TRATAT din 1634

Tratatul dintre Vasile Lupu, Suveranul Moldovei şi Sultanul Mahomed IV

După o copie scoasă din arhivele Regatului Poloniei de răps. Şambelanul Balş,
pe când acesta se afla la Varsavia pe lângă Regele Poniatovschi.
Unii au atribuit acest tratat lui Petru Rareş, însă fără cuvânt:
1) pentru că după încredinţarea ce aflăm în istoricii indigeni (Ureche, Kantemir,
N. Costin) Petru Rareş a preferat a părăsi tronul, decât să primească prefacerile
tratatului lui Bogdan, cerute de Sultanul Soliman;
2) pentru că Sultanul Soliman, după venirea sa în Moldova a întărit fără vreo
prefacere tratatul lui Bogdan din 1511 (vezi mai sus-citata scriere a Logofătului N.
Costin);
3) pentru că mai jos-citatele cuvinte din monografia lui N. Costin despre
tratatele Moldovei cu poarta Otomană, nu lasă nici o îndoială, cum că prefacerea
art. 9 al capitulaţiei lui Bogdan precum se vede în tratatul de faţă, adică sporirea
sumei de 4000 galbeni, la 10.000 galbeni şi desfiinţarea dărei de şoimi şi de iepe au
urmat tocmai în epoca lui Vasile Lupu, şi anume în anul întâiu al Domniei lui
(1634).
Iată cuvintele lui N. Costin: "Vasile Vodă, după ce a făcut tot binele, ce i-a
trecut prin mână, socotea că n-a făcut nimica, dacă n-ar isprăvi să câştige şi să aibă
norodul iarăşi privilegiile, dreptăţile şi pravilele sale cele vechi şi celelalte. Drept
aceia au trimis din partea ţării la Ţarigrad din cei mai aleşi ai neamului, ca să se
tânguiască Sultanului pentru strâmbătăţile şi asupririle ce trage norodul şi pentru
relele urmări, ce s-au făcut în ţară în contra aşezămintelor legate. Mehmet al IV ce
împărăţia atunci, au ascultat tânguirile solilor şi s-au făcut o datorie de a nu
schimba nimica, ci mai ales de a păzi întocmai toate legăturile întărite de cei mai
înainte împăraţi, întărindu-le şi el însuşi cu hatişerif. Numai la punctul al 9-lea au
făcut schimbare (după cum mai sus s-au arătat). Toate aceste au umplut de glorie
pe Domnul Vasile" ....
Nota Redactorului buletinului adunării Ad-hoc
K. Hurmuzachi.

ART. 1
Poarta cunoaşte pe Moldova de pământ liber şi nesupus.
ART. 2
Populul Moldovei (naţiunea) se va bucura ca şi în trecut, de toate libertăţile sale,
fără nici o supărare, şi fără ca Poarta Otomană să poată pune vreo piedică. Legile,
obiceiurile, drepturile şi prerogativele ţării acesteia vor fi pururea neviolabile.
ART. 3
 Principii vor domni în ţară cu toată libertatea ca şi mai înainte fără ca Poarta să
se poată amesteca în vreun mod direct sau indirect.
ART. 4
Asemenea Poarta nu se va amesteca în nici o cauză sau ceartă între particulari, ci
Domnul dimpreună cu adunarea sa va avea a le judeca. Nici într-un caz Poarta nu
va putea pune vreo piedică întru aceasta, nici direct nici indirect.
ART. 5
Marginile Moldovei se vor păstra neatinse în toată întinderea lor.
ART. 6
Exerciţiul cultului mahometan va fi oprit în tot cuprinsul Moldovei.
ART. 7
Nici un mahometan nu va putea stăpâni în Moldova, cu titlul de proprietate, nici
pământ, nici casă, nici dugheană; nici va putea petrece în ţară pentru treburi de
negoţ decât numai în cât timp va avea autorizarea Principelui.
ART. 8
Comerţul Moldovei va fi deschis tuturor naţiunilor neguţătoare. Cu toate aceste
Turcii vor avea preferinţa asupra orişicărei naţiuni pentru cumpărarea productelor
din ţară, pentru care se vor tocmi de bună voie în porturile Galaţilor, Ismailului şi
Kiliei; însă ei nu vor putea intra mai departe în ţară fără expresă învoire a
Princepelui.
ART. 9
Moldova va păstra titlul de ţară neatârnată.
Titlul acesta se va reproduce în toate scrisorile ce Poarta Otomană va adresa
Principelui.
ART. 10
Turcii, pe care Poarta îi va trimite cu scrisori, adresate Principelui, nu vor trece
Dunărea, ci se vor opri pe malul opus al acestui râu, dând depeşele în mâna
gubernatorului de la Galaţi, care le va trimite principelui, şi asemenea va da
curierilor Înaltei Porţi şi răspunsurile de la acesta.
ART. 11
Principii Moldovei se vor alege de către diversele clase ale poporului ţării.
Alegerea se va recunoaşte de către Poartă, fără ca aceasta să aibă voie de a se
amesteca, de a numi Domn, de a ridica cât de mică greutate sau de a pune cea mai
mică piedică în privinţa aceasta.
ART. 12
Ţara se va apăra de către Poarta Otomană în toate împrejurările, în care poporul
Moldovei va cere sprijinul şi ajutorul ei.
ART. 13
Pentru aceste toate folosinţe, poporul Moldovei va da Porţii Otomane numai un
dar (peşcheş) de 10.000 galbeni.
---------------