturala care deriva din însăși calitatea
umana, libertate ce dainuie sub condiția permanenta a celui mai puternic si libertatea civila, singura forma adevărată a
libertății, ce este protejata și asigurata de legi, forma ce cuprinde la rândul sau și libertatea morala. Libertatea trebuie privită
ca fiind capacitatea omului de a raționa, de a putea stabili, în numele interesului general al societății, legi ce îi asigura
stabilitatea si protectia ibertății. De aceea consider ca citatul trebuie analizat din doua puncte de vedere. În primul rand din
acela al libertății civile, a cărei existenta depinde de protecția conferită de legi. Prin urmare omul se bucura de libertate, daca
se supune unor legi create de el insusi. Ori, dacă legile nu sunt redactate de suveran ca urmare a voinței generale ci ca
urmarea unui sistem despotic, omul își pierde libertatea. Iar pierderea libertății civile implica și pierderea libertății morale ca
și componenta a libertății civile. Ori un om ce își pierde libertatea morala, nu este cu nimic mai diferit decât un animal.
În al doilea, din acela al libertății naturale, libertate iluzorie, ce este protejata doar de "dreptul" celui mai puternic, libertate ce
nu se axează pe rațiune ci pe putere și pofta. Iar o libertate supusa exclusiv puterii si poftelor, nu este decât o varianta a
sclaviei. Din cele menționate mai sus, consider ca, pierderea libertății, implica pierderea calității de om, libertatea fiind
indisolubil legata de capacitatea omului de a raționa (capacitate ce îl deosebește de de alte specii) si de calitatea umana.

Cristian Jarca O idee fundamentală a iluminismului și mai târziu a liberalismului este că există anumite drepturi pe care
însăși natura le conferă oamenilor în calitatea lor de ființe raționale și morale, drepturi care preced orice fel de corp politic și
de care niciun corp politic nu poate, astfel, să dispună în mod legitim. Rațiunea și drepturile naturale îndreptățesc orice ființă
umană să își trăiască viața cum dorește, cât timp nu atinge drepturile altei ființe umane. Astfel, libertatea este și trebuie văzută
ca un atribut indisolubil legat de calitatea de ființă umană. Deși cele mai multe dintre statele lumii aderă, cel puțin formal, la
această viziune, sunt multe locuri pe glob unde oamenii sunt, încă, ținuți la statutul de sclavi sau de slujitori de regimuri
politice care, în lumina celor spuse mai sus, nu pot fi numite altfel decât nelegitime.
Îmi place · Răspunde · 3 · 15 ore

Niculescu Octav Asa cum atributul dispozitiei asupra unui bun nu poate fi instrainat de catre proprietar, fara a transmite
insasi proprietatea asupra bunului, astfel nici omul nu se poate lipsi de libertate fara a-si pierde esenta de a fi om. Aceasta
pentru ca omul,in calitate de fiinta rationala, isi constientizeaza propria existenta si o poate raporta la existenta semenilor sai;
prin prisma acestui lucru exercitandu-si libertatea de a trai in societate alaturi de alti oameni,speram,in armonie si intelegere.
Asadar,renuntand la libertate,omul renunta la constiinta propriei persoane, devenind un "neom".

S-ar putea să vă placă și