BIOCHIMIE MEDICAL�

Suport curs pentru studen�ii Facult�ilor de Medicin� �i

Asisten�� Medical�
2

CUPRINS

1. Proteine
2. Enzime
3. Vitamine
4. Energetica biochimic�
5. Metabolismul glucidic
6. Metabolismul lipidic
7. Metabolismul proteic
8. Metabolismul nucleotidelor purinice si pirimidinice
9. Metabolismul cromoproteinelor
9.1. Biosinteza hemoglobinei
9.2. Degradarea hemoglobinei (bilirubinogenez�
Abrevieri folosite �n text
3

1. PROTEINE
Proteinele sunt componen�i de baz� ai celulei, reprezent�nd aproximativ 50%
din greutatea ei uscat�. Proteinele se g�sesc �n toate compartimentele celulare,
fiind
substan�e fundamentale din toate punctele de vedere pentru structura �i func�ia
celulei. Prin hidroliza proteinelor se ob�in compu�i cu greutate moleculara mica,
aminoacizi.

�n organism proteinele �ndeplinesc func�ii multiple (plastic�, energetic�,

catalitic� etc.) care le diferen�iaz� de lipide sau glucide.

�n alc�tuirea moleculelor proteice, aminoacizii se unesc prin leg�turi amidice

numite leg�turi peptidice, care se realizeaz� prin eliminarea unei molecule de ap�
�ntre gruparea carboxil a unui aminoacid �i gruparea amino a aminoacidului urm�tor.

1.1.AMINOACIZII

Prin hidroliza proteinelor se formeaz� 20 de .-aminoacizi. Ace�tia sunt

compu�i cu greutate molecular� mic� care con�in dou� grup�ri func�ionale, carboxil
�i amino, legate de acela�i atom de carbon ( C . ).

Formula general� a unui aminoacid este:

R CH COOH

NH2

la care corespund to�i aminoacizii cu excep�ia prolinei si hidroxiprolinei. Dup�

structura radicalului R, aminoacizii se clasific� �n func�ie de natura radicalului
R:

Tabel 1 -Clasificarea a -aminoacizilor din structura proteinelor

Numele uzual Numele �tiin�ific

Formula structural�
R CH COOH
NH2
4

I. Radical alifatic (acizi monoaminomonocarboxilici)

Glicina (Glicocol)
Gly (G)
Acid aminoacetic
H CH COOH
NH2
Alanina
Ala (A)
Acid amino-propionic
CH3 CH COOH
NH2
Valina
Val (V)
Acid amino-izovalerianic CH3 CH CH COOH
CH3 NH2
Leucina
Leu (L)
Acid a -amino-izocaproic
CH3 CH CH2 CH COOH
NH2CH3
Izoleucina
Ile (I)
Acid a -amino-b -metilvalerianic
CH3 CH2 CH CH COOH
CH3 NH2
II. Radical cu grupare acida (acizi monoaminodicarboxilici)
Acid aspartic
Asp (D)
Acid amino-succinic
HOOC CH2 CH COOH
NH2
Asparagina
Asn (N)
g -amida acidului
amino-succinic H2N OC CH2 CH COOH
NH2
Acid glutamic
Glu (E)
Acid a -amino-glutaric
HOOC CH2 CH2 CH COOH
NH2
Glutamina
Gln (Q)
d -amida acidului a -
amino-glutaric
H2N OC CH2 CH2 CH COOH
NH2
III. Radical cu grupare bazica (acizi diaminomonocarboxilici)
Arginina
Arg (R)
Acid a -amino-d -
guanidino-n-valerianic
NH CH2 (CH2)2 CH COOH
HN C NH2
H2N
CH2 (CH2)3
CH COOH
NH2

H2N
5

Lizina
Lys (L)
Acid a ,e -diaminocarpoic
Hidroxilizina
Hyl
Acid a -e -diamino-d -
hidroxi-n-carpoic CH2 CH (CH2)2 CH COOH
NH2H2N OH
Histidina
Hys (H)
Acid a -amino-b -
imidazolil-propionic CH2 CH COOH
HN N NH2
IV.Radical cu grupare hidroxil (Hidroxiaminoacid)
Serina
Ser (S)
Acid a -amino-b -hidroxipropionic
CH2 CH COOH
OH NH2
Treonina
Thr (T)
Acid a -amino-b -hidroxin-
butiric
CH3 CH CH COOH
OH NH2
V. Radical cu grupare tiolic� (Tioaminoacizi)
Cisteina
Cys C
Acid a -amino-b -
mercapto-propionic
CH2 CH COOH
SH NH2
Cistina Acid b -b -ditio-(a -
amino-propionic) S CH2 CH COOH
NH2
S CH2 CH COOH
NH2
Metionina
Met (M)
Acid a -amino-g -metiltio-
n-butiric CH2 CH2 CH COOH
S NH2
CH3
VI. Radical aromatic (aminoacizi aromatici)
Histidina (grupa III) Acid a -amino-b -
imidazolil propionic clasificat �n categoria aminoacizilor
bazici (III)
6

Fenilalanina
Phe (F)
Acid a -amino-b -fenilpropionic
CH2 CH COOH
NH2
Tirozina
Tyr (Y)
Acid a -amino-b -(phidroxifenil)
propionic HO CH2 CH COOH
NH2
Triptofan
Trp (W)
Acid a -amino-b -(3)�
indolil-propionic CH2 CH COOH
N NH2
VII. Iminoacizi
Prolina
Pro (P)
Acid pirolidin-2-carboxilic
COOH N
H
Hidroxiprolina
Hyp
Acid 4-hidroxi-pirolidin-2carboxilic
HO
COOH N
H

Dintre cei 20 de aminoacizi care intr� �n structura proteinelor animale opt

aminoacizi nu pot fi sintetiza�i �n organism: provin din alimente � aminoacizii
esen�iali: Val, Phe, Leu, Ile, Thr, Trp, Met, Lys.

1.1.1. Propriet�i fizice

a) Cu excep�ia glicinei, to�i aminoacizii con�in atomi de carbon asimetric,
motiv pentru care prezint� activitate optic�: la pH = 7 unii sunt dextrogiri (+),
iar al�ii
sunt levogiri (-). Cu toate acestea ei apar�in seriei L deoarece au configura�ia
L-glicerinaldehidei.
CHO

COOH

HO C H

H2N C H

CH2 OH

R
L � glicerinaldehida L � aminoacid
7

�n organismele animalelor superioare apar �i sunt metaboliza�i numai

L � aminoacizii, �n timp ce D-aminoacizii se g�sesc �n peretele celular al unor
microorganisme sau �n lan�ul polipeptidic din structura unor antibiotice
(gramicidina,
actinomicina D).

Izomerii dextro �i levo ai aminoacizilor formeaz� perechi de enantiomeri

care au propriet�i chimice asem�n�toare. Amestecul lor echimolecular se nume�te
amestec racemic �i este lipsit de activitate optic�. Sinteza enzimatic�, fiind
stereospecific�, conduce la unul sau cel�lalt enantiomer. Sinteza �n laborator
conduce la amestecuri racemice de aminoacizi. Acest tip de amestec se
poate ob�ine numai pe cale sintetic�.

b) Aminoacizii sunt substan�e cristaline, solubile �n ap�, pu�in solubile �n

solven�i organici, cu puncte de topire de peste 200o C. �n solu�ii apoase ei se
g�sesc
sub forma de ioni dipolari sau zwiterioni:
_

COO

H3N

C H
R

C�nd un astfel de ion se dizolv� �n ap�, el poate ac�iona fie ca un acid (donor
de protoni), fie ca o baz� (acceptor de protoni):

Ca un acid: H3N+-CH(R)-COO-

H+ + H2N-CH(R)-COO-
Ca o baza: H3N+-CH(R)-COO-+ H+

H3N+-CH(R)-COOH

Substan�ele care au astfel de propriet�i se numesc amfotere sau amfoli�i.

Existenta ionului bipolar explic� utilizarea solu�iilor de aminoacizi drept solu�ii

tampon. Dac� la solu�ia unui aminoacid se adaug� un acid tare, protonii s�i vor fi
neutraliza�i de grup�rile carboxil ale aminoacidului, iar dac� se adaug� o baza
tare,
grup�rile hidroxil vor fi neutralizate de grup�rile �NH3+, astfel �nc�t pH-ul
solu�iei nu
se modific�.

c) To�i aminoacizii izola�i din proteine absorb slab radia�iile din

domeniul ultraviolet (220 nm). Triptofanul, tirozina �i fenilalanina, datorit�
nucleului
aromatic, dau absorb�ie specific� la 280 nm, proprietate ce st� la baza unei metode
de
dozare a proteinelor.
1.1.2. Propriet�i chimice
Propriet�ile chimice ale aminoacizilor sunt datorate at�t celor doua grup�ri
func�ionale c�t �i prezen�ei radicalului R. Unele din aceste reac�ii se petrec �i
�n
organism, altele sunt utilizate �n studiul proteinelor (identificarea aminoacizilor
din
hidrolizatele proteice, stabilirea secven�ei de aminoacizi �n proteine,
identificarea
aminoacizilor specifici pentru func�ia proteinelor, modificarea chimic� a
resturilor de
aminoacizi din moleculele proteice �n vederea modific�rii activit�ii lor
biologice),
precum �i pentru sinteza lan�urilor polipeptidice �n laborator.

1-Reac�ia cu acidul azotos, din care rezulta hidroxiacizi (reac�ie utilizat�

pentru dozarea aminoacizilor prin metoda van Slyke).
8

HCl

R CH COOH + HNO2

R CH COOH + H2O + N2
NH2 OH
2-Reac�ia de alchilare � atomii de H de la gruparea amino pot fi �nlocui�i cu
radicali alchil (de obicei metil), cu formare de betaine (compu�i �n care atomul de

azot este cuaternar)

R CH COOH + 3 CH3I R CH
_
COONH2
+N(CH3)3

Betaina glicocolului este un important donor de grupare metil �n organism.

3-Reac�ia de acilare � �n prezenta acizilor carboxilici, a anhidridelor sau a

clorurilor acide gruparea amino poate fi acilat�. De la glicocol, prin acilare la
nivel
hepatic se ob�ine acidul hipuric, compus ce reprezint� forma de eliminare a
acidului
benzoic din organism.
H2H-CH2-COOH + C6H5 �CO~SCoA � C6H5-CO-NH-CH2-COOH + CoA-SH

Acid hipuric

4-Reac�ia cu formaldehida � gruparea amino poate reac�iona reversibil cu

aldehidele, form�nd compu�i denumi�i baze Schiff. Aceasta reac�ie s� la baza
metodei de dozare a aminoacizilor prin metoda S�rensen (formol � titrarea). Bazele
Schiff apar �i �n organism sub forma de compu�i intermediari �n unele procese
(transaminare, decarboxilare etc.).

R CH COOH + HCHO

R CH COOH + H2O

NH2 N CH2

5-Reac�ia cu ninhidrina � ninhidrina este un agent oxidant care produce

decarboxilarea .-aminoacizilor cu eliberare de CO2, NH3 �i o aldehida cu un atom de

C mai pu�in. Ninhidrina redus� reac�ioneaz� cu amoniacul eliberat, form�nd un

complex colorat �n albastru, ce prezint� absorb�ie specific� la 570 nm; aceasta
reac�ie
st� la baza uneia din cele mai utilizate metode de dozare a aminoacizilor.

6-Reac�iile specifice radicalului R sunt utilizate pentru identificarea

calitativ� a aminoacizilor:

-reac�ia Sakaguchi � specific� pentru arginina care �n prezen�a a -naftolului

d� o colora�ie ro�ie;

-reac�ia cu nitroprusiat � specific� cisteinei cu care d� o colora�ie ro�ie;

-reac�ia Pauli (solu�ie alcalin� de acid sulfanilic diazotat) � reactivul d� o
colora�ie ro�ie cu histidina �i tirozina;

-reac�ia Ehrlich � este specific� pentru triptofan care d� o colora�ie albastr�;

-reac�ia Folin � Cioc�lteu (acid fosfomolibdowolframic) � specific� pentru

tirozina care d� o culoare ro�ie;

-reac�ia xantoproteic� � prin fierbere cu acid azotic concentrat, aminoacizii

ciclici dau o colora�ie galben� care trece �n portocaliu la ad�ugarea de baze.
9

1.2. PEPTIDE
Peptidele sunt compu�i rezulta�i din unirea a mai multor molecule de
aminoacizi prin legaturi peptidice (-HN-CO-) �i pot fi ob�inute din proteine prin
hidroliz� par�ial� (chimic� sau enzimatic�).

�n func�ie de num�rul de aminoacizi din molecul� peptidele se �mpart �n:

-oligopeptide � con�in p�n� la 10 aminoacizi �n molecul�;

-polipeptide � con�in �ntre 10 �i 100 aminoacizi.

Polipeptidele care con�in mai mult de 100 de resturi de aminoacizi �n

molecul� poart� numele de proteine.

Nomenclatura peptidelor se face indic�nd numele aminoacizilor �n ordinea �n

care se g�sesc �n molecul�, �ncep�nd cu aminoacidul care con�ine gruparea
aminoterminal�
liber�. Denumirile aminoacizilor vor c�p�ta termina�ia �il�, cu excep�ia
ultimului care con�ine gruparea carboxil-terminal� liber�: de exemplu peptidul cu
secven�a Ser-Gly-Tyr-Ala-Leu-Cys se va citi Seril-Glicil-Tirozil-Alanil-
LeucilCistein�.

Propriet�ile peptidelor

Peptidele, �n special cele cu greutate moleculara mic�, sunt solubile �n ap�,

insolubile �n alcool absolut �i au caracter amfoter ca �i aminoacizii din care sunt

constituite.

Grup�rile amino-terminale precum �i grup�rile R laterale dau acelea�i reac�ii

caracteristice ca �i cele din aminoacizii liberi. O reac�ie caracteristic� este
reac�ia
biuretului, care const� �n tratarea peptidelor �i proteinelor cu solu�ii alcaline
de Cu2+ ,
cu formarea unui complex colorat in violet; aceasta reac�ie este dat� numai de
compu�ii care con�in cel pu�in dou� leg�turi peptidice �n molecul�.

Peptide biologice
1-Tripeptide. Glutationul (.-glutamil-cisteinil-glicina) este prezent �n toate
�esuturile vii.

HOOC CH CH2 CH2 CO NH CH CO NH CH2 COOH

NH2 CH2 SH

Glutationul se g�se�te �n organism �n forma redus� (GSH) �i sub form�

oxidat� (GSSG). El �ndepline�te un important rol fiziologic, fiind socotit un
important sistem oxidoreduc�tor celular.

2 -Hormoni peptidici. Exist� o serie de hormoni cu structur� polipeptidic�:

unii hormoni hipofizari, insulina, glucagonul, oxitocina, vasopresina �i ACTH.

3 � Peptide cu ac�iune antibacterian�. Penicilinele, tirocidinele (A,B),

gramicidinele (A,B,C), bacitracinele �i polimixinele au o structur� polipeptidic�.
Penicilinele sunt polipeptide atipice care con�in acid 6-amino-penicilanic pe
molecula c�ruia sunt grefa�i diver�i radicali. C�nd radicalul este C6H5-CH2-
compusul
se nume�te benzil-penicilina (penicilina G).
10

CH
NH CH
N CH C
NCH
CH
R1
O
H
R2
O
H
R3
O
H
R4 COO
H3N+ C
C .............
_
(CO CH NH)
R
n ;
1.3. PROTEINE
Proteinele sunt biopolimeri macromoleculari care con�in �n molecul� peste
100 de resturi de aminoacizi uni�i prin leg�turi peptidice. Num�rul, natura �i
modul
de aranjare al aminoacizilor �n molecul� variaz� de la o proteina la alta.
Moleculele
proteice pot adopta diverse conforma�ii �n spa�iu, fiind descrise astfel mai multe
niveluri de organizare: primar�, secundar�, ter�iar� �i cuaternar�.

1.3.1. Nivele de organizare structural�

� Structura primar�
Structura primar� reprezint� num�rul �i ordinea aminoacizilor �n molecul�.

� Structura secundar�
Structura secundar� reprezint� cel de-al doilea nivel de organizare

structural� a proteinelor, reprezent�nd aranjarea spa�ial� a moleculei proteice pe

o

singur\ ax\. Acest lucru este posibil datorit� leg�turilor de hidrogen formate
�ntre

resturile carboxil �i amino apar�in�nd leg�turilor peptidice.

Cea mai mare contribu�ie la elucidarea structurii secundare a proteinelor au

avut-o lucr�rile lui Pauling si Corey care au elaborat dou� modele teoretice:
modelul

helicoidal (spiralat) �i modelul straturilor pliate, modele care explic� destul de

bine

propriet�ile fizico-chimice �i biologice ale moleculelor proteice.

.
Structura . sau modelul helicoidal rezult� prin spiralarea catenei
polipeptidice �n jurul unui cilindru imaginar.

�n func�ie de orientarea aminoacizilor, elicea poate fi de tip .-dreapta, care are

sensul de rota�ie al unui �urub cu filetul spre dreapta �i de tip .-st�nga cu

sensul de

rota�ie spre st�nga. �n ambele forme radicalii R ai aminoacizilor sunt proiecta�i

spre

exteriorul elicei; �n elicea dreapta radicalul R se afl� �n pozi�ie trans fa�� de

oxigen,

motiv pentru care aceasta forma este mai stabil�.

Helixul de tip . are forma unei sc�ri �n spiral�. �nal�imea fiec�rei trepte este

de 1,5 A, iar o spir� con�ine 3,6 resturi de aminoacizi, ceea ce face ca distan�a
dintre

spire s� fie de 5,6 A.

11

Aceast� structur� este

men�inut� �n spa�iu datorit� leg�turilor
de hidrogen �n care sunt implicate
toate leg�turile peptidice. Leg�turile de
hidrogen sunt paralele cu axul elicei �i
se realizeaz� �ntre gruparea carboxil a
unui aminoacid �i gruparea amino a
celui de-al patrulea aminoacid.

Prezen�a anumitor aminoacizi

provoac� �ndoirea lan�ului
polipeptidic. Din aceast� categorie fac
parte prolina �i hidroxiprolina (din
cauza azotului iminic), aminoacizi care
con�in grup�ri R �nc�rcate electric sau
cu volum mare (arginina, acidul
glutamic, lizina, leucina, izoleucina).

Configura�ia de tip .-helix

este �nt�lnit� la multe proteine, dar nu
�nglobeaz� totalitatea lan�ului
polipeptidic. Astfel, �n molecula de
paramiozina peste 90% din aminoacizi
sunt implica�i �n formarea .-helixului,
�n timp ce �n alte proteine spiralarea nu
dep�e�te 50%.

.
Structura � sau modelul straturilor pliate se bazeaz� pe formarea

legaturilor de hidrogen intercatenare �i poate apare �n doua variante: modelul

paralel

al straturilor pliate (caracteristic �-keratinei) �i modelul antiparalel (ce poate

fi

�n modelul paralel (a) toate lan�urile polipeptidice sunt a�ezate paralel, cu

grup�rile R orientate �n acela�i sens, �n timp ce �n straturile antiparalele (b)
catenele

�nt�lnit �n cazul fibroinei din m�tase).

12

polipeptidice sunt a�ezate fa�� �n fa��. Spre deosebire de .-helix, �n structura de

tip �,
leg�turile de hidrogen sunt aproape perpendiculare pe axa lan�ului polipeptidic.

.
Structura .. Colagenul.

�n afara celor dou� modele caracteristice pentru structura secundar� a proteinelor

descrise mai sus , mai exist� o structur� particular� �ntalnit� �n colagen, o
proteina
fibrilar�, insolubil� �i elastic� prezent� �n �esuturile animale (�esut conjunctiv,
tendoane,
ligamente, cartilagii, piele, oase etc.) �i care reprezint� aproximativ 25% din
proteinele
corpului.

Structura secundara a colagenului este un triplu helix de dreapta format din trei
lan�uri polipeptidice (fiecare fiind un helix de st�nga) legate intre ele prin
legaturi de
hidrogen.

Unitatea structural� a colagenului este tropocolagenul care este format din trei
lan�uri: dou� lan�uri .1 identice, iar al treilea, .2, fiind destul de asem�n�tor
cu celelalte
dou�. Fiecare lan� con�ine aproximativ 1000 de resturi de aminoacizi, dintre care
1/3 sunt
resturi de glicin�; de asemenea exist� un con�inut ridicat de prolin�, precum �i o
serie de
aminoacizi mai rari: hidroxiprolina �i hidroxilizina.

Hidroxiprolina se formeaz� dup� ce lan�ul polipeptidic a fost sintetizat, prin

ac�iunea prolinhidroxilazei, enzim� ce necesit� O2, Fe2+, .-cetoglutarat �i acid
ascorbic(vitamina C). �n scorbut, lipsa vitaminei C �mpiedic� hidroxilarea prolinei
�i colagenul
sintetizat �n aceste condi�ii are o structura anormal�, ceea ce duce la apari�ia
leziunilor
cutanate �i la fragilitate vascular�.

�ntre cele trei lan�uri polipeptidice se stabilesc leg�turi de hidrogen �ntre

grup�rile
>NH dintr-un lan� �i grup�rile >C=O din alt lan� �i leg�turi van der Waals �ntre
resturile
nepolare ale aminoacizilor. Aceste leg�turi sunt orientate transversal fa�� de axa
helixului.
Resturile de glicin� ocup� �ntotdeauna al treilea loc �n secven�a aminoacizilor
�ncep�nd din
pozi�ia 13 a lan�ului polipeptidic.
13

Con�inutul �n iminoacid (prolina �i hidroxiprolina) este important pentru

stabilirea termic� a colagenului; colagenul animalelor cu s�nge cald, cel mai
bogat �n prolin� �i hidroxiprolin�, este �i cel mai stabil termic.

Capetele lan�urilor polipeptidice sunt nespiralate �i datorit� flexibilit�ii

pot forma leg�turi specifice �nt�lnite numai �n aceste tipuri de proteine.

Ca �i �n cazul fibrinei, molecula de colagen este stabilizat� prin leg�turi

�ncruci�ate realizate intramolecular �i intermolecular �ntre resturile de lizin�
situate �n por�iunile nespiralate ale moleculei de tropocolagen.

Num�rul acestor leg�turi variaz� cu func�ia fiziologic� �i v�rsta

colagenului. Astfel, colagenul din tendonul lui Achile, la �obolanii maturi, are
un num�r foarte mare de astfel de leg�turi, �n timp ce �n colagenul din coad�
care este flexibil�, num�rul leg�turilor este mai mic.

O caracteristic� interesant� a structurii colagenului este faptul c� �ntre

capetele moleculelor de colagen se g�sesc spa�ii libere care joac� un rol
�nsemnat �n formarea osului, �ntruc�t �n aceste spa�ii se fixeaz� calciu, sub form�

de hidroxiapatit� (fosfat bazic de calciu).

Elastina, constituentul major al pere�ilor vaselor sanguine �i al

ligamentelor, are un con�inut ridicat de glicin�, prolin� �i acizi amina�i cu
grup�ri nepolare (alanin�, valin�, leucin� �i izoleucin�), dar con�ine foarte
pu�in�
hidroxiprolin� �i acizi amina�i polari �i nu con�ine deloc hidroxilizin�. Elastina
matur� con�ine multe leg�turi �ncruci�ate ce o face aproape insolubil� �i din
acest motiv, foarte greu de analizat.

� Structura ter�iar� reprezint� interac�iunea spa�ial� �ntre segmente

care nu sunt vecine �n lan�ul polipeptidic, av�nd ca rezultat o structur�
tridimensional�, globular�. Ea este caracteristic� �n special proteinelor
globulare,
a c�ror catene macromoleculare sunt str�nse sub forma unor cilindri elipsoidali
cu o lungime care nu dep�e�te de 2-6 ori diametrul lor. Este rezultatul
interac�iunii dintre radicalii R ai resturilor de aminoacid din lan�ul
polipeptidic.
For�ele de atrac�ie implicate �n formarea structurii ter�iare sunt datorate
urm�toarelor tipuri de leg�turi:
a) Leg�turi de hidrogen care pot fi stabilite �ntre gruparea fenolic� a
tirozinei �i o grupare carboxil de la acidul glutamic sau acidul aspartic, sau
�ntre
radicalul imidazolic al histidinei �i gruparea hidroxilic� a serinei.
b) Leg�turi ionice �ntre grupele carboxil ale acizilor dicarboxilici �i
grupele amino ale acizilor diamina�i. Realizarea acestor leg�turi este posibil�
atunci c�nd distan�ele dintre atomi sunt cuprinse �ntre 2 �i 3,1 A. Studii de
difrac�ie a razelor X au eviden�iat c� �n realitate se formeaz� un num�r mai mic
de leg�turi ionice, datorit� faptului c� majoritatea grup�rilor care ar putea
realizaaceste leg�turi intr� �n interac�iune cu solventul. �ntr-adev�r, �n solu�ie,
grup�rile
polare ale proteinelor sunt orientate spre exteriorul moleculei, ceea ce face ca
proteinele s� fie solubile �i s� se comporte ca electroli�ii.
c) Leg�turi nepolare prin for�e van der Waals care se stabilesc �ntre
radicalii hidrocarbona�i al alaninei, fenilalaninei, leucinei etc. Distan�ele
dintre
14

atomii care particip� la astfel de leg�turi sunt cuprinse �ntre 3,1 �i 4,1 A.
Aceste
leg�turi sunt cele mai importante pentru men�inerea proteinei �n structura
ter�iar�. Resturile nepolare, hidrofobe se g�sesc �n interiorul ghemului rezultat
prin �ncol�cirea lan�ului polipeptidic av�nd ca efect stabilizarea din punct de
vedere termodinamic a moleculei, mai mult dec�t �n cazul �n care aceste resturi
ar fi orientate spre mediul exterior. Din acest motiv lan�urile peptidice introduse

�n solu�ie apoas� se �ncol�t�cesc spontan a�a fel �nc�t resturile nepolare se

situeaz� �n interiorul ghemului, iar grup�rile polare r�m�n pe suprafa�a
moleculei.

d) Leg�turi disulfidice �S-S-, covalente, pot contribuie la men�inerea

structurii ter�iare a proteinelor globulare limit�nd tendin�a de depliere a
moleculei, �ns� contribu�ia lor este mic�, deoarece sunt pu�ine.
Structura primar� a unei proteine determin� aranjarea moleculei proteice
�n configura�ii a -helix sau b -foi pliate, �n func�ie de interac�iunile
radicalilor
R.

Prima protein� a c�rei structur� ter�iar� a fost elucidat� este mioglobina

(Kendrew �i colab. 1957), o protein� globular�, prezent� �n cantit�i mari �n
mu�chi, av�nd rolul de a depozita oxigenul la nivel tisular. 75% din lan�ul
polipeptidic (153 aminoacizi) din mioglobin� cuprinde opt segmente elicoidale
(notate A...........H), con�in�nd �ntre 7 (segmentul D) �i 24 de resturi de
aminoacizi (segmentul H). Zonele elicoidale sunt �ntrerupte de segmente
nespiralate, la nivelul c�rora lan�ul polipeptidic �i schimb� direc�ia. �n patru
dintre aceste puncte se afl� prolina, �n celelalte plierea fiind determinat� de
al�i
factori. �n acest fel, molecula se aranjeaz� �ntr-o form� compact� cu
dimensiunile 45 x 35 x 25 A. �n interiorul moleculei se g�sesc aminoacizi
nepolari cu excep�ia a dou� resturi polare de histidin� care particip� la legarea
hemului, iar �n exterior sunt plasate grup�rile polare �i cele cu �nc�rcare
electric�.
15

�n general, proteinele intracelulare, solubile, au form� sferic� sau elipsoidal�

�n func�ie de raportul dintre aminoacizii cu radical R polar �i aminoacizii cu
radical R
nepolar. C�nd raportul are valori cuprinse �ntre 0,9-1,4, proteina opteaz� pentru
form� alungit�, iar c�nd raportul este mic (0,3-0,6) proteina adopt� forma sferic�.

�n cazul proteinelor membranare, �nglobate �n dublul strat lipidic, resturile de

aminoacizi sunt repartizate invers, radicalii hidrofobi se g�sesc pe partea
exterioar�
care vine �n contact cu moleculele lipidice membranare, iar resturile polare �i
�nc�rcate electric, �n interior, c�ptu�ind canalele ionice ce str�bat membranele.
Structura cuaternar�

Un num�r mare de proteine sunt constituite din mai multe lan�uri

polipeptidice, form�nd oligomeri. Lan�urile individuale se numesc protomeri sau
subunit�i, fiecare av�nd structur� primar�, secundar� �i ter�iar� proprie.
Subunit�ile
se asambleaz� �n structura cuaternar� prin for�e asem�n�toare celor din structura
ter�iar�, cu deosebirea, c� �n acest caz, leg�turile se stabilesc �ntre subunit�i.

�n general, proteinele cu greutate molecular� mai mare de 50.000 sunt

formate din mai multe subunit�i polipeptidice �i sunt active sub form� de
oligomeri,
protomerii fiind inactivi. �n multe proteine subunit�ile sunt identice:
chimotripsina,
16

fosfataza alcalin� (dou� subunit�i), aldolaza (trei subunit�i), glutamat

dehidrogenaza (patru subunit�i), catalaza (optsprezece subunit�i), iar �n altele,
subunit�ile sunt diferite: hemoglobina (dou� lan�uri a �i dou� b ), lactat
dehidrogenaza � tetramer format din dou� tipuri de subunit�i notate H (heart) �i M
(muscle).

Asamblarea subunit�ilor �n structura cuaternar� este posibil� datorit�

existen�ei unor zone complementare spa�ial si electric pe suprafe�ele subunit�ilor.

Interac�iunile dintre subunit�i prin suprafe�ele complementare sunt

caracterizate prin fenomenul de cooperare, adic� primele contacte odat� realizate,
favorizeaz� formarea celorlalte.

Modificarea unui dintre protomeri (combinarea cu un compus oarecare) se

resimte la nivelul �ntregii molecule oligomere, fiind deranjat� structura
cuaternar� �i
deci, func�ia biologic� a proteinei. Acest fenomen st� la baza mecanismului de
reglare alosteric� a activit�ii enzimelor.

Formarea proteinelor complexe confer� proteinelor propriet�i noi, fiecare

subunitate catalizeaz� o etap� dintr-o cale metabolic�. Eficien�a cre�te mult
deoarece
intermediarii nu sunt pierdu�i �n reac�ii colaterale, procesul desf�ur�ndu-se �n
flux
continuu. De exemplu, piruvat dehidrogenaza este format� din patru subunit�i: trei
subunit�i catalitice (trei enzime distincte) �i a patra este subunitate reglatoare.

O protein� oligomer� important� este hemoglobina, responsabil� de

transportul oxigenului la vertebrate. Structura hemoglobinei a fost elucidat� de
Perutz prin difrac�ia razelor X �i spectre ORD (dispersia rota�iei optice).

Dou� lan�uri polipeptidice din hemoglobin� sunt foarte asem�n�toare cu cel

al mioglobinei at�t �n privin�a structurii primare c�t �i ter�iare. Lan�ul a din
hemoglobin� con�ine 141 resturi de aminoacizi, iar lan�ul b con�ine 146 resturi de
aminoacizi.

�ntre lan�urile identice se realizeaz� leg�turi polare �ntre grup�rile terminale

-+NH3 �i �COO-, iar �ntre lan�urile diferite, leg�turi de hidrogen �i Van der Waals
pe

por�iuni mai mari.

17

1.3.2. Propriet�ile proteinelor

Proteinele izolate din diverse surse sunt �n general substan�e solide, amorfe,
care prin purificare avansat� pot fi ob�inute �n stare cristalizat�.

� Solubilitatea proteinelor depinde de forma moleculei, natura solventului,

structura chimic�, temperatur�, pH. Ea se datoreaz� prezen�ei pe suprafa�a
moleculei
a grup�rilor polare, hidrofile (-COOH, -NH2, -OH) ce se orienteaz� spre ap� cu
careinterac�ioneaz� electrostatic. �n acest mod, molecula proteic� se izoleaz� de
celelalte
molecule �i se dizolv�. Proteinele globulare, av�nd molecule ovoidale, se asociaz�
greu �i de aceea sunt solubile.
Proteinele fibrilare au o suprafa�� mic� de contact cu solventul �i ca atare
sunt pu�in solubile sau chiar insolubile �n ap�.

Modificarea pH-ului mediului influen�eaz� solubilitatea proteinelor prin

modificare �nc�rc�rii electrice. La pHi (pH izoelecteric), solubilitatea
proteinelor este
minim� deoarece num�rul sarcinilor pozitive fiind egal cu num�rul sarcinilor
negative, moleculele proteice nu mai interac�ioneaz� cu moleculele polare ale apei.

Solu�iile diluate de electroli�i (s�ruri ale metalelor u�oare, NaCl, MgCl2,

Na2SO4, (NH4)2SO4) m�resc solubilitatea proteinelor �n timp ce solu�iile
concentrate
scad solubilitatea, p�n� la precipitare. Astfel, globulinele sunt greu solubile �n
ap�
pur�, u�or solubile �n solu�ii saline diluate �i insolubile �n solu�ii saline de
concentra�ie mare. Aceast� comportare st� la baza uneia dintre cele mai simple �i
r�sp�ndite metode de separare a proteinelor plasmatice. Cel mai adesea se folosesc
solu�ii de sulfat de amoniu cu grad de saturare diferit: globulinele precipit� cu
solu�ii
semisaturate de (NH4)2SO4, iar albuminele, la concentra�ii mai mari de 75%
satura�ie.

Solven�ii organici (eter, aceton�, alcool), ad�uga�i la o solu�ie de protein�,

�mpiedic� interac�iunea moleculelor proteice cu moleculele apei �i �n consecin��,
proteina va precipita.

� Caracterul amfoter al proteinelor este dat de grup�rile carboxil �i amino

care nu sunt angajate �n formarea leg�turilor peptidice. Ele vor imprima proteinei
caracter acid (cationi) sau bazic (anioni) �n func�ie de num�rul grup�rilor �COOH
�i
�NH2 libere provenite de la acid glutamic, acid aspartic, lizin�, arginin� �i
nucleului
imidazolic din histidin�. Grupele carboxil �i amino terminale au o contribu�ie mai
redus� �n determinarea caracterului amfoter cu c�t lan�ul polipeptidic este mai
lung.
La pH fiziologic toate grup�rile acide sau bazice sunt complet ionizate.
Fiecare protein� este caracterizat� prin pH-ul izoelectric (pHi), care reprezint�
valoare pH-ului la care �nc�rcarea electric� a proteinei este nul�, num�rul
grup�rilor
�nc�rcate pozitiv fiind egal cu num�rul grup�rilor �nc�rcate negativ.

La pHi solubilitatea �i mobilitatea �n c�mp electric a proteinei este minim�.

La valori de pH mult diferite de pHi proteina va fi �nc�rcat� (+) sau (-) �i va
migra �n
c�mp electric, proprietate ce st� la baza metodelor electroforetice de separare a
proteinelor din amestecuri.
18

� Propriet�i optice � proteinele ca �i aminoacizii, prezint� activitate

optic� determinat� de prezen�a atomilor de carbon asimetrici. La asimetria
moleculei
prin carbon asimetric se adaug� �i asimetria creat� de a -helix. Puterea rotatorie
a
proteinelor este o m�sur� a st�rii de integritate sau degradare a moleculei.
� Denaturarea proteinelor � Conforma�iile native ale proteinelor
globulare realizate prin interac�iunile specifice dintre lan�urile polipeptidice
sunt
fragile, fiind u�or deranjate de ac�iunea a�a numi�ilor agen�i denaturan�i. Ace�ti
agen�i ac�ioneaz� prin ruperea leg�turilor necovalente din structurile secundar�,
ter�iar� �i cuaternar�, dar nu afecteaz� leg�turile covalente, leg�turile peptidice
r�m�n
intacte (nu se elibereaz� aminoacizi).
Agen�ii denaturan�i sunt foarte diferi�i: temperatur� �ntre 50-60oC; valori
extreme de pH; ureea �i guanidina �n concentra�ii mari; agen�i tensioactivi;
solven�i
organici.

Deranjarea structurii ter�iare a moleculelor proteice duce la modificarea

propriet�ilor biologice a acestora. Forma moleculei proteice este determinat� at�t
destructura primar�, c�t �i de factorii de mediu. �ntr-adev�r, a�a cum arat� White
�i
Anfinsen, tratarea ribonucleazei cu uree 8M �n prezen�a unui agent reduc�tor,
mercaptoetanolul,
cauzeaz� deplierea complet� a moleculei prin ruperea celor patru
leg�turi disulfidice dintre resturile de cistein� �i �n consecin�� pierderea
activit�ii
acestei enzime. �ndep�rtarea prin dializ� a agen�ilor denaturan�i duce la refacerea

activit�ii enzimei, ceea ce indic� revenirea proteinei la structura ter�iar�

ini�ial�.

Prin denaturare, proteinele �i pierd propriet�ile chimice �i fiziologice

(hormonii devin inactivi, anticorpii pierd capacitatea de a precipita antigenii
etc.); �n
aceast� stare, proteinele sunt mai u�or atacate de enzime dec�t �n stare nativ�.

� Hidroliza proteinelor. Sub ac�iunea acizilor sau bazelor la cald �i a

enzimelor proteolitice, proteinele sunt hidrolizate prin ruperea leg�turilor
peptidice p�n�
la stadiul de aminoacizi.
� Reac�ii de culoare. Proteinele dau acelea�i reac�ii de culoare ca �i
aminoacizii din care sunt constituite �i pot fi identificate printr-una din
acestea.
.
Reac�ia xantoproteic�. Prin tratarea unei solu�ii de protein� cu acid azotic,
la rece sau la cald, apare o colora�ie galben� datorit� form�rii unor
nitroderiva�i;
19

.
Reac�ia biuretului. Tratarea unei solu�ii de protein� cu reactiv biuret (o
solu�ie alcalin� de sulfat de cupru) se formeaz� un complex de culoare violet�
caracteristic�. Reac�ia este utilizat� �n practic� pentru dozarea proteinelor din
s�nge.

� Propriet�ile biochimice �i imunologice. Proteinele �ndeplinesc �n organism

diferite roluri cum ar fi, rol catalitic, de rezerv�, transportor, protector,
structural etc.
1.3.3. Clasificarea proteinelor
Proteinele se clasific� �n general dup� forma moleculelor �i dup� compozi�ia lor
chimic�.

�n clasificarea proteinelor dup� forma molecular� deosebim:

� proteine globulare (sferoproteine) care au form� aproape sferic� (ovoidal�)

�i sunt, �n general, solubile �n ap�, �n solu�ii diluate de acizi, baze �i s�ruri.
Din aceast�
clas� fac parte albuminele, globulinele, histonele, protaminele �i prolaminele;
� proteine fibrilare (scleroproteine), caracterizate prin structur� fibroas�, de
forma unui elipsoid �ntins cu raportul dintre axe de cel pu�in 1 : 100, sunt foarte
greu
solubile �n ap�, au v�scozitate mare �i putere de difuzie mic�. Aceste propriet�i
explic�
prezen�a lor �n �esuturile de sus�inere. Din aceast� clas� fac parte colagenul,
elastina,
fibrinogenul, miozina, actina, keratina etc.
Dup� compozi�ia chimic�, proteinele se pot clasifica �n:

� proteine simple (holoproteine), constituite din aminoacizi;

� proteine conjugate (heteroproteine), con�in pe l�ng� aminoacizi �i o
grupare prostetic�. �n func�ie de natura acestei grup�ri, heteroproteinele se
�mpart �n
fosfoproteine, glicoproteine, lipoproteine, metaloproteine, nucleoproteine �i
cromoproteine.
1.3.3.1. Holoproteine
� Albuminele (serumalbumina, lactalbumina, ovalbumina etc.) sunt solubile
�n ap�, coaguleaz� la �nc�lzire, au pHi mai mare dec�t 7 �i pot fi precipitate cu o
solu�ie
saturat� de sulfat de amoniu. Greutatea molecular� a albuminelor este cuprins�
�ntre
35.000 �i 75.000. Albuminele intr� �n constitu�ia proteinelor plasmatice (55%),
particip�nd la transportul glucidelor, lipidelor, hormonilor, s�rurilor biliare,
medicamentelor �i ionilor (HCO3-, NO3-, citrat, Ca2+, Mg2+, Zn2+ etc.). Datorit�
masei
moleculare mici �i concentra�iei mari, albuminele serice asigur� 80% din presiunea
coloidosmotic� a plasmei.
� Globulinele sunt proteine globulare insolubile �n ap�, solubile �n solu�ii de
NaCl 5%. Prin �nc�lzire coaguleaz�. Sunt r�sp�ndite at�t �n regnul vegetal c�t �i
animal.
Dintre globulinele de origine animal� amintim globulinele din s�nge cu greutate
molecular� de aproximativ 500.000. Din totalul proteinelor plasmatice, 35-45% sunt
globuline. Prin electroforez� au fost separate trei frac�iuni (a , b �i g ), iar
prin
imunoelectroforez� au fost puse �n eviden�� peste 30 frac�iuni proteice. Fiecare
frac�iune
�ndepline�te un rol bine definit; toate particip� la transportul glucidelor, a -, b
globulinelelor,
la transportul lipidelor, iar g -globulinele au rol �n imunitate, motiv
20

pentru care se numesc �i imunoglobuline. Imunoglobulinele sau anticorpii apar �n

serul
sanguin sau �n alte celule ca r�spuns la p�trunderea �n organism a unei proteine
sau a
unei macromolecule provenit� de la alt� specie, compus care poart� numele de
antigen.

Structura de baz� a anticorpilor a fost elucidat� de Porter �n 1960. Anticorpii

sunt forma�i din dou� lan�uri polipeptidice grele (H), cu greutate molecular�
53.000

75.000 �i dou� lan�uri u�oare (L), cu greutate molecular� 23.000, unite prin
leg�turi
disulfidice. Lan�urile grele au o regiune flexibil� care permite rotirea capetelor
amino-
terminale cu un unghi variabil, ceea ce permite legarea antigenului.
Prin digestia cu papain� molecula de imunoglobulin� (IgG) poate fi divizat� �n
trei fragmente active cu greutate molecular� 50.000. Papaina cliveaz� lan�urile H
�n partea
constant� (C). Dou� dintre fragmentele ob�inute pot lega anticorpul �i din acest
motiv au
fost notate Fab (F de la fragment �i ab de la antigen binding), iar al treilea
fragment, care
leag� complementul, Fc.

Papaina

IgG (150.000)

2 Fab (50.000) + Fc (50.000)

Fragmentul Fab este format dintr-un lan� L �i o por�iune a cap�tului N-terminal al
lan�ului H. Fragmentul Fc este format din cele dou� capete C-terminale ale
lan�urilor H
(Por�iunea lan�ului H incorporat� �n Fab este notat� Fd).
21

Au fost descrise mai multe tipuri de lan�uri L �i H. La om au fost eviden�iate

numai dou� tipuri majore la lan� L, notate K �i l , diferen�iabile serologic sau
prin analiza
secven�ei aminoacizilor. La om aproximativ 70% din lan�urile L din Ig sunt de tip K
�i
numai 30% de tip l . O imunoglobulin� con�ine fie dou� lan�uri u�oare K, fie dou� l
,
dar niciodat� unul K �i unul l . Lan�ul H este unic pentru o clas� de Ig, dar au
fost
identificate cinci tipuri notate: g , a , m , d , e . Fiecare tip de lan� H se
poate asocia cu
lan�uri L de tip K sau l gener�nd cele cinci clase de imunoglobuline: IgG (g ), IgA
(a ),
IgM (m ), IgD (d ) �i IgE (e ). Pe lan�urile polipeptidice ale Ig sunt ata�ate
resturi
glucidice (IgG con�ine dou� resturi monozaharidice �i IgM � trei resturi).

� Scleroproteinele sunt proteine fibrilare, de consisten�� solid�, �nt�lnite numai

�n regnul animal, av�nd rol de sus�inere �i protec�ie, au un con�inut mai sc�zut de
azot fa��
de alte proteine, dar au un con�inut crescut de sulf. Scleroproteinele sunt total
insolubile �n
ap�, �n solu�ii acide �i bazice �i sunt stabile fa�� de ac�iunea enzimelor
proteolitice.
Dup� rolul pe care �l �ndeplinesc �i dup� �esutul �n care au fost identificate
scleroproteinele se �mpart �n:

.
Keratine � se g�sesc �n epiderm�, p�r, unghii, pene, coarne etc. �i au rol de
protec�ie. Au un con�inut mare de sulf (2-5,7%) datorit� propor�iei mari de
cistein�. Gra�ie
prezen�ei leg�turii disulfidice keratinele au o rezisten�� mecanic� mare,
elasticitate �i
rezisten�� la ac�iunea enzimelor proteolitice �i sunt insolubile.

.
Colagenele au con�inut mare de glicocol, prolin�, hidroxiprolin� �i
hidroxilizin�, av�nd o structur� cu totul caracteristic�, adaptat� func�iei
�esuturilor din care
fac parte: tendoane, ligamente, oase, cartilagii, piele. Ele reprezint� 25% din
proteinele
corpului omenesc.

Colagenele sunt insolubile �n ap�, dar prin fierbere �ndelungat� se transform� �n

gelatin� solubil�, �n care o parte din leg�turile peptidice au fost hidrolizate.
Colagenele
sunt rezistente la ac�iunea enzimelor proteolitice (cu excep�ia colagenazei), �n
timp de
gelatina poate fi hidrolizat� cu pepsin� �i tripsin�.

.
Elastinele se aseam�n� cu colagenul, �nt�lnindu-se al�turi de acestea �n
�esutul conjunctiv, dar ele nu pot fi gelificate. Con�inutul ridicat de glicocol,
alanin� �i
valin� imprim� acestei proteine o elasticitate comparabil� cu a cauciucului.
Elastinele sunt
hidrolizate specific de elastaza pancreatic�.

.
Fibrinogenul este o protein� fibrilar� format� din �ase lan�uri polipeptidice
unite prin pun�i disulfidice. Din cauza dimensiunilor mari ale moleculei, �n
condi�ii
fiziologice, fibrinogenul trece �n cantit�i foarte mici prin peretele capilarelor
�n lichidul
intersti�ial. �n inflama�ii, din cauza alter�rii permeabilit�ii capilarelor,
trecere
fibrinogenului este mult facilitat�.

Fibrinogenul este sintetizat �n ficat �i este degradat �n macrofage �i are timpul

de
�njum�t�ire de 3-5 zile. Sub ac�iunea enzimatic� a trombinei �i a ionilor de
calciu,
fibrinogenul se transform� �ntr-o protein� fibrilar� insolubil�, denumit� fibrin�.
Fibrina
formeaz� o re�ea spa�ial� �n care sunt �nglobate elementele figurate ale s�ngelui,
form�nd
cheagul sanguin.
22

.
Miozina se g�se�te �n cantitate de 40-60% �n miofibrele �esutului muscular.
Miozina este insolubil� �n ap�, dar solubil� �n solu�ii alcaline diluate. �n
structura miozinei
intr� aminoacizi diaminici �i dicarboxilici ceea ce explic� prezen�a a numeroase
grup�ri
polare ce �i confer� capacitatea de a fixa ioni metalici.

Prin combinare cu actina �n propor�ie de 3/1, formeaz� actomiozina.

.
Actina reprezint� 15% din proteinele musculare. At�t miozina c�t �i actina au
activitate ATP-azic� �i joac� rol esen�ial �n contrac�ia muscular�.

.
Tropomiozina reprezint� 2,5% din totalul proteinelor musculare, av�nd rol �n
contrac�ia muscular�.

1.3.3.2. Heteroproteine
� Fosfoproteinele sunt proteine conjugate care au drept grupare prostetic�
acidul fosforic legat prin leg�tur� esteric� de gruparea hidroxil a unui rest de
serin� din
molecula proteic�. Acidul fosforic se g�se�te sub forma s�rii sale de Ca sau K.
NH CO CH NH CO NH CO CH NH CO
_

CH2 CH2

O K+
OPOCa2+ OP

O K+

Dintre fosfoproteine fac parte:

.
caseina , principala protein� din lapte (80%).
.
ovovitelina prezent� �n g�lbenu�ul de ou al�turi de lecitine. Ea furnizeaz�

embrionului aminoacizii �i fosforul necesar dezvolt�rii.

� Glicoproteinele formeaz� o categorie de heteroproteine care au drept grupare

prostetic� o component� glucidic�; partea proteic� imprim� caracterul ei chimic
�ntregii
molecule, ceea ce le deosebe�te de mucopolizaharide unde componenta glucidic�
predomin� �i imprim� moleculei caracter glucidic.
Lipoproteinele sunt complexe ale proteinelor cu lipidele. Dup� rolul pe care �l
�ndeplinesc, lipoproteinele se �mpart �n dou� categorii: lipoproteine de transport
�i
sistemele de membran�.

Plasma uman� con�ine patru clase principale de particule lipoproteice care difer�
�ntre ele prin densitate, constant� de sedimentare �i m�rimea particulelor, prin
tipurile de
proteine �i propor�ia de lipide con�inute. Sunt particule sferice de m�rimi
diferite, formate
dintr-un miez nepolar (trigliceride �i esteri de colesterol) �nvelit cu un strat de
2 nm
constituit din colesterol liber, fosfolipide �i apoproteine. Aceste particule sunt
solubile �n
plasm� �i servesc la transportul lipidelor �ntre diverse �esuturi.

� Metaloproteinele sunt combina�ii complexe ale proteinelor cu ionii metalici:

Fe, Cu, Zn, Mg, Mn etc. �i particip� �n organism fie �n transportul acestor metale,
fie �n
cataliza enzimatic�.
.
Feritina con�ine 20-25% fier trivalent (aproape c�te un atom de Fe pentru
fiecare leg�tur� peptidic�) legat de o protein� numit� apoferitina. Feritina
constituie
23

rezerva de fier pentru sinteza hemoglobinei �i citocromilor. Se g�se�te �n special

�n ficat �i
splin�.

.
Siderofilina (transferina) este un transportor al Fe pentru sinteza
hemoproteinelor (fixeaz� doi atomi de Fe/molecul�). Ea este sc�zut� �n anemia
feripriv�;

.
Ceruloplasmina con�ine aproximativ 0,34% Cu (opt atomi/molecul�). Este o
glicoprotein� care migreaz� cu frac�iunea a 2-globulinic�, are o greutate
molecular� de

150.000. Ceruloplasmina nu transport� ionii de cupru, dar are rol �n absorb�ia Fe,
put�nd
oxida fierul bivalent la fier trivalent �i func�ioneaz� ca o polifenoloxidaz�.
Concentra�ia
plasmatic� de ceruloplasmin� cre�te �n inflama�ii.
.
Hemocianinele sunt pigmen�i respiratori din s�ngele molu�telor. Ele con�in
Cu �i au greutate molecular� de aproape 10 milioane.
.
Metaloproteinele cu Zn sunt �n general enzime: alcool-dehidrogenaza,
carbonic-anhidraza, uricaza etc.

� Cromoproteine
Cromoproteinele sunt proteine conjugate care au drept grupare prostetic�, o
grupare cromofor�. Dup� natura acestei grup�ri, se disting dou� mari clase de
cromoproteine: porfirinice care con�in un nucleu tetrapirolic �i neporfirinice,
con�in drept
grupare prostetic� deriva�i de izoaloxazin� sau carotene (vezi vit. B2 �i A).

Dintre cromoproteinele neporfirinice deosebit de importante sunt flavoproteinele

care au drept grupare prostetic� o flavin� (derivat de izoaloxazin�) �i care
�ndeplinesc �n
organism rol catalitic, precum �i carotenoproteinele, a c�ror grupare prostetic�
este un
derivat terpenic (carotenii). Acestea din urm�, sunt importante �n procesul
vederii.

.
Cromoproteinele porfirinice con�in �n molecul� un nucleu substituit de
porfirin�. Ele �ndeplinesc diverse func�ii biologice, cum ar fi: transportul de
oxigen,
transportul de electroni, cataliza enzimatic�.

Specificitatea de func�ie a acestor proteine se datoreaz� apoproteinei legate de

nucleul porfirinic. Sunt reprezentate de mioglobin�, hemoglobin�, citocromi,
hemenzime.

Porfirinele sunt deriva�i de porfirin�, un compus ciclic format din patru nuclee
pirolice unite prin grup�ri metinice (-CH=).
Prin substituirea atomilor de hidrogen din pozi�iile 1-8 cu diferi�i radicali se
ob�in
porfirinele, care se denumesc �i se clasific� �n func�ie de ace�ti substituen�i �n:
24

etioporfirine, mezoporfirine, protoporfirine �i coproporfirine. Dintre acestea cel

mai des
�nt�lnite sunt protoporfirinele care con�in patru grup�ri metilice, dou� grup�ri
vinil �i dou�
resturi de acid propionic. Datorit� celor trei tipuri de substituen�i din molecul�,
pot exista
15 forme izomere de protoporfirine. Cea mai �nsemnat� dintre ele este
protoporfirina IX
(1,3,5,8-tetrametil-2,4-divinil-6,7-dipropionil-porfirina).

Porfirinele posed� un sistem de duble leg�turi conjugate ce confer� acestor

compu�i stabilitate, culoare ro�ie-violet�, absorb�ia caracteristic� �i
fluorescen��.
Reducerea grup�rilor metinice duce la formarea de compu�i necolora�i, numi�i
porfirinogeni. Prin intermediul azotului pirolic, porfirinele pot fixa ioni
metalici cum sunt:
Fe, Mg, Zn, Cd, Co, Cu, Mn, V sub form� de complec�i chelatici. Un astfel de
complex al
protoporfirinei IX cu Fe2+ se nume�te protohem sau hem, un complex similar cu Fe3+

poart� numele de hemin� sau hematin�.

Protoporfirina IX Hem

Fierul are �ase pozi�ii de coordinare care sunt �ndreptate spre v�rfurile
unui octoedru regulat. �n hem, atomul de Fe se leag� de inelele II �i IV prin
leg�turi ionice, realizate prin �ndep�rtarea celor doi atomi de H de la azot sub
form� de H+ �i de dou� leg�turi coordinative cu atomii de azot din ciclurile I �i

III. Celelalte dou� pozi�ii, 5 �i 6, sunt perpendiculare pe planul determinat de

cele patru leg�turi ale fierului cu nucleele pirolice �i sunt libere. Dac� aceste
pozi�ii sunt ocupate, compusul rezultat se nume�te hemocrom sau
hemocromogen.
Hemul este situat �ntr-o cavitate a moleculei proteice. Cele dou� resturi
propionat, ionizate la pH fiziologic, sunt orientate spre suprafa��, iar restul
hemului �n interiorul cavit�ii, �nconjurat de aminoacizi nepolari, cu excep�ia a
dou� resturi de histidin� prin care se face leg�tura cu partea proteic�. Un rest
de histidin� situat �n segmentul F (HisF8) numit� histidin� proximal� se fixeaz�
pe pozi�ia 5 de coordinare a Fe2+. Cel�lalt rest HisE7, numit histidin� distal� se
leag� de hem prin intermediul unei molecule de ap� (formele neoxigenate de
mioglobin� �i hemoglobin�). Leg�tura este labil� �i se desface u�or �n procesul
de fixare a oxigenului, acesta �nlocuind molecule de ap� (formele oxigenate ale
mioglobinei �i hemoglobinei).
25

.
Mioglobina este pigmentul
ro�u din mu�chi, similar hemoglobinei
ca structur� �i rol; diferen�a dintre ele
const� �n structura globinei. Globina
mioglobinei este alc�tuit� dintr-un
singur lan� polipeptidic, format din
150 aminoacizi, cu o greutate
molecular� de aproximativ 17.200,
pliat sub forma unui ghem cu
dimensiunile 45/35/25 A. Mioglobina
are o afinitate fa�� de oxigen de
aproximativ 6 ori mai mare dec�t
hemoglobina. Cantit�i mari de
mioglobin� se g�sesc �n mu�chiul
inimii �i mu�chii pectorali ai p�s�rilor
care efectueaz� mi�c�ri ritmice de
lung� durat�.

.
Hemoglobinele reprezint� pigmentul ro�u al s�ngelui. Ele au
aceea�i grupare prostetic� (hemul), dar difer� �n privin�a p�r�ii proteice,
globina. Globina imprim� specificitatea diferit� a hemoglobinelor.

Structura hemoglobinei a fost elucidat� de Perutz prin difrac�ia

razelor X �i spectre ORD (dispersia rota�iei optice). Lan�urile a �i b au o
structur� asem�n�toare, aproximativ 70% din molecul� form�nd por�iuni de
a -helix �ntrerupte de por�iuni �ndoite ca �n molecula de mioglobin�.
Conforma�ia tridimensional� a lan�urilor este asigurat� prin leg�turi van der
Waals ce se stabilesc �ntre resturile nepolare ale aminoacizilor. Leg�turile
polare sunt orientate spre mediul apos ceea ce explic� solubilitatea
hemoglobinei. Catenele polipeptidice sunt orientate a�a fel, �nc�t, formeaz�
�ntre ele o cavitate �n care este inclus� molecula de hem. Legarea hemului de
globin� se face prin intermediul a dou� resturi de histidin�.

Cele patru lan�uri din Hb sunt asamblate �ntr-un tetramer compact

(structur� cuaternar�), rezult�nd o molecul� cu dimensiunile 64/55/52 A.
�ntre lan�urile identice se realizeaz� leg�turi polare stabilite �ntre grupele
terminale NH3+ �i COO-, iar �ntre lan�urile diferite (a �i b ) se stabilesc
leg�turi de hidrogen �i Van der Waals pe por�iuni mari ale acestor lan�uri.

.
Citocromii sunt pigmen�i respiratori care au drept grupare
prostetic� tot hemul, dar pozi�iile 5 �i 6 de coordinare ale Fe sunt ocupate de
resturi de aminoacizi din molecula proteic�. Din acest motiv, citocromii nu
pot participa la transportul O2, dar particip� la transportul electronilor prin
modificarea reversibil� a valen�ei atomului de fier:
26

Se cunosc mai multe grupe de citocromi notate a, b �i c. �n forma lor

redus�, citocromii dau benzi de absorb�ie caracteristice (a , b �i g ) �n
spectrul vizibil. Marea majoritate a citocromilor sunt puternic lega�i de
membrana mitocondrial� �i nu pot fi separa�i cu u�urin��.

.
Hemenzimele sunt reprezentate de catalaze �i peroxidaze care
catalizeaz� reac�ia de descompunere a apei oxigenate dup� ecua�ia:

AH2 + H2O2 3�2H2O + A

.
Cloroplastele sunt pigmen�i f�r� func�ie respiratorie care con�in
drept grupare prostetic� clorofila. Clorofila are o structur� porfirinic� av�nd
�n centrul ei ionul de Mg legat prin dou� covalen�e de dou� nuclee pirolice.

� Nucleoproteine
Nucleoproteinele sunt o clas� de heteroproteine care au drept grupare
prostetic� un acid nucleic ata�at la o histon� sau o protamin�. Ele se g�sesc
�n toate �esuturile animale �i vegetale �i pot fi izolate cu u�urin�� din drojdii
�i unele �esuturi ale c�ror celule au nuclee mari, cum este glanda timus.

Nucleoproteinele sunt constituen�ii principali ai nucleului celular (de

unde vine �i numele lor), dar pot fi g�site �i �n citoplasm� asociate cu
ribozomii. Virusurile sunt constituite aproape numai din nucleoproteine.

Proteinesimple
(Histone, protamine)

Nucleozidaze
Nucleoproteine
Acidfosforic Nucleozide
Mononucleotidaze
Mononucleotide
Nucleaze
Acizi nucleici
(Polinucleotide)
Bazeazotate Pentoze
(Purinice, pirimidinice) (Riboz\, Deoxiriboz\)
27

Nucleoproteinele pot fi izolate din �esuturi prin extrac�ie (cu ap�, solu�ii
alcaline diluate, solu�ii de clorur� de sodiu �i solu�ii tampon cu pH = 4,0-11,0),
urmat� de precipitarea cu acizi, solu�ie saturat� de sulfat de amoniu sau solu�ie
diluat� de CaCl2.

Prin hidroliz� acid� sau bazic�, nucleoproteinele se descompun �n baze

azotate, pentoze, acid fosforic �i proteine.

.
Nucleotide. Un nucleotid, unitatea structural� a acizilor nucleici, este
format dintr-un nucleozid fosforilat la una din grup�rile OH din riboz� sau
deoxiriboz�.

Bazaazotat\ ^ pentoz\ ^acidfosforic

Nucleozid

Nucleotid

De exemplu: Adenina + Riboza + Acid fosforic �Acid adenilic (AMP)

Guanina + Riboza + Acid fosforic �Acid guanilic (GMP)
Citozina + Riboza + Acid fosforic �Acid citidilic (CMP)
Uracil + Riboza + Acid fosforic �Acid uridilic (UMP)
Timina + d-Riboza + Acid fosforic �Acid timidilic (TMP)

Exist� dou� tipuri generale de nucleotide: ribonucleotide, care con�in

riboz� �i intr� �n structura acizilor ribonucleici �i deoxiribonucleotide, care
con�in
deoxiriboz� �i intr� �n structura acizilor deoxiribonucleici.

Radicalul fosfat se ata�eaz� �n pozi�ia 5� sau 3� (nota�ia atomilor din ciclul

pentozei se face de la 1� la 5�, acesta fiind ciclul secundar �n molecula acestor
compu�i).

NH2 NH2

NN

NN 5' NN 5'
O CH2OH
O CH2OH

H HH

HHHH H

3'
3'

OH O HO

HO P
O
OH HO P
O
OH
Acid adenilic
3'-AMP
Acid deoxiadenilic
3'-dAMP
28

NH2 O

HN

CH3

O N

O N

O CH2OH

O CH2OH

HHHH HHHH

OH O HO
HO P OH

HO P OH
O

Acid timidilic

Acid citidilic
3'-dTMP

3'-CMP

Nucleozidele purinice �i pirimidinice pot fi esterificate cu o singur�

molecul� de acid fosforic, form�nd nucleozid-monofosfa�i (MP), cu dou�
molecule de acid fosforic, nucleozid-difosfa�i (DP) �i cu trei molecule de acid
fosforic, nucleozid-trifosfa�i (TP). De exemplu, adenina formeaz� adenozin-
5�monofosfat
(AMP), adenozin-5�-difosfat (ADP) �i adenozin-5�-trifosfat (ATP).

NH2

N
N

OOO
H2COP
OP
OPO

O
HH

O-O-OH

OH
OH

AMP

ADP

ATP
29

Nucleozid-trifosfa�ii �ndeplinesc �n organism func�ii importante.

Astfel, ATP poate transporta �i ceda resturi de fosfat �i pirofosfat �n acele
reac�ii enzimatice care necesit� energie. Cedarea energiei se face prin
hidroliza leg�turilor fosforice cu energie mare din molecula acestui compus,
leg�turile dintre grup�rile fosforice sunt macroergice deoarece sunt leg�turi de
anhidrid�. Refacerea moleculei de ATP se realizeaz� prin refosforilarea ADP-
ului �n procesul de fosforilare oxidativ�.

De asemenea, GPT, UTP �i CTP pot furniza energie pentru unele c�i
de biosintez� (UTP �n sinteza polizaharidelor, GTP �n sinteza proteinelor, iarCTP
�n sinteza lipidelor). �n unele reac�ii de fosforilare particip� IDP �i ITP �n
structura c�rora intr� hipoxantina.

2. ENZIME
Organismele vii, mono-�i pluricelulare sunt caracterizate prin unele
activit�i ca: mi�care, producere de energie, lumin� etc., activit�i care au la baz�

reac�ii chimice. Organismele vii sunt supuse primului principiu al termodinamicii,

adic� legii conserv�rii masei �i energiei. Energia pentru sinteza moleculelor
complexe din elemente sau molecule mai mici este furnizat� prin
degradareamoleculelor complexe �n intermediari �i compu�i mai simpli. �n consecin��
este
necesar� cuplarea celor dou� aspecte ale metabolismului (anabolism �i catabolism)
printr-un transfer de energie. O reac�ie chimic� de forma

A+B � C+D
poate avea loc c�nd o parte din moleculele A �i B se g�sesc �ntr-o stare de energie

ridicat�, stare activat� (stare de tranzi�ie) �n care exist� o mai mare

probabilitate ca
leg�turilor din compu�ii A �i B s� se rup� �i s� se formeze produ�ii C �i D. starea

de tranzi�ie este o barier� �nalt� de energie care delimiteaz� reactan�ii de

produ�ii
de reac�ie. Viteza unei astfel de reac�ie este propor�ional� cu moleculele aflate
�n
stare de tranzi�ie (activat�). Exist� dou� posibilit�i de accelerare a reac�iei
chimice:

-cre�terea temperaturii ce favorizeaz� agita�ia molecular�, cre�terea

num�rului de molecule activate �i accelerarea vitezei de reac�ie care �n cele mai
multe reac�ii este aproximativ dubl� pentru o cre�tere a temperaturii cu 10oC;

-utilizarea catalizatorilor.

Catalizatorul se combin� temporar cu reactan�ii determin�nd sc�derea

energiei de activare. Cu c�t energia de activare va fi mai mic� cu at�t
catalizatorul
va fi mai eficace. De exemplu, descompunerea apei oxigenate:

2 H2O2 3� 2 H2O + O2
30

Necatalitic, are loc cu un consum de energie, D G = 18 Kcal/mol; �n

prezen�a catalizatorului de Pt coloidal�, D G = 13 Kcal/mol; iar �n prezen�a
enzimei, catalaza, numai 2 kcal/mol.

O reac�ie chimic� este endergonic� (endoterm�) dac� varia�ia energiei

libere este pozitive, deci necesit� un aport de energie �i exergonic� (exoterm�)
c�nd varia�ia energiei libere va fi negativ�, deci va rezulta energie.

�n timpul unei reac�ii, catalizatorul sufer� o serie de modific�ri, dar odat�

reac�ia terminat�, acesta revine la starea ini�ial�.

Enzimele sunt catalizatori proteici pentru reac�iile chimice care se petrec�n

sistemele biologice. �n absen�a enzimelor, majoritatea reac�iilor din celula vie
s-ar petrece cu viteze foarte mici.

Spre deosebire de catalizatorii neproteici (ioni metalici, H+, OH-) fiecare

enzim� catalizeaz� un num�r mic de reac�ii, de cele mai multe ori, una singur�.

Exist� un num�r foarte mare de enzime; pentru fiecare compus organic,

c�t �i pentru mul�i compu�i anorganici, exist� m�car o enzim� capabil� s�
reac�ioneze cu acesta �i s� catalizeze o anumit� modificare chimic�.

2.1 Nomenclatura �i clasificarea enzimelor

Numele �tiin�ific al unei enzime se formeaz� astfel: Donor: Acceptor
reac�ia catalizat�. De exemplu: enzima responsabil� de oxidarea alcoolului etilic
se
nume�te Alcool: NAD+-oxireductaz�.

Pe l�ng� denumirea �tiin�ific�, se utilizeaz� acea denumire uzual�, care

este �n acord cu numele �tiin�ific. Denumirea uzual� este format� din dou� p�r�i:
prima parte indic� substratul sau substratelor asupra c�rora ac�ioneaz� enzima, iar

partea a doua indic� reac�ia catalizat�. De exemplu, alcool: NAD+-oxireductaza se

nume�te curent alcool-dehidrogenaza (ADH).

�in�nd seama de reac�ia catalizat�, enzimele se clasific� �n �ase clase:

1. Oxidoreductaze � catalizeaz� reac�iile de oxido-reducere; �n func�ie de

acceptorul de electroni se pot distinge:

.
oxidaze � transfer� electronii de la un substrat direct la oxigen;

.
dehidrogenaze � transfer� electronii de la un substrat la alt substrat

(altul dec�t oxigenul);

.
oxigenaze � �ncorporeaz� direct oxigenul �n substrat;
.
peroxidaze � transfer� electronii de la substrat la H2O2 ca acceptor.

2. Transferaze � catalizeaz� transferul de grup�ri de pe un substrat

(donor) pe alt substrat (acceptor).
.
C1-transferaze � transfer� unit�i de un atom de carbon �ntre substrate
(exemplu: metil-transferaze);
.
amino-transferaze � transfer� gruparea amino de pe un aminoacid pe
un cetoacid (transaminazele);

.
kinaze � transfer� un radical fosfat din ATP pe un substrat;

.
fosforilaze � transfer� radicalul fosfat din fosfat anorganic (Pa) pe un

substrat.
31

3. Hidrolaze � catalizeaz� scindarea leg�turilor chimice cu ajutorul apei:

-

.
fosfataze � �ndep�rteaz� radicalul PO3H2 de pe un substrat;

.
fosfodiesteraze � cliveaz� leg�turile fosfatdiesterice, cum ar fi cele din
acizii nucleici;

.
proteaze � scindeaz� leg�turile peptidice din proteine.

4. Liaze � catalizeaz� scindarea nehidrolitic� a unei grup�ri de pe un

substrat cu formarea unei duble leg�turi sau fixeaz� o grupare la o dubl� leg�tur�:

.
decarboxilaze � �ndep�rteaz� CO2 de pe substrat;
.
aldolaze � formeaz� aldehide �n reac�ii de eliminare;
.
sintaze � leag� dou� molecule f�r� implicarea ATP-ului.

5. Izomeraze � catalizeaz� reac�iile de interconversiune a izomerilor

optici, geometrici �i de caten�:
.
racemaze �i epimeraze � catalizeaz� interconversiunea
stereoizomerilor L �i D;
.
mutaze � transfer� grup�ri �ntre atomii aceleia�i molecule;
.
cis-trans-izomeraze � interconversiunea izomerilor geometrici;
.
izomeraze care catalizeaz� reac�ia aldoz�

cetoz�.

6. Ligaze sau sintetaze � unirea a doi compu�i utiliz�nd energia eliberat�

prin hidroliza unei molecule de ATP.
2.2. Structura enzimelor
Specificitatea mare a unei enzime este str�ns legat� de structura ei fizic� �i
chimic� specific�. Din punct de vedere chimic, o enzim� este format� dintr-o parte
proteic� � apoenzima �i o parte neproteic� � coenzima sau cofactor.

Partea proteic� este termolabil� �i este responsabil� de specificitatea

enzimei, de ac�iune, dar mai ales de substrat, iar coenzima este termostabil� �i
dializabil�.

� Apoenzima. Enzimele simple �i apoproteinele enzimelor complexe

sunt formate din catene lungi polipeptidice, av�nd acelea�i nivele de organizare
structural� ca �i alte proteine: primar�, secundar�, ter�iar� �i cuaternar�.
De�i toate enzimele au structuri primare, secundare �i ter�iare, structura
cuaternar� nu este obligatorie.
� Coenzime. Coenzima este partea neproteic�, care particip� efectiv la
reac�ia catalitic� (se modific� temporar �n timpul reac�iei). Frecvent, coenzimele
con�in �n structura lor vitamine din grupul B.
2.3. Izoenzime � forme moleculare multiple ale acelea�i enzime. Ele
catalizeaz� aceea�i reac�ie enzimatic�, dar difer� �ntre ele �n privin�a
propriet�ilor
fizice, chimice �i imunologice.
Interesul medical pentru izoenzime a fost stimulat prin descoperirea �n
1957, �n serul uman, a mai multor izoenzime LDH, a c�ror propor�ii relative se
modific� semnificativ �n anumite st�ri patologice.
32

Cele 5 izoenzime LDH difer� �ntre ele �n ceea ce prive�te structura

cuaternar�. Molecula activ� de LDH este un tetramer (130.000) format din dou�
tipuri de subunit�i H �i M luate c�te patru (fiecare subunitate are 34.000).

Subunitatea H (heart) este caracteristic� mu�chiului inimii �i �n general

�esuturilor cu metabolism aerob, iar subunitatea M (muscle) este caracteristic�
mu�chiului scheletic �i �n general organelor �i �esuturilor cu metabolism anaerob.
Excep�ie fac ficatul �i eritrocitul.

Structura celor 5 izoenzime LDH este:

LDH1 -H4

LDH2 -H3M1

LDH3 -H2M2

LDH4 -HM3

LDH5 -M4

Sinteza celor dou� tipuri este coordonat� de dou� gene diferite.

Ulterior au fost eviden�iate izoenzime �i pentru alte enzime creatin-kinaza

� CK1(BB); CK2(MB) �i CK3 (MM), hexo-kinaza, fosfataza alcalin� etc.

2.4. Specificitatea enzimelor
Dup� specificitate de ac�iune enzimele pot fi grupate �n: enzime cu
specificitate absolut�, enzime cu specificitate relativ� �i enzime cu specificitate

optic� sau stereochimic�.

� Specificitatea absolut�. Unele enzime ac�ioneaz� numai asupra unui

singur substrat, cataliz�nd o singur� reac�ie, de exemplu ureaza:
ureaza

2 NH3 + CO2

H2N C NH2 +H2O

Aceast� enzim� este total inactiv� fa�� de compu�i foarte asem�n�tori

structural � tioureea H2N-CS-NH2. De asemenea, arginaza � enzima care
catalizeaz� hidroliza L-argininei la uree �i ornitin� nu poate cataliza hidroliza
esterul metilic al argininei sau scindarea agmatinei, amina rezultat� prin
decarboxilarea argininei.

� Specificitatea relativ�. Multe enzime sunt specifice numai pentru

anumite tipuri de leg�turi chimice indiferent de structura moleculelor respective.
Din acest grup fac parte esterazele care fac posibil� scindarea mono-, di-
trigliceridelor �i chiar al�i esteri cu structur� chimic� mult mai complicat�. De
exemplu, acetilcolinesteraza, specific� pentru acetil-colin�, poate scinda �i al�i
esteri ai colinei cu acizii propionic, butiric etc. Butiril-colina pare a fi
substratul de
elec�ie, fiind hidrolizat� mai rapid dec�t al�i esteri ai colinei.

Enzimele proteolitice care hidrolizeaz� leg�turile peptidice din proteine �i

din al�i compu�i neproteici, fac parte tot din acest grup.
33

� Specificitatea optic�. Enzimele catalizeaz� transformarea numai a

unui stereoizomer; specificitatea optic� este de obicei absolut�, cel�lalt antipod
optic r�m�n�nd neschimbat. Excep�ie fac racemazele care catalizeaz�
interconversiunea antipozilor optici.
Enzimele care recunosc substrate cu izomeri geometrici au o specificitate
geometric�.
Fumaraza, de exemplu, permite hidratarea acidului fumaric (izomer trans)
�i nu a acidului maleic (izomer cis) cu formarea acidului malic ca produs final:

Fumaraza

HOOC C C COOH

HOOC CH CH2 COOH

H2O

OH

2.5. Centrul catalitic al enzimei

Structura binar� a enzimelor este indispensabil� ac�iunii catalitice. Luate
separat, at�t coenzima c�t �i apoenzima nu au activitate catalitic�.

Centrul catalitic a fost conceput mult� vreme ca un tipar rigid, preformat,

substratul potrivindu-se �n enzim� ca �i �cheia �n broasc� (lock and key) sau
�template� (modelul Fischer). De�i �n acest model centrul activ este rigid, el se
mai folose�te �nc� pentru explicarea unor propriet�i enzimatice, cum ar fi legarea
�ntr-o anumit� ordine a substratelor sau curba de saturare cu substrat.

Un model mai perfec�ionat este cel imaginat de Koshland, numit �induced

fit� (fixare indus�), modelul cu cel mai puternic suport experimental. Principala
caracteristic� a acestui model este flexibilitatea centrului activ. �n absen�a
substratului grup�rile catalitice �i de legare a substratului sunt dep�rtate unele
de
altele, separate de mai multe resturi de aminoacizi. Apropierea substratului induce

o modificare conforma�ional� a enzimei �nc�t grup�rile care particip� la legarea

substratului sau la reac�ia catalitic� se apropie spa�ial.
34

Situsul (centrul) activ dintr-o enzim� poate fi pus �n eviden�� prin tratarea
cu anumite substan�e ce au capacitatea de a se combina specific cu aminoacizii
centrului catalitic, inactiv�nd enzima.

2.6. Factori care influen�eaz� activitatea enzimatic�

Influen�a concentra�iei enzimei
Dac� se utilizeaz� concentra�ii cresc�nde de enzim� cantitatea de substrat
transformat �n unitatea de timp cre�te propor�ional cu concentra�ia enzimei.

Influen�a concentra�iei substratului asupra vitezei de reac�ie

Dac� se men�ine constant� concentra�ia de enzim� �i se m�re�te

concentra�ia de substrat S, se constat� o cre�tere rapid� a vitezei de reac�ie p�n�
la

o valoare limit� (vmax). Dac� [S] continu� s� creasc�, curba cap�t� o inflexiune �i

pentru valori mari de S, viteza nu mai cre�te, curba tinde asimptotic c�tre o
valoare
maxim� (vmax).
Cresc�nd �n continuare concentra�ia substratului viteza reac�iei r�m�ne
constant� deoarece nu mai exist� enzim� liber�. Transformarea substratului �n
produs (produ�i) de reac�ie are loc cu formarea, pentru scurt timp, a unui complex
enzim�-substrat.
35

Ipoteza form�rii complexului ES a fost emis� prima dat� de Michaelis.

Existen�a acestui complex a fost demonstrat� practic prin analiza spectrelor de
absorb�ie �n ultraviolet, vizibil, rezonan�� magnetic� nuclear�, fluorescen�� sau
prin dializ�.

K1

K3

E+ S

ES

E^P (1) K2
Cantitatea de produs P format� depinde direct de concentra�ia complexului
ES, care depinde de viteza de descompunere a compusului ES �n E + S. Aplic�nd
legea ac�iunii maselor pentru reac�iile de echilibru se ob�ine rela�ia:

C�nd toat� enzima a fost

[E] [S] fixat� sub form� de complex ES, se

K2= (2)

[ES] atinge viteza maxim� a reac�iei.

KM = [S] (3) care a primit numele de constanta Michaelis, definit� drept
concentra�ia substratului pentru care se atinge jum�tate din viteza maxim�.
C�nd numai jum�tate din enzim� este trecut� �n form� [ES] �i [E] =[ES] se
atinge jum�tate din viteza maxim� 1 vmax �i rela�ia (2) devine:

Influen�a temperaturii asupra activit�ii enzimatice

Viteza de reac�ie cre�te cu cre�terea temperaturii, dar �n anumite limite.

Studiul vitezei ini�iale a unei reac�ii enzimatice �n func�ie de temperatur�
determin� apari�ia a dou� faze distincte care corespuns la dou� fenomene diferite:

-�n zona de temperaturi mai mici (0 �i 40oC) viteza reac�iei cre�te c�nd
temperatura cre�te. Aceast� cre�tere a vitezei cu temperatura se explic� printr-o
cre�tere a concentra�iei complexului activat (intermediar) atunci c�nd se
furnizeaz�
mai mult� energie sub form� termic� sistemului �n reac�ie.

-la o temperatur� ce dep�e�te 45oC se asist� la o denaturarea a proteinei.

36

Temperatura optim� pentru cele mai multe enzime este de 30oC � 40oC.

Exist� microorganisme termofile care tr�iesc �n ap� la 70oC � 80oC �i a c�ror

enzime sunt active la aceast� temperatur�. La 0oC unele enzime �i �nceteaz�
reversibil
activitatea, aceast� temperatur� constituind temperatura de conservare pentru unele

enzime.

Influen�a pH-ului

Varia�iile de pH pot avea efecte at�t la nivelul enzimei, c�t �i la nivelul

substratului. Astfel, se poate modifica gradul de ionizare a unor grup�ri
func�ionale de pe
enzim� a c�ror sarcin� pozitiv� sau negativ� este necesar� fie form�rii complexului

enzim�-substrat, fie men�inerii conforma�iei tridimensionale native a protein-

enzimei. De
asemenea, la nivelul substratului poate fi modificat gradul de ionizare �mpiedic�nd
sau
favoriz�nd formarea complexului enzim�-substrat. Valoarea pH-ului la care reac�ia
enzimatic� se desf�oar� cu vitez� maxim� se nume�te pH optim.

pH-ul optim pentru cele mai multe enzime are valori cuprinse �ntre 6 �i 8.
Excep�ie fac enzimele digestive, pepsina (pH=1,5-2), arginaza (pH= 9,5-10).

Influen�a efectorilor asupra activit�ii enzimelor

Efectorii sunt substan�e care m�resc sau scad ac�iunea catalitic� a enzimelor.
Ace�tia pot fi activatori sau inhibitori.

.
Activatorii sunt compu�i de natur� organic� sau anorganic� care �n
concentra�ii mici m�resc viteza unei reac�ii enzimatice atunci c�nd se g�sesc �n
mediul
de reac�ie.

O serie de ioni metalici, cum ar fi K, Cu, Fe, Mg, Mn, Co, Mo, au efecte pozitive
asupra unor reac�ii enzimatice. Fe, Mo, Cu particip� �n reac�iile de oxido-
reducere, Mg
este necesar �n reac�iile de transfer ale grup�rii fosfat, iar Ca este necesar �n
reac�iile
enzimatice ce intervin �n coagularea s�ngelui.

.
Inhibitorii enzimatici sunt compu�i care diminueaz� sau anihileaz� activitatea
enzimelor. Ei au compozi�ie chimic� �i mod de ac�iune diferit. Printre substan�ele
37

capabile s� se fixeze pe diferite grup�ri din proteine (hidroxil, sulfhidril,

carboxil) �i s�
modifice propriet�ile catalitice, fie prin modificarea conforma�iei, fie prin
blocarea
centrului activ al enzimei, se g�sesc ionii metalelor grele, sau compu�i cum sunt
acidul
monoiodacetic sau acidul paraclormercuri-benzoic care reac�ioneaz� cu grup�rile -SH
din
enzime.

-Inhibitorii competitivi sunt compu�i care prezint� o analogie structural� cu

substratul enzimei �i pot intra �n competi�ie cu acesta pentru a se fixa pe locul
activ al
enzimei. Enzima se poate combina fie cu substratul, fie cu inhibitorul form�nd
complexele ES �i EI:

E
ES
EI
E + P
PX
Este clar c� enzima angajat� �n complexul EI nu poate func�iona ca un
catalizator, numai complexul ES va permite formarea produ�ilor de reac�ie.

Inhibi�ia depinde de concentra�ia substratului, inhibitorului, de afinitatea

enzimei
pentru substrat �i pentru inhibitor.

La ad�ugarea de cantit�i mari de substrat inhibitorul este deplasat din centrul

catalitic al enzimei, care va fi ocupat de substrat, iar viteza de reac�ie va
reveni la valoare
maxim� ca �i �n absen�a inhibitorului.

Inhibi�ia competitiv� are numeroase aplica�ii practice, �n special �n terapeutic�.

Exemplul
aminobenzclasic este cel
oic:
al sulfamidelor, analogi structurali ai acidului paraH2N
COOH
acid para aminobenzoic
H2N SO2
sulfonamid\
NH2

Sulfamidele intr� �n competi�ie cu acidul p-aminobenzoic �i inhib� producerea de

acid folic necesar cre�terii bacteriilor.

Chimioterapia anticanceroas� face apel la numero�i antimetaboli�i, �n general

analogi structurali ai bazelor purinice sau pirimidinice, permi��nd inhibi�ia
biosintezei
acizilor nucleici �i blocarea diviziunii celulare.

-Inhibitorii necompetitivi se fixeaz� fie pe enzim� (dar �ntr-un loc diferit de

locul activ), fie pe complexul ES pentru a forma un complex ESI, fie pe am�ndou�.
Locul activ ale enzimei �i pierd capacitatea de a reac�iona cu substratul datorit�
unui fenomen de �mpiedicare steric�. Gradul de inhibi�ie depinde de concentra�ia
inhibitorului �i de afinitatea enzimei pentru inhibitor. Exemple de inhibitori
necompetitivi
sunt cianurile, care se combin� cu unele metale necesare activit�ii enzimei (Fe2+,
Fe3+) cu
care formeaz� complexe inactive asem�n�toare cu fero-sau fericianurile.
38

Unele metale grele (Hg, Pb, Cu, Ag) sunt inhibitori deoarece se combin� cu
grup�rile �SH ale enzimei form�nd mercaptide
Enzim�-SH + Ag+ 3� Enzim�-S-Ag + H+
Agen�ii chelatan�i de tipul acidului etilendiaminotetraacetic (EDTA) leag� Mg2+
sau Ca2+ .

Efectori alosterici

Activitatea catalitic� a enzimelor poate fi alterat� �i de compu�i care se fixeaz�

pe enzim� �n locuri �ndep�rtate de centrul activ (loc alosteric). Ace�ti compu�i
pot cre�te
activitatea catalitic� �i se numesc efectori pozitivi, sau pot reduce activitatea
catalitic� �i
se numesc efectori negativi.

Enzimele alosterice au o structur� cuaternar�, oligomer�, formate dintr-un num�r

variabil de monomeri lega�i prin leg�turi necovalente.

�n afara situsului catalitic unde se fixeaz� substratul, aceste enzime posed� unul
sau mai multe situsuri alosterice, care pot fi situate pe acela�i lan� polipeptidic
unde se
afl� �i centrul activ dar �n zone diferite.

-Activatorii alosterici se fixeaz� la locul alosteric determin�nd o modificare a

conforma�iei enzimei, numit� tranzi�ie alosteric�, care antreneaz� o modificare a
conforma�iei la nivelul situsului catalitic. Acest situs determin� o conforma�ie
mai
propice pentru fixarea substratului, cresc�nd afinitatea enzimei pentru substrat.

Legarea unui inhibitor alosteric produce o modificare conforma�ional� care

�mpiedic� legarea substratului la locul activ (locul activ este deformat) �i enzima
este
inhibat�.

2.7. Reglarea metabolismului

Reac�iile catalizate de enzime au loc cu viteze anumite, determinate de
concentra�ia enzimei, a substratului, pH-ului, temperaturii etc. Aceste reac�ii nu
sunt
independente unele de altele, ele sunt grupate �i se succed form�nd c�i metabolice
care
func�ioneaz� simultan �i �n mod coordonat calitativ �i cantitativ.

Principalele mecanisme prin care se moduleaz� activitatea enzimelor dintr-o cale

metabolic� sunt reprezentate de: reglarea alosteric�, transformarea pre-enzimelor
inactive
�n enzime active �i sinteza de noi molecule de enzime.

� Reglarea alosteric� este mecanismul cel mai complex al coordon�rii

metabolice. Enzimele implicate �n aceast� reglare sunt enzime alosterice.
�n unele c�i metabolice, unul din produ�ii de reac�ie poate inhiba prima enzim�
din calea respectiv�:

E1 E2
E3

FG inhibitor alosteric

X activator A

alosteric
Activare Inhibi]ie

Transformarea substratului A �n produsul final G are loc printr-o succesiune de

reac�ii catalizate de diferite enzime. Acumularea de produs G �n exces, �n celule,
39

determin�nd inhibi�ia enzimei E1 care catalizeaz� transformarea substratului A �n

produsul B, considerat� etap� limitant� a succesiunii de reac�ii enzimatice.

Acest tip de inhibi�ie se nume�te inhibi�ie prin produs final, inhibi�ie feed-back
sau retroinhibi�ie

� Reglarea covalent�
Un grup mare de enzime �i regleaz� activitatea prin adi�ia sau �ndep�rtarea unei
grup�ri fosfat la un rezidiu de serin�, treonin�, tirozin�. Fosforilarea se face pe
baza ATP-
ului, �n prezen�a unei familii de enzime, denumite kinaze, iar defosforilarea se
face �n
prezen�a apei �i a unor fosfataze.

ATP ADP Kinaz\

fosfataze HPO4 H2O
Enzim\
ser
OH
Enzim\
ser
O P O
O
O
_
_
_
R�spunsul la fosforilare este diferit func�ie de enzima fosforilat�. Astfel, �n
urma
fosforil�rii, unele enzime se activeaz� (glicogen fosforilaza), iar altele sunt
inhibate
(glicogen sintetaza).

�n metabolismul glicogenului, �n momentul fosforil�rii, sunt fosforilate simultan

dou� enzime:

-glicogen fosforilaza, care este activat� �i declan�eaz� scindarea glicogenului;

-glicogen sintetaza, care este inhibat� �i �mpiedic� reformarea glicogenului.

� Transformarea pre-enzimelor �n enzime active are loc printr-un proces de

proteoliz� limitat� catalizat fie de enzime proteolitice, fie de H+, ca de exemplu:

H^ saupepsin\

tripsin\ sauenterokinaz\

tripsinogen

tripsin\

tripsin\

chimotripsinogen
chimotripsin\

pepsinogen pepsin\
Transformarea pepsinogenului �i tripsinogenului poate fi catalizat de �ns�i forma
activ� a enzimei, printr-un proces de autocataliz�.
40

Alte procese de transformare �n forme active se �nt�lnesc la enzimele implicate �n

coagularea s�ngelui �i fibrinoliz�.

Xa, Ca^^, fosfolipide trombin\ protrombin\

activatori

plasmin\

plasminogen

Procesul de activare prin proteoliz� limitat� implic� hidroliza unor leg�turi

peptidice, �ndep�rtarea unor peptide de clivare �i �demascarea� centrului activ al
enzimei.
Fenomenul se �nt�lne�te �i la unii hormoni proteici.

� Reglarea sintezei de enzime reprezint� un aspect particular al sintezei de

proteine �i se afl� sub controlul aparatului genetic al celulelor, realiz�ndu-se
prin procese
de induc�ie sau represie.
Induc�ia se refer� la sinteza �de novo� a unei proteine ca r�spuns la semnalul
transmis de o molecul� de inductor care, de multe ori, este chiar substratul
enzimei (de
exemplu lactoza induce sinteza de beta-galactozidaz�).

Represia reprezint� reprimarea sintezei �de novo� a unei proteine ca r�spuns la

prezen�a din mediu a unui represor. De multe ori produ�ii reac�iei catalizate de o
anumit�
enzim� ac�ioneaz� �n calitate de represori limit�nd sinteza respectivei enzime.

2.8. Importan�a biomedical� a enzimelor rezid� �n utilizarea acestora �n

diagnosticul unor boli �i instituirea unei terapii corecte, precum �i folosirea
unora �n scop
terapeutic.
Majoritatea proceselor enzimatice se petrec la nivel celular iar determinarea
enzimelor se face �n unele lichide biologice (s�nge total, urin�, lichid
cefalorahidian,
plasm� etc.).

Este important de cunoscut locul de producere al diverselor enzime, mecanismele

prin care ajung aceste enzime din celule �n s�nge. Din acest punct de vedere se
deosebesc:

� enzime secretate activ �n plasm�, mai ales de ficat, care ac�ioneaz� asupra
unor substrate din plasm� �ndeplinind aici un rol fiziologic. Astfel de enzime
specifice
plasmei se numesc enzime plasmatice func�ionale. Enzimele coagul�rii,
pseudocolinesteraza, sunt enzime plasmatice. Lezarea organului care produce aceste
enzime determin� sc�derea activit�ii enzimelor �n plasm�;
� enzime ale secre�iilor exocrine care pot difuza pasiv �n s�nge, f�r� a avea rol
specific la acest nivel. Astfel de enzime sunt: amilaza, lipaza, tripsina
pancreatic�,
pepsinogenul gastric, precum �i fosfataza alcalin� biliar� �i fosfataza acid�
prostatic�.
Enzimele din aceast� categorie vor sc�dea �n s�nge �n cazul atrofiei organului care
le
sintetizeaz� sau vor cre�te c�nd apar cre�teri ale permeabilit�ii membranei
celulelor ce le
sintetizeaz�;
41

� enzimele celulare ac�ioneaz� exclusiv intracelular, se mai numesc �i enzimele

plasmatice nefunc�ionale deoarece substratele �i cofactorii lor specifici nu se
g�sesc �n
plasm�. Concentra�ia lor �n spa�iul intracelular este mult mai mare dec�t �n
plasm�.
P�trunderea enzimelor celulare �n s�nge, �n condi�ii patologice, are loc prin
cre�terea permeabilit�ii membranei celulare sub ac�iunea unor factori infec�io�i,
toxici.
�n leziunile distructive, at�t enzimele citoplasmatice c�t �i cele legate de
organitele celulare, trec �n s�nge. O alt� cale de p�trundere a enzimelor celulare
�n s�nge

o constituie blocarea c�ilor de eliminare normal� a enzimelor (unele enzime

hepatice,
pancreatice) sau o cre�tere a concentra�iei de enzime ca urmare a unei induc�ii
enzimatice.
Sc�derea activit�ii enzimelor �n plasm� poate fi datorat� sc�derii sintezei de
enzime, consumului unor medicamente (cortizon, morfin�, atropin�) sau unor erori
genetice.

3. VITAMINE
Vitaminele sunt substan�e organice cu greutate molecular� mic�, cu structuri
chimice, propriet�i fizice, chimice �i biologice diferite.

Ele sunt aduse din exterior �i nu constituie pentru organism surs� energetic�
sau plastic�, dar sunt absolut indispensabile pentru func�ionarea normal� a
organismului. Din acest motiv, organismul are nevoie de un aport zilnic de vitamine

(c�teva mg/zi) asigurat de ra�ia alimentar�. Lipsa unor vitamine din alimenta�ie
duce
la declan�area unor st�ri patologice specifice, numite avitaminoze, care, dac� nu
sunt
de lung� durat�, pot fi �ndep�rtate prin administrarea de vitamine.

Antivitaminele sunt substan�e cu structur� chimic� asem�n�toare cu a

vitaminelor dar cu ac�iune antagonist�, deoarece av�nd structur� asem�n�toare cu
vitaminele adev�rate, pot intra �n competi�ie cu acestea din urm�.

� Clasificarea vitaminelor se bazeaz� pe criterii de solubilitate:

.
vitamine liposolubile (solubile �n gr�simi) � A, D, E, K;
.
vitamine hidrosolubile (solubile �n ap�) � B1, B2 B6, PP, biotina, acidul
pantotenic, acidul folic, B12, vitamina C.

3.1. Vitaminele hidrosolubile

Vitaminele hidrosolubile apar�in complexului vitaminic B (B1, B2, B6, B12, PP,
acid pantotenic, acid folic) �i vitamina C.

Fiind solubile �n ap� nu se acumuleaz� �n organism �n concentra�ii toxice �i se

elimin� �n principal pe cale renal�.
42

Vitaminele hidrosolubile �ndeplinesc �n general rolul de coenzime.

3.1.1. Vitamina B1 (tiamina, aneurina, vitamina anti beri-beri, vitamina

antinevritic�)
Structural, este alc�tuit� dintr-un nucleu pirimidinic �i un nucleu tiazolic,
substituite �i unite printr-o grupare metilenic�.

6'

1' 5' CH2

^4

CH3
4'
5 CH2 CH2 OH

H3C N NH2.HCl

2
S

3'

Tiamina

Absorb�ia tiaminei se realizeaz� la nivelul intestinului sub�ire, prin procese

active �i pasive; absorb�ia activ� presupune formarea TPP (tiamin-PP).
�n organism tiamina se g�se�te liber� (plasm�, LCR) �i esterificat� ca TPP
(80%), form� sub care se stocheaz� pentru scurt timp �i sub care este activ�
biologic.

Tiamin

CH2

pirofosforilaz

CH3 OO

kinaza
Tiamin\

CH2CH2O P OPOH
ATP
H3CN NH2 S
AMP

OH OH

TPP

� Rol metabolic. Sub form� de TPP particip� �n calitate de coenzim� la

unele procese metabolice, decarboxilarea oxidativ� a a -ceto-acizilor (piruvic �i
a -cetoglutarat). De asemenea, TPP constituie coenzima transcetolazelor, enzime din

calea pentozo-fosforic�.
Tulbur�ri de aport vitaminic

Simptomele deficien�ei pot fi cauzate de malnutri�ie, defecte de absorb�ie,

pierderi vitaminice datorate terapiei cu diuretice, hemodializ�, diaree.
Deficitul vitaminic poate conduce la boala numit� beri-beri, ce se

caracterizeaz� prin:
-simptome neurologice (somnolen��, dureri de cap, nevrit� periferic�);
-simptome gastro-intestinale;
-simptome la nivelul aparatului locomotor.
Simptomele moderate ale deficien�ei tiaminice includ: confuzie mintal�, ataxie

(inabilitatea de a realiza un control fin al func�iilor motorii) �i oftalmoplegie

(pierderea coordon�rii mi�c�rii ochilor).

Aceste simptome se �nt�lnesc �i �n sindromul Wernicke-Korsakoff.
La animale, deficien�a tiaminic� conduce la pierderea coordon�rii musculare,

ca retrac�ia capului (opistotonus), caracteristic porumbeilor cu hipovitaminoz� B1.

43

Hipervitaminoza tiaminic� nu apare �n mod obi�nuit. Cu totul excep�ional pot

apare fenomene de intoleran�� (le�in, dispnee, tahicardie).

3.1.2. Vitamina B2 (riboflavina)

Apar�ine clasei pigmen�ilor galbeni sau flavinelor naturale. Este constituit�
dintr-un nucleu triciclic, derivat de izoaloxazin� �i o caten� lateral� de ribitol:

OH OH OH

NH
NN
N
H3C
H3C
O
O
CH2 CH CH CH2 OH CH
1 2
4
9
10
56
7 8
�n organism, riboflavina se g�se�te sub form� liber� (plasm�, lapte, urin� �i
retin�), c�t �i legat� (FMN, FAD, enzime flavinice) �n diferite �esuturi ca
rinichi, ficat,
inim�, mu�chi.

Rol metabolic

Riboflavina intr� �n structura formelor sale coenzimatice, flavinmononucleotid

(FMN) �i flavinadenindinucleotid (FAD). Transformarea sa �n ester monofosforic
(FMN) are loc �n toate celulele organismului, sub ac�iunea unei flavokinaze:

Flavin-adenin-
Flavokinaz\ pirofosforilaza

Riboflavin\

FMN

FAD

ATP

ATP

ADP PPa

Prin unirea FMN cu acidul adenozin-5�-P (AMP), sub influen�a flavin-

adeninpirofosforilazei,
se formeaz� FAD-ul. Dup� nomenclatura strict�, FMN-ul nu este un
mononucleotid, iar FAD-ul nu este un dinucleotid, deoarece �n loc de pentoz� au un
alcool polihidroxilic, ribitolul, iar flavina nu este o baz� azotat� adev�rat�.
44

NH2

N N

OO
N

CH2OP O PCH2

HCOH OH OH

H C OH

HH
H H

HC OH
OH OH

HCH

N NO

H3C

NH

H3C N
O

AMP

FMN

FAD

Flavinenzimele particip� la reac�ii de oxidoreducere deoarece ciclul

izoaloxazinic poate suferi reduceri reversibile, prin fixarea temporar� la N1 �i
N10, a
doi atomi de hidrogen, cu mutarea dublei leg�turi. Hidrogenii sunt prelua�i de la
diferite substrate reduse (SH2), cu care intr� �n reac�ie �i care se oxideaz�
(Sox):

RR

H
^2H^

N N

NN

O ^2eH3C
10

H3C

NH

NH -2H^ H3C

H3C

-2e

FMN sauFAD FMNH2sauFADH2

FMN �i FAD se g�sesc �n celul� sub form� de combina�ii cu proteinele,

constituind sisteme enzimatice de mare importan�� �n oxid�rile celulare �
flavinenzimele (peste 60).

Riboflavina intervine �i �n mecanismul vederii (transform� lungimile de und�

mici �n lungimi de und� mai mari, perceptibile), �n fiziologia glandelor lacrimale,
�n
mecanismul de producere a HCl �n mucoasa gastric�, �n activitatea altor vitamine �i

hormoni (conserv� activitatea vitaminei B1 �i este legat� de activitatea hormonilor

corticosuprarenali �i a insulinei).
Tulbur�ri de aport vitaminic

.
Hipovitaminoza se manifest� prin apari�ia unor leziuni ale mucoasei
gastrice, buco-faringiene, leziuni cutanate.
45

La om, caren�a este cunoscut� sub denumirea de �pelagr� f�r� pelagr�, cu

simptomele: stomatit� angular�, leziuni umede la col�urile gurii �i nasului,
conjunctivit�, cataract�, blefarit�, cre�terea �n volum a limbii.

.
Hipervitaminoza. Megadozele administrate timp �ndelungat determin�:
crampe musculare, poliurie, utilizarea �i metabolizarea defectuoas� a altor
vitamine,
datorit� competi�iei pentru compu�i de fosforilare.

3.1.3. Vitamina B6 (piridoxina, adermina, factor antidermatitic)

Vitamina B6 include trei compu�i naturali, deriva�i de piridin�, care se
deosebesc prin natura radicalului din pozi�ia 4:

CH2OH CHO CH2NH2

4
OH

5 OH

CH2OH OH

CH2OH

CH2OH

H3C

H3C

H3C

1N

Piridoxol Piridoxal Piridoxamin\

Rolul metabolic

Piridoxalul �i piridoxamina intervin �n metabolism sub form� fosforilat� la

gruparea de alcool primar din pozi�ia 5 (piridoxal-5-P, respectiv piridoxamin-5-P)
care se
ob�in �n reac�ia cu ATP.

CHO (CH2 NH2) CHO (CH2 NH2)

4
4

OH

5 CH2OH Piridoxal-kinaza OH
5 CH2 O PO3H2

H3C

H3C

NATP

1 N
ADP
Piridoxal Piridoxal fosfat

Vitamina B6 intervine �n multe reac�ii metabolice la care particip� aminoacizii:

transaminare, decarboxilare (tirozina, arginina, acid glutamic), dezaminare
(serina,
treonina), transsulfurare (transferul sulfului de la metionin� la serin� pentru
sinteza
cisteinei), desulfurare (cistein� �i homocistein�), activitatea kinureninei din
calea de
degradare a triptofanului, �n absorb�ia din intestin �i intrarea aminoacizilor �n
celul�.

Transaminare
H

C COOH

Treonin-

Decarboxilaza

aldolaza
CH

OH

Enz
H3C

+NH
46

� Tulbur�ri de aport vitaminic

Ca semne ale deficien�ei se pot men�iona: st�rile de nervozitate, insomnie,
tulbur�ri de mers, afec�iuni cutanate �n jurul nasului, ochilor, gurii,
limfocitopenie.

Caren�a vitaminei B6 favorizeaz� apari�ia cariilor dentare, conduce la modific�ri

�n metabolismul triptofanului, caracterizat printr-o excre�ie excesiv� de acid
xanturenic.

Medicamentul ISONIAZID (hidrazida acidului izonicotinic), uzual utilizat �n

tratamentul tuberculozei, reac�ioneaz� cu B6 pentru a forma un derivat hidrazonic,
care
inhib� enzimele ce con�in piridoxal-5-P. Pacien�ii trata�i mult timp cu isoniazid
dezvolt�

o neutropenie periferic�, care r�spunde foarte bine la terapia cu B6.

OH CH3
N

CO NH NH2+O CH

Izoniazid CH2OH

Vitamina B6

HOH

spontan

OH CH3

CO NH NCH N

CH2OH

Piridoxal
hidrazona

De asemenea, penicilinamina (beta-dimetil-cisteina) uzual utilizat� �n tratamentul

pacien�ilor cu boala Wilson, cistinurie �i artrit� reumatoid�, reac�ioneaz� cu B6,
pentru a
forma un derivat tiazolidinic inactiv. Pacien�ii trata�i cu penicilamin� dezvolt�
ocazional
convulsii, care pot fi prevenite prin tratament cu vitamin� B6.
47

3.1.4. Biotina (vitamina H)

Molecula biotinei este constituit� din dou� nuclee condensate, un nucleu
tetrahidro-imidazolic (A) �i unul tetrahidro-tiofenic (B) la care este grefat� o
caten�
lateral� de acid n-valerianic. Se cunosc doi izomeri naturali, alfa �i beta-
biotina, izola�i
din ficat �i lapte, respectiv din g�lbenu�ul de ou:

2'

1' C

3'

HN

NH
HN

NH
A
4

HC
CC
A
C
CC3 H HC C
CCC CH CH3

CH CH CH CH3
H2C

CH (CH2)4 COOH H2C

S
1S 2

COOH
Beta-biotina Alfa-biotina

�n produsele naturale apare combinat� cu lizina, compus numit biocitin�:

Biotin\-CO-NH-(CH2)4-CH-COOH

NH2

Biocitinaza, enzim� eviden�iat� �n plasm�, ficat, pancreas, hidrolizeaz�

compusul, eliber�nd biotin�.

Enzimele care con�in biotin� au �n centrul catalitic, resturi de lizin�, prin

care se fixeaz� vitamina. Cu avidina, glicoprotein� termolabil� din albu�ul de ou
crud, formeaz� biotin-avidina, compus stabil, rezistent la ac�iunea enzimelor
proteolitice, nedisociabil prin dializ�. Sub aceast� form�, vitamina nu se absoarbe

�n tractul digestiv.

� Rol metabolic
Biotina transport� grup�ri CO2 active, �n calitate de grupare prostetic� a

OH

unor sisteme enzimatice de carboxilare (carboxilaze) care catalizeaz� fixarea CO2

pe diferite substrate. �n reac�iile de carboxilare, CO_ Mg2^ O P OH HN A NH2

activat de c�tre ATP, particip�HCO3 ^ ATP

sub form� de carbo

xi-biotin-enzim�:

HC C
CCC CH NH Enz.

Pa

ADP

H2C

CH (CH2)4 CO
OCO

Anhidrid\-P-Biotin-Enz.
carbonic\
_

COO

CO

CH3

C O CH2

COOCOOH

OC N

NH
A
HC C
CCC CH NH Enz.

Biotin-enzima

Piruvat-carboxilaza

H2C

CH (CH2)4 CO
S
48

� Tulbur�ri de aport vitaminic

Caren�a afecteaz� aproape toate compartimentele metabolismului intermediar,
sinteza de novo a enzimelor, metabolismul glucidic, lipidic etc.

.
Hipovitaminoza se manifest� prin tulbur�ri nervoase, dermatit�, oboseal�
muscular�, anemie, sc�derea apetitului.

Dup� un consum mare de albu� de ou crud, la �obolani apare un sindrom deficitar

biotinic, numit �boala albu�ului de ou�, ce se manifest� prin dermatit�, alopecie
�n jurul
ochilor �i paralizia membrelor posterioare.

3.1.5. Vitamina PP (niacina, factorul pelagro-preventiv)

Ca vitamin� PP sunt desemna�i doi compu�i, deriva�i de piridin�, acidul nicotinic
(niacina) �i amida acidului nicotinic (niacinamida):
�n s�nge se g�se�te sub form� de coenzim� (80% �n globulele ro�ii) �i sub form�
de amid� liber�, �n plasm�.

Vitamina PP se sintetizeaz� �n organism din triptofan; din 60 mg triptofan rezult�

1 mg acid nicotinic.

� Rol metabolic
Nicotinamida ac�ioneaz� �n organism sub forma a dou� coenzime,
nicotinamidadenindinucleotid (NAD+) �i nicotinamidadenindinucleotidfosfat (NADP+),
�n
reac�iile de oxido-reducere.

NH2

CO NH2

OO
+

CH2O PO PO H2C N
N

OH OH

O
HH

HH

H H
OH OH OH OH (PO3H2)

H
49

NAD+ (NADP+)

Acestea sunt formele oxidate ce pot fi reduse �n NADH �i NADPH, reducere ce

are loc la nucleul piridinic al nicotinamidei:

O HH
O

^2H^

2e

NH2

NH2

^2H^

2e

RR

NAD^ NADH^H^

Aceste dou� forme intervin �n procesele de oxidoreducere celular�, constituind

coenzima multor dehidrogenaze.

Spre deosebire de coenzimele flavinice (FMN �i FAD), coenzimele piridinice

(NAD+ �i NADP+) pot exista liber �n celul�; pot fi disociate de partea proteic�.
NAD+
particip� �n special �n lan�ul transportorilor de H, iar NADPH �n special �n
reac�iile de
sinteze reductive (acizi gra�i, proteine etc.).

� Tulbur�ri de aport vitaminic

La om caren�a de vitamin� PP se manifest� prin pelagr� (pella-agra � piele aspr�,
brun�).

Pelagra se instaleaz� c�nd dieta este constituit� �n exclusivitate din porumb,

s�rac
�n triptofan �i vitamin� B6 (regim pelagrogen). Semne ale pelagrei � oboseal�,
sl�biciune,
indigestie, anorexie, urmat� dup� c�teva luni de o dermatit� (mai ales pe pielea
expus� la
soare), diaree �i demen�� (boala celor trei D).

Deregl�rile metabolice din pelagr� sunt greu de definit deoarece caren�a de

vitamin� PP poate fi indus� de caren�a altor vitamine, �n special B6 �n lipsa
c�reia nu se
mai sintetizeaz� vitamin� PP din triptofan.

Pelagra poate �nso�i �i alte boli specifice unor defecte metabolice din
metabolismul triptofanului: boala Hartnup (defect de absorb�ie a triptofanului) sau

sindromul carcinoid (proliferarea malign� a celulelor care sintetizeaz�

serotonina).

3.1.6. Acidul pantotenic (vitamina Bx, factor hepatic, factor antidermatitic al

g�inilor)
Acidul pantotenic este format din acidul pantoic �i b -alanin�.

H3C OH O O

HO CH2 C CH C NH CH2 CH2 C OH

H3C
Acidpantoic b-alanin\

Acid pantotenic
50

Poate fi sintetizat de plante �i microorganisme.

Se absoarbe la nivelul intestinului �i imediat, tot �n aceste celule, este

fosforilat la
gruparea de alcool primar, form�nd acidul 4�-fosfopantotenic.

Formele active ale acidului pantotenic sunt 4�-fosfopanteteina �i coenzima A

(CoASH).

H3C OH O O

CoASH

H H
b-alanin\ Acidpantoic
CCH2CH2NH
H3C
CCH CCH2 NH CH2 CH2
tioetanolamina
N
N N
N
NH2
O
OH O
CH2
O P
O
O P
O
O
O
O P
O
O
O
_
_
_
Adenina
Riboza
Acidpantotenic
4'-fosfo-
pantetein\
SH
� Rol metabolic
.
CoA are rol deosebit �n metabolismul glucidic, lipidic �i proteic fiind
transportor de grup�ri acil R-CO-. Leg�tura dintre CoA �i restul acil se realizeaz�
prin
intermediul grup�rii �SH rezult�nd un tioester (R-CO~S-CoA) �n care leg�tura
tioesteric�
este echivalent� ca energie cu o leg�tur� macroergic� din ATP.

.
4�-fosfopanteteina � legat� prin leg�tur� fosfo-diesteric� de un rest de serin�
din proteina acil transportoare ACP-(Acyl Carrier Protein), din multienzim-
complexul
numit acid gras-sintetaza care catalizeaz� sinteza acizilor gra�i.

� Tulbur�rile de aport vitaminic la om sunt cunoscute numai experimental

dup� administrarea de antagoni�ti. Sc�derea concentra�iei acidului pantotenic se
51

caracterizeaz� prin; stare de oboseal�, ame�eli, hipotonie muscular�, tulbur�ri

gastrointestinale (gastrite), sc�derea rezisten�ei la infec�ii.

3.1.7. Acidul folic (acidul pteroilglutamic, vit.M, factorul U, factorul R,

coenzima C)
Acidul pteroilglutamic, deriva�ii �nrudi�i �i formele conjugate constituie grupul
acidul folic.
Este constituit dintr-un heterociclu numit pteridin�, acid p-amino-benzoic �i acid
glutamic:

N
O

COOH

H2N
N

HN

CH2

HN CH (CH2)2 COOH

N
OH

Pirimidin\

Pirazin\

Acidp-NH2

Acidglutamic
Pteridin\

benzoic(PABA)
Acidpteroic

Acidpteroilglutamic

� Rol metabolic
Acidul tetrahidrofolic (FH4), forma activ� a acidului folic serve�te la transferul
�i
utilizarea fragmentelor de un singur carbon �n diferite st�ri de oxidare: -CH3,
-CH2-,
-CH=, -CHO, -CH=NH, care se pot fixa la N5, N10 sau ca o punte metilenic� �ntre
N5 �i N10 .

N
N
N
NH2N
H
H
H
H
CH2 NH R5
10
OH
Metabolismul folatului este complex. Sursa de un atom de carbon este
serina, care transfer� gruparea sa hidroximetil la FH4 form�nd N5, N10-metilen-FH4
din care se pot forma �i alte forme active: N5-CH3-FH4, N10-CH3-FH4, N5,N10metenil-
FH4, N5-formil-FH4.

Coenzimele acidului folic particip� la sinteza metioninei din homoserin�

(N5-CH3-FH4), sinteza acidului timidilic din acid uridilic (N5, N10-metilen-FH4),
�n
sinteza nucleului de purin� (N5, N10-metenil-FH4 �i N10-formil-FH4) etc.

� Tulbur�ri de aport vitaminic

Deficien�a de acid folic apare din cauza unui aport alimentar sc�zut, stres
(sarcin�), tulbur�ri de absorb�ie, deficit de enzime implicate �n sistemul de
transport sau
terapia cu unele medicamente.
52

Caren�a se manifest� exclusiv prin perturbarea hematopoezei, simptomul fiind

anemia megaloblastic� (cu eritrocite mari �i rare).

Datorit� rela�iei str�nse dintre activitatea metabolismului acidului folic �i cea a

vitaminei B12, este destul de greu de a diferen�ia simptomele clinice dintre cele
dou� st�ri
de caren��.

3.1.8 Vitamina B12 (cobalamina, ciancobalamina, factor antipernicios, factor

extrinsec Castle)
Vitamina B12 este un complex organo-metalic, cu inel corinic (tetrapirolic),
similar nucleului porfirinic, la care se adaug� ionul de cobalt. Nucleul corinic
are
substituite grupe �CH3, acetamidice �i propion-amidice. �n centrul acestui
macrociclu se
g�se�te ionul Co3+, cu num�rul de coordina�ie 6: 4 leg�turi se realizeaz� cu atomii
de N
pirolici, o leg�tur� cu gruparea �CN, iar a 6-a leg�tur� se realizeaz� cu cea de a
douaparte a moleculei. �ntregul complex, f�r� gruparea �CN, se nume�te cobalamin�.

Radicalul R poate fi diferit, pentru a da variate forme ale vitaminei. De exemplu:

R.CN �n ciancobalamin� (ciancobalamina se formeaz� �n procesul de purificare �i
reprezint� forma comercial� a vitaminei); R.OH �n hidroxicobalamin�;
R.5�deoxiadenozil
�n 5�-deoxiadenozilcobalamin�; R.CH3 �n metilcobalamin�.

NH2COCHCo+
CN
CH2CONH2CH2CH2CONH2N N
NNOHCH2OH
HHHO
CH2CH2CONHCH2 OO P
OCH3H
C
N NHCH3
CH3CH3CH3 CH2CH2CONH22CH2 CH3 CH3

NH2COCH2
CH3 CH3

CH3

CH3

NH2COCH2

Absorb�ia intestinal� a vitaminei B12 este mediat� prin receptori, �n ileon,

necesit�nd legarea vitaminei de o glicoprotein� foarte specific�, numit� �factor
intrinsec�,
secretat de celulele parietale ale mucoasei gastrice. Dup� absorb�ie, vitamina se
leag� de

o protein� plasmatic�, transcobalamina II, �n vederea transportului la �esuturi.

�n ficat, excesul de vitamin� se depoziteaz� sub form� de 5�-
deoxiadenozilcobalamin�
(70%), OH-cobalamin� (27%) sau metil-cobalamin� (3%), fixate pe proteine
celulare.

� Rol metabolic
53

Vitamina B12 p�trunde �n celul�, prin endocitoz�, sub form� de OH-cobalamin�,

metil�ndu-se apoi la CH3-cobalamin�. O cantitate important� intr� �n mitocondrii �i
se
transform� �n 5�-deoxiadenozil-cobalamin�.

Cele dou� forme coenzimatice, metabolic active, ale cobalaminei sunt implicate
�n fucn�ionarea a dou� sisteme enzimatice: metilmalonil-CoA-izomeraza �i respectiv
homocistein-CH3-transferaza (sau metionin-sintaza), care catalizeaz� urm�toarele
reac�ii:

FH4

N5-CH3-FH4

HomocisteinCH3-
transferaza

Homocistein\

Metionin\ Reac]iedemetilare

(CH3-cobalamina)

(citoplasm\)

OH-cobalamina

5'-deoxiadenozil-
L-metilmalonil-CoA cobalamina) Succinil-CoA Reac]iederearanjamentintramolecular
(mitocondrie)

�n absen�a cobalaminei, prima reac�ie se blocheaz�, se acumuleaz� N5-CH3-FH4,

deturn�nd folatul de la rolul s�u de transportor al grupelor de �1 C�, constituind
a�a
numita �capcan� a folatului sau ipoteza capcanei metilului�. Astfel, �n primul caz,

homocisteina r�m�ne nemetilat� �i se poate elimina prin urin� (homocistinurie), iar

�n al
doilea caz, se poate acumula �i elimina prin urin� acidul L-metil-malonic (acidurie

metilmalonic�).

Cobalamina �i folatul sunt implicate �n metilarea histonelor, �n timpul replic�rii

ADN-ului.

� Tulbur�ri de aport vitaminic

Sindromul tipic al caren�ei �l constituie anemia pernicioas� sau anemia Biermer,
caracterizat� prin eritropoez� megaloblastic�, cu modific�ri ale leucopoezei �i
form�rii de
trombocite.

Alter�rile hematologice, caracteristice, pot fi �nso�ite de astenie, paloare,

dispnee,
atrofia mucoaselor digestive, tulbur�ri nervoase (sc�derea r�spunsurilor reflexe �i
a
perceperii senzoriale, greutate �n vorbire �i mers), c�t �i tulbur�ri gastro-
intestinale.

Anemia rezult� din perturbarea sintezei ADN, care afecteaz� formarea nucleului
noilor eritrocite. �n aceste cazuri globulele ro�ii circulante sunt, �n mare parte,
forme
primitive �i cu via�� scurt�.
54

C
C
HO
HO
CH
CHO
C H
CH2OH
O
C
C
HO
O
CH
CO
C H
CH2OH
O
Caren�a de cobalamin� este adesea corelat� cu cea de folat �i din aceast� cauz�
diferen�ierea celor dou� este dificil�.

3.1.9. Vitamina C (acidul ascorbic, factor antiscorbutic)

La �nceput, a fost denumit acid hexuronic, av�nd o structur� asem�n�toare
monozaharidelor. Forma L este cea mai activ�.

OO

Formaredus\ Formaoxidat\
(Acidascorbic)) (Aciddehidroascorbic)

Este sintetizat� de toate plantele, de unele microorganisme �i de majoritatea

animalelor, cu excep�ia omului, primatelor �i cobaiului, care sunt tributare
aportului
exogen.

�n s�nge, durata de via�� a vitaminei C este de aproximativ 16 zile, la animalele

care o sintetizeaz�.

� Rol metabolic
Nu are rol coenzimatic tipic, dar este necesar� pentru buna func�ionare a
creierului, ficatului, glandelor endocrine, �n hematopoez�, hemoglobino-genez�
etc.,
particip�nd la numeroase reac�ii de oxido-reducere.

Principalele reac�ii la care particip� vitamina C sunt: hidroxilarea prolinei �i

lizinei pentru sinteza colagenului, hidroxilarea fenilalaninei, sinteza
catecolaminelor,
hidroxilarea steroizilor, desaturarea acizilor gra�i, absorb�ia fierului,
metabolizarea
xenobioticelor etc.

� Tulbur�ri de aport vitaminic

Caren�a vitaminei sau aportul alimentar redus poate conduce la tulbur�ri
gastrointestinale,
boli infec�ioase, neoplazii, afec�iuni metabolice ca�ectizante �i la apari�ia
scorbutului.

Apari�ia scorbutului este precedat� de anemie, inapeten��, sc�derea rezisten�ei la

efort, infec�ii, dureri articulare, usc�ciunea tegumentelor.

�ntr-un stadiu mai avansat apar hemoragii subcutane, musculare, gingivale. Apar
leziuni ale �esutului osos �i cartilagiilor, ca urmare a perturb�rii biosintezei
colagenului.
Stocajul normal al vitaminei C este suficient pentru cel pu�in 3-4 luni �naintea
apari�iei
semnelor de scorbut.
55

Nu sunt cunoscute efecte toxice, dar supradozarea poate conduce la litiaz� renal�,
datorit� form�rii oxalatului de Ca insolubil, c�t �i datorit� efectului nefavorabil
asupra
absorb�iei vitaminei B1.

3.2. Vitamine liposolubile

Din punct de vedere chimic vitaminele liposolubile fac parte din clasa terpenelor,
compu�i polienici, constitui�i din resturi de izopren, unite cap la coad�.
Vitaminele
liposolubile se g�sesc �n mod obi�nuit asociate cu lipidele din alimentele
naturale.

Absorb�ia lor se face �n acelea�i condi�ii ca �i a lipidelor, adic� �n prezen�a

gr�similor, a bilei �i a sucului pancreatic. Dup� absorb�ie, vitaminele
liposolubile sunt
transportate de chilomicroni pe cale limfatic� �n s�nge �i apoi depozitate �n ficat

(vitamina A, D, K), sau �n �esutul adipos (vitamina E) pentru diferite perioade de

timp.
Supradozarea vitaminelor liposolubile conduce la instalarea unor st�ri toxice
(hipervitaminoz�) mai ales �n cazul vitaminelor A �i D.

�n s�nge vitaminele liposolubile sunt transportate de lipoproteine specifice,

nefiind solubile �n plasm�.

Nu sunt excretate �n urin�; �n cea mai mare parte sunt eliminate pe cale biliar� �n

fecale.

3.2.1. Vitamina A (Retinol, axeroftol, vitamina antixeroftalmic�, vitamina

liposolubil� de cre�tere)
De fapt sunt dou� vitamine, A1 �i A2, care pot fi oxidate la aldehide sau acizi
f�r�
pierderea activit�ii biologice.

19 20

16 17 CH3 CH3

6
CH3 CH3 CH3

H3C

H3C CH3

CH2OH

21 CH2OH

7 9 11 13 15

8 10 12 14

5
3

4 CH3

CH3

18
3-dehidroretinol (Vitamina A2)

Retinol (Vitamina A1)

Vitamina A1 este un alcool polienic cu 20 atomi de carbon, cu duble leg�turi

conjugate, con�in�nd la un cap�t un ciclu de b -ionon�.

Vitamina A2 este 3-dehidroretinol, ce con�ine o leg�tur� dubl� suplimentar� �ntre

C3 �i C4.

Gruparea de alcool primar din pozi�ia 15 se poate oxida �n organism reversibil la

aldehid� (retinal) sau chiar la acid retinoic (-COOH), dar ireversibil.

15

15

15

COOH

CHO

CH2OH

Acid retinoic

Retinol Retinal
56

�n organism, vitamina A se formeaz� �n special la nivelul mucoasei intestinale �i

mai pu�in �n ficat, mu�chi �i pl�m�n, prin transformarea provitaminelor A (a , b �i
g carotenii)
� prin oxidare la C15.

1' 2'
3'
4'
5'
6' 7'
8'
9'
10'
11'
12'
13'
14'
16' 17'
18'
1
3
2
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16 17
18
15'
b ionon\ b ionon\
b caroten

Ingerarea �ndelungat� de alimente bogate �n caroten duce la depozitarea acestora

�n �esuturi, ap�r�nd xantodermia � �ng�lbenirea pielii, �n special a palmelor �i
t�lpilor, cu
excep�ia sclerelor care, r�m�n�nd albe, poate face diferen�a de icter.

Hipercarotenemia nu atrage �i hipervitaminoz� A.

Vitamina A se g�se�te �n produsele de origine animal� �n cantitate mai mare

dec�t �n cele vegetale: ficatul unor pe�ti de ap� dulce, g�lbenu� de ou, lapte.

Depozitul de vitamin� A din ficat poate asigura necesarul organismului pentru o

perioad� lung� de timp (chiar peste 1 an).

� Rolurile vitaminei A
.
Vitamina A (retinol sau acid retinoic) este indispensabil� vie�ii �i
cre�teriinormale (�n privin�a staturii �i greut�ii). �n absen�a vitaminei,
cre�terea animalelor mici
este oprit� �i cu timpul acestea mor.

.
Exercit� ac�iune protectoare asupra epiteliilor, asupra mucoaselor,
�mpiedic�nd p�trunderea microorganismelor (ac�iune antiinfec�ioas�).

.
Retinolul (-CH2OH) are rol �n func�ionarea aparatului genital �i de
reproducere (spermatogenez�). �n acest caz ac�ioneaz� �n calitate de hormon,
printr-un
mecanism asem�n�tor cu al hormonilor steroizi. Deficien�a de vitamin� A scade
gluconeogeneza (probabil ca rezultat al represiei de cortizol), scade sinteza de
glicoproteine membranare, mucopolizaharide �i colesterol.

.
Acidul retinoic poate �nlocui retinolul �n cre�terea �i diferen�ierea epiteliilor,
fiind considerat chiar mai activ, dar nu poate substitui retinolul sau retinalul �n
procesul
vederii.

.
Cel mai �nsemnat rol al vitaminei A este �n procesul vederii �n care este
implicat direct 11-cis-retinal (-CHO) �n calitate de grupare prostetic� a tuturor
pigmen�ilor fotosensibili din retin�.

.
Deficien�a de vitamin� A la copii �i animale tinere afecteaz� sistemul osos
(oprirea cre�terii oaselor, erup�ii dentare �nt�rziate, r�d�cini r�u implantate,
alterarea
emailului dentar) �i apoi a �esuturilor moi.
57

-Oprirea diviziunii celulare �i atrofia celulelor deja formate, �nt�rzierea sever�

a
cre�terii inclusiv a sistemului nervos.

-Epiteliile, indiferent de originea lor, apar keratinizate, ceea ce conduce la

tulbur�ri ale glandelor exocrine, lacrimale, piele, tractusul digestiv, respirator,
urogenital
(se produce keratinizarea celulelor vaginale � kolpokeratoz�).

-Caren�a poate fi �nso�it� de infec�ii spontane.

-Caren�a vitaminic� se manifest� �n principal la nivelul ochilor: sc�derea

capacit�ii de adaptare de la lumin� la �ntuneric (nictalopie) �i hemeralopie �
sc�derea
acuit�ii vizuale �i �ngustarea spectrului vizual pentru albastru-galben, oboseal�
la citit.
Dac� avitaminoza se accentueaz� �i este de lung� durat� apar leziuni ale
epiteliului
conjunctiv � xeroftalmie manifestat� prin uscarea epiteliilor (xeroz�), atrofia
glandelor
lacrimale (cu sc�derea lacrimilor �i deci umectarea insuficient�) �i lipsa de
lizozim (factor
de protec�ie antimicrobian�), corneea se opacifiaz�, continu�nd cu keratomalacie
(perforarea purulent� a ochiului) proces care duce la cecitate (orbire).

.
Hipervitaminoza A

-Dozele excesive de vitamin� A produc fenomene de intoxica�ie acut�,

manifestat� prin ame�eli, cefalee, somnolen�� sau intoxicare cronic� (anorexie,
tegumente
usacte, buze uscate, ragade comisurale).

-Megadozele de vitamin� A produc reabsorb�ia oaselor prin stimularea

activit�ii proteolitice lizozomale, stimularea secre�iei de parathormon (PTH) �i
efecte
teratogene la femeile gravide.

-Consumul exagerat de caroteni produce �icterul carotenic�. C�nd se dep�e�te

capacitatea de fixare a proteinei de legare a retinolului (RBC) are efecte litice
asupra
membranelor biologice. Lezarea membranelor eritrocitare de c�tre retinol este
inhibat� de
vitamina E (tocoferol).

3.2.2. Vitamina D (colecalciferol, vitamina antirahitic�)

Grupul vitaminelor D este reprezentat de cinci vitamine cu structur� chimic� �i
ac�iune asem�n�toare notate de la 2 la 6.
Provitaminele D sunt deriva�i sterolici cu structura urm�toare:
ciclopentanoperhidrofenantren. Ele se diferen�iaz� dup� structura radicalului R.

CH3

CH3R CH CH CH CH CH

R
CH3

CH3

1 910
12
18

Ergosterol, provitamina D2

19 1113 1716

(ergocalciferol)

14 15
2

CH3

3A4 5

CH3

67

R CH CH2 CH2 CH2 CH

HO

CH3

7-dehidrocolesterol, provitamina D3,

(colecalciferol)
58

Precursorii nu prezint� activitate vitaminic�. Activitatea vitaminic� se dob�nde�te

prin activare, proces care cuprinde dou� etape: activarea primar� �i activare
secundar�.

activareaprimar\

1-aactivaresecundar\

Provitamine D

vitamine D
(U.V.`npiele) (ficat)

a2-aactivaresecundar\

1,25-(OH)2-D

25-OH-D

� Activarea primar�. Transformarea provitaminei �n vitamina D se realizeaz�

prin deschiderea inelului B �ntre C9 �i C10 cu apari�ia unei duble leg�turi �ntre
C10 �i C19
sub ac�iunea razelor ultraviolete, rezult�nd o trien� care constituie structura de
baz� ce
confer� activitate biologic� comun� (anhirahitic�) iar catenele laterale le imprim�

intensitatea activit�ii vitaminice.

7-Dehidrocolesterol

Suprairadierea duce la compu�i toxici.

(piele)

U.V.

Deoarece prin expunere la soare se formeaz� suficient� vitamin� D3, aceasta este
privit� ast�zi mai mult ca un hormon dec�t ca o vitamin�.

� Activarea secundar� const�

din dou� procese de hidroxilare succesive ce au
loc �n ficat �i rinichi. CH2

Colecalciferol

(VitaminaD3)

-Prima hidroxilare a vitaminei D3 are loc �n ficat, �n pozi�ia 25 a catenei

laterale,

form�ndu-se 25-hidroxi-D3.
HO

ficat

25 OH 25-OH-D3

CH2

HO

Rinichi

OH

25

HO CH2

CH2
OH

25
OH

HO

HO

1,25-Dihidroxi-D3

24,25-Dihidroxi-D3

(calcitriol)

(inactiv)
59

-Forma hidroxilat� �n pozi�ia 25 sufer� o nou� hidroxilare la nivelul rinichiului

printr-un proces asem�n�tor celor din sinteza sterolilor �n glandele suprarenale.
Sistemul
enzimatic este localizat �n membrana intern� a mitocondriei �i necesit� pe l�ng�
NADPH,
O2 �i citocromul P450. Rezult� 1,25-dihidroxi-colecalciferolul sau 1,25-dihidroxi-
D3 care
este transportat� de o protein� specific� la intestin unde declan�eaz� procesele
implicate
�n absorb�ia calciului.

Derivatul monohidroxilat (25-OH-D3) este de 4-5 ori mai activ dec�t vitamina
D3, �n prevenirea rahitismului, iar 1,25-(OH)2-D3 este de 20-30 ori mai eficient
dec�t D3
�n transportul intestinal de Ca++ �i respectiv, �n prevenirea rahitismului, �i de
de zece ori
mai activ �n men�inerea concentra�iei sanguine de fosfor la animalele cu regim
s�rac �n
fosfa�i.

La nivelul rinichiului al�turi de 1,25-(OH)2-D3 se poate forma �i 24,25-(OH)2-D3

mai pu�in activ �n transportul intestinal al Ca++ �i �n procesul de mineralizare,
dar capabil
s� creasc� Ca++ seric la �obolanii cu deple�ie de fosfa�i dependent� de vitamina D.

� Rolul metabolic al vitaminei D

1,25-(OH)2-D3 sau calcitriolul (C) regleaz� metabolismul fosfo-calcic prin
ac�iunile exercitate asupra �esuturilor �int�: intestin, os, rinichi.

.
La nivelul intestinului calcitriolul (C) este transportat la locul de ac�iune
unde se fixeaz� pe proteine receptoare citoplasmatice �i apoi este translocat la
nucleu
unde printr-un mecanism pu�in cunoscut induce sinteza unei proteine transportoare
de
calciu (Calcium Binding Protein � CBP) care favorizeaz� absorb�ia de Ca++ contra
gradientului de concentra�ie, mecanism de ac�iune similar ac�iunii unui hormon
steroid.
60

.
La nivelul tubilor renali 1,25-(OH)2-D3 stimuleaz� sinteza CaBP renale �i
deci reabsorb�ia, pre�nt�mpin�nd excre�ia de Ca++ . �n condi�ii fiziologice sau �n
doze
terapeutice 1,25-(OH)2-D3 stimuleaz� reabsorb�ia de fosfat, mai mult dec�t pe cea
de Ca+
+, diminu�nd excre�ia, economisind fosfa�ii.

.
La nivelul osului ac�iunea 1,25-(OH)2-D3 este mai complicat� �i mai pu�in
clar�. Vitamina asigur� fixarea Ca++ �i PO43-�n spa�iile libere dintre capetele
nespiralate
ale moleculelor de colagen �i stimuleaz� sinteza unei proteine specifice care leag�
Ca++ ,
osteocalcina. Calciul se fixeaz� �n faza mineral� a osului, sub form� de
hidroxiapatit�,
Ca10(PO4)6(OH)2, al�turi de cantit�i mici de citrat, Na+, Mg++ �i CO32-.

� Tulbur�ri de aport vitaminic

.
Hipovitaminoza D

Formarea defectoas� �n piele a vitaminei D3, aportul alimentar sc�zut �i/sau

defecte intestinale de absorb�ie a vitaminei pot duce la st�ri de hipovitaminoz� D.

Hipovitaminozele D conduc la st�ri de boal� care se manifest� prin:

-perturb�ri �n metabolismul mineral (Ca++ �i PO43-) �i a secre�iei de parathormon

(PTH);

-defecte �n mineralizarea osului.

�n deficien�a de vitamin� D absorb�ia de Ca2+ fiind perturbat� apare

hipocalcemia, �nso�it� secundar �i compensatoriu de cre�terea secre�iei de PTH, iar
PTH
determin� mobilizarea Ca2+ din oase pentru normalizarea calcemiei. Se instaleaz� o
hipofosfatemie accentuat� mai ales �n stadiile timpurii din cauza sc�derii
absorb�iei
intestinale �i �n principal elimin�rilor renale (PTH scade pragul renal de
eliminare pentru
fosfa�i).

Din punct de vedre biochimic hipovitaminoza D este caracterizat� prin

hipocalcemie moderat� sau normocalcemie, hipofosfatemie, activitate crescut� a

fosfatazei alcaline, nivele crescute de parathormon �i sc�zute de 25-(OH)2-D3

Glucocorticoizii inhib� absorb�ia intestinal� de calciu �i mineralizarea osului.

Hipovitaminoza D la copii se nume�te rahitism iar la adult osteomalacie. Clinic,

rahitismul este caracterizat prin sc�derea rezisten�ei mecanice a oaselor
(�nmuierea
oaselor). La adult, rezerva de calciu fiind mai mare, hipovitaminoza se instaleaz�
mai
greu. Hipocalcemia dezvolt� la adult osteoporoza (reducerea masei osoase pe unitate
de
volum la un nivel situat sub cel necesar func�iei normale). Osteoporoza apare la
femei
postpartum ceea ce dovede�te dependen�a hormonal� a acesteia. Tratamentul cu
estrogeni
previne instalarea osteoporozei (se pare c� estrogenii protejeaz� osul �mpotriva
agen�ilor
care determin� resorb�ia osului, �n special PTH). Sunt descrise boli genetice
datorate unui
defect �n sinteza renal� de 1,25-(OH)2-D3 care produc rahitismul dependent de
vitamina D
(tip I) �i mai rar lipsei sau deficien�ei de receptor citoplasmatic pentru 1,25-
(OH)2-D3 �
rahitism vitamina D rezistent (tip II).

De asemenea, a fost descris rahitismul hipofosfatemic indus de iradierea cu

raze X.

.
Hipervitaminoza D

Dup� ingestia cronic�, oral�, a unor doze mari de vitamin� D pot apare intoxica�ii
cu vitamin� D caracterizate prin anorexie, v�rs�turi, diaree, astenie, mialgie,
pierderi �n
61

greutate, hipercalcemie, hipercalciurie. Patologic are loc calcifierea �esuturilor

moi �i �n
special la nivel renal (nefrocalcinoza), cornee, aort�, pl�m�ni, inim�.

Prin suprimarea administr�rii de vitamin� D, prin aplicarea unui regim s�rac �n

Ca �i fosfat �n lichide, se produce o mobilizare lent� a Ca din �esuturile moi �i
revenirea
la normal a calcemiei. Atunci c�nd nu este compromis� grav, func�ia renal� se
normalizeaz�.

3.2.3. Vitaminele E (tocoferolii, vitaminele antisterilit�ii, vitaminele de

reproducere)
Numele de tocoferol provine de la func�ia biologic� de a favoriza fertilitatea
(tokos � na�tere; phesein � a purta).
Vitaminele E sunt un grup de vitamine � tocoferoli � forma�i dintr-un nucleu de
croman substituit �i o caten� lateral� ramificat� � fitil.

CH3
HO
3456

CH3 CH3 CH3

CH3

12

78

H3C

O (CH2)3 CH (CH2)3 CH (CH2)3 CH CH3

CH3

a-Tocoferol

Sunt patru tocoferoli importan�i: a , b , g , d -care se diferen�iaz� �ntre ei prin

num�rul de grup�ri metil din nucleul cromanic; propriet�ile vitaminice sunt

propor�ionale cu num�rul grupelor �CH3, deci a -tocoferolul va fi cel mai activ
biologic
av�nd trei grup�ri metil, 5, 7, 8-trimetil tocol.

Absorb�ia vitaminelor E din alimenta�ie are loc la nivelul intestinului sub�ire, �n

acelea�i condi�ii ca �i celelalte vitamine liposolubile.

De la intestin, pe cale limfatic�, tocoferolii trec �n s�nge unde sunt vehicula�i

de
b -lipoproteinele plasmatice, apoi sunt repartiza�i �n toate organele, depozitele
f�c�ndu-se
�n �esutul adipos.
Intracelular, vitaminele E se acumuleaz� �n fosfolipidele membranare
citoplasmatice �i mitocondriale �i �n reticulul endoplasmatic. Concentra�ia
vitaminelor E
�n aceste organite este �n func�ie de aportul vitaminic, de peroxidan�i,
antioxidan�i, de
seleniu alimentar �i de aportul de aminoacizi cu sulf.

�n procesele metabolice, tocoferolii sunt transforma�i �n compu�i chinonici,

hidrochinonici care se elimin� prin bil�, 80%, iar restul prin urin�, sub form�
conjugatp
cu acidul glicuronic.

� Rol biochimic. Vitamina E nu are o func�ie biologic� specific� pentru a

explica numeroasele consecin�e care apar �n caren�a de vitamin� E la animalele de
experien�� (este vitamina �n c�utarea unei boli).
.
Ac�iunea antioxidant�. Vitamina E este considerat� cel mai eficace
antioxidant liposolubil natural. Substan�ele cele mai sensibile la peroxidare sunt
lipidele
62

celulare �i lipidele din membranele organitelor subcelulare, �i dintre acestea �n

special,
lipidele nesaturate.

Sub ac�iunea oxigenului molecular, acizii polinesatura�i formeaz� peroxizi

lipidici prin peroxidare, proces autocatalitic, care se desf�oar� dup� un mecanism
radicalic, prin reac�ii �nl�n�uite:

(Cu, Fe, U.V.)

Ini]iere: R-H

R. ^H.
R-OO.

R.^ O2

Propagare: R-H ^R-OO.

R-OOH ^ R.

~ntrerupere: AH ^ R-OO.

R-OOH ^ A.

A� este un radical stabil (de exemplu, provenit din tocoferol), capabil s� inhibe
propagarea reac�iilor radicalice �n lan� din peroxidarea lipidic�.

CH3 CH3

a-Tocoferol

CH3

CH3

H3C

O R H3C

O
R
CH3 CH3

Acizii gra[i polinesatura]i dinfosofolipidelemembranare

Tocoferil-chinon\

Antioxidan]i

stabil\

Fe, Cu

(vitaminaE)

Ac�iunea antioxidant� a vitaminei E are o importan�� mare pentru via�a celulei,

O2
�ntruc�t �mpreun� cu vitamina C �i al�i antioxidan�i alimentari ar fi implica�i �n
protejarea
c�ilor respiratorii �i mai ales a �esutului pulmonar de ac�iunea nociv� a aerului
poluat (O3,

Peroxizi lipidici

N2O). Efectele nocive ale oxidan�ilor pot

fi ilustrate prin schema urm�toare:

Radical tocoferil
pu]inreactiv _
Degradareaacizilorgra[i dinfosfolipidelemembranare

Distrugereamembranelor

Eritrocit Lizozomi Reticulendoplasmatic

(fragilitatecrescut\(permeabilitate(dezintegrareastructurilor[ihemoliz\) crescut\)
necesareac]iuniienzimelorcaremetabolizeaz\
medicamente[i transport\
electronii)

Eliberareaenzimelor
hidrolitice

Inactivareaenzimelor

Perturb\ri tisulare
(distrofie)
63

Peroxidarea lipidelor se eviden�iaz� chiar �n prezen�a concentra�iei fiziologice de

vitamin� E. Organismul dispune de alt sistem antioxidant reprezentat de o enzim� cu

seleniu, glutation peroxidaz�, care catalizeaz� reac�ia:

2 GSH + H2O2 3� G-S-S-G + 2 H2O

Aceast� reac�ie explic� rela�ia dintre vitamina E, seleniu �i aminoacizii cu sulf.

Tocoferolii scad necesarul de seleniu (la animalele de experien��) prevenind

pierderea seleniului sau transform�ndu-l �ntr-o form� biologic activ� (forma
selenit din
centrul activ al enzimei).

Tocoferolii reduc �i cantitatea de GSH-peroxidaz� necesar� descompunerii

peroxizilor forma�i.

Pe de alt� parte seleniul scade necesarul de vitamin� E prin asigurarea func�iei

normale a pancreasului �i astfel a digestiei �i absorb�iei lipidelor, implicit a
vitaminei E.

Vitamina E �i seleniul au ac�iune sinergic� �n men�inerea nivelului ridicat de CoQ

(component al lan�ului respirator).

Vitamina E are rol �n hematopoez� �i stabilitatea eritrocitelor; prematurii �i

sugarii alimenta�i artificial, dezvolt� anemie, prin deficit alimentar.

� Necesar � depinde �n principal de aportul de acizi gra�i polinesatura�i din

diet�. Se g�se�te �n plante, dar �i �n ficat, lapte, g�lbenu� de ou.
� Tulbur�ti de aport vitaminic
.
Hipovitaminoza E

Efectele caren�ei de vitamin� E sau hipovitaminozei E se manifest� gradat �i

progresiv �n func�ie de perioada de deficit vitaminic.

Semnele deficien�ei de vitamin� E la om se manifest� paralel cu perturb�rile

absorb�iei de gr�simi �i constau �n: sl�biciune muscular�, fragilitate
eritrocitar�,
fenomene care dispar prin administrarea vitaminei E.

Independent de gradul de alterare a lipidelor, la animale, s-au eviden�iat

tulbur�ri
ale aparatului genital �i a capacit�ii de reproducere la ambele sexe.
64

Nu sunt dovezi care s� ateste c� vitamina E, la om, este necesar� pentru

fertilitate. Totu�i, sunt unele date conform c�rora concentra�ia sanguin� de
tocoferoli
cre�te progresiv �n sarcin� p�n� la 50-100% sau chiar mai mult �n ultima lun� fa��
de
primul trimestru de sarcin�. Aceasta constituie o condi�ie pentru evolu�ia �i
dezvoltarea
f�tului.

Revenirea la valori normale se face �n primele 2-5 luni de la na�tere �i cre�te �n

lapte. La femeile cu avort habitual, concentra�ia tocoferolului �n s�nge este de 2-
4 ori mai
sc�zut dec�t la femeile cu sarcin� normal�.

.
Hipervitaminoza E

Administrarea �ndelungat� �i abuziv� de vitamin� E, la om, duce la involu�ia

ovarelor, tulbur�ri nervoase �i dureri ale membrelor inferioare.

Dozele de p�n� la 100 mg/zi nu sunt toxice.

3.2.4. Vitaminele K (Filochinona, vitamina coagul�rii, vitamina antihemoragic�,

factor protrombinic)
Grupul vitaminelor K sunt deriva�i de naftochinon� care la C3 con�in sau nu un
radical variabil de atomi de carbon.

1 CH3

3 R CH3 CH3

CH2 CH C CH2 (CH2 CH2 CH CH2)3 H

Vitamina K1 (filochinona) are la C3

un lan� lateral de fitil (20 atomi de carbon):
Vitamina K2 (farnochinona) con�ine un radical difernesil (30 atomi de
carbon):

CH3

(CH2 CH C CH2)6
H

Vitamina K3 (menadiona) � �n care radicalul R este H. Este sintetic� �i este

solubil� �n ap� spre deosebire de K1 �i K2.

Vitaminele din tractusul gastro-intestinal sunt de natur� exogen� (diet�) �i

endogen� sintetizate de flora intestinal�; din acest motiv, organismul este
permanent
aprovizionat cu vitamin� K.

Absorb�ia vitaminelor K1 �i K2 (naturale) se face �mpreun� cu lipidele, apoi

pe cale limfatic� trec �n s�nge �i de aici �n ficat. Vitaminele K sintetice fiind
solubile
se absorb �n absen�a s�rurilor biliare.

Cea mai mare cantitate a vitaminelor K naturale se depoziteaz� temporar �n

ficat; vitamina K3 nu se acumuleaz�, excesul este eliminat pein glucurono-sau
sulfoconjugare.

Medadiona (K3) pentru a putea s�-�i exercite func�iile metabolice este

alchilat� trec�nd �n vitamin� K2.

� Rolul metabolic al vitaminei K

Vitamina K este un component al sistemului microzomial de transport de
electroni cuplat cu g -carboxilarea post transcrip�ional� a restului glutamil din
unele
proteine din plasm�, os (osteocalcina), rinichi, splin�, inclusiv a proteinelor
precursoare pentru factorii coagul�rii: protrombina (factorul II), proconvertina
(factorul VII), factorul Christmas (factorul IX), factorul Stuart (factorul X).

Proteinele coagul�rii sunt sintetizate �n ficat sub form� de precursori inactivi

(zimogeni).

Vitamina K este esen�ial� pentru sinteza protrombinei normale �i factorilor

VII, IX, X. Pentru ca ace�ti factori s� fie transforma�i �n formele biologic active
este
necesar� carboxilarea posttranscrip�ional� a resturilor glutamil din precursori la
acid
g � carboxi glutamic.

Vitamina K prin structura 1,4 naftochinonic� joac� rol de transportor de

hidrogen av�nd rol de coenzim� �n procesul carboxil�rii.

O OH
CH3

CH3
^2H

-2H

O OH
66

Carboxilarea restului de acid glutamic la acid g -carboxil-glutamic este

catalizat� de vitamina K.

COO
CH

COO OOC

CH2 CO2 CH2

CH2 VitaminaK
C CH NH

C CH NH

Gla

Glu
Acidglutamic Acidg-carboxi-glutamic

Resturile carboxil au o mare afinitate de chelatare a ionilor de Ca2+ care

servesc la legarea fosfolipidelor cu protrombina, interac�iune specific� pentru
activarea protrombinei la trombin� (factorul activ al coagul�rii).

CH
CH2
C CH NH
O
Ca2^
C
OO
C
O O__
Reac�iile de carboxilare au loc �n microzomii multor �esuturi �n prezen�a O2,
CO2 �i formei de hicrochinon� a vitaminei K.

Antivitaminele K, dicumarolul �i warfarina (deriva�i cumarinici) inhib�

reac�ia de carboxilare a acidului glutamic �i sunt folosi�i ca agen�i
anticoagulan�i
atunci c�nd exist� primejdia coagul�rii s�ngelui la nivelul vaselor sanguine
(tromboze).

� Tulbur�ri de aport vitaminic

Caren�a de vitamin� K se instaleaz� c�nd exist� tulbur�ri �n absorb�ia de
lipide (deficit de bil�), afec�iuni intestinale, alterarea florei intestinale,
afec�iuni
hepatice, boli infec�ioase.
Caren�a de vitamin� K duce la sc�derea protrombinei, prelungirea timpului
de coagulare �i apari�ia de fenomene hemoragice spontane.

�n perioada imediat postnatal�, nou n�scu�ii sunt predispu�i la hemoragii

deoarece se nasc f�r� rezerve de vitamin� K, av�nd intestinul steril.
67

Menadiona administrat� �n concentra�ie mare poate determina hemoliz� �i

deci poate agrava hiperbilirubinemia.

3.2.5. Acidul lipoic (acid tioctic) � este un factor necesar unor sisteme
enzimatice (piruvat dehidrogenaza, a -cetoglutarat dehidrogenaza). Este derivat din

acidul octanoic care prezint� o punte disulfidic� �ntre C6 �i C8.

CH2 +H
CH2 CH2 CH (CH2)4 COOH

CH (CH2)4 COOH
-H
H2C

SS SH SH

SH
(L

L)
S
SH

Se g�se�te �n dou� forme, oxidat� �i redus�, constituind un sistem redox,

particip�nd la reac�ii de oxidoreducere �i transfer de grup�ri acil.
68

4. ENERGETICA BIOCHIMIC�
Celula vie este considerat� o ma�in� care transform� continuu energia con�inut� �n
structura moleculelor substan�elor nutritive din mediu �nconjur�tor �n energie
chimic� pe
care apoi o folose�te �n diverse scopuri cum ar fi procesele de biosintez�,
contrac�ia
muscular�, transportul prin membran�, excita�ie nervoas�.

Utilizarea substan�elor nutritive de c�tre celul� se face prin transform�ri

metabolice,
transform�ri care au loc cu participarea unui num�r mare de enzime.

Degradarea enzimatic� a substan�elor nutritive, cum sunt polizaharidele, lipidele

�i
proteinele, se petrece printr-un �ir de reac�ii chimice care pot fi schematizate,
�n trei stadii
principale:

I. -�n primul stadiu, macromoleculele substan�elor nutritive sunt degradate p�n� la

substan�a
simpl� de baz� din care sunt constituite. Astfel, polizaharidele sunt degradate la
hexoze �i
pentoze, lipidele �n acizi gra�i �i glicerol, iar proteinele la aminoacizii din
care provin;
II � �n al doilea stadiu, produ�ii forma�i �n primul stadiu sunt transforma�i �ntr-
un num�r mic
de produ�i intermediari, �n principal �ntr-un compus cu doi atomi de carbon,
acetil-CoA;
III� �nal treilea stadiu ace�ti compu�i sunt metaboliza�i pe ocale comun�
laCO2�iH2O.
Proteine Polizaharide Lipide

Macromolecule

Acetil-CoA
Glucoza
Piruvat
Hexoze
Ciclul
Krebs
Pentoze

Glicerol
Acizi grasi

Aminoacizi

monomeri

Compus de
degradare
comun
III

NH3

CO2

H2O

de metabolism

Produs final
69

Biosinteza macromoleculelor de polizaharide, lipide �i proteine specifice

celulei se realizeaz� de asemenea �n trei stadii, plec�nd de la moleculele de
precursor
din cel de al treilea stadiu care sunt converti�i la moleculele de baz�:
aminoacizi,
hexoze, acizi gra�i �i glicerol. �n final, compu�ii simpli rezulta�i sunt asambla�i
�n
macromolecule specifice organismului.

Aceste dou� c�i metabolice sunt str�ns legate �ntre ele din punct de vedere
energetic, deoarece calea de degradare (catabolism) furnizeaz� energia necesar�
c�ii
de biosintez� (anabolism).

�n calea catabolic�, energia eliberat� prin degradarea diver�ilor compu�i

organici nutritivi este recuperat� �n bun� parte sub form� de ATP (�n special �n
stadiul III, prin procesul de fosforilare oxidativ�).

Calea anabolic� sau de biosintez� necesit� energie pe care o ob�ine prin

hidroliza leg�turii macroergice din ATP.

NH2

OH OH OH

CH2 O P O~PO~P OH

HH

OO O

OH

OH HO

Molecula de ATP cedeaz� energia sa prin transferarea restului fosfat unei

molecule de acceptor specific care sub aceast� form� este capabil s� �ndeplineasc�
unele func�ii specifice celulei: de exemplu biosinteza macromoleculelor (lucru
chimic), transportul activ prin membran� a unor ioni anorganici �i substan�e
nutritive(lucru osmotic) �i contrac�ia muscular� (lucru mecanic). �n timpul acestor
procese
ATP se desface �n ADP �i Pa. ADP este apoi refosforilat pe seama energiei produs�
�n transferul de electroni �nchiz�nd astfel ciclul energetic al celulei.

� Procesul de fosforilare oxidativ� const� �n transportul electronilor de la

diferi�i intermediari metabolici (a�a numitele substrate respiratorii) p�n� la O2
�i
captarea energiei eliberat� �n acest proces sub forma unor leg�turi bogate �n
energie, �n
molecula de ATP.
Reac�ia de fosforilare oxidativ� poate fi reprezentat� prin ecua�ia:

A +BH2 + ATP +H2O

AH2 +B + ADP +Pa

care reprezint� suma a dou� reac�ii ireversibile :

70

(1) AH2 + B 3� A + BH2 -reactii de oxido-reducere

(2) ADP + Pa 3� ATP + H2O -reactie de fosforilare
At�t transportul de electroni c�t �i reac�ia de fosforilare sunt prezente �i
caracteristice celulelor aerobe, adic� acele celule care utilizeaz� drept ultim
acceptor
de electroni oxigenul molecular.

Enzimele participante la acest proces sunt localizate �n membrana intern� a

mitocondriei, au structur� complex� �i sunt greu de izolat �i studiat.
Transportul de electroni este efectuat de trei clase principale de oxidoreductaze:
dehidrogenaze piridinice, dehidrogenaze flavinice �i citocromi.
.
Dehidrogenazele piridinice au drept coenzim� NAD+ �i NADP+
(formele active ale vitaminei PP). Ele catalizeaz� reac�ii de tipul:

Substratredus +NAD+(NADP+)

Substratoxidat +NADH+H+(NADPH+H+)
(vezi rolul metabolic al vitaminei PP, p. 61)

Participarea celor dou� coenzime piridinice la transferul de electroni este

diferit�. NAD+ particip� �n special la procesele de transport de electroni de la un

substrat la oxigen (�n c�ile de degradare, de eliberare de energie), �n timp ce

NADP+
particip� la transportul de electroni �n reac�ii reductive din procesele de
sintez�.
Concentra�ia celular� de NAD+ este mult mai mare dec�t a NADP+. Peste 60% din
NAD+ se g�se�te �n mitocondrie �i restul �n citoplasm�, �n timp ce aproape tot
NADP+
se g�se�te �n citoplasm�, acolo unde au loc procesele de sintez�.

.
Dehidrogenazele flavinice con�in drept grupare prostetic� unul din cele
dou� flavin-nucleotide FMN �i FAD, formele active ale vitaminei B2.
Reac�iile generale catalizate de flavin-enzime sunt:

Substratredus +Enz.-FMN(Enz.-FAD) Substratoxidat +Enz.-FMNH2(Enz.-FADH2)

(vezi rolul metabolic al vitaminei B2, p. 57)

.
Citocromii sunt proteine transportoare de electroni care con�in fier
porfirinic. Se g�sesc numai �n celulele animale. Gruparea prostetic� a citocromilor

este hemul (asem�n�tor hemului din hemoglobin�).

Unii citocromi sunt localiza�i �n membrana intern� a mitocondriei �i particip�

la transferul electronilor de la diverse sisteme dehidrogenazice la oxigen. Al�i
citocromi (ex. cit.P450) se g�sesc �n microzomi �i sunt specializa�i �n reac�iile
de
hidroxilare, implicate �i �n metabolismul medicamentelor (vezi structura
cromoproteinelor porfirinice, p.26-28).
Participarea citocromilor la transferul de electroni se realizeaz� prin
modificarea reversibil� a valen�ei fierului:

cit.Fe2+ -e cit.Fe3+
+e_
71

�n mitocondriile animalelor superioare au fost identifica�i cinci citocromi (b,

c1, c, a �i a3) care particip� la transferul de electroni. Complexul cit.a+a3 se
mai
nume�te �i citocrom-oxidaza.

Ulterior au mai fost identifica�i �i al�i transportori de electroni, printre care

ubichinona sau CoQ, compus asem�n�tor structural cu vitamina K.

Lan�ul transportatorilor de electroni poate fi prezentat �ntr-o form� simplificat�

astfel:

SH2

2Fe3+ H2O

NAD+ FMNH2

Citocromi

Piridine

Flavine

2Fe2+

NADH

1/2O2

FMN

2H+

H+ H+ 2H+

Substratele respiratorii provin �n principal din ciclul Krebs, dar �i din alte
reac�ii metabolice. O serie de substrate, cum ar fi izocitratul, a -cetoglutaratul,

malatul, piruvatul, b -hidroxi-butiratul, b -hidroxi-acil CoA, prolina etc. cedeaz�

electronii NAD+-ului.

Electronii proveni�i de la succinat, acil-CoA, a -glicerol-fosfat sunt ceda�i

CoQ prin intermediul unor flavoproteine (enzime flavinice).

Piruvat Succinat

FAD
FAD
NADH FMN CoQ cit.b cit.c cit.a+a3 O2
FAD
FAD
a-glicerol-P Acil-CoA
Izocitrat
a-cetoglutarat
Malat
b-hidroxi-
butirat
b-hidroxi-
acil-CoA
Concomitent cu trecerea electronilor prin lan�ul respirator are loc sc�derea
energiei libere a sistemului. S-a stabilit c� prin trecerea unei perechi de
electroni de la
NADH la oxigen se elibereaz� 52,5 Kcal, iar pentru sinteza unei molecule de ATP se
consum� 7,3 Kcal, ceea ce �nseamn� c� din energia eliberat� pot fi sintetizate mai
multe molecule de ATP.

Experimental s-a dovedit c� prin parcurgerea �ntregului lan� (NADH �O2) se

sintetizeaz� 3 molecule de ATP. Au fost identificate cele trei locuri �n care
diferen�a
de poten�ial �ntre componen�ii lan�ului este mai mare de 0,2 V �i sc�derea energiei
72

libere de 9 Kcal suficient� pentru sinteza a trei molecule de ATP (3 x 7,3 = 21,9
Kcal) ceea ce �nseamn� c� 42% din energia eliberat� a fost �nmagazinat� sub form�
de ATP. Diferen�a de energie serve�te la termoreglare.

-0,4

-0,2

+0,2
+0,4
+0,6
+0,8

NADH _ Enz.-FMN ADP+Pa 2e

_ ATP 2e
CoQ cit.b ADP+Pa
_ ATP 2e
cit.c
cit.a ADP+Pa
_ ATP 2e
O2
CO _
CN

Direc]iafluxului deelectroni

Se �n�elege acum de ce prin oxidarea mitocondrial� a substratelor care cedeaz�

electronii NAD-ului se sintetizeaz� trei molecule de ATP, iar prin oxidarea
substratelor care cedeaz� electronii prin intermediul FAD-ului la CoQ (deci
ocole�te
primul loc de fosforilare) se sintetizeaz� numai dou� molecule de ATP.

Transportul de electroni �i fosforilarea oxidativ� poate fi inhibat de o serie de

compu�i cum ar fi monoxidul de carbon, cianura, hidrogenul sulfurat, unele
antibiotice (oligomicina), malatul etc. Inhalarea acidului cianhidric (HCN) sau
ingerarea cianurii de K (KCN) cauzeaz� o rapid� �i puternic� inhibare a lan�ului
respirator la etapa citocrom-oxidazei (cit.a+a3). Ionul CN-se fixeaz� la Fe3+ din
cit.a3
oprind respira�ia mitocondrial� �i ca urmare celula moare rapid. Moartea prin
cianur�
survine rapid prin asfixie la SNC.

Dac� intoxica�ia cu CN-este diagnosticat� rapid, se administreaz� nitri�i care

oxideaz� oxihemoglobina la Met-hemoglobin�, reac�ie ce implic� trecerea Fe2+ din
hemoglobin� �n Fe3+ din methemoglobin�.

Methemoglobina concureaz� cu cit.a+a3 (Fe3+) pentru ionul CN-form�nd un

complex MetHb-CN. De asemenea, administrarea de tiosulfat (Na2S2O3) produce
inactivarea ionului cian la ion sulfocian, netoxic.
73

5. METABOLISMUL GLUCIDIC
5.1. Digestia �i absorb�ia glucidelor
Aproximativ 50% din caloriile preluate zilnic de organism sunt furnizate de
glucide: amidon (160 g), zaharoz� (120 g), lactoz� (30 g) glucoz� �i fructoz�
libere
(10 g) �i urme de maltoz� �i trehaloz� (dou� molecule a -glucoz� unite prin
leg�turi
a (1�1).

Prin digestia glucidelor rezult� trei monozaharide: glucoza, fructoza �i

galactoza.

66

CH2OH CH2OH

O HOH2C6
O CH2OH

H HO

41

41

HH HO OH

OH H

HO OH H

OH 4

3
OH H

23

OH H

HOH HOH
a-Glucoza a-Galactoza a-Fructoza

CH2OH CH2OH

O HOH2C O OH

OH HO

OH

H H HO CH2OH

OH H

HO OH H

HH

OH H

HOH HOH
b-Fructoza

b-Glucoza b-Galactoza
Amidonul este format din amiloz� (20%) �i amilopectin� (80%).

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

O
14

OH H

OH H

OH H

OH H

O
HOH H OH HOH HOH
74

Structura amilozei

O
H

CH2OH

OH

H O
O
CH2OH CH2OH 6 CH2

HO

14

OH H

OH H

OH H

HOH HOH HOH

Structura amilopectinei

�n amiloz�, moleculele de a -glucoz� sunt unite prin leg�turi a (1 � 4)

glicozidice, form�nd lan�uri lungi, spiralate. Amilopectina are o structur�
ramificat�,
�n care unit�ile de a -glucoz� sunt unite prin leg�turi a (1 � 4) �i (1 � 6)
glicozidice.

Digestia glucidelor �ncepe �n cavitatea bucal� �i este completat� �n duoden.

Asupra amidonului pot ac�iona dou� tipuri de enzime hidrolitice: a -amilaza

�i oligozaharidazele (dextrinaze) �n care sunt incluse �i dizaharidazele.

Amilaza salivar� (�n cavitatea bucal�) �i amilaza pancreatic� (�n intestinul

sub�ire) hidrolizeaz� amidonul �ncep�nd de la periferia moleculei spre centru,
scind�nd numai leg�turile a (1 � 4), cu excep�ia leg�turilor (1 � 6) �i (1 � 4) din

vecin�tatea ramifica�iilor.

Prin ac�iunea acestor amilaze, amiloza este transformat� �n maltoz� �i

cantit�i mici de maltotrioz�, iar amilopectina �n maltoz� �i oligozaharide mici, de

aproximativ opt resturi de glucoz�, cu una sau mai multe ramifica�ii (dextrine
limit�).

Oligozaharidazele completeaz� hidroliza oligozaharidelor �i dizaharidelor.

Aceste enzime, situate pe suprafa�a celulelor epiteliale, �ndep�rteaz� succesiv
unit�ile glicozidice din cap�tul nereduc�tor (cap�tul C4 liber).

Leg�turile (1 �6) din dextrine sunt scindate de amilo-1,6-glucozidaza.

Dizaharidele provenite direct din alimente, precum �i cele rezultate prin

digestia amidonului sunt hidrolizate �n intestinul sub�ire sub ac�iunea
dizaharidazelor.
Aceste enzime au specificitate diferit� �n func�ie de structura dizaharidului �i de

leg�tura glicozidic�; a -glucozidaza din intestinul sub�ire este �n exces �i �n

75

consecin�� zaharoza este rapid hidrolizat�, �n timp ce b -galactozidaza, care

ac�ioneaz� asupra lactozei, este mai redus� cantitativ.

Deficitul de oligozaharidaze sau dizaharidaze, �n mucoasa intestinal�,

determin� trecerea glucidelor nedigerate �n fecale.

Galactoz\
^
Glucoz\
Lactaz\
Lactoz\ Intestin
sub]ire
Vena
port\
Intestin
sub]ire
Lactoz\
Lactoz\
Galactoz\
^
Glucoz\
CO2
H2 H2O
Compu[iCo2, C2
}esut
Bacterii
Balonare, diaree,
deshidratare

a.Normal b.Deficitdelactaz\
Prezen�a acestor compu�i osmotic activi determin� scoaterea apei din
�esuturi �i trecerea ei �n intestinul gros, cauz�nd diaree. La acestea se adaug�
ac�iunea bacteriilor intestinale asupra glucidelor nedigerate rezult�nd CO2 +
H2 (gaze) �i compu�i cu doi sau trei atomi de C ce irit� mucoasa intestinal�
(acid lactic). Mucoasa intestinal� poate deveni permeabil� pentru dizaharide,
care se vor elimina prin urin�. Defecte ereditare de lactaz�, zaharaz� �i
dextrinaz� au fost descrise la copiii cu intoleran�� la dizaharide. Un defect
generalizat �n degradarea dizaharidelor poate fi cauzat �i de o varietate de boli
intestinale, malnutri�ie sau de medicamente ce lezeaz� mucoasa intestinului
sub�ire.

O serie de polizaharide �i al�i polimeri con�inu�i �n diet� sunt foarte

pu�in sau deloc hidroliza�i �n intestin. Ace�ti compu�i sunt desemna�i drept
�fibre�, reprezentate de celuloz�, hemiceluloz�, lignin�, pectine, gume �i
76

mucilagii. Sunt abundente �n cereale, f�in� integral� de gr�u, amidon de

cartofi, vegetale (varz�), unele fructe. Fibrele m�resc peristaltismul intestinal
reduc�nd timpul de stagnare a con�inutului intestinal.

Absorb�ia monozaharidelor se realizeaz� prin sistemul port hepatic �i

implic� dou� mecanisme: transportul activ (contra gradientului de
concentra�ie) �i difuzia facilitat�.

Sistemul de transport activ, dependent de Na+, este specific pentru

absorb�ia D-glucozei �i D-galactozei (piranoze cu aceia�i configura�ie la C2).

5.2. Metabolismul intermediar al glucidelor

�n organismele vii, metabolismul glucidelor se realizeaz� prin mai
multe c�i:

C�ile metabolice ale glucidelor

77

-Glicoliza � oxidarea glucozei sau glicogenului p�n� la piruvat (prin

calea Embden-Meyerhof) �i lactat;

-Glicogenogeneza � sinteza glicogenului din glucoz�;

-Glicogenoliza � degradarea glicogenului, rezult�nd glucoz�;

-Ciclul acidului citric (ciclul Krebs sau ciclul acizilor tricarboxilici)

�n care acetil-CoA (provenit� din piruvat, acizi gra�i �i aminoacizi) este
oxidat� la CO2 �i H2O;

-�untul hexozomonofosfat (calea oxidativ� direct�, calea oxidativ� a

fosfogluconatului sau ciclul pentozo-fosforic) este o cale alternativ� pentru
calea Embden-Meyerhof, av�nd ca func�ie principal� sinteza unor intermediari
cum ar fi NADPH �i riboze;

-Gluconeogeneza � sinteza glucozei sau a glicogenului din compu�i

neglucidici � aminoacizii glucogenici, lactatul, glicerolul �i propionatul. C�ile
implicate �n gluconeogenez� sunt �n principal ciclul Krebs �i glicoliza.

Pe l�ng� aceste c�i principale �n organism se desf�oar� �i urm�toarele

c�i

-Calea acizilor uronic prin care se sintetizeaz� acidul glucuronic

utilizat pentru sinteza polizaharidelor complexe (mucopolizaharide) �i pentru
reac�iile de conjugare (detoxifiere);

-Sinteza mucopolizaharidelor (metabolismul aminozaharurilor);

-Metabolismul fructozei;

-Metabolismul galactozei.

Dup� examinarea schemei generale de metabolizare a glucidelor se

eviden�iaz� faptul c� G6P joac� un rol central, fiind punct de intersec�ie pentru
toate
c�ile metabolice.

5.2.1. Glicoliza
Glicoliza este degradarea anaerob� a glucozei la acid lactic. Acest proces se
poate petrece �i �n aerobioz�, �ns� cantitatea de glucoz� degradat� �n anaerobioz�
este
mult mai mare.

Caracteristic pentru calea glicolitic� este generarea unei cantit�i mici de

energie (2 ATP) �i faptul c� NADH este reoxidat prin cuplarea reac�iilor de
oxidoreducere,
spre deosebire de degradarea glucozei la CO2 �i H2O c�nd NADH este
reoxidat �n lan�ul respirator cu formarea de energie.

Toate enzimele care catalizeaz� reac�iile acestui proces se g�sesc �n faza

solubil� a celulei, �n citoplasm�.

Prin glicoliz� este degradat� glucoza alimentar�, glucoza provenit� din

glicogen, precum �i din celelalte hexoze, galactoza, fructoza �i manoza.
78

Procesul glicolitic se desf�oar� �n dou� faze. Prima faz� este consumatoare

de energie, iar faza a doua, �n care au loc reac�ii de oxido-reducere, este faza
generatoare de energie.

Procesul cuprinde un ansamblu de 11 etape principale.

CH2 O

P
O

Hexokinaza
Mg2+
(HK)

1. -Glucoza
1 ATP

OH H
HO

OH
ATP ADP HOH

Glucozo-6-fosfat
(G6P)

Prima etap� a glicolizei este catalizat� de hexokinaz� (HK) cu formarea G6P,

pe seama energiei furnizat� de ATP �n prezen�a Mg++ . HK este o enzim� pu�in
specific�, ea fiind capabil� s� fosforileze toate hexozele (a �i b glucoze,
fructoza,
manoza, galactoza).

Glucoza poate fi fosforilat� �i de glucokinaz� (GK), enzim� specific� pentru

glucoz�, activ� �n celulele parenchimului hepatic.
HK este o enzim� a c�rei ac�iune poate fi inhibat� alosteric de c�tre produsul
de reac�ie � G6P.

Fosfohexo-

P
O H2C CH2OH

izomeraza(PHI)

H HO

2. G6P
OH

OH H

Fructozo-6-fosfat

(F6P)

Numai anomerul a -al G6P este activ pentru aceast� reac�ie.

Fosfo-fructo-

P
O H2C CH2 O

P
kinaza(FFK)

H HO

3. F6P

Mg2+
OH

-1ATP
OH H
ATP ADP

Fructozo-1,6-difosfat

(F1,6DP)
79

Fosfofructokinaza (FFK) -este exemplu de enzim� inductibil� a c�rei

activitate joac� un rol major �n reglarea glicolizei. Reac�ia este ireversibil� �n
condi�ii
fiziologice.

FFK-este inhibat� de citrat �i de ATP �i este activat� de AMP �i F2,6-DP.

HO

4.
H
H
+Aldolaza O
OH
C
CH2
CH2 O PCH2 O P
CHO
CH OH
CH2 O P
OH
H
OH
C O
C
C
C
CH2 O P Glicerinaldehid-3-fosfat Dihidroxiaceton-fosfat
(GA3P)
(DHAP)

F1,6DP

(3%)
(97%)

Au fost descrise c�teva aldolaze, toate con�in�nd c�te patru subunit�i.

Aldolaza A se g�se�te �n cea mai mare parte dintre �esuturi.

GA3 P
Trioz-P-izomeraza

DHAP

5.

GA3P este produsul activ care se transform� mai departe. Cu aceast� reac�ie
de izomerizare se �ncheie prima faz� a glicolizei, faz� consumatoare de energie
(-2 ATP).

6. � Prima reac�ie a celei de a doua faze este reac�ia de oxidare a GA3P la

acidul 1,3-difosfogliceric (1,3-DPG), reac�ie catalizat� de GA3PDH. �n aceast�
reac�ie are loc un proces de fosforilare cu Pa care urmeaz� unui proces de oxidare.
O

Gliceraldehid-3-P

CHO
C

dehidrogenaza (GA-3-PDH)

O~ P
HC
OH

HC OH
CH2O P Pa
CH2O

NAD^
NADH^H^

P
GA3P 1,3-Difosfoglicerat
(1,3-DPG)

Enzima poate lega �i arsenitul care, �n felul acesta, poate decupla oxidarea de
fosforilare deoarece compusul rezultat cu arsen �n loc de P nu este macroergic; nu
se
sintetizeaz� ATP.

7. Energia �nmagazinat� la C1 a acidului 1,3-DPG este transferat� pe ADP cu

formarea ATP �n reac�ia catalizat� de fosfogliceratkinaz� (PGK).
O
O

Fosfoglicerat-C

O~ P
OH

kinaz\ (PGK)
HC OH

HC OH
P
Mg2^

CH2 O

CH2 O

ADP
ATP 3-Fosfoglicerat
P
1,3-DPG

(3-PG)
80

8. Reac�ia fosfogliceratmutazei.
OO

C
O Fosfoglicerat-C

OH

OH

OH mutaz\ (PGM)
HCO
P
; HCO~
HC OH

P
P
CH2OH CH2O

CH2 O

P
2-fosfoglicerat 2,3-fosfoglicerat

3-PG

(2-PG) (2,3-DPG)

Se pare c� �n aceast� reac�ie intermediar este 2,3-DPG, sintetizat printr-o

devia�ie a c�ii principale. Acest produs se acumuleaz� �n eritrocite �i intervine
�n
reglarea afinit�ii hemoglobinei pentru oxigen.

9. Reac�ia enolazei
Fosfoenolpiruvatul are energie deoarece P esterific� a grupare enolic�.
Enolaza este inhibat� de NaF, proprietate utilizat� pentru recoltarea s�ngelui
�n vederea doz�rii glicemiei (se opre�te degradarea glucozei).

10. Energia din PEP este �nmagazinat� �n ATP prin reac�ia cu ADP catalizat�
de piruvatkinaz� (PK).
Reac�ia este ireversibil� deoarece se petrece cu pierdere �nsemnat� de
energie.
81

COOH Lactat dehidrogenaza COOH

C O
H C OH
CH3
Piruvat NAD+
CH3
Lactat

NADH+H+
(LDH)
11. �n condi�ii anaerobe, piruvatul este redus la lactat de c�tre lactat-DH cu
hidrogenii de la NADH.
Aceast� ultim� reac�ie asigur� reoxidarea NADH �i regenerarea NAD+
necesar reac�iei GA3PDH. Deci �n condi�ii fiziologice �n celulele cu metabolism
anaerob, aceste dou� reac�ii sunt cuplate prin sistemul NAD+/NADH.

�n mu�chi, procesul glicolitic duce la lactat (�n general �n condi�ii de hipoxie)

dar �i �n eritrocit unde, de�i exist� aport de O2, produsul final al procesului
este tot
acid lactic deoarece eritrocitul nu con�ine enzimele necesare oxid�rii piruvatului.

Eritrocitul este celula care �i asigur� energia necesar� numai prin glicoliz�.

Acidul lactic din mu�chi serve�te pentru resinteza glucozei prin

gluconeogenez� dup� ce el este transportat pe cale sanguin� �n ficat, �esut capabil
s�
resintetizeze glucoza.

Dintre cele 11 reac�ii ale glicolizei, trei sunt ireversibile: reac�ia catalizat�
de

(1) HK, (3) � FFK �i (10) � PK.

�n celulele capabile de gluconeogenez�, aceste reac�ii sunt catalizate de alte
enzime (piruvatcarboxilaza, PEP-carboxikinaza, F-1,6-DP-aza �i G-6-P-aza).

.
Bilan� energetic:

�n reac�iile (1) �i (3) se consum� 2 molecule de ATP, iar �n reac�iile (7) �i

(10) din faza a doua a glicolizei se genereaz� 4 molecule de ATP. Bilan�ul

energetic
al procesului va fi: 4-2=2 moli ATP, dac� se degradeaz� glucoza �i 4�1=3 moli ATP
dac� se degradeaz� glicogenul.
5.2.2. Degradarea aerob� a glucozei la CO2 �i H2O
�n celulele cu metabolism aerob piruvatul format din glucoz�, pe calea
Embden-Meyerhof, este oxidat la CO2 �i H2O, cu eliberarea integral� a energiei
con�inut� �n molecula de glucoz�.
Piruvatul este transferat �n mitocondrie de un transportor special, implic�nd
un mecanism simport, prin care este cotransportat un proton.
Pentru a intra �n ciclul Krebs, piruvatul este decarboxilat oxidativ la acetil-
CoA, prin ac�iunea piruvat-DH (PDH), care asigur� astfel leg�tura �ntre calea
Embden-Meyerhof �i ciclul Krebs.
Complexul PDH este localizat �n matricea mitocondrial� �i este format din
trei enzime �i cinci coenzime: TPP (vit.B1), acid lipoic; CoA(acid pantotenic), FAD

(vit.B2) �i NAD+ (vit.PP). Enzimele sunt: piruvat dehidrogenaza (E1),

transacetilaza (E2) �i dihidrolipoil dehidrogenaza (E3).
Acetil-CoA se formeaz� prin decarboxilarea acidului piruvic provenit din
glucoz�, dar �i prin degradarea acizilor gra�i sau unor aminoacizi.
82
CH3 C COO
O
_ CO2
E1-TPP E1-TPP CH
OH
CH3
E2-L
SH
S C CH3
O
E2-L
S
S
CoASH
CoA-S-C-CH3
O
E3-FADH2
E3-FAD
NAD+
NADH+H+
E2-L
SH
SH
1
2
3 4 5
NAD+ + NADH+H+
CH3
COO
C O
_
+ + CoASH
CH3
O
PDH C ~S CoA + CO2
83

�ntr-o cale alternativ�, piruvatul este carboxilat la acid oxalacetic, necesar

pentru ini�ierea ciclului Krebs, sub ac�iunea piruvat carboxilazei.

COOH
COOH
Piruvat carboxilaza C O

C O

HCO3
_
Biotina, Mg2+ ,
CH2

CH3

ATP ADP+Pa

COOH

Piruvat

Oxalacetat

Ciclul acizilor tricarboxilici

Cea mai mare parte a substratelor supuse oxid�rii �n procesul respira�iei

celulare provine din ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs), etap�
metabolic�
final�, comun�, �n care moleculele simple provenite de la toate compartimentele
metabolice (glucidic, lipidic �i protidic) sunt degradate la CO2 �i ap�.

Din punct de vedere energetic, respira�ia celular� este un proces nou care a
ap�rut �n organismele superioare, odat� cu dezvoltarea aerobiozei pe planet�.
Respira�ia celular� a �nlocuit glicoliza �nt�lnit� la organismele inferioare, dar
care
persist� ca proces metabolic �i la organismele superioare, al�turi de respira�ia
celular�.

�n esen��, ciclul Krebs reprezint� combinarea unei molecule de acetil-CoA cu

acidul oxalacetic form�nd un compus cu 6 atomi de C, acidul citric. Urmeaz� o serie

de reac�ii prin care cei doi atomi de C din restul acetil sunt elimina�i ca CO2,
iar din
cele patru reac�ii de oxidoreducere, opt atomi de H vor parcurge lan�ul
transportorilor
de H �i vor genera o mare cantitate de energie (ATP).

Acidul oxalacetic este regenerat, de aceea este necesar� o mic� cantitate din
acest acid pentru a transforma o mare cantitate de acetil-CoA. Oxalacetatul poate
fi
considerat a fi catalizator.

�n acest ciclu sunt patru reac�ii de oxidoreducere �n care se elibereaz� cei opt
atomi de H care sunt prelua�i de lan�ul transportor de electroni �i transporta�i la
O2,
gener�ndu-se o cantitate de energie de 18-19 ori mai mare dec�t �n glicoliz�.

Reac�iile ciclului Krebs

1. Condensarea acetil-CoA cu acidul oxalacetic

84

Citrat-sintaza este capabil� s� catalizeze �i reac�ia de condensare a

monofluoracetil-CoA cu acidul oxalacetic, cu formarea monofluorcitratului, compus
care este un inhibitor puternic al ciclului Krebs deoarece este inhibitor pentru
enzima
care catalizeaz� urm�toarea reac�ie � aconitaza.

Citrat-sintaza este o enzim� limitant�; este inhibat� de ATP �i NADH.

Reac�ia aconitazei � sau aconitat hidraza � catalizeaz� trecerea reversibil� a
citratului
�n izocitrat prin intermediul acidului cisaconitic.

De�i izocitratul este �ntr-o propor�ie mic�, el este rapid oxidat mai departe �n
ciclul Krebs.

2. Reac�ia izocitrat dehidrogenazei (ICDH) � catalizeaz� dou� procese �

procesul de dehidrogenare a izocitratului �i de decarboxilare a acestuia cu
formarea
unui compus cu 5 atomi de carbon, acidul a -cetoglutaric (a -KG).
CH2 COOH

CH2 COOH Izocitrat CH2 COOH

dehidrogenaza (ICDH)

CH2

HO
CH
CH
COOH
COOH NAD+
NADH+H+
CH COOH
OC
COOH
CO2
C O
COOH
Acid
izocitric Acidul
oxal-succinic
a-cetoglutaric
3. Reac�ia a -cetoglutarat DH � catalizeaz� decarboxilarea oxidativ� a

acidului a -cetoglutaric cu transformarea lui �ntr-un compus cu 4 atomi de carbon �

succinil-CoA.
85

Reac�ia necesit� acela�i echipament enzimatic ca �i decarboxilarea acidului

piruvic: CoASH, NAD, FAD, acidul lipoic, TPP.

4. Reac�ia succinil-tiokinazei � catalizeaz� transferul energiei din leg�tura

tioesteric� a succinil CoA pe un acceptor specific guanozin-difosfat (GDP).
Succinil CoA + Pa + GDP 3�acid succinic + GTP + CoASH

GPT este un compus cu energie mare ca �i ATP. Deoarece ATP este

compusul care �nmagazineaz� energia, are loc �n continuare o reac�ie catalizat� de
o
nucleoziddifosfat-kinaz� care transfer� energia din GTP pe ATP.

GTP + ADP 3� GDP + ATP

Acest tip de fosforilare �n afara lan�ului respirator se nume�te fosforilare la
nivelul substratului.

5. Reac�ia succin-dehidrogenazei � catalizeaz� dehidrogenarea succinatului

la fumarat. Enzima este dependent� de FAD.
COOH COOH

SuccinCH2
dehidrogenaza (Succ.DH) CH

CH

CH2

FAD

COOH FADH2 COOH

Acid fumaric

Acid succinic

6. Reac�ia fumarazei � catalizeaz� adi�ionarea unei molecule de ap� la acidul

fumaric cu formarea acidului malic.
COOH

COOH

CH Fumaraza CH2

CH OH

CH

COOH H2O COOH

Acid fumaric Acid L-malic
86

7. Reac�ia malat �dehidrogenazei � catalizeaz� de dehidrogenare a Lmalatului

�n oxalacetat �nchiz�nd astfel ciclul.
Malat dehidrogenaza este NAD dependent� �i se g�se�te sub dou� forme:
MDH citoplasmatic� �i MDH mitocondrial� ceea ce face posibil� reoxidarea NADH
extramitocondrial �n lan�ul respirator.

COOH Malat dehidrogenaza COOH

NAD^
MDH CH2

CH2

CO

CH OH
NADH^H^ COOH

COOH

Acidmalic Acidoxalacetic

Bilan�ul energetic al metabolismului oxidativ al glucozei

Piruvat
(Glicogen)

I. Glucoz\
II. Piruvat CO2 ^ H2O

I.1. Glucoz\
F1,6DP -2 ATP
(Glicogen)

F1,6DP (-1 ATP)

2. 2GA3P

2.Ac.: 1,3-DPG(NAD) 2x3=6 ATP

2NAD+ 2NADH+H+
3. 2.Ac.: 1,3-DPG(NAD) 2 Ac. 3PG +2ATP
4. 2PEP 2 Piruvat +2 ATP

Total + 8 ATP
(+9 ATP)
87

II. Piruvat CO2 ^ H2O

1. 2 Piruvat

2 CH3CO-SCoA +6 ATP
2NAD+ 2NADH+H+
2. 2 Izocitrat

2 Oxal-succininat +6 ATP

2NAD+ 2NADH+H+

3. 2 a-KG

2 Succinil-CoA +6 ATP

2NAD+ 2NADH+H+

+2 ATP

2 Acid succinic

4. 2 Succinil-CoA

2 GDP 2 GTP

2 ADP

2 ATP

+4 ATP

5. 2 Acid succinic
Acid fumaric

2 FAD 2 FADH2

6. 2 Acid malic
2 Acid oxalacetic +6 ATP

2NAD+ 2NADH+H+

Total 30 ATP
Total general:
Glucoz\ CO2 + H2O (calea malat) 38 ATP

Glicogen CO2 + H2O 39 ATP

5.2.3. Metabolismul glicogenului
� Glicogenoliza
Principala rezerv� de glucide din organism este glicogenul depozitat �n ficat
(1/3) �i mu�chi (2/3). Glicogenul este un polimer �nalt, asem�n�tor amilopectinei
dar
mai ramificat, realizat prin condensarea a numeroase molecule de a -glucoz�, unite
�n principal prin leg�turi a -1�4 glicozidice �i leg�turi a -1�6 glicozidice, la
punctele de ramifica�ie.

Glicogenul din ficat va fi degradat pentru reechilibrarea glicemiei, �n timp ce

glicogenul din mu�chi, pentru ob�inerea de energie.

Degradarea glicogenului este catalizat� de enzime specifice:

.
fosforilaza rupe fosforolitic (cu fosfat anorganic) leg�turile a -(1�4)
glicozidice din lan�urile laterale ale moleculei de glicogen cu eliberarea G1P.

CH2 OH

CH2 OH CH2 OH CH2 OH

CH2

O
Fosfarilaza a

OP

n
G1P
88

Enzima ac�ioneaz� p�n� c�nd r�m�ne un lan� format numai din patru resturi
de glucoz� p�n� la ramifica�ie.
.
�n acest punct intervine enzima de deramifiere, care va transfera mai �nt�i
un trizaharid din cap�tul r�mas pe un alt lan�, iar
.
restul r�mas legat prin leg�turi a -(1�6) glicozidice este �ndep�rtat
hidrolitic, sub form� de glucoz� liber�. Procesul este reluat prin ac�iunea
fosforilazei.
Unii autori sus�in existen�a unei enzime cu func�iie dubl�: at�t de transferaz�
c�t �i de 1,6-glicozidaz�. Aceast� enzim� se mai nume�te �i enzim� de deramifiere.

Glucagon

Adrenalin\,
Prin ac�iunea celor dou� enzime (fosforilaza �i enzima de deramifiere) are loc
degradarea aproape total� a glicogenului. O mic� por�iune din molecul� (minim patru

Adenilatciclaz\

Adenilatciclaza

resturi de glucoz�) r�m�ne nedegradat�, fragment ce va servi drept primer �n

inactiv\ activ\

resinteza glicogenului.
G1P sub ac�iunea fosfoglucomutazei (PGM) trece reversibil �n G6P.
�n ficat �i rinichi (nu �i �n mu�chi) exist� o fosfataz� specific� � G6P-aza, care

ATP

AMPc

va �ndep�rta acidul fosforic din G6P cu formarea glucozei libere. Acesta va

str�bateperetele celular trec�nd �n s�nge pentru reechilibrarea glucozei sanguine.
�n mu�chi,
G6P intr� direct �n glicoliz� pentru eliberarea de

energie.

Protein-kinaza

Protein-kinaza

Etapa limitant�, reglatoare, a glicogenolizei este reac�ia fosforilazei, enzim�

inactiv\ activ\

controlat� hormonal (adrenalin� �i glucagon), la nivelul ficatului. Fosforilaza se

g�se�te sub dou� forme: fosforilaza a -activ� �i fosforilaza b �

4ADP
inactiv�.
Activarea enzimei se realizeaz� prin intermediul AMPc, al doilea mesager
care preia mesajul adus de hormon (primul mesager), c� �n s�nge

4ATP

sc�zut glicemia.
Fosforilazab

Fosforilazaa

inactiv\

activ\

4Pa 4H2O

nG1P

Glicogen + Pa
89

�n acest proces nu se consum� energie, deoarece fosforilarea glucozei se face

cu fosfat anorganic.

� Glicogenogeneza
Glicogenul se sintetizeaz� din glucoz�, dar �i din fructoz�, galactoz� �imanoz�
dup� convertirea lor la glucoz�. �n sinteza glicogenului, glucoza este mai
�nt�i fosforilat� la G6P �i apoi izomerizat� la G1P. G1P reac�ioneaz� cu UTP �i sub

ac�iunea UDP-pirofosforilazei se formeaz� UDP-glucoz�.

90

UDP-G va transfera restul glicozil, sub ac�iunea glicogen sintazei, pe un rest

preformat de glicogen (minim patru resturi). Sub ac�iunea acestei enzime se
realizeaz� o leg�tur� a -(1�4) glicozidic� la cap�tul nereduc�tor al primerului de
glicogen. Pentru realizarea leg�turilor a -(1�6) glicozidice, la ramifica�ii, se
deta�eaz� 6-7 resturi de glucoz� dintr-un lan� �i sunt ata�ate �n alt� regiune a
lan�ului
prin leg�tur� 1�6. Enzima se nume�te enzim� de ramificare. Cele dou� lan�uri vor fi

alungite prin ac�iunea glicogen sintazei �i a�a mai departe �nc�t molecula de
glicogen

care rezult� are aspectul unei crengi din ce �n ce mai ramificat�.

Sinteza glicogenului este consumatoare de energie. Pentru �ncorporarea unei
molecule de glucoz� �n glicogen se consum� dou� leg�turi macroergice: una la
formarea G6P (ATP) �i alta la ob�inerea UDP-G (UTP) � 2 ATP.
91

Sinteza glicogenului este reglat� de aceia�i hormoni care �i regleaz� �i

degradarea (adrenalina �i glucagonul). Prin intermediul protein kinazei
intermediare,
glicogen sintaza este inactivat� prin fosforilare.

Coordonarea celor dou� procese implicate �n metabolismul glicogenului este

asigurat� �n primul r�nd prin faptul c� ambele sunt sensibile la concentra�ia
celular�
de AMPc �i �n al doilea r�nd, prin aceea c� ambele c�i sunt dependente de aceea�i
enzim�, protein kinaza.

Activitatea fosforilazei �i inactivarea glicogen-sintazei se petrece �n acela�i

timp, ceea ce �nseamn� c� procesele nu se petrec �n acela�i timp.

Insulina favorizeaz� glicogenogeneza prin activarea glicogen sintazei, enzima
limitant�
a procesului.

Absen�a unor enzime din metabolismul glicogenului, determinat� genetic, conduce la

maladii foarte grave, glicogenoze, caracterizate prin acumularea �n �esuturi de
glicogen cu
structur� normal� sau anormal�.

Aceste afec�iuni se manifest� �n primele zile sau s�pt�m�ni de via�� �i �n cele mai
multe
cazuri subiec�ii nu ating v�rsta adult�.

5.3. Reglarea glicemiei

Glucoza din s�nge provine din:

a. alimente � dup� digestie, glucoza, galactoza sau fructoza sunt absorbite �i pe

calea
venei porte ajung la ficat;
b. gluconeogenez� � din aminoacizi, propionat, glicerol �i lactat;
c. din glicogen prin glicogenoliz�.
�n condi�ii fiziologice, concentra�ia glucozei �n s�nge este de 4,5-5,5 mmol/L,
adic�
0,8-1 g/L.�n men�inerea nivelului normal al glicemiei intervin mecanisme
homeostatice; ficatul �i
�esuturile extrahepatice av�nd un rol important.
Nivelul glicemiei este un parametru care determin� utilizarea glucozei de c�tre
�esuturile extrahepatice.
Celulele �esuturilor extrahepatice nu sunt liber-permeabile pentru glucoz�, fapt
ceconstituie principalul factor care regleaz� p�trunderea glucozei �n aceste
celule. �n schimb
membrana celulei hepatice este permeabil� pentru glucoz�.

Intrarea glucozei �n celulele extrahepatice este dependent� de insulin� care

activeaz�
hexokinaza, responsabil� de fosforilarea glucozei la G6P.
92

Activitatea hexokinazei este inhibat� de produsul de reac�ie, G6P, care, �n acest

fel,
exercit� un control feed-back asupra utiliz�rii glucozei de c�tre �esuturile
extrahepatice.

Membarnacelulei

musculare, adipocit
_
Glicogen
HK Glc

Glc

(enzim\

G1P

constitutiv\)
Stimularea

G6Pactivit\]ii HK
^

Insulina

^
Glicoliz\
Induc]iadenovo

_
GK (enzim\
inductibil\)
HK

Glc

Glc

(enzim\
constitutiv\)

Intrarea glucozei �n ficat nu este supus� acestui control deoarece �n ficat este

Membranacelulei
hepatice

activ� glucokinaza care lucreaz� la concentra�ii mai mari de glucoz� (KM = 2.10-2M)

dec�t hexokinaza (KM = 1.10-5M). Mai mult, enzima nu este inhibat� de G6P �i poate
fi indus� de insulin�.
La o concentra�ie normal� a glucozei �n s�nge (1 g�), ficatul apare ca un
produc�tor de glucoz�, dar atunci c�nd glicemia cre�te, produc�ia de glucoz� �n
ficat
scade �i cre�te consumul de glucoz�.

C�nd glicemia atinge o valoare ridicat�, intervine rinichiul care �i exercit�

rolul reglator. Glucoza este continuu filtrat� de c�tre glomeruli �i este
reabsorbit� la
nivelul tubilor renali. Procesul de reabsorb�ie este similar cu absorb�ia glucozei
la
intestin, adic� prin fosforilare. Procesul fiind enzimatic, consumator de ATP,
capacitatea de reabsorb�ie este limitat� de concentra�ia enzimei din celulele
tubulare
la 350 mg/min. C�nd concentra�ia glucozei �n s�nge cre�te, filtratul glomerular
con�ine mai mult� glucoz� dec�t poate fi absorbit� �i ca urmare, excesul trece �n
urin�. Eliminarea glucozei prin urin�, glicozuria, se produce atunci c�nd glicemia
atinge valoarea de 9,5-10 mmoli/L (1,7-1,8 g/L). Aceast� valoare a glicemiei se
nume�te prag renal de eliminare pentru glucoz� �i este dependent at�t de
capacitatea
de reabsorb�ie c�t �i de viteza de filtrare glomerular�. Glicozuria apare �n
diabetul
zaharat.

Sunt situa�ii c�nd eliminarea glucozei prin urin� se poate produce la valori
mai mici ale glicemiei. �n acest caz este vorba fie de unele defecte �nn�scute �n
93

mecanismul de reabsorb�ie, fie ca rezultat al unor afec�iuni la nivelul tubilor

renali �

glicozuria renal� (diabet renal).

O reducere a filtratului glomerular, �n insuficien�a cardiac� sau �n

deshidratare, permite reabsorb�ia unei cantit�i mai mari de glucoz�. �n aceste
situa�ii,
de�i glicemia este mare, glicozuria este mic�.

Reglarea hormonal� a glicemiei

P�trunderea glucozei �n celule �i eliberarea ei din glicogenul hepatic sunt

supuse ac�iunii hormonilor care pot avea ac�iune hipoglicemiant� (insulina) sau
hiperglicemiant� (adrenalina, glucagonul, hormonul corticotrop (ACTH), hormonul
de cre�tere).

.
Insulina este secretat� de celulele b din insulele Langerhans din
pancreas, stimulat� de valoarea glicemiei (hiperglicemie), de unii aminoacizi
(leucina, arginina), agen�i b -adrenergici (adrenalina), factori intestinali
(gastrina,
pancreozimina, secretina), hormoni hiperglicemian�i (ACTH, glucagon, hormoni
steroizi, hormon de cre�tere). Ace�ti factori determin� o cre�tere a secre�iei de
insulin� at�t prin hiperglicemia pe care o produc c�t �i prin ac�iunea direct�
asupra
celulelor b din pancreas.

-Prin cre�terea secre�iei de insulin� sau prin administrarea ei se produce o

sc�dere a glicemiei, cre�terea glicogenului hepatic, sc�derea coeficientului
respirator
(num�r moli CO2 format/ num�r moli O2 consumat), sc�derea fosforului anorganic
din s�nge, sc�derea K seric, sc�derea concentra�iei aminoacizilor liberi din s�nge,

cre�terea sintezei de NADPH.

-La nivelul mu�chiului �i �esutului adipos, insulina favorizeaz� p�trunderea

glucozei prin membrana celular�, stimul�nd toate c�ile de utilizare a glucozei
(sinteza
glicogenului, �untul HMP, deci cre�terea produc�iei de NADPH, glicoliza, cre�terea
sintezei de acizi gra�i).

-P�trunderea crescut� a glucozei �n �esutul adipos, favorizat� de insulin�,

duce �i la o produc�ie accelerat� de a -glicerol-P ceea ce faciliteaz�
esterificarea
acizilor gra�i �i depunerea de trigliceride �n celulele adipoase; ca urmare,
nivelul

Glucoz\

acizilor gra�i liberi (AGL) din s�nge va sc�dea.

Glucoz\

Efectul este foarte important deoarece acumularea de AGL favorizeaz�

G6P-aza

GK

sinteza corpilor cetonici, stimularea gluconeogenezei �i blocarea glicolizei.

+_

G6P

-Insulina produce sc�derea mobiliz�rii AGL �i prin sc�derea concentra�iei

G6P

AMPc �n celulele adipoase, compus care stimuleaz� lipoliza.

Scindarea leg�turii acid gras � glicerol din pozi�ia a din trigliceride se

F6P

realizeaz� prin interven�ia triglicerid-lipazei a c�rei activitate este controlat�

de

F6P

hormoni. AMPc, prin intermediul proteinkinazei, converte�te lipaza _

_
_

inactiv� �n forma

INSULINA

F1,6DP-aza

FFK

sa activ�. La r�ndul ei, proteinkinaza activ� scindeaz� primul rest de acid gras �i
F1,6DP
+

F1,6DP

posibil �i pe al doilea.

PEP

PK

Piruvat

PEP

PEP-carboxi
kinaza
Oxalacetat

Piruvat
carboxilaza

Piruvat
94

Insulina poate interveni la nivelul �esutului adipos �i prin ac�iunea direct�

asupra unor enzime, printre care activarea hexokinazei care catalizeaz�
fosforilarea
glucozei.

-�n ficat, �i exercit� ac�iunea prin inducerea sintezei de enzime cu rol �n

degradarea glucidelor (GK, FFK, PK) �i represia simultan� a enzimelor cu rol �n
gluconeogenez� (piruvat-carboxilaza, PEP-carboxikinaza, F1,6DP-aza �i G6P-aza).

.
Hormonul de cre�tere secretat de hipofiza anterioar� are ac�iune
antagonist� insulinei. Secre�ia acestui hormon este stimulat� de hipoglicemie.
Mecanismul s�u de ac�iune const� �n sc�derea utiliz�rii periferice a glucozei �i
stimularea gluconeogenezei.

.
Hormonii glucocorticoizi sunt secreta�i �n urma stimul�rii cu ACTH, a
c�rui secre�ie este declan�at� de hipoglicemie.

.
Adrenalina secretat� de medulosuprarenal� ac�ioneaz� prin activarea
glicogenolizei �n ficat �i mu�chi.

.
Glucagonul, produs de celulele a din pancreas, are ac�iune
asem�n�toare cu a adrenalinei, la nivelul ficatului.

Adrenalina �i glucagonul ac�ioneaz� prin intermediul sistemului adenilatciclaz�

� AMPc asupra fosforilazei.

5.4. Tulbur�rile metabolismului glucidic

Orice dezechilibru �n mecanismele de reglare a metabolismului glucidic
poate avea drept consecin�� instalarea unei hipo-sau hiperglicemii.

� Sc�derea glucozei sanguine sub 0,70 g/L indic� o hipoglicemie care

poate fi cauzat� de:
a)foame, inani�ie;
b)perturbarea secre�iei hormonilor implica�i �n metabolismul glucozei;
95

-secre�ie crescut� de insulin� (hiperinsulinemism) care duce la un consum

exagerat de glucoz� la nivel celular;

-secre�ie sc�zut� de adrenalin� �i glucagon, �n hipopituitarism (hipofiz�);

-defecte enzimatice � G6P-az�, fosforilaza hepatic�, piruvat-carboxilaz�,

PEP-carboxikinaz�, F1,6DP-az�;

-boli hepatice severe;

-administrarea unor medicamente � propranolol, salicila�i;

-consum de alcool.

� Cre�terea glicemiei peste 1,10 g/L este un indicator al unei st�ri de

hiperglicemie.

Exist� o multitudine de sindroame hiperglicemice, dintre care importan��

deosebit� prezint� diabetul zaharat, definit ca o maladie cauzat� de lipsa total�
sau
relativ� de insulin� �i care este caracterizat prin hiperglicemie, frecvent
�nso�it� de
glicozurie.

Diabetul zaharat, considerat prin tradi�ie o maladie a metabolismului

glucidic, implic� de fapt �i tulbur�ri ale metabolismului lipidic �i proteic.

Exist� dou� tipuri majore de diabet:

I. Diabetul insulino-dependent (tip I), denumit �i diabet juvenil. Este

cauzat de incapacitatea organismului de a produce insulin� din cauza lez�rii
celulelor
b din pancreas. Se manifest� de timpuriu, �nainte de 40 de ani, cu simptome mai
severe;
II. Diabetul insulino-independent (tip II), diabetul adultului � cauzat de
deficitul sau defecte ale receptorilor pentru insulin�. Se manifest� dup� v�rsta de
40
de ani, pacien�ii fiind de obicei hiperponderali �i av�nd �n familie ascenden�i
diabetici.
Modific�rile metabolice �n diabetul insulino-dependent

Deoarece produc�ia de insulin� este perturbat�, nivelul insulinei este foarte

sc�zut comparativ cu al glucagonului, indiferent de nivelul glucozei din s�nge.
Modific�rile sunt foarte asem�n�toare cu cele observate �n inani�ie, �n ciuda
abunden�ei compu�ilor nutritivi.Acestea sunt:

1. Captarea glucozei de c�tre �esuturi este perturbat� de�i ficatul elibereaz�

glucoz�;
2. Glicoliza este diminuat� prin sc�derea activit�ii enzimelor cheie hexokinaz�,
fosfofructo-kinaz� �i piruvat-kinaz� dependente de insulin�;
3. Depozitele de glicogen sunt sc�zute din cauza inactiv�rii glicogen sintazei�n
deficit de insulin�. �n mod fiziologic, raportul glucagon/insulin� este mai
important
dec�t nivelele fiec�rui hormon �n parte, deoarece metabolismul glicogenului este
puternic influen�at de hormonul predominant. C�nd predomin� insulina (post
prandial) este favorizat� depunerea glicogenului, iar c�nd glucagonul este
predominant (c�nd glucoza scade �n s�nge) este favorizat� mobilizarea glicogenului
din depozite.
96

4. Gluconeogeneza din aminoacizi este stimulat� prin activitatea crescut� a

enzimelor specifice (piruvat-carboxilaza, PEP-carboxi-kinaza, F1,6DP-aza, F6P-aza �

induse de glucagon) rezult�nd eliminare crescut� de uree;

5. Hidroliza trigliceridelor este stimulat� (diabet slab);
6. Degradarea acizilor gra�i prin b -oxidare este activat�;
7. Sinteza acizilor gra�i �i a trigliceridelor din glucoz� pe calea acetil CoA
este reprimat� (la animalele s�n�toase 1/3 din glucidele ingerate sunt transformate
�n
acizi gra�i �i trigliceride �i depozitate �n �esutul adipos);
8. La nivel hepatic din excesul de acetil CoA se sintetizeaz� �n exces corpi
cetonici (cetonemie �cetonurie �acidoz� prin sc�derea capacit�ii de tamponare);
9. Proteinele organismului sunt degradate �i aminoacizii sunt utiliza�i drept
combustibil;
10. Excesul de glucoz� glicozileaz� hemoglobina �i posibil �i alte proteine
eritrocitare.
.
Manifest�rile clinice �i paraclinice �n diabetul netratat includ:

1. hiperglicemie;
2. glicozurie;
3. cre�terea acizilor gra�i liberi;
4. deshidratare �i dereglarea balan�ei electrolitice (poliurie �i polidipsie);
5. acidoz� prin cre�terea nivelelor corpilor cetonici. Acetoacetatul, b
hidroxibutiratul
sunt acizi ce conduc la modificarea echilibrului acido-bazic, cu
sc�derea pH-ului sanguin. Aceasta conduce la com� �i deces, dac� nu este corectat
(vezi metabolismul corpilor cetonici, p. 124).
6. neuropatii, datorit� acumul�rii de sorbitol �n celulele Schwann ce duce la
lezarea celulelor sistemului nervos;
7. retinopatii �i orbire (cataract�) � acumulare de sorbitol �n cristalin;
8. defecte renale.
Pentru diagnostic se practic� proba de toleran�� la glucoz� sau proba
hiperglicemiei provocate:
-la subiectul s�n�tos revenirea la valoarea normal� a glucozei �n s�nge se
realizeaz� �n aproximativ 2 ore �i nu este �nso�it� de glicozurie;
-la subiectul diabetic, revenirea la valoare ini�ial� se realizeaz� �n 5-7 ore �i
este �nso�it� de glicozurie.
97

6. METABOLISMUL LIPIDIC
6.1. Digestia �i absorb�ia lipidelor
Lipidele reprezint� un grup eterogen de molecule organice insolubile
�n ap�, care pot fi separate prin extrac�ie cu solven�i organici. Lipidele sunt
alc�tuite din urm�toarele clase de compu�i: acizi gra�i liberi (neesterifica�i);
triacilgliceroli (trigliceride); fosfolipide; sfingolipide; glicolipide; steroizi.

Func�iile pe care lipidele le �ndeplinesc �n organism sunt urm�toarele:

-reprezint� sursa major� de energie;

-procur� componentele necesare formarii barierelor hidrofobe ce

separ� con�inutul apos al celulelor �i structurilor celulare;

-prezint� activitate reglatorie sau coenzimatic� (hormoni steroizi,

vitamine).
98

Un adult consuma �ntre 60-150 g de lipide zilnic din care 90% sunt
trigliceride, restul fiind colesterol liber, colesterol esterificat, fosfolipide �i

acizi gra�i liberi.

� Digestia lipidelor este un proces care consta �n hidroliza (�n

prezen�a unor enzime specifice fiec�rei clase de lipide) �i emulsionarea lor
adic� men�inerea �n stare solubilizat� a unor componente hidrofobe �ntr-un
mediu apos (�n prezen�a bilei �i a s�rurilor biliare).
.
Hidroliza este realizat� de enzime specifice. Astfel, lipazele
ac�ioneaz� asupra trigliceridelor, fosfolipazele (PL) asupra fosfatidelor,

colesterolesteraza asupra esterilor de colesterol. De exemplu:

Hidroliza lecitinei (fosfolipid) sub ac�iunea fosfolipazelor specifice

.
b. Emulsionarea �nseamn� solubilizarea componentelor hidrofobe.
Lipidele sunt prezente �n mediul apos sub forma unor pic�turi �i hidroliza
enzimatic�
se petrece la interfa�a pic�turii lipid-ap�. Agen�ii emulsionan�i interac�ioneaz�
deopotriv� cu aceste pic�turi �i cu apa, ac�iune ce are ca urmare ruperea
pic�turilor �n
altele mai mici, stabilizarea acestora din urma �i �mpiedicarea reunirii lor. Ca
urmare
are loc o m�rire a suprafe�ei pic�turii astfel ca enzimele s� poat� ac�iona c�t mai

eficient. Emulsionarea este realizat� prin dou� mecanisme: folosirea propriet�ilor

s�rurilor biliare care au rol detergent �i amestecarea mecanic� dat� de
peristaltism.

Digestia lipidelor �ncepe �n stomac �i este catalizat� de o lipaz� (care se crede

c� este de origine lingual�) �i de o lipaz� gastric�, care hidrolizeaz� �n special
trigliceridele ce con�in acizi gra�i cu caten� scurt� �i medie (prezente �n special
�n
lapte). Viteza cu care are loc hidroliza este excesiv de mic� deoarece lipidele
sunt
neemulsionate �i enzimele pot hidroliza doar trigliceridele situate la interfa�a.
De
aceea se poate spune c� lipidele trec �n intestin aproape intacte.

Digestia masiv� a lipidelor are loc �n intestin unde trigliceridele, esterii de

colesterol �i fosfolipidele sunt degradate la produ�i primari.
99

Trigliceridele av�nd molecule mari nu pot trece prin peretele celulelor

mucoasei intestinale. De aceea asupra lor ac�ioneaz� lipaza pancreatic� care
hidrolizeaz� preferen�ial acizii gra�i din pozi�ia 1 �i 3 rezult�nd �n principal
2monoacilglicerol
�i acizi gra�i liberi.

Hidroliza esterilor de colesterol este realizat� de colesterolaza pancreatic�

c�nd se produc colesterol liber �i acizi gra�i liberi.

Hidroliza fosfolipidelor este realizat� de fosfolipaza A2 (prezent� �n

concentra�ie mare �n sucul pancreatic), enzim� activat� �n intestin de tripsin�.
Fosfolipaza A2 �ndep�rteaz� acidul gras din pozi�ia 2 rezult�nd lysofosfolipid �i
bine�n�eles acidul gras. Acidul gras r�mas �n pozi�ia 1 poate fi �ndep�rtat de
c�tre
lysofosfolipase ob�in�ndu-se �n final glicerilfosforilcolina �i acid gras liber.

Absorb�ia lipidelor

Acizii gra�i liberi, colesterolul liber �i 2-monoacilglicerolul sunt produ�ii

primari de degradare in jejun. Ace�tia �mpreun� cu s�rurile biliare formeaz�
micelii
de lipide amfipatice care sunt orientate cu por�iunea hidrofob� �n interior �i cu
por�iunea hidrofil� spre exterior, fiind astfel solubile �n mediul apos din lumenul

intestinal. Miceliile se apropie de marginea �n perie a celulelor mucoasei

intestinale
(care constituie locul primar de absorb�ie a lipidelor) �i sunt absorbite.

�n enterocite ace�ti produ�i sunt supu�i unui proces invers, de reconstituire a

produ�ilor ini�iali �i anume trigliceride, colesterol esterificat, fosfatide, care
�mpreun�
cu cantit�i mici de proteine formeaz� particule lipoproteice denumite chilomicroni.

Chilomicronii sunt secreta�i de enterocite �i prin sistemul limfatic ajung �n

circula�ia
sanguin�; reprezint� forma de distribuire a lipidelor exogene.

Resinteza trigliceridelor, a esterilor colesterolului �i a fosfolipidelor se

realizeaz� �n dou� trepte, activarea acizilor gra�i (despre care se va vorbi la
metabolismul acizilor gra�i) realizat� de tiokinaze urmat� de esterificarea
realizat� de
aciltransferaze specifice.
100

Trebuie notat c� acizii gra�i cu lan�uri mici �i medii parcurg un traseu diferit
de cel al celorlalte lipide. Astfel ei sunt absorbi�i direct de mucoasa intestinal�
(nu
necesit� formarea miceliilor pentru absorb�ie), �i sunt distribui�i prin sistemul
portal
hepatic (nu prin cel limfatic). Acest considerent trebuie avut �n vedere �n dieta
persoanelor care prezint� malabsorb�ie pentru alte tipuri de lipide.

6.2. Metabolismul acizilor gra�i

Acizii gra�i exist� �n organism �n form� liber� (neesterificat�) sau sub form�
de esteri �n molecule complexe cum sunt trigliceridele. Acizii gra�i au un num�r
par
de atomi de carbon, satura�i sau nesatura�i, cu 4-24 atomi de carbon.

Acizii gra�i liberi pot fi oxida�i �n multe �esuturi (ficat, mu�chi) pentru a
furniza energie.

Trigliceridele reprezint� forma de stocare a rezervelor energetice ale

organismului �i de aceea func�ia lor principal� este aceea energogen�. Aceste
rezerve
se formeaz� pe baza excesului de glucide care este convertit �n acizi gra�i, ce
sunt
�ncorpora�i �n trigliceride �i depozita�i �n �esutul adipos.
101

6.2.1. Biosinteza acizilor gra�i (acidul palmitic).

Acizii gra�i din organism provin din urm�toarele procese:

� sinteza �de novo� a acidului palmitic;

� elongarea acidului palmitic nou sintetizat sau a unor acizi gra�i endogeni;
� biosinteza acizilor gra�i nesatura�i.
Acizii gra�i �ncorpora�i �n trigliceride sunt sintetiza�i din acetil-CoA format�
din glucoz�.
Biosinteza acizilor gra�i este un proces de �ncorporare a unit�ii acetil din
malonil-CoA �ntr-un lan� cresc�nd de acid gras, utiliz�nd ATP �i NADPH.
Pentru a putea ajunge �n citosol acetil-CoA trebuie s� traverseze membrana
mitocondrial�. Por�iunea coenzima A din acetil-CoA nu poate traversa membrana
mitocondrial� ci doar por�iunea acetil este transferat� (sub forma de citrat) �n
citosol.
Aici din citrat este ref�cut� acetil-CoA care va pune la dispozi�ie gruparea acetil

pentru sinteza acizilor gra�i superiori.

Acid gras sintaza: a, b � subunit�i structurale;

1, 2 � subunit�i func�ionale

Sinteza acestora are loc �n prezen�a unui complex multienzimatic denumit

acid-gras sintetaz� care este un dimer. Fiecare monomer prezint� 7 proteine care
catalizeaz� fiecare c�te o etap� (reac�ie) �n procesul de sintez� �i un domeniu
denumit
ACP (acyl carrier protein) care are rol �n transportul unit�ii acil. Por�iunea ACP
a
102

monomerului cuprinde fosfopanteteina (una din formele coenzimatice ale acidului

pantotenic) de a c�rei grupare SH se fixeaz� ca tioesteri acili intermediari. La
celalalt
cap�t monomerul con�ine o grupare SH furnizat� de un rest cisteinil din b
cetoacilsintetaza.

Complexul enzimatic este alc�tuit din cei doi monomeri structurali (a �i b)

a�eza�i fa�� �n fa�� a�a fel �nc�t gruparea ACP-SH a unui monomer s� conlucreze cu
gruparea Cis-SH a celuilalt, form�nd dou� subunit�i func�ionale (1 �i 2), �ntruc�t
se
sintetizeaz� concomitent dou� molecule de acid palmitic.

Acizii cu caten� mai lung� de 16 atomi de carbon se sintetizeaz� din acid

palmitic printr-un proces de elongare (ata�area fragmentelor de doi atomi de
carbon,
proveni�i de la malonil-CoA).

Acizii gra�i nesatura�i sunt sintetiza�i prin introducerea �n molecula acidului

gras saturat corespunz�tor a dublelor leg�turi prin interven�ia unor enzime
specifice,
numite desaturaze.

�n organism poate fi sintetizat pe aceast� cale numai acidul oleic (cu o

singur� dubl� leg�tur�), din acidul stearic (18 atomi de C).

Organismul are nevoie �i de al�i acizi gra�i nesatura�i, cu dou�, trei �i patru
leg�turi. Ace�tia nu pot fi sintetiza�i din acidul gras saturat corespunz�tor
deoarece
lipsesc desaturazele respective. Din acest motiv, grupul acizilor gra�i nesatura�i
cu
dou�, trei �i patru duble leg�turi, cunoscu�i drept acizi gra�i esen�iali; trebuie
adu�i

prin aport exogen.

Totu�i, dac� �n organism se introduce acidul linoleic se poate sintetiza acidul
arahidonic prin combinarea procesului de elongare cu procesul de desaturare.

6.2.2. Degradarea acizilor gra�i

acizii gra�i elibera�i prin hidroliza trigliceridelor �n �esutul adipos trec �n
plasm� unde se fixeaz� pe albumine, sunt transportate la �esuturile capabile s�-i
oxideze, ficat, rinichi, inim�, mu�chi, pl�m�n, creier, �esut adipos (majoritatea
�esuturilor au capacitatea de a oxida lan�ul lung de acid gras).

Catabolismul acizilor gra�i se desf�oar� �n trei etape:

103

.
Activarea acizilor gra�i are loc �n microzomi sau pe membrana extern� a
mitocondriei �i este catalizat de enzime specifice � tiokinaze.

.
Transferul acil-CoA �n mitocondrie se realizeaz� prin transferul grup�rii
acil pe carnitin� �n ficat �i mu�chi. Acil-CoA cu lan� lung de atomi de carbon
reac�ioneaz� cu carnitina, av�nd loc transferul grup�rii acil pe gruparea �OH a
carnitinei, sub activarea carnitil-acil-transferazei I prezent� �n membrana extern�
a
mitocondriei.

Complexul acil-carnitin� este transferat �n mitocondrie prin interven�ia unei

translocaze. �n mitocondrie, restul acil este trecut pe o CoA din mitocondrie cu
eliminarea carnitinei care, transferat� �n exterior de aceia�i translocaz�, va
participa la
transferul altui rest acil.

.
b -oxidarea

�n mitocondrie, acil-CoA particip� la procesul de b -oxidare, un ansamblu de

patru reac�ii prin care se �ndep�rteaz� fragmente de doi atomi de carbon sub form�
de
acetil-CoA.

1. Dehidrogenarea const� �n �ndep�rtarea a doi atomi de hidrogen de la Ca

�i Cb , sub ac�iunea acil-CoA-DH, rezult�nd o acil-CoA nesaturat�; cei doi
hidrogeni
sunt prelua�i de FAD �i ceda�i lan�ului respirator cu generarea final� a 2 ATP.
104

O
R CH2 CH2 C ~S CoA
Acil-CoA

FAD

Acil-CoA
dehidrogenaza
FADH2

2 ATP

HO
2
RCC C ~S CoA
3
H

D2-trans-enoil-CoA

2. Hidratarea. �n reac�ia a doua are loc adi�ia unei molecule de ap� la dubla
leg�tur�, adi�ie mediat� de enoil-CoAhidrataza (crotonaza), cu formarea b
-hidroxiacil-
CoA.
3. Dehidrogenarea la Cb sub ac�iunea b -hidroxi-acil-CoA-DH pentru a
forma b -ceto-acil-CoA. �n acest caz acceptorul de H este NAD+.
NAD+

b-hidroxiacil-CoA
dehidrogenaza

NADH+H+

3 ATP

O
R CO CH2 C ~
S CoA
b-cetoacil-CoA

4. Scindarea tiolitic� este realizat� de b -cetotiolaz� cu participarea

altei molecule de CoA-SH. Ca rezultat, din lan�ul lung se desprinde un fragment
de doi atomi de carbon sub form� de acetil-CoA, iar restul de acid gras r�mas
105

este deja activat (acil-CoA cu doi atomi de carbon mai pu�in) care poate
participa la un nou proces de b -oxidare.

Acil-CoA:

CoA
aciltransferaza

O
(tiolaza)

CH3 C ~S CoA

R C ~ S CoA (n-2) atomi de carbon

Acil-CoA

Procesul continu� p�n� tot lan�ul hidrocarbonat al acidului gras este

fragmentat �n molecule de acetil-CoA. Acetil-CoA format� este degradat� la
CO2 �i H2O �n ciclul Krebs.

Prin degradarea acizilor gra�i se formeaz� o mare cantitate de energie.

Consider�nd acidul palmitic, cu 16 atomi de carbon, pentru degradarea sunt
necesare �apte b -oxid�ri, cu eliberarea a 7x 5= 35moli ATP.

Din cei 16 atomi de carbon ai acidului palmitic rezult� 8 moli de acetil-

CoA, care degradate �n ciclul Krebs, vor genera 8x 12 = 96 moli de ATP.

total 35 +96 =131 moli deATP.

din care se scade un mol ATP consumat la activare (sau dou� leg�turi macroergice
de ATP) ceea ce �nseamn� c� prin degradarea acidului palmitic la CO2 �i H2O se
formeaz� 130 moli ATP sau 129 leg�turi macroergice=656 KJ.

6.3. Metabolismul trigliceridelor

Trigliceridele sunt esteri ai acizilor gra�i cu glicerina. Ele reprezint�
forma de depozitare a excesului energetic al organismului. Energia poten�ial� a
trigliceridelor rezid� �n catenele bogate �n hidrogen ale resturilor acil (R-CO-).

I. Sinteza trigliceridelor
Pentru sinteza trigliceridelor organismul utilizeaz� glicerolul �i acizii
gra�i superiori, care sunt mai �nt�i activa�i la acil-CoA.

Biosintaza trigliceridelor (TG) are loc prin dou� mecanisme:

� Calea monogliceridelor, activ� �n celula intestinal�:

Func�ioneaz� �n enterocit �i reprezint� o cale de resintez� a
trigliceridelor din produ�ii de digestie, conform reac�iei:
106

Aceste trigliceride �mpreun� cu colesterolul liber �i esterificat,

fosfolipide �i proteine sunt �ncorporate �n particule lipoproteice denumite
chilomicroni care trec �n circula�ie prin sistemul limfatic.

� Calea glicerol fosfatului, activa in ficat si alte tesuturi, capabile de

sinteza:
Cu toate c� majoritatea �esuturilor sintetizeaz� trigliceride, cele
sintetizate �n ficat �i �n �esutul adipos au mare importan�� �n balan�a energetic�
a organismului.

Acizii gra�i necesari sintezei trigliceridelor provin fie din sinteza �de
novo� din acetil-CoA (rezultat� �n urma oxid�rii glucozei), fie din acizii gra�i
liberi circulan�i.

Trebuie notat c� ficatul nu este un organ de depozitare a trigliceridelor

a�a cum este �esutul adipos. Trigliceridele sintetizate �n ficat sunt exportate la
�esuturile extrahepatice sub forma de lipoproteine de densitate foarte mic�
(VLDL). Ajunse acolo trigliceride cuprinse �n VLDL sunt hidrolizate (sub
ac�iunea lipoprotein lipazei) �i acizii gra�i sunt re�inu�i. Ace�tia din urma sunt
re�ncorpora�i �n trigliceride �i depozita�i (�n special �n �esutul adipos).

�esutul adipos reprezint� locul de stocare a excesului caloric sub form�

de lipide.
107

Glicerol-fosfatul necesar sintezei provine din dihidroxiaceton-fosfatul

provenit din glucoz� �i din glicerolul eliberat prin hidroliza trigliceridelor.
Acest fapt eviden�iaz� dependen�a sintezei trigliceridelor de nivelele glicemiei
�i indirect al insulinemiei.

II. Degradarea trigliceridelor

Degradarea tisular� a trigliceridelor are loc prin hidroliz� c�nd se pun
�n libertate acizi gra�i �i glicerol sub ac�iunea unei lipaze hormon-sensibile,
conform schemei:

Glicerolul rezultat difuzeaz� �n plasm� �i constituie un indicator al vitezei de

hidroliz� a trigliceridelor.

Acizii gra�i rezulta�i sunt utiliza�i �n principal ca surs� de energie.

Trebuie notat faptul c� �n organism exist� dou� mari fluxuri plasmatice

de trigliceride:

-circula�ia trigliceridelor exogene de la intestin �n restul organismului

sub form� de chilomicroni;

-circula�ia trigliceridelor endogene de la ficat spre restul organismului

sub form� de VLDL.

6.4. Metabolismul glicerolului. Sinteza fosfolipidelor

Glicerolul provine din hidroliza trigliceridelor fiind un produs al
metabolismului �esutului adipos. El poate fi utilizat doar de �esuturile ce posed�
glicerol-kinaza care �l poate fosforila �i reintroduce �n fluxul metabolic. De
aceea el
difuzeaz� din �esutul adipos care nu con�ine aceast� enzim� �i pe cale plasmatic�
ajunge �n ficat �i rinichi (�esuturi ce posed� glicerol-kinaz�) unde este
fosforilat la
glicerol-3-fosfat.

Glicerolul este un punct de plecare spre sinteza de trigliceride �i/sau

fosfogliceride.
108

CH2 OH Glicerol CH2 OH Glicerol-3-fosfat CH2 O CO R1

kinaza

aciltransferaza

CH OH

CH OH
Acil-CoA

CH OH

CH2OH ATP CH2O P CoA CH2O P

ADP
Glicerol Glicerol-3-fosfat 1-Acilglicerol-3-fosfat

Acil-CoA
1 Acil glicerol-3-fosfat
aciltransferaza
CoA
Difosfatidil glicerol
CH2OCO R1
PPa CTP CH2OCO R1

(cardiolipina)

CH OCO R2

CH OCO R2

CH2OCO R1

CH2O P P Citidina CH2OP

CH OCO R2

1,2 Diacil glicerol fosfat

CDP-Diacilglicerol
(fosfatidat)

CH2O CO

P
inozitol

H2O
Fosfatidil-inozitol Fosfatidat
CH2OCO R1

CMP CDP-colina

fosfohidrolaza
CH OCO R2

Pi
CH2OCO R1CH2O P +

O CH2 CH2 N(CH3)3Lecitina (Fosfatidil-colina)

CH OCO R2

CH2OCO R1

CH2 OH

1,2 Diacilglicerol

CH OCO R2

CH2 O CO R3
Aciltransferaza
R3-COOH

Trigliceride

Glicerofosfolipidele reprezint� o clasa de lipide foarte importante ele fiind

componente principale ale membranelor biologice. Cea mai important� caracteristic�
a lor este caracterul amfipatic. Aceasta �nseamn� c� fosfolipidele prezint� o
por�iune
(un cap) hidrofil�, care con�ine gruparea fosfat cu diferi�i substituen�i ca
serina,
etanolamina, colina �i o por�iune (o coad�) hidrofob� alc�tuit� din lan�urile a doi
acizi
gra�i. Aceast� configura�ie este ideal� deoarece partea hidrofob� le permite
asocierea
cu al�i constituen�i ai membranei celulare cum ar fi proteine, colesterol,
glicolipide, �n
timp ce parte hidrofil� permite asocierea cu moleculele de ap� asigur�ndu-se
solubilizarea lor.

6.5. Corpii cetonici

Prin corpi cetonici se �n�eleg urm�torii trei compu�i aceto-acetatul,
3hidroxibutiratul
�i acetona:
109

Sinteza acetoacetatului (cetogeneza) are loc �n mitocondriile hepatice din

acetil-CoA rezultat� din b -oxidarea acizilor gra�i.

Corpii cetonici reprezint� o important� surs� de energie pentru �esuturile

extrahepatice deoarece:

-sunt solubili deci nu necesit� un sistem de transport (�ncorporare �n

lipoproteine, cuplare cu albumina);

-sunt sintetiza�i �n ficat atunci c�nd cantitatea de acetil-CoA prezent�

dep�e�te posibilit�ile ficatului de a o metaboliza, pe alte c�i;

-pot fi utiliza�i ca surs� de energie �n �esuturi extrahepatice (mu�chi scheletic

�i cardiac, cortex renal, creier).

De�i ficatul produce �n mod constant corpi cetonici, cantit�i semnificative

apar �n special �n perioadele de inani�ie �ndelungat�. Ficatul �ns� nu poate
reconverti
aceto-acetatul la acetoacetil-CoA deci nu poate folosi acest compus drept surs� de
energie. �esuturile extrahepatice pot �ns� ob�ine energie prin conversia corpilor
cetonici la acetil-CoA via acetoacetil-CoA.

C�nd rata form�rii corpilor cetonici dep�e�te rata metaboliz�rii lor, nivelele
acestora cresc �n s�nge (cetonemia) �i �n urin� (cetonuria). Ace�ti doi parametri
sunt
de obicei �nt�lni�i �n inani�ie �i �n diabetul zaharat (mellitus). Acidul aceto-
acetic �i
b -hidroxibutiratul sunt elimina�i ca s�ruri, ei epuiz�nd rezerva alcalin� din
s�nge �i
�n consecin��, duc la sc�derea pH-ului. Pe de alta parte fiind substan�e osmotice
antreneaz� pierderi mari de ap� (poliurie) �i deshidratarea organismului. Cuplarea
celor dou� efecte duce la instalarea acidozei (cetoacidoza).

6.6. Metabolismul colesterolului

Colesterolul este sintetizat de aproape toate �esuturile umane: ficat, cortexul
adrenalei, ovare, testicule, placent�.

El prezint� o serie de func�ii esen�iale �n organism: este component al

membranelor celulare, precursor al acizilor biliari, al hormonilor steroizi, �i al
vitaminei D.

Colesterolul se prezint� sub dou� forme: colesterolul liber �i colesterolul

esterificat.

� Biosinteza colesterolului
To�i atomii constituen�i ai colesterolului provin din acetil-CoA. Sinteza sa are
loc �n citoplasm� �i cuprinde mai multe etape:

a) formarea hidroxi, metil -glutaril ~ CoA (HMG-CoA) din acetil-CoA;

b) transformarea (HMG-CoA) �n �izopren biologic activ�
c) condensarea a 6 unit�i izoprenice cu formarea squalen-ului (hidrocarbur�
cu 30 atomi de carbon)
d) ciclizarea squalen-ului cu formarea colesterolului.
a. HMG-CoA, intermediar �n sinteza steroizilor, se sintetizeaz� la fel ca
precursorul sintezei corpilor cetonici dar �n citoplasm�. Acetil CoA necesar�
sintezei
110

provine din metabolizarea glucozei, a acizilor gra�i (�n cea mai mare parte) �i a
unor
aminoacizi.

b. Transformarea HMG-CoA �n acid mevalonic este etapa reglatorie a

procesului �i reprezint� prima etap� specific� a colesterologenezei �i este un
proces
dependent de NADPH.
111

c. Prin condensarea cap-coad� a dou� unit�i izoprenice se ob�ine geranil-PP

un compus C10, la care se adaug� o nou� molecul� de izopren activ cu formare de
farnesil-pirofosfat (C15). Apoi dou� molecule de farnesil prin condensare coad�-
coad�
formeaz� squalen-ul (C30).
d. Sub ac�iunea unui sistem enzimatic complex squalenul este transformat
�n lanosterol. Acesta, prin pierderea a 3 grup�ri CH3 (leg�turile punctate) prin
oxidare
la COOH �i decarboxilare, hidrogenarea unei duble leg�turi si migrarea alteia,
conduce la colesterol:
112

Reglarea sintezei de colesterol are loc la nivelul HMG-CoA-reductazei, etapa

limitant� a procesului.

Factorii reglatori sunt:

a. colesterolul alimetar. C�nd dieta este s�rac� �n colesterol, este activat�

sinteza �n ficat, intestin �i suprarenale. O diet� bogat� �n colesterol diminueaz�
sinteza endogen�;
b. valoarea caloric� a dietei. O diet� bogat� �n glucide sau lipide cre�te
sinteza hepatic� de colesterol;
c. hormonii
-insulina stimuleaz� sinteza de colesterol prin stimularea HMG-CoA-reductazei;
-glucagonul reduce sinteza de colesterol prin sc�derea activit�ii HMG-
CoAreductazei.
�n plasma uman� colesterolul se g�se�te �ntr-o concentra�ie de
120-220 mg/dL; cre�te cu v�rsta �i prezint� varia�ii de la individ la individ. La
adul�ii
tineri s�n�to�i colesterolul plasmatic este de 175 mg/dL.

� Degradarea colesterolului. Biosinteza acizilor biliari

Colesterolul din organism este utilizat astfel:

1. �n cea mai mare parte este transformat la nivelul ficatului �n acizi biliari;
2. �n piele, este trecut �n vitamin� D3;
3. �n glandele endocrine, la nivelul corpului galben din placent� �i capsulele
suprarenale, se sintetizeaz� hormoni steroizi;
4. este utilizat pentru sinteza de membrane.
Colesterol nu poate fi degradat la CO2 �i H2O �i de aceea inelul sterolic este
eliminat din organism ca atare sau mai corect foarte pu�in modificat. Calea
principal�
de excre�ie este bila care cuprinde at�t colesterolul c�t �i acizii biliari,
cataboli�i ai
acestuia. �in�ndu-se cont de cele spuse mai sus rezult� c� trecerea colesterolului
prin
ficat este obligatorie �n vederea elimin�rii.

Bila contine colesterol �n majoritate neesterificat care este men�inut �n solu�ie

apoas� de c�tre substan�e amfipatice cum sunt lecitina (fosfatidilcolina) �i
s�rurile
biliare.

Solubilitatea colesterolului depinde de un raport bine determinat �ntre

colesterol-lecitina-s�ruri biliare. Modificarea acestui raport duce la
cristalizarea
colesterolului �n jurul unor nuclee de proteine �i bilirubin� form�nd calculii
biliari
(pietre) care pot bloca total sau par�ial fluxul bilei.

Calea urmat� de colesterol pentru eliminare este urm�toarea: colesterolul

biliar �mpreun� cu cel rezultat din descuamarea intestinal� �i cel exogen se
amestec�
�n intestin. Din acest amestec colesterolul biliar fiind �n form� micelar� este
absorbit
preferen�ial fa�� de cel exogen. Colesterolul neabsorbit se elimin� prin fecale sub
forma a doi compu�i rezulta�i �n urma ac�iunii bacteriilor intestinale �i anume
colestanol �i coprostanol.

Colesterolul absorbit ajunge �n ficat unde este transformat �n acizi biliari �i

anume acidul colic �i chenodezoxicolic.
113

�nainte ca ei s� p�r�seasc� ficatul, sunt conjuga�i cu glicolul sau cu taurina

rezult�nd acizii glicocolic, taurocolic, glicochenodezoxicolic �i
taurochenodezoxicolic. Ace�tia sunt total ioniza�i la pH-ul fiziologic �i se
prezint�
sub form� de s�ruri. S�rurile biliare au caracter detergent mai puternic dec�t
acizii.
Acizi biliari �i s�rurile biliare sunt secreta�i �n caniculele biliare �i dup� un
tranzit
prin vezica biliar� sunt deversa�i �mpreun� cu bila �n duoden.
114

�n segmentul distal al ileonului acizi biliari sunt reabsorbi�i printr-un

mecanism activ �i prin sistemul port ajung din nou la ficat unde refac
circuitulanterior, realiz�ndu-se a�a-numitul circuit enterohepatic al acizilor
biliari. �n intestin,
dup� ce particip� la emulsionarea lipidelor alimentare, acizii biliari forma�i sunt

supu�i ac�iunii bacteriilor rezult�nd acizi biliari secundari, prin dehidroxilare

�n
pozi�ia 7 �i deconjugare, acidul dezoxicolic din acidul colic �i acidul litocolic
din
acidul chenodezoxicolic. Dup� efectuarea a mai multor circuite enterohepatice ei
sunt
total elimina�i.

Trecerea colesterolului din ficat �n bil� este �nso�it� de secre�ia simultan� a

fosfolipidelor �i s�rurilor biliare. Dac� acest fenomen cuplat este viciat �i intr�
�n bil�
mai mult colesterol dec�t poate fi solubilizat de s�rurile �i lecitina prezente,
atunci
colesterolul precipit� form�nd calculii biliari �i declan��nd litiaza biliar�.

6.7. Lipoproteine plasmatice

Lipidele plasmatice (5-8 g/L) reprezint� un amestec complex de fosfolipide
(PL) �35%, trigliceride (TG) � 10-25%, colesterol liber (C) � 7,5%, colesterol
esterificat (CE) � 39% �i acizi gra�i liberi (AGL) � 2,5%.

Deoarece sunt insolubile �n ap�, lipidele sunt transportate sub forma unor
complexe lipoproteice, particule globulare cu greutate mare, cu miez nepolar
constituit din lipide neutre (TG �i CE) �nconjurat de o pelicul� polar� de PL care
stabilizeaz� particula �i asigur� solubilitatea ei �n ap�. Pe l�ng� fosfolipide,
suprafa�a
polar� mai con�ine colesterol liber �i cantit�i mici de proteine specifice, numite
apolipoproteine sau apoproteine (A, B, C, E).
115

Deoarece particulele lipoproteice con�in toate componentele lipidice �n

propor�ii diferite �i diferite apoproteine, aceste particule vor prezenta �i
propriet�i
fizico-chimice diferite: m�rimea particulei, densitate, mobilitate �n c�mp
electric.

Lipoproteinele cu con�inut ridicat de TG au densitatea mai mic� �i molecula

mai mare dec�t cele cu con�inut mare de PL �i proteine.

�nc�rcarea electric� este conferit� de partea proteic�.

Pe baza acestor propriet�i au fost perfectate dou� metode de separare a

lipoproteinelor plasmatice: ultracentrifugarea �i electroforeza.

Ultracentrifugarea se bazeaz� pe viteza de sedimentare a particulelor �n

c�mp gravita�ional �ntr-o solu�ie de NaCl cu greutate specific� 1,063 �n func�ie de

densitatea �i m�rimea particulei.

Electroforeza se bazeaz� pe capacitatea de migrare �n c�mp electric �n func�ie

de �nc�rcarea electric� �i greutatea particulei.

Prin aceste metode s-au separat, din plasma subiec�ilor s�n�to�i, patru clase de
lipoproteine:

-CM � chilomicroni;

-LDL � lipoproteine cu densitate joas� sau b -lipoproteine;

-VLDL � lipoproteine cu densitate foarte joas� sau pre-b -lipoproteine;

-HDL � lipoproteine cu densitate �nalt� sau a -lipoproteine;

116

Trigliceridele predomin� �n chilomicroni �i VLDL �n timp ce

colesterolul �n LDL �i HDL.
Apoproteinele reprezint� aproape 60% din particulele HDL �i mai pu�in de 1%
�n chilomicroni.

Asamblarea lipidelor sub forma particulelor lipoproteice asigur� p�strarea

lipidelor �n solu�ie �i un mecanism eficient pentru aprovizionarea �esuturilor cu
lipide.

Metabolismul chilomicronilor (CM)

Chilomicronii sunt particulele lipoproteice cele mai mari

(O75-1200 nm) sunt sintetiza�i �n celulele mucoasei intestinale din
lipidele alimentare Apo B48 �i secretate �n limfa mesenteric�. �n
circula�ie primesc de la particulele HDL, Apo C �i Apo E.

�n timpul circula�iei, trigliceridele din chilomicroni sunt hidrolizate de

lipoprotein-lipaze (LPL) din endoteliul capilarelor �esuturilor extrahepatice
(mu�chi
scheletic, mu�chi cardiac, �esut adipos). Acizii gra�i elibera�i prin ac�iunea LPL
activat� de apo CII, servesc drept surs� de energie pentru diverse celule, sau sunt

prelua�i de adipocite �i stoca�i sub form� de trigliceride. Particulele r�mase sunt

chilomicroni remanen�i sau de�euri, boga�i �n apo E dar lipsi�i de apo C care a
fost
pierdut� (preluat� de HDL) aproape �n �ntregime. De�eurile de chilomicroni sunt
rapid capta�i de ficat fiind recunoscute de receptorii specifici prin combina�ia
apo B �iapo E. �n celulele parenchimale sunt degrada�i.

Metabolismul frac�iunii VLDL

Particulele VLDL (O 30-90 nm) sunt secretate de ficat pe

seama trigliceridelor sintetizate �n celula hepatic�. �n circula�ie
particulele VLDL sunt modificate prin degradarea trigliceridelor de
c�tre lipoprotein-lipaz�. Particulele devin mai dense, pierd
fosfolipidele, colesterolul �i apo E, care sunt transferate pe HDL �i
primesc �n schimb colesterol esterificat. Prin aceste modific�ri,
117

particulele VLDL devin particule LDL, trec�nd prin faza intermediar�

de particule IDL (lipoproteine cu densitate intermediar�).

�n condi�ii patologice (hepatit�, diabet necontrolat sau �n

ingestia excesiv� de alcool) c�nd este deranjat raportul �ntre sinteza
hepatic� de trigliceride �i secre�ia VLDL, apare �ficatul gras�.

Metabolismul frac�iunii LDL

Particulele LDL (O20 nm) rezultate prin metabolizarea VLDLsunt bogate �n colesterol
�i colesterol esterificat, �n special cu acidul
oleic. Func�ia primar� a frac�iunii LDL este de a furniza colesterol
celulelor periferice.

Colesterolul liber adus �n celul� particip� la: sinteza de

membrane celulare; sinteza altor steroli; reglarea sintezei de
colesterol �n celula respectiv� prin inhibarea activit�ii HMGCoAreductazei.

Colesterolul �n exces (care dep�e�te necesarul imediat al

celulei) este esterificat cu acizi gra�i de c�tre ACAT (acilCoA:
colesterol-acil transferaza) �i stocat �n celul� pentru nevoile
viitoare. Activitatea ACAT cre�te c�nd concentra�ia colesterolului
intracelular este crescut.

Particulele LDL p�trund �n celul� prin recunoa�terea

combina�iei apo B �i apo E de c�tre receptori specifici.

Afinitatea receptorilor pentru LDL este foarte mare; se

consider� c� ei func�ioneaz� la capacitate maxim� la o concentra�ie a
colesterolului-LDL de 25 mg/dL. Nivelul LDL-colesterolului plasmaticeste de 120
mg/dL; diferen�a dintre aceste dou� valori reprezent�nd
valoarea LDL-colesterolului preluat de c�tre receptorii �scavenger�
de pe macrofage. Rezult� a�a numitele �celule spumoase�.

Frac�iunea LDL este considerat� frac�iune de risc

aterogen.

Metabolismul frac�iunii HDL

HDL (O 8-12 nm) sunt particule foarte heterogene �n ceea ce

prive�te compozi�ia �i originea.

Sunt sintetizate �n ficat �i intestin din �nveli�ul excedentar din

chilomicroni �i VLDL dup� ce miezul lor nepolar de trigliceride a fost
degradat de c�tre lipoprotein-lipaz�.

HDL nascente au o form� bidiscoidal� (dou� straturi

suprapuse formate din colesterol, fosfolipide (�n special lecitin�),
apo AI, apo E �i apo C. Sunt rapid convertite la particule sferice prin
colectarea colesterolului de pe suprafa�a celulelor �esuturilor
periferice �i de la alte particule lipoproteice, trec�nd �n particule
HDL3, sferice, apoi HDL2 care sunt captate de celulele hepatice �i
degradate.
118

Frac�iunea HDL �ndepline�te un num�r de func�ii importante:

-constituie rezerv� circulant� de apo CII care este transferat�
pe chilomicroni �i VLDL pentru activarea LPL;

-�ndep�rteaz� colesterolul liber din �esuturile extrahepatice �i

�l esterific� �n plasm� cu LCAT (lecitin:colesterol-aciltransferaz�),
enzim� ata�at� de particulele HDL.

-transport� colesterolul esterificat la ficat unde este

metabolizat la acizi biliari �n celulele parenchimale.

Studii epidemiologice au eviden�iat c� spre deosebire de LDL,

colesterolul din HDL este corelat negativ cu prevalen�a
aterosclerozei, HDL fiind considerat� frac�iunea cu rol
protector, antiaterogen�. Aceasta deoarece �ndep�rteaz�
colesterolul din �esuturi �i chiar din intima vascular�i �l cedeaz�
119

ficatului care �l transform� �n acizi biliari, principala form� de

eliminare a colesterolului din organism.

Tulbur�rile metabolismului lipidic. Dislipidemii

Termenul general de dislipidemie semnific� modific�rile

calitative �i cantitative ale lipidelor din plasm�. Unii indivizi prezint�
defecte �nn�scute �n metabolismul lipoproteinelor plasmatice,
defecte ce conduc la hipo-sau hiperlipoproteinemii. Al�i indivizi, cu
diverse afec�iuni, cum ar fi diabet zaharat, hipotiroidism sau
ateroscleroz�, prezint� modele lipoproteice anormale, foarte
asem�n�toare cu una sau alta dintre afec�iunile primare �nn�scute.

Numeroase cercet�ri au eviden�iat corela�ia dintre cre�terea

concentra�iei lipidelor serice �i inciden�a bolilor coronare �ia
aterosclerozei.

Pacien�ii cu boli coronare pot prezenta cel pu�in una din

urm�toarele anomalii:

1) cre�terea concentra�iei VLDL (�n principal trigliceride), cu

concentra�ii normale a LDL (�n principal colesterol);
2) cre�terea concentra�iei LDL (colesterol) cu VLDL normale
(trigliceride);
3) cre�terea ambelor frac�iuni lipoproteice (colesterol +
trigliceride).
Exist� o rela�ie invers� �ntre HDL �i bolile coronare �i se
consider� c� cele mai bune indica�ii �n aprecierea acestei situa�ii pot
fi ob�inute din valorile raportului LDL/HDL, �in�nd seama de rolul
celor dou� frac�iuni.

7. METABOLISMUL PROTEIC
�n organism are loc un permanent transfer proteic intertisular. La fondul
comun de aminoacizi contribuie at�t aminoacizii de origine alimentar�, c�t �i cei
proveni�i din degradarea proteinelor tisulare. Fondul comun de aminoacizi va fi
utilizat pentru sinteza de proteine, pentru sinteza de produ�i specializa�i
(serotonina,
adrenalina, tiroxina), sau pentru degradare �n scopuri energetice.

Cantitatea minim� de proteine necesar� organismului este de aproximativ

30 g/zi. C�nd consumul de proteine este inadecvat, ficatul nu poate sintetiza
suficiente proteine plasmatice pentru men�inerea balan�ei �ntre fluide �i �esuturi,

favoriz�nd apari�ia edemelor.

120

Valoarea biologic� a unei proteine alimentare depinde de compozi�ia sa �n

aminoacizi. Valoarea este cu at�t mai mare cu c�t con�inutul �n aminoacizi este mai

bogat, mai variat �i mai apropiat de compozi�ia proteinelor proprii organismului.

M�sura acestei valori este dat� de coeficientul de utilizare a proteinelor care se
exprim� prin raportul:

N ingerat � N urinar

N ingerat

Coeficientul indic� �n ce m�sur� o protein� ingerat� este �ncorporat� �n

proteinele proprii. Atunci c�nd, dup� administrarea unei proteine, eliminarea
urinar�
de azot este crescut�, �nseamn� c� aminoacizii din proteina respectiv� au fost �n
principal degrada�i �i nu �ncorpora�i �n proteinele proprii organismului.

Proteinele de origine vegetal�, �n special f�ina de porumb, care este lipsit� de

triptofan, tirozin� �i lizin�, au valoare biologic� redus�. Proteinele de origine
animal�
au valoare biologic� ridicat�.

Balan�a azotat� nu poate fi men�inut� dac� din alimenta�ie lipsesc urm�torii

aminoacizi: fenilalanina, valina, triptofanul, treonina, lizina, leucina,
histidina,
arginina, izoleucina �i metionina, a�a numi�i aminoacizi esen�iali. Arginina �i
histidina sunt considera�i aminoacizi semiesen�iali deoarece �n perioada de
cre�tere,
necesarul pentru arginin� �i histidin� este crescut �i sinteza endogen� nu asigur�
�ntreaga cantitate necesar�.

C�nd unul dintre aminoacizii esen�iali lipse�te, sinteza proteinelor �n

componen�a c�rora intr� ace�ti aminoacizi nu mai are loc, iar ceilal�i aminoacizi
sunt
dezamina�i �i degrada�i; bilan�ul azotat devine negativ.

Valoarea biologic� a unei proteine depinde �i de digestibilitatea ei; proteinele

din plante, fiind protejate de un �nveli� de celuloz�, sunt mai greu digestibile.
Un caz
aparte �l constituie albu�ul de ou crud �i fasolea soia, care con�in factorii
antitriptici
ce se opun digestiei.

7.1.Digestia �i absorb�ia proteinelor

�n tubul digestiv, proteinele nu pot fi absorbite ca atare �i de aceea sunt

supuse ac�iunii unor enzime numite peptidaze sau proteaze, care le scindeaz� p�n�
la
aminoacizi.

Dup� specificitate, peptidazele se �mpart �n endopeptidaze �i exopeptidaze.

Ele sunt capabile s� scindeze leg�turile peptidice situate fie �n mijlocul unui
lan�
polipeptidic (endopeptidaze), fie la capetele acestuia (exopeptidaze). La r�ndul
lor,
exopeptidazele sunt aminopeptidaze �i carboxipeptidaze dup� cum deta�eaz� un
aminoacid din cap�tul N-terminal sau C-terminal:

H2N CH CO NH CH CO NH CH CO NH CH CO NH CH CO OH
R1 R3
R4
R5
R2
Aminopeptidaza Endopeptidaza Carboxipeptidaza
121

Peptidazele digestive sunt elaborate sub form� inactiv� �n scopul de a proteja

celulele �i canalele secretoare de ac�iunea lor proteolitic�. Ace�ti precursori
(proenzime sau zimogeni) devin activi �n lumenul tubului digestiv. Activarea lor se

realizeaz� prin hidroliza unor leg�turi peptidice care fie c� deta�eaz� anumite
peptide
sau aminoacizi, fie c� modific� plierea lan�ului polipeptidic, demasc�nd centrul
activ
al enzimei. De multe ori acest proces se petrece autocatalitic.

Tripsinogen

Val-Asp-Asp-Asp-Asp-Lys EnteropeptidazaTripsinaChimotripsinaElastazaProelastaza
Procarboxipeptidaza
Chimotripsinogen
Carboxipeptidaza

Digestia proteinelor alimentare �ncepe �n stomac. Principala enzim�

proteolitic� gastric� este pepsina.
.
Pepsina, o endopeptidaz�, este secretat� de celulele mucoasei
gastrice sub form� de pepsinogen. Activarea are loc sub ac�iunea acidului
clorhidric din stomac, sau autocatalitic. Pepsina ac�ioneaz� optim la pH 1-2 �i
prezint� specificitate pentru leg�turile peptidice a c�ror grupare �NH-provine
de la tirozin� �i fenilalanin�.

Enzimele pancreatice (tripsina, chimotripsina, elastaza,

carboxipeptidaza) ac�ioneaz� asupra proteinelor neatacate de pepsina gastric�
c�t �i asupra produ�ilor de digestie ale acesteia. Sub ac�iunea combinat� a
proteazelor pancreatice rezult� di-sau oligopeptide.
.
Tripsina � endopeptidaz� pancreatic�, rezult� din tripsinogenul
activat de enterokinaz� sau autocatalitic. Activarea implic� deta�area unui
hexapeptid din cap�tul N-terminal. Are pH optim la 7-8 �i specificitate pentru
leg�turile peptidice a c�ror grupare carboxil provine de la un aminoacid bazic,
cum ar fi arginina.
.
Chimotripsina � endopeptidaz� pancreatic� secretat� sub forma
inactiv� de chimotripsinogen �i activat� de tripsin� care deta�eaz� patru
aminoacizi sub forma a dou� dipeptide. Chimotripsina are specificitate pentru
122

leg�turile peptidice �n care sunt implicate grup�rile carboxil ale fenilalaninei,

tirozinei �i triptofanului.

� Absorb�ia aminoacizilor prin mucoasa intestinal� este �n parte o

difuzie pasiv�, dar �n cea mai mare m�sur� este un transport intermediat de
proteinele transportoare specifice (translocaze). Translocazele seam�n� cu
enzimele: prezint� fenomenul de saturare cu substrat, sunt specifice, sunt
susceptibile la ac�iunea unor inhibitori. Proteinele transportoare de aminoacizi
sunt determinate genetic �i defecte genetice ale acestor proteine altereaz�
capacitatea de absorb�ie a mucoasei intestinale pentru unul sau mai mul�i
aminoacizi. Erorile ereditare de absorb�ie a aminoacizilor determin� tulbur�ri
grave de nutri�ie �i metabolism (boala Hartnup, cistinuria, glicinuria).
Peptidele mici absorbite, sunt rapid hidrolizate de c�tre peptidazele
localizate chiar �n celulele care fac absorb�ia, �nc�t �n circula�ia portal� sunt
elibera�i numai aminoacizi.

7.2. Metabolismul aminoacizilor

Metabolismul aminoacizilor se desf�oar� �n str�ns� leg�tur� cu ciclul
acizilor tricarboxilici. Astfel, scheletul de atomi de carbon pentru biosinteza
celor mai mul�i aminoacizi este furnizat de ciclul Krebs, care fiind un proces
amfibolic, va asigura �i degradarea scheletului de carbon din aminoacizi.

Biosinteza aminoacizilor

Digestia proteinelor nu asigur� �ntreaga cantitate de aminoacizi

necesar� organismului. �n consecin��, propor�ia de aminoacizi trebuie
reechilibrat� prin sintez�. Organismul uman nu poate realiza acest lucru
deoarece nu poate sintetiza to�i cei 20 aminoacizi, nedispun�nd de unele
enzime necesare. De exemplu aminoacizii aromatici (Phe, Trp) nu pot fi
sintetiza�i, iar al�ii, cum ar fi arginina poate fi sintetizat �n ciclul ureei, dar
nu
�n cantit�i suficiente.

Totu�i, un num�r de 12 aminoacizi neesen�iali pot fi sintetiza�i din

intermediari metabolici, iar trei (Cys, Tyr,Hys) se sintetizeaz� din aminoacizi
esen�iali.

�n biosinteza aminoacizilor, un rol central �l ocup� glutamatdehidrogenaza,

glutamin-sintetaza �i transaminazele; prin ac�iunea lor
combinat�, amoniacul anorganic este transformat �n grupare amino din
aminoacizi.

7.2.2. Catabolismul aminoacizilor

Spre deosebire de acizii gra�i �i glucoz�, aminoacizii nu pot fi stoca�i �n
organism. Surplusul de aminoacizi care dep�e�te necesarul pentru sinteza de
proteine �i alte biomolecule, este supus degrad�rii.
123

Catabolismul grup�rii amino

Animalele superioare, printre care �i omul, , excret� azotul proteic sub

form� de uree, compus solubil �n ap� �i netoxic. Prin catabolizarea
aminoacizilor, gruparea a -amino eliberat� sub form� de ion NH4+, este
convertit� la uree, iar scheletul de C r�mas este transformat �n acetil CoA,
piruvat sau alt intermediar din ciclul acizilor tricarboxilici. Ace�ti din urm�
compu�i sunt utiliza�i drept surs� de energie �i pentru sinteza de acizi gra�i,
corpi cetonici �i glucoz�.

�ndep�rtarea grup�rii a -amino se realizeaz� prin dou� procese:

1.
transaminarea, �n care grup�rile amino de la diver�i aminoacizi sunt
colectate sub form� de glutamat;
2.
desaminarea oxidativ� a glutamatului, prin care se elibereaz� +NH4,
convertit ulterior �n uree.
� Transaminarea const� �n transferul grup�rii amino de la un aminoacid la
un cetoacid f�r� formarea amoniacului liber; aminoacidul devine cetoacid, iar
cetoacidul (a -KA) devine aminoacid.
Reac�ia general� a acestui proces este:
-

R1 C COO -+ R2 CH COO R1CH

COO + R2 C COO

+
O ONH3
NH3
124

Enzimele care catalizeaz� transaminarea se numesc aminotransferaze �i au

drept coenzim� piridoxal-5-fosfatul (P-5-P), forma activ� a vitaminei B6.

Transaminazele ac�ioneaz� reversibil �i prezint� specificitate pentru una sau

ambele perechi de aminoacid-cetoacid. Acceptor principal de grup�ri amino este
acidul a -cetoglutaric, care se transform� �n acid glutamic. Ca donor de grupare
amino pot func�iona majoritatea aminoacizilor, �nc�t procesul de transaminare poate

fi ilustrat prin reac�ia:

-COO COO
R CH -COO + C O R C COO +
CH +NH3
+NH3 CH2
O CH2
a-AA CH2
a-KA CH2
COO COO

Transaminarea are loc cu viteze diferite dup� natura aminoacidului. Cel mai

a-cetoglutarat Glutamat
activ donor de grupare amino este acidul aspartic, dup� care urmeaz� alanina,
valina,
leucina, izoleucina, tirozina, fenilalanina, metionina, triptofanul, arginina
cisteina.
Glicocolul, serina, histidina reac�ioneaz� mai greu, iar lizina, treonina �i
iminoacizii
(prolina �i hidroxiprolina) nu particip� la transaminare.
Dintre cele 13 aminotransferaze identificate, cele mai importante sunt:
.
aspartat transaminaza (AST sau GOT) care are afinitate pentru perechea
oxalacetat-glutamat:

COO COO

COO

COO

CH2

CH2

CH2

CH2

+ CH2

+ CH2
+ HC NH2
CO

HC NH3

CO

COO

COO

COOH COOH

oxalacetat glutamat aspartat a-cetoglutarat

.
alanin transaminaza (ALT sau GPT), care catalizeaz� selectiv reac�ia:

COO

COO
COO CH2 COO CH2
CO +

CH NH2 + CH2

CH2 +

CH3 HC NH3 CH3 CO

piruvat

alanin\ COO

COO
glutamat a-cetoglutarat
125

Ambele transaminaze sunt eliberate �n s�nge �n urma lez�rii �esuturilor sauprin

moartea celulelor. �n consecin�� dozarea activit�ii lor �n plasm� este utilizat� �n

diagnosticul bolilor de inim� �i ficat, cum ar fi infarctul miocardic �i hepatita,

respectiv.

Prin transaminare se acumuleaz� grup�rile amino de la majoritatea

aminoacizilor pe acidul glutamic care, prin desaminare oxidativ� va elibera NH4+ �i

acidul a -cetoglutaric necesar unui nou proces de transaminare.

� Dezaminarea oxidativ� -pierderea grup�rii amino sub form� de

amoniac cu formarea unui cetoacid. Reac�ia este catalizat� de D-sau
Laminoacidoxidaze,
active �n ficatul �i rinichiul animalelor superioare, a altor animale
�i �n microorganisme.
�n acest proces, aminoacidul este dehidrogenat la iminoacid de c�tre o
flavoprotein� (Fp), apoi iminoacidul format, spontan, �n prezen�a apei, pierde
amoniacul �i trece �n cetoacid.

Singura aminoacid-oxidaz� cu activitate destul de mare este glutamat

dehidrogenaza (Glu-DH) distribuit� �n toate �esuturile �i �n special �n ficat.
Enzima
din ficat este modificat� alosteric de ATP, GTP, NADP+ care o inhib� �i de ADP care

o activeaz�. Poate lucra fie cu NAD+ fie cu NADP+.

.
L-glutamat-DH catalizeaz� reac�ia:
Reac�ia este reversibil� �i poate lucra fie spre formarea de amoniac din
glutamat (catabolism), fie fixarea lui pe alfa-cetoglutarat (biosinteza), func�ie
cu
importan�� �n plante �i bacterii, care sintetizeaz� aminoacizi din glucoz� �i
amoniac.

--COO

COO COO
+

CO

CH NH3 C NH

Gl-DH

CH2

CH2
CH2

CH2
CH2
-
NAD+(P)
NAD(P)++H+
H2O
NH4+ COO

CH2

COO COO-
Glutamat Iminoacid a-cetoglutarat

L-Glutamat
H2O
NAD(P)+
Glu-DH
a-cetoglutarat
NAD(P)H+H+
NH4
+
126

�n lezarea func�iei hepatice sau �n ciroz� c�nd se dezvolt� o comunicare

colateral� �ntre vena port� �i circula�ia sistemic�, s�ngele portal poate ocoli
ficatul.
Amoniacul din intestin va trece �n s�ngele sistemic unde va atinge nivele toxice..

La nivel renal, se fabric� amoniac fie pentru men�inerea echilibrului acido-

bazic, fie pentru conservarea cationilor. Aceast� produc�ie este crescut� mult �n
acidoz� �i sc�zut� �n alcaloz�. Amoniacul se formeaz� pe seama aminoacizilor
intracelulari, �n particular glutamin�, sub ac�iunea glutaminazei, conform
reac�iei:

O
C NH2
(CH2)2
CH NH3
COO
+
_
COOH
(CH2)2
CH NH3
COO
+
_
H2O NH3
glutamin\ glutamat

Pe l�ng� amoniacul format prin transaminare � desaminare, cantit�i

apreciabile de amoniac se formeaz� sub ac�iunea bacteriilor intestinale, fie din
proteinele alimentare, fie din ureea prezent� �n fluidele secretate �n tractul
gastrointestinal. Din intestin, amoniacul este absorbit de s�ngele venos portal
care
con�ine cantit�i mai mari de amoniac dec�t s�ngele sistemic.

Amoniacul produs constant �n �esuturi este continuu transformat �n glutamat,

glutamin� �i uree, �nc�t s�ngele care p�r�se�te ficatul este practic lipsit de
amoniac
(10-20 m g%). Acest lucru este esen�ial deoarece amoniacul este toxic pentru SNC.
Glutamin-sintetaza este o enzim� mitocondrial� prezent� �n cantit�i mari �n �esutul

renal. Sinteza leg�turilor amidice se realizeaz� cu consum de ATP, ceea ce face ca

echilibrul acestei reac�ii s� fie deplasat spre sintez�.

O
-

COO C NH2

Glutamin-sintetaza

(CH2)2 + NH3

(CH2)2

Mg++
+

CH NH3

CH NH3

ATP

ADP+Pa

COO COO

Glutamat Glutamin\
127

Acest mecanism este preponderent �n creier. �n ficat, calea principal� de

�ndep�rtare a amoniacului este formarea ureei.

Glutamina se formeaz� �n creier �i pe seama amoniacului din s�ngele

arterial. Cum sinteza glutaminei se realizeaz� pe seama acidului glutamic
sintetizat prin transaminare din a KG, atunci c�nd concentra�ia amoniacului �n
creier cre�te, cantitatea de glutamat necesar detoxifierii este insuficient� �i �n
aceste condi�ii se sintetizeaz� cantit�i suplimentare de glutamat din a
cetoglutaratul
format �n ciclul Krebs, propriu creierului, ceea ce poate conduce
la sc�derea concentra�iei intermediarilor din ciclu. Pentru reechilibrare, se
apeleaz� la reac�ia de carboxilare a piruvatului la oxalacetat care, intrat �n
ciclul Krebs va genera cantit�i suplimentare de a -cetoglutarat.

.
Calea principal� de �ndep�rtare a amoniacului din organism este
convertirea acestuia la uree.

7.2.2.1.1. Ureogeneza
Un adult ce presteaz� o activitate moderat� consum� zilnic aproximativ
300 g glucide, 100 g gr�simi �i 100 g proteine �i excret� 16,5 g azot; 95% azot
este eliminat la nivelul rinichiului, iar 5% prin materiile fecale.
Calea major� de eliminare a azotului la om este ureea. Ureea este
sintetizat� �n ficat, trecut� �n s�nge �i filtrat� la rinichi.
Pentru sinteza unui mol de uree dintr-un mol de amoniac sunt necesari
3 moli de ATP (2 moli sunt trecu�i �n ADP, iar un mol �n AMP) �i participarea
a 5 enzime.
Etapele sintezei ureei:

1. Sinteza carbamoil-fosfatului
Condensarea amoniacului, bioxidului de carbon �i fosfatului (din ATP)
cu formarea carbamoil-P este catalizat� de carbamoil-P-sintetaz�, prezent� �n
mitocondriile din ficatul tuturor animalelor ureolitice. �n aceast� reac�ie se
consum� 2 moli de ATP pentru realizarea leg�turii amidice dintre NH3 �i CO2
�i a leg�turii anhidridice mixte �ntre gruparea carboxil �i gruparea fosforic�
dincarbamoil-P. �n plus este necesar� prezen�a Mg++ �i a unui acid dicarboxilic, �i

anume, N-acetilglutamic. Rolul exact al acestui aminoacid nu este cunoscut. Se

pare c� prin legarea lui, se produc modific�ri comforma�ionale profunde �n
molecula enzimei, prin care sunt demascate unele grup�ri sulfhidrilice �i este
modificat� afinitatea enzimei pentru ATP.

2. Sinteza citrulinei
Transferul restului carbamoil de pe carbamoil-P la ornitin�, cu formarea
citrulinei este catalizat� de ornitil-carbamoil-P-transferaza (OCT), o enzim�
128

care se g�se�te �n mitocondriile hepatice. Enzima este foarte specific� pentru

ornitin� �i echilibrul este deplasat spre formarea citrulinei.

3. Sinteza argininosuccinatului � catalizat� de arginino-succinatsintetaza,

utilizeaz� energia furnizat� de ATP, echilibrul reac�iei fiind deplasat
spre sinteza argininosuccinatului.
4. Clivarea argininosuccinatului la arginin� �i fumarat.
Clivarea reversibil� este catalizat� de argininosuccinaz�, o enzim�
stereospecific� identificat� �n mitocondriile de ficat �i rinichi.
Fumaratul format poate fi convertit la oxalacetat prin ac�iunea
fumarazei �i malatdehidrogenazei din ciclul Krebs, iar oxalacetatul prin
transaminare regenereaz� aspartatul.

5. Clivarea argininei la ornitin� �i uree este reac�ia ce �nchide ciclul

ureei regener�nd ornitina, substratul pentru reac�ia 2.
1
Carbamoil-P-O O
+

OCT

sintetaza

H2NCOP O
Mg++
CO2 + NH4

O
2
+
2ATP

carbamoil-P CH2 NH3 Pa

2 ADP+Pa
(CH2)2
+
CH NH3

COO
Ornitin\

NH2
NH COO

C O Arginino-
Mg++
C NH CH
4
Argininosuccinaza

CH2 NH 3 succinat-sintetaza

CH2 NH CH2
-

(CH2)2

(CH2)2 COO
+

CH NH3

CH NH2 COO
-

ATP

AMP+PPa

COO COO

COO
CH

Citrulin\ CH NH3 CH Argininosuccinat

CH2
-OOC

COO Fumarat
Aspartat

NH2

C NH
NH2

CH2 NH

Arginaz\
C NH2

(CH2)2
+

CH
NH3
5
H2O O
-Ornitin\

COO

Uree
Arginin\
129

Clivarea hidrolitic� a restului de guanidin� din arginin� este catalizat� de

arginaz�, care este prezent� �n ficatul tuturor animalelor ureotelice. Cantit�i
foarte
mici de arginaz� se �nt�lnesc �i �n alte �esuturi � rinichi, creier, glanda mamar�,
piele.
Arginaza �nalt purificat� (din ficat) este activat� de Ca++ sau Mg++ .

Ornitina �i lisina sunt inhibitori competitivi pentru arginin�.

.
Reglarea sintezei ureei

Sinteza carbamil-fosfatului asigur� fluxul continuu de amoniac �ntre

aminoacizi �i uree. Cu toate c� echilibrul reac�iei Glu-DH este deplasat spre
formarea
glutamatului, datorit� faptului c� �ndep�rtarea amoniacului se face prin carbamoil-
P
�i a -cetoglutaratul rezultat este degradat de enzimele ciclului Krebs situate �n
matricea mitocondrial�, echilibrul este de fapt deplasat spre degradarea
glutamatului.
130

Dintre cele 5 enzime care particip� la acest proces, reac�ia arginazei este
specific�
acestei c�i metabolice �i deci specific� animalelor ureotelice. Ea se g�se�te numai
�n ficat,
organ unde are loc sinteza ureei.

OCT este, de asemenea, o enzim� strict hepatic� �i apari�ia ei �n plasm� va

constitui
un indicator de lezare a parenchimului hepatic.
Cantit�i mici de uree se pot forma �i �n creier �i rinichi, dar f�r� semnifica�ie
pentru
metabolismul amoniacului.

.
Anomalii genetice �n ciclul ureei

Au fost descrise defecte pentru toate cele 5 enzime implicate �n sinteza ureei:

1. Defectul de carbamil-fosfat-sintetaz�, hiperamonemia tip I;

2. Defectul de OCT , hiperamonemia tip II;
3. Defectul de argininosuccinat-sintetaz� , citrulinemie;
4. Defectul de argininosuccinaz�, argininosuccinaturie;
5. Defectul de arginaz�, hiperargininemie.
Oricare dintre aceste defecte se manifest� prin simptome specifice intoxica�iei cu
amoniac a c�rui concentra�ie seric� poate cre�te de la 10-20 m g% la 500 m g%.
Subiec�ii cu astfel de defecte genetice au o intoleran�� �i o repulsie fa�� de
alimentele bogate �n proteine.
Intoxica�ia cu amoniac se manifest� prin tremur�turi ale membrelor, dificult�i �n
vorbire, tulbur�ri de vedere, iar �n cazuri severe, coma �i moartea. Simptomele se
instaleaz�
atunci c�nd nivelurile hepatice �i cerebrale de amoniac sunt crescute. Intoxica�ia
cu amoniac
este considerat� factor important �n etiologia comei hepatice, motiv pentru care
tratamentul,
�n asemenea situa�ii, este orientat spre sc�derea amoniacului sanguin.

7.2.2.2. Catabolismul scheletului de carbon al aminoacizilor

�n func�ie de compu�ii ce pot fi sintetiza�i din produ�ii finali ai c�ilor de
degradare,
aminoacizii pot fi grupa�i �n trei categorii:

1.
aminoacizii glucogenici care sunt degrada�i la piruvat sau la intermediari din
ciclul Krebs, compu�i ce vor fi converti�i la glucoz�, via fosfoenolpiruvat
(alanina, arginina, acidul aspartic, cisteina, acidul glutamic, glicina, histidina,

Ala

hidroxiprolina, metionina, prolina, serina, treonina �i valina);

Gly
Phe

2. aminoacizi cetogenici care sunt cataboliza�i fie la acetil-CoA, fie la

acetoacetil-
Cys
Lys

CoA, din care vor rezulta corpi cetonici (leucina);

Ser
Ile Trp

Glucoz\ 3. aminoacizi glucogenici �i cetogenici care pot genera at�t glucoz� c�t �i
corpi

Thr Leu
Trp Leu
Tyr

cetonici (izoleucina, lisina, fenilalanina, triptofanul �i tirozina).

Punctele de intrare �n ciclul Krebs sunt acetil-CoA, a -cetoglutarat, succinil

Acetoacetil-CoA
CoA, fumarat �i oxalacetat:

Fosfoenol piruvat Piruvat

Acetil-CoA

Glucogenici
Asp

Cetogenici

Asn

Gluco-, cetogenici

Phe

Glu

Tyr

Gln

Asp

His
Pro
Arg

Ile
Met
Val
Alfa-Cetoglutarat Succinil-CoA
Citrat
Fumarat
Oxalacetat
131

7.2.2.3. Metabolismul individual al unor aminoacizi

7.2.2.3.1. Metabolismul glicocolului
Glicocolul este un aminoacid neesen�ial care poate participa la numeroase
sinteze �n organism:

-transformarea reversibil� �n serin� prin interven�ia serin,

hidroximetiltransferazei,
reac�ie la care particip� �n calitate de coenzim� acidul folic
sub forma N5-N10-metilen-FH4. Reac�ia poate continua cu formarea final�
a acidului piruvic;

-sinteza hemului, �mpreun� cu succinil-CoA;

-sinteza glutationului;
-sinteza creatinei;
-sinteza purinelor;
-sinteza hemului.

7.2.2.3.1.1. Creatinogeneza
Creatina se g�se�te �n special �n mu�chi �i creier, at�t liber� c�t �i fosforilat�
(fosfocreatin�). Sinteza ei se realizeaz� cu participarea a trei aminoacizi,
glicocolul,
arginina �i metionina prin urm�toarele etape:

.
transamidinarea � transferul grup�rii amidinice din arginin� pe glicocol
cu formarea glicociaminei (acid guanidin-acetic). Reac�ia are loc �n rinichi dar nu
�n
ficat �i mu�chi.

NH2
HN C
NH
CH2
+
+
NH3 _
CH2 COO
Arginin-glicintransamidinaza
HN
NH2
C
(CH2)2 +
CH NH3 Glicocol
Ornitin\
_
NH CH2 COO
Glicociamin\
_
COO (Guanidinacetat)

(rinichi)
Arginin\
132

.
transmetilarea � transferul grup�rii metil de pe metionina activat� (Sadenozil-
metionina, SAM) pe glicociamin�. Reac�ia are loc �n ficat concomitent cu
fosforilarea:

ADP

ATP

Guanidinacetat-
metil-transferaza
(ficat)
S-Adenozil-
metionin\ S-Adenozil-
homocistein\
HN C
NH P
CH2N COO_
CH3
HN C
N H2C(mu[chi)
NH
CH3
Cneenzimatic
Pa+ H2O
creatinin\ creatin-P
O

�n mu�chi, creatin-fosfatul previne deple�ia rapid� de ATP, fiind un compus

macroergic ce asigur� regenerarea ATP �i creatinei atunci c�nd mu�chiul este
relaxat
�i necesarul de ATP nu este prea mare. Fosforilarea creatinei este catalizat� de
creatin-fosfo-kinaz� (CPK), o enzim� specific muscular�, cu utilizare clinic� �n
detectarea afec�iunilor musculare acute sau cronice.

Forma de excre�ie a creatinei este creatinina (anhidrida creatinei) care rezult�

prin eliminarea neenzimatic� a apei �i fosfatului anorganic din creatin-fosfat.
Cantitatea de creatinin� excretat� prin urin� �n 24 de ore este constant� pentru un

subiect dat, depinz�nd de masa muscular� �i nu de alimenta�ie.

Cre�terea creatinei �n s�nge �i eliminarea ei crescut� prin urin� se constat� �n

urm�toarele situa�ii:

-cre�terea produc�iei de creatin�;

-distrugerea celulelor musculare;

-perturbarea capt�rii de c�tre mu�chi a creatinei sintetizat� �n ficat.

Ultimele dou� mecanisme se �nt�lnesc �n miastenia grav�, miotonia

congenital�, miotonia atrofic�, poliomielit�, diverse miozite (inclusiv
dermatomiozite).

7.2.2.3.1.2. Biosinteza glutationului

Glutationul, un tripeptid cu grupare sulfhidric�, este un important derivat al
aminoacizilor, av�nd func�ii fiziologice �nsemnate.
133

OO

OOC CH CH2CH2C HN CH CNH CH2 COO

+ CH2

NH3
SH

g-Glutamil-cisteinil-Glicin\
Glutation (GSH)

Glutationul, prezent �n celulele animale �n concentra�ii �nalte (aproximativ

5 mM) reprezint� un important sistem redox, trec�nd reversibil din forma redus�
(GSH) �n forma oxidat� (GSSG), �n care dou� molecule de tripeptid se leag� prin
leg�tur� disulfidic�.

g-Glu-Cys-Gly

g-Glu-Cys-Gly

GSSG este redus la GSH prin glutation-reductaz�, o flavoprotein� ce

utilizeaz� NADPH ca surs� de electroni. �n cele mai multe celule raportul
GSH/GSSG este mai mare ca 500.

Glutationul �ndepline�te unele func�ii importante:

-Glutationul protejeaz� proteinele celulare (enzime, hemoglobin�) �mpotriva

agen�ilor oxidan�i, juc�nd rol cheie �n degradarea peroxidului de hidrogen �i
peroxizilor organici, compu�i toxici pentru organism.

Glutation peroxidaza (GSH-PX), enzima ce catalizeaz� reac�ia, con�ine unatom de

seleniu. �n centrul activ al enzimei se g�se�te un analog al cisteinei ce
con�ine seleniu �n locul sulfului.

-Particip� la transportul aminoacizilor �n celule ;

-La nivelul ficatului GSH, compus nucleofil, particip� la reac�ia de

conjugare prin care unele toxice electrofile (cum ar fi agen�i cancerigeni)

sunt neutraliza�i prin ac�iunea unor glutation-S-transferaze conform

reac�iei:

RH+ GSH

GS-R + 2H
-Particip� la biosinteza leucotrienelor.

� Reac�ia de conjugare
Mul�i metaboli�i �i medicamente hidrofobe sunt conjugate, �n ficat, cu
glicocolul, fiind transformate �n compu�i hidrosolubili care se pot elimina din
organism.
134

De exemplu, benzoatul, compus ce este utilizat pentru conservarea

alimentelor, �n ficat se conjug� cu glicocolul rezult�nd acid hipuric.

Capacitatea ficatului de a converti benzoatul la acid hipuric este utlizat�

pentru evaluarea func�iei hepatice.

Acizii biliari �n reac�ia cu glicina se transform� �n acizi biliari conjuga�i

(acizi biliari primari)caresub form� de s�ruri biliare (agen�i tensioactivi)
intervin
�n absorb�ia lipidelor.

7.2.2.3.3. Metabolismul metioninei

Metionina, aminoacid esen�ial, este metabolizat� �n organism pe calea
succinatului printr-o secven�� de reac�ii ce includ activarea metioninei la S-
adenozil
metionin�, urmat� de formarea �n faz� intermediar� a homocisteinei.

COOMetionin-adenozil-NH2
+

CH NH3

COO

(CH2)2

ATP

N CH2 S CH2 CH2 CH

O

S CH3
transferaza
Pa+PPa

CH3
NH3
Metionina

Hipermetioninuria HO OH

S-Adenozilmetionin\
("metionin\ activat\";SAM)

COO
+

CH NH3

Transmetilaz\

Succinil-CoA

CH2

CH2

Acceptor

Acceptor-CH3

SH

Homocistein\
135

Acceptorii de grup�ri metil din reac�ia 2 pot fi etanolamina pentru sinteza

colinei, noradrenalinei pentru sunteza adrenalinei, glicociamina pentru sinteza
creatinei etc.

� Anomalii �n metabolismul metioninei

.
Homocistinuria apare �n cazul unor defecte mo�tenite, din calea de
degradare a metioninei.

Zilnic se excret� p�n� la 300 mg homocistein� uneori �nso�it� de

S-adenozilmetionin� �i nivele crescute de metionin� �n plasm�. Simptomele clinice
includ: tromboze, osteoporoz�, dezlipire de retin� �i frecvent, �nt�rziere mintal�.

Unele forme ale bolii r�spund la tratamentul cu vitamina B6, altele nu.

Utilizarea unei diete s�rac� �n metionin� �i bogat� �n cistin�, din primele luni
de via��, previne instalarea modific�rilor patologice.

7.2.2.3.4. Metabolismul fenilalaninei

Fenilalanina, aminoacid esen�ial, este convertit� la tirozin� prin ac�iunea
fenilalaninhidroxilazei, o oxidaz� cu func�ie mixt�, prezent� �n ficat �i absent�
�n alte
�esuturi.

NADP+ NADPH+H+

CH2 CH COO
NH3
+
-
CH2 CH COO
NH3
+
-HO
Fenilalanina Tirozina
Tetrahidro-
biopterin\
Dihidro-
biopterin\
I
II
O2 H2O
Fenilcetonuria
(PKU)

Reac�ia implic� �ncorporarea unui atom de oxigen �n pozi�ia para a

fenilalaninei, iar cel de al doilea atom de oxigen, �n ap�.

Agentul reduc�tor este NADPH care cedeaz� hidrogenii prin intermediul

tetrahidroxibiopterinei, compus asem�n�tor acidului folic.

7.2.2.3.4.1. Anomalii �n metabolismul fenilalaninei:

.
Fenilcetonuria prin defect de fenilalanin-hidroxilaz�:
Fenilalanina ce nu poate fi hidroxilat� la tirozin� este desaminat� la acid
fenilpiruvic �i acesta prin reducere formeaz� acid fenillactic, iar prin oxidare �i
136

decarboxilare, acid fenilacetic. Acidul fenilacetic se elimin� prin urin� �n

principal

sub form� conjugat� cu glutamina.

Consecin�a major� �n fenilcetonurie este retardarea mintal�.

Fenilcetonuria (PKU) este cea mai frecvent� boal� metabolic�, av�nd o

inciden�� de 1/10.000 na�teri.

7.2.2.3.5. Metabolismul tirozinei

� Degradarea tirozinei se face pe calea acetoacetil-CoA �i acidului
fumaric.
OH OH
2
O2 CO2 OH

Alfa-KG Glu

Tirozin-
1
7 vit.C, 7
6

8 Cu2+

93 2
9 Hidroxilaz\

CH2 COO54

transaminaz\

(dioxigenaz\)

CH2

OH

3CH2

Homogentizinc

CH NH3

2CH O
-

(dihidroxifenilacetat)
COO

1COO -
Tirozinemia Tirozinemia

Tirozina tip II p-hidroxi

neonatal\

fenil-piruvat

OO

3
Homogentizat

C 8 Fumaril-acetoacetat

C 8

oxidaz\ 6

CH2 Izomeraz\

CH2 4 hidrolaz\

93 2

93 2

5 C CH2 COO

O C CH2 COO -
4

Fe2+

COO OOC O
O

4
Maleil-Fumarilacetoacetat
acetoacetat

Alcaptonuria

45 8932 Beta-cetotiolaz\ Tirozinemia tip I

-CH3 CO SCoA

(tirozinosis)
6

OOC CH + CH3 C CH2 COOH

H C COO -O

CoASH CH3COO
Fumarat Acetilacetat

Glucoz\
137

7.2.2.3.5.1.Anomalii �n catabolismul tirozinei

-Alcaptonuria

Cea mai important� etap� �n calea metabolic� de degradare a

tirozinei este deschiderea nucleului aromatic catalizat� de
homogentisinatoxidaza (reac�ia 3). Absenta ei conduce la acumularea
acidului homogentisinic �n �esuturi �i eliminarea lui prin urin�. Urina care
con�ine homogentisinat se �nnegre�te �n prezen�a aerului prin transformare �n
acid benzochinonacetic �i polimerizarea acestuia la pigmentul brun
�alcapton�. Alcaptonuria a fost descris� �nc� din 1649 �i definit� ca defect
enzimatic de Archibald Garrod �n 1902.

Depunerea de alcapton �n cartilagii duce la colorarea acestora �n

brun (ocronoz�) asociat� clinic cu simptome de artroz�.

Tirozina serve�te drept precursor pentru c�iva compu�i biologic activi:

catecolamine, melanine, hormoni tiroidieni.

L-Dopa

Tirozina

L-Dopa

Dopamina

Dopamina

Tiroxina

Norepinefrina

Melanina

Epinefrina

7.2.2.3.5.2.Biosinteza catecolaminelor

Celulele neuronale convertesc tirozina la norepinefrin� �i epinefrin� prin

urm�toarea succesiune de reac�ii:

OH

Tetrahidro-
1
DOPA-OH

OH Tirozin-
OH

decarboxilaza

2
OH

hidroxilaza

(PLP)
CH2 CO2 + CH2

CH2 + biopterin\

CH NH3
CH NH3

CH2Dihidro-

COO_
COO_ NH2

biopterin\

Tirozina DOPA Dopamina

3
Fenol-etanolamina-OH

Dopamin-OH

OH

OH 4 N-metil-transferaz\

beta-oxidaza

(Cu2+ , O2)
S-Adenozil-

CH OH

O2 CH OH

metionina
CH2

CH2 NH CH3
S-Adenozil

NH2 homocisteina
Norepinefrina Epinefrina
138

�n medulosuprarenal�, noradrenalina este metilat� la azot cu

S-adenozilmetionin� ca donor de grup�ri metil. Sinteza transmetilazei este
indus� de glucocorticoizi �i inhibat� de epinefrin�.

7.2.2.3.5.3.Sinteza melaninei are loc �n melanocite pe calea DOPA,

reac�ia de hidroxilare fiind catalizat� de o tirozin-hidroxilaz� dependent� de
cupru.Dopa este apoi oxidat� la Dopa-chinon� �i �n final prin polimerizare
trece �n melanin�.

-Albinismul reprezint� un grup de sindroame clinice caracterizate

prin deficit de melanin�, localizate la ochi �i piele. Semnele clinice comune
pentru toate cele zece forme de albinism uman oculocutanat includ sc�derea
pigment�rii pielii �i ochilor; diferen�ierea se bazeaz� pe caracteristicile lor
clinice, biochimice, ultrastructurale sau genetice.

Enzima defectiv� �n albinism este tirozin-hidroxilaza din melatocite.

7.2.2.3.5.4.Biosinteza hormonilor tiroidieni

Glanda tiroid� secret� doi deriva�i deriva�i ai tirozinei: tiroxina sau

T4 (3,3�,5,5�-tetraiodtironin�) �i T3 (3,3�5�-triiodtironin�).
Hormonii se formeaz� �n celulele foliculare din glanda tiroid� prin
iodurarea resturilor de tirozin� din tiroglobulin�.
Monoiodtirozina (MIT) �i diiodtirozina (DIT) forma�i reac�ioneaz�
pentru a forma T3 �i T4.
DIT

I II

HO

CH2 CH COO
+

HO CH2 CH COO

NH3

NH3
I

MIT

T3

Tirozina

DIT II

HO

CH2 CH COO

HO

CH2 CH COO

NH3

NH3

II

DIT T4
139

Tiroglobulina iodurat� este p�strat� �n lumenul foliculilor tiroidieni

�i hidrolizat� pentru eliberarea T3 �i T4 care trec �n circula�ie.

T3 este forma activ� fiind apt� s� se fixeze pe receptorii din nucleii

celulari. Aproximativ 2/3 din T3 plasmatic rezult� prin deiodurarea T4 �n
�esuturile periferice.

7.2.2.3.6. Metabolismul triptofanului

Triptofanul se degradeaz� pe calea kinurenin� -acid antranilic, prin
care patru atomi de carbon sunt converti�i la acetoacetil-CoA �i doi, la
acetil-CoA. Calea este important� deoarece serve�te at�t pentru degradare
c�t �i pentru convertirea triptofanului la nicotinamid�.

O
_

C _

CH2 CH COO Triptofan oxigenaza

CH2 CH COO
+ Fe
+

NH3

NHCHO NH3H

O2

Triptofan N-Formil-kinurenina

O
Kinurenin-

Kinurenin-

C _
formilaza

CH2 CH COO hidroxilaza

NADPH

NH2 NH3

_
H2O HCOOO2

Kinurenina

_
C _

COO

Kinureninaza

CH2 CH COO
P5P
+

NH2

NH2 NH3

H2O Alanin\ OH
OH
3-Hidroxi-kinurenin\ 3-Hidroxi-antranilat
Vit.PP

(NAD^)
CH

COO

3-Hidroxi-antranilat-

OHC HC

97%

3%

oxidaza

Acetoacetil-CoA

OOC
NH3

O2 CO2

2-Acroleil-3-aminofumarat
140

Sub ac�iunea triptofan oxigenazei (triptofan-pirolaz�) are loc clivarea

nucleului indolic prin oxidare rezult�nd N-formil-kinurenina, care prin hidroliz�
pierde radicalul formil �i trece �n kinurenin�. Aceasta prin hidroxilare formeaz�
3hidroxi-
kinurenin�.

Kinureninaza care �ndep�rteaz� hidrolitic alanina din 3-hidroxi-kinurenin�este

dependent� de piridoxal-5-fosfat (P-5-P). �n deficit de vitamina B6, kinurenina
nu se mai degradeaz� pe cale normal�, ci este convertit� la acid xanturenic, compus

identificat �n urin�.

OH
C
O
CH2
CH
NH3
COO
_NH2 +
N
OH
COO
_
OH NH4
+
3-Hidroxi-kinurenin\ Acid xanturenic

Triptofanul este precursor pentru NAD+, serotonin� �i melatonin�.

7.2.2.3.6.1.Biosinteza nicotinamidei (vitamina PP)

Biosinteza vitaminei PP este comun� cu calea de degradare p�n� la acidul 2acroleil-

3-amino fumaric. Mai departe 97% din compus se degradeaz� la acetil-CoA �i
numai 3% este convertit la acid nicotinic. Din 60 mg triptofan se sintetizeaz� 1 mg
acid
nicotinic.

Deficitul de vitamin� B6 afecteaz� biosinteza biosinteza vitaminei PP prin

blocarea ac�iunii kinureninazei, condi�ie ce favorizeaz� pelagra.

7.2.2.3.6.2.Biosinteza serotoninei

Serotonina este sintetizat� �n neuroni, �n glanda epifiz� �i �n celulele

cromafine din tractul gastrointestinal.

Triptofanhidroxilaza
HO

CH2 CH COOH
O

CH2 CH COOH
NH2

NH2

N
H

NADPH+H+
NADP+

Triptofan 5-Hidroxi-triptofan

HO

CH2 CH2 NH2

CO2 HN

Serotonin\
141

Triptofan-hidroxilaza este etapa limitant� a sintezei necesit�nd

tetrahidrobiopterin�.

Decarboxilarea este realizat� de aceea�i enzim� care decarboxileaz� Dopa la

dopamin�.

Serotonina este stocat� �n granule asociat� cu ATP. Serotonina (enteramina

sau trombocitina) este vasoconstrictor �i stimulator al musculaturii netede. Ea
particip� la reglarea activit�ii nervoase superioare.

Catabolismul serotoninei duce la formarea de deriva�i indolici care sunt

excreta�i prin urin� sub form� de sulfo �i glucuronoconjuga�i.

Monoamin

O2oxidaz\ (MAO) HO

CH2 COOH

Serotonina
N

NH3

Acid5-OH-indol-acetic

CH3
H3CO

CH2 COOH

Acid5-Metoxi-indolacetic

7.2.2.3.6.3.Biosinteza melatoninei

Melatonina este un hormon produs de glanda epifiz� care are efecte asupra
sistemului hipotalamus-hipofiz�.

Se formeaz� prin acetilarea la azot a serotoninei, urmat� de metilarea la

gruparea �OH din pozi�ia 5.

HO
Acetil CoA
HO
CH2
Trp

CH2 CH2 NH2

NH

N
H

CO2 CoA CO

serotonin\

CH3

5-HO,N-acetiltriptamin\

SAM

SAH

CO

CH3

Melatonin\

N
CH2
NH
H3CO
142

7.2.2.3.6.4.Anomalii �n metabolismul triptofanului

-Sindromul carcinoid (argenta carcinoma) este produs de o proliferare

benign� sau malign� a celulelor argentofine (care produc serotonin�) din intestin
�i se
caracterizeaz� prin producerea de cantit�i mari de serotonin�.

Sindromul este considerat ca o anomalie �n metabolismul triptofanului

deoarece o cantitate mai mare de triptofan este metabolizat pe calea
hidroxiindolului.

8. METABOLISMUL NUCLEOTIDELOR PURINICE SI PIRIMIDINICE

Nucleoproteinele sunt heteroproteine formate din acizi nucleici
(polinucleotide) ata�a�i la histone sau protamine.

Nucleotidele sunt componen�i esen�iali ai celulei, f�c�nd parte din

componen�a multor biomolecule fundamentale �i particip�nd la numeroase
procese metabolice. Astfel, nucleotidele intr� �n structura acizilor nucleici
ARN �i ADN, �n componen�a unor coenzime (NAD(P)+, FAD, CoASH),
particip� ca donori de energie �n reac�iile metabolice (ATP), ca transportori de
intermediari �n reac�iile de biosintez� (CDP, UDP) etc.

Fondul metabolic de nucleotide necesar celulei poate fi asigurat prin

dou� procese: sinteza de �novo� a nucleotidelor �i reutilizarea bazelor azotate
�i a nucleotidelor ce rezult� prin degradarea celular� a acizilor nucleici.

8.1. Metabolismul purinnucleotidelor

8.1.1. Biosinteza purinnucleotidelor
8.1.1.1 Biosinteza �de novo� a purinnucleotidelor
Pentru biosinteza nucleului purinic, doi atomi de azot, N3 �i N9, provin
din gruparea amidic� ai glutaminei, N1, din aspartat, azotul N7 �mpreun� cu C4
�i C5, din glicin�, C2 �i C8 din formiat, sub form� de N10-formil-FH4 �i
respectiv N5, N10-metenil-FH4, iar C6 din CO2.

CO2

Glicin\

Aspartat
N5-N10-Metenil-FH4

N10-Formil-FHN
C
NCC
C
N
CN
12
3
4567
8
9
4 HN
Glutamin\
143

C�ile de sintez� ale acizilor adenilic (AMP) �i guanilic (GMP) sunt

comune de la riboz�-5-P (R-5P) p�n� la acid inozinic.

P
PRPP-Amido

2 transferaza
Gln
PO H2C NH2

O H2C H

PO H2C H

HH

HH

HH

OH

O PP
OH OH
1 sintetaza
Mg2+
ATP AMP
HOH OH PPa Glu OH OH

3
5'-Fosfo

R5P

PRPP

Ribozil-Amino
O

..........................
AMP
GMP
ADP ATP
GDP GTP
N
N N
N
R5P
H11
Acid inozinic

�n calea de sintez� a nucleotidelor, mai multe etape pot fi inhibate specific

de unii agen�i terapeutici: azaserina, un antagonist al glutaminei,
diazonorleucina, 6mercaptopurinele
�i acidul micofenolic.
.
Reglarea sintezei purinnucleotidelor se exercit� �n principal la nivelul
primei reac�ii, catalizat� de PRPP-fosforibozil-pirofosfat a c�rei activitate
depinde
at�t de capacitatea de utilizare a ribozei-5P (R-5P) (ce depinde de concentra�ia
R5P)
c�t �i de concentra�ia purin-nucleotidelor care ac�ioneaz� ca reglatori alosterici.

Activitatea ei este reglat� prin mecanism feed-back de c�tre produ�ii finali: AMP,
ADP, GMP �i GDP.

Sinteza de �novo� a purinnucleotidelor are loc �n ficat, organ care reprezint�

furnizorul de baze purinice �i nucleozide pentru �esuturile ce nu au capacitatea de

sintez� sau au numai calea de reutilizare a lor.

8.1.1.2. Reutilizarea purinelor (Purine Salvage Pathways) se petrece prin

dou� mecanisme generale:
Mecanismul principal const� �n fosforilarea bazelor purinice libere, ce
necesit� PRPP, proces realizat de dou� enzime: prima, adeninfosforiboziltransferaza

(APRT), fosforileaz� adenina cu PRPP pentru a forma AMP.

APRT

PPa PRPP
AMP Adenina
144

A doua enzim�, hipoxantin-guanin-fosforibozil-transferaza (HGPRT), mult

mai activ�, catalizeaz� fosforilarea hipoxantinei �i guaninei:

PRPP PPa

Hipoxantina

IMP

HGPRT

Guanina

GMP

PRPP PPa

Absen�a total� sau aproape total� a HGPRT determin� sindromul LESCHNYHAN,

care se manifest� prin tulbur�ri neurologice foarte grave, deficien��
mental�, agresivitate, hiperuricemie, tendin�� la automutilare.

.
Reutilizarea ribonucleozidelor este realizat� la om numai de
adenozinkinaz�, enzim� ce nu este capabil� s� fosforileze guanozina �i inozima.

Adenozin-kinaza

Adenozina

AMP

ATP

ADP

Spre deosebire de aceasta, deoxicitidinkinaza fosforileaz� at�t deoxicitidina,

c�t �i deoxiadenozina �i deoxiguanozina la dCMP, dAMP �i dGMP.

8.1.1.3. Biosinteza deoxiribonucleotidelor se poate realiza prin reducerea

direct� la C2 al ribozei. Reac�ia se petrece dup� ce au fost sintetiza�i
nucleoziddifosfa�ii purinici sau pirimidinici, numai atunci c�nd are loc sinteza de

ADN pentru diviziunea celular�.

145

8.1.2. Catabolismul purinnucleotidelor

Produsul final al catabolismului purinnucleotidelor, �n organismul uman, este
acidul uric. Peste 99% din acidul uric se formeaz� din inozina �i guanozina ce nu
sunt
fosforilate de purinnucleotid fosforilaz� din calea de reutilizare.

Guanina �i hipoxantina ce rezult� din nucleozidele respective prin pierderea

grup�rii amino �i a ribozei-1-P (R-1-P) sunt convertite la acid uric pe calea
xantinei
prin reac�ii catalizate de guanaz� �i xantinoxidaz�.

NH2
Pa
O Purin-ribonucleotid-O

Adenozin-

fosforilaza HN

N HN

deaminaz\

N NN

NN

NH3

R1P

5'

HOH2C O

HOH2C O

Hipoxantina

1'

HO OH

HO OH
xantin-

Adenozina Inozina O2

oxidaza
(Mo,Fe)

O Purinnucleotid-O O
N fosforilaza

HN

Guanaza HN
N

HN

ON N

H2N N

H2N

Pa HNH3 H

R1P
HOH2C O

Guanina Xantina

HO OH

Guanozina

O mic� cantitate de acid uric se formeaz� prin degradarea acizilor

nucleici sub ac�iunea florei microbiene intestinale de unde este absorbit �i trecut

�n s�nge.

Primatele inferioare �i alte animale posed� o enzim�, numit� uricaz�,

care hidrolizeaz� acidul uric la alantoin�, compus mult mai solubil.

Ac�iunea antioxidant� a acidului uric la om se exercit� prin trecerea

neenzimatic� la alantoin�. Se consider� c� uratul ar �nlocui acidul ascorbic pe
care primatele �i omul nu-l pot sintetiza, el fiind aproximativ la fel de eficace
ca
�i vitamina C.
Acidul uric este un acid destul de tare care la pH fiziologic se g�se�te
sub form� de monourat de Na.
146

Acidul uric este foarte pu�in solubil la pH acid. Sarea sa de Na este mai
solubil� (7 mg% dl ser la 370C). Concentra�ia plasmatic� de acid uric este de
aproximativ 6 mg% dL.

La nivelul tubilor renali, acidul uric este ini�ial reabsorbit din filtratul
glomerular, fiind apoi eliminat prin secre�ie tubular�.

Afec�iunea caracteristic� deregl�rii metabolismului purinnucleotidelor

este guta, o maladie destul de r�sp�ndit�, caracterizat� prin hiperuricemie
3 7 mg % dL ser.

Cre�terea concentra�iei de acid uric duce la depunerea de cristale de acid

uric �n articula�ii (artrita gutoas�), �n rinichi (nefrolitiaza uratic�) �i �n alte

�esuturi sub form� de tofi.

Hiperuricemia poate fi cauzat� de un consum exagerat de carne sau de o

tulburare genetic� �n sinteza ribonucleotidelor.

.
Guta metabolic� primar�. Cauza poate fi activitatea crescut� a
PRPP-sintetazei, fie insuficien�a mecanismelor de reglare a sintezei (datorit�
rezisten�ei PRPP-amino transferazei la inhibi�ia feed-back), fie perturb�rii
reutiliz�rii purinelor.

�n unele cazuri, produc�ia de ura�i este normal� dar exist� un defect

�nn�scut �n mecanismele de secre�ie tubular� a acidului uric � guta primar�
renal�.

.
Guta metabolic� secundar� este asociat� unor boli ca urmare a unui
metabolism intens al acizilor nucleici cum ar fi leucemii, iradierea cu raze X,
defect de glucoz-6-fosfataz� (glicogenoza de tip I sau boala von Gierke).

Cele mai bune rezultate �n tratarea gutei se ob�in prin administrarea

allopurinolului, inhibitor competitiv pentru xantin-oxidaz� (XO).

H
HN
N
N
N
Allopurinol
147

8.2. Metabolismul pirimidinnucleotidelor

8.2.1. Biosinteza �de novo� a pirimidin nucleotidelor
Calea de sintez� a pirimidinnucleotidelor se deosebe�te de a
purinnucleotidelor prin faptul c� D-riboza se ata�eaz� dup� ce inelul de
pirimidin� a fost sintetizat.

Sinteza este ini�iat� prin

formarea carbamoil-P-ului din

glutamin�, ATP �i CO2, reac�ie ce

Gln

are loc �n citoplasm�.

Asp O serie de compu�i ce pot

inhiba sinteza nucleotidelor
N 16

C pirimidinice sunt utiliza�i ca agen�i

3

terapeutici �n tratamentul

CO2

neoplasmului, av�nd �n vedere

turnoverul ridicat al nucleotidelor �n

�esuturile canceroase.

Astfel, 5-fluoruracilul, analog structural al uracilului, reac�ioneaz� direct

cu PRPP, form�nd 5-fluoruridin-5�-monofosfat (F-UMP) sau poate fi mai �nt�i
convertit la fluoruridin� �i apoi fosforilat la F-UMP.

.
Reglarea biosintezei pirimidinnucleotidelor. Primele dou� enzime
implicate �n biosinteza pirimidinnucleotidelor sunt modulate alosteric de UTP,
nucleotide purinice, fosforibozil-pirofosfat (PRP) �i CTP.

� Calea de reutilizare a pirimidinnucleotidelor

Reutilizarea pirimidinelor libere este pu�in important� �n celulele
animale. �n schimb au fost identificate enzime active ce pot converti
pirimidinribonucleozidele
la nucleotidele respective.

Deoarece produ�ii de catabolism ai pirimidinelor sunt foarte solubili �n ap�,

�n foarte pu�ine situa�ii poate fi eviden�iat� o hiperproduc�ie de pirimidine.

� Tulbur�ri �n biosinteza pirimidinnucleotidelor

.
Aciduria orotic� ereditar� tip I este determinat� de deficien�a a dou�
enzime: orotidil-fosforibozil-transferaza �i orotidil-decarboxilaza.

.
Aciduria orotic� ereditar� tip II � este determinat� numai de defectul de
orotidil-decarboxilaz�

Manifest�rile clinice constau �ntr-o anemie sever�, rezistent� la vitamina B12,

acid folic, vitamin� B6 �i vitamin� C. Ca urmare a dublului blocaj are loc o
acumulare
masiv� de acid orotic care poate ajunge �n urin� p�n� la 1000 ori valoarea normal�.

Ambele tipuri r�spund la tratamentul oral cu uridin� sau UMP �i CMP.

8.2.2. Catabolismul pirimidinnucleotidelor are loc �n principal �n ficat,

rezult�nd o serie de produ�i foarte solubili: CO2 �i NH3, b -alanin� �i acid b
aminoizobutiric
(BAIB).
148

Excre�ia de acid BAIB cre�te �n leucemie �i dup� iradierea cu raze X, datorit�

distruc�iei de ADN.

9. METABOLISMUL CROMOPROTEINELOR
Cromoproteinele porfirinice sunt formate dintr-o protein� �i o grupare
prostetic�, reprezentat� de o structur� porfirinic�.

Porfirinele sunt compu�i ciclici, forma�i din patru nuclee pirolice unite
prin leg�turi metenil (-C= ). O proprietate caracteristic� a porfirinelor este
formarea de complexe cu ionii metalici, care se leag� de atomii de azot din
nucleele pirolice.

Printre porfirinele naturale care �ndeplinesc func�ii biologice importante

se num�r�: hemoglobina, mioglobina, citocromii, catalaza, peroxidazele,
triptofan-pirolaza, clorofila etc., hemoglobina fiind porfirina major� din
organism.

9.1. Biosinteza hemoglobinei

_

Sinteza hemoglobinei are �n celulele eritropoietice din m�duva

_ loc

COO

COO

osoas�, ficat �i splin�. +

H3N
condensarea (P5P)
1 d-ALA-sintaz\ CH2

CH2

� Biosinteza hemului se realizeaz� din succinil-CoA �i glicocol. �ntr-o

;

+ CH2

CH2

CH2prim� reac�ie, �n mitocondrie, are loc

succinil-CoA cu glicocolul

COO

CH2 NH2

sub ac�iunea d -aminolevulinat-sintazei CO(ALA-sintaza)2C concomitent cu

C

SCoA

HSCoA

eliminarea CO2 �i formarea acidului d -aminolevulinic (ALA). Reac�ia necesit�

vitamina B6 pentru activarea glicinei (este posibil ca glicina s� se fixeze la

Acid-Aminolevulinic(ALA)

Succinil-CoA Glicocol

piridoxal-5-fosfat (P-5-P) prin leg�tur� de baz� Schiff). Activitatea d -ALA

controleaz� �ntreaga sintez�. �n continuare, prin condensarea a dou� molecule de
acid d -amino-levulinic (reac�ia 2), se formeaz� un nucleu _ pirolic,

COO

porfobilinogen (PBG). __

COO COO COO

Din patru molecule de porfobilinogen (reac�ia 3) CHse 2 formeaz� un

tetrapirol linear care r�m�ne legat de enzim�.
2
CH2 CH2

CH2 (CH2)2
ALA-dehidrataz\

Tetrapirolul linear se ciclizeaz�, prin pierderea grup�rii amino la

H2 + O
C

CC

uroporfirinogen

III,

�n

care aranjamentul lan�ului este asimetric (reac�ia 4).

2H2O
OH
CH

Reac�ia

se petrece prin

cooperarea a dou� enzime, uroporfirinogen sintaza �i

C

CH

HN CH2Ncosintaza.

CH2

Rolul cosintazei

este de a izomeriza unul din nucleele pirolice pentru a

NH2 H NH2

se forma uroporfirinogen III. �n aceast� reac�ie se formeaz� �i mici cantit�i de

izomer simetric, uroporfirinogen I, biologic inactiv.

d-ALA d-ALA Porfobilinogen(PBG)

Uroporfibilinogen A P A P A P A P
sintaz\

4PBG 3

CH2

CH2

CH2

H2N CH2

NHHHH

3NH3
Tetrapirol liniar
149

V MV

Protoporfirinogen-

7
oxidaza

Uroporfirinogen-M

6H

5
decarboxilaza

CH2

NH3 H2C

4 CO2

Protoporfirinogen IX
PA

PM

Uroporfirinogen III
NN
NNFe2+
M V

Coproporfirinogen III
M

A -acid acetic

8
Ferochelataz\
P -acid propionic
P

V M -metil

Fe2^

V-vi
PM
Hem

C
H
H
H2
HHN
N
N
CN H2
P
A
P
A P
A
Uroporfirinogensintaz\
^
cosintaz\ 4
6Coproporfirinogen-
oxidaza
2CO2 4H2
HH
N
N
N
N
M
V
M
P
M
P
H
H
HHNN
N
N M
M P
HH
N
N
N
N
M
P
M
P
Protoporfirina IX
150

Succinil-CoA ^Glicocol

1
ALA-sintaza

ALA

Prin decarboxilarea resturilor de acid acetic din uroporfirinogen III se

ALA-dehidrataza

ajunge2 la coproporfirinogen III (reac�ia 5), apoi prin decarboxilarea �i

dehidrogenarea a dou� resturi de acid propionic (reac�ia 6) protoporfirinogenul

Porfobilinogen(PBG)

IX, sub ac�iunea porfirinogen-oxidazei (reac�ia 7) se formeaz� protoporfirina IX

care3
urin\: PBG^

UroporfirinogenI -I Porfiri
iiaacut\ intermitent\,PAI (hepatic\)
fixeaz� Fe2+ sub ac� unea hem-sintetazei (ferochelatazei) (reac�ia 8) se
uroporfirinogen^

sintaza

dureri abdominale, simptomeneuropsihice

ajunge la hem. Ultimele dou� reac�ii, formarea protoporfirinei IX �i a hemului,

au loc �n mitocondrie,Tetrapirolliniar de Fe2+ necesar activit�ii ferochelatazei

ionul este
transportat �n plasm� de transferin�, o protein� care leag� doi4

ioni ferici.

urin\: PBG

II Porfiriaeritropoietic\ congenital\ (eritropoietic\)

UroporfirinogenIII

.
Reglarea

sintezei hemoglobinei

uroporfirinogen^
f\r\ fotosensibilitate

cosintaza

Activitatea d -ALA-sintetazei este reglat� �n principal prin inhibi�ia

UroporfirinogenIII

feed-back exercitat�

5
de hem care represeaz� sinteza enzimei.

urin\: uroporfirin\^

Uroporfirinogen-

III Porfiriacutanat\ tardiv\ (hepatic\)

PBG

decarboxilaza

Fotosensibilitate

9.1.1.Tulbur�rile metabolismului hemului. Porfirii

Porfiriile c nst tui un

Copropo
oorfiri
iinoge
eenIII grup heterogen de afec�iuni, caracterizate prin

urin\: uroporfirinogen^

excre�ia6 de porfirine sau precursori porfirinici. Unele dintre porfirii sunt

IV Coproporfiriaereditar\ (hepatic\)

PBG^

Coproporfirinogen

mo�tenite, altele dob�ndi e.

Fot
ttosensibilitate, dureri abdominale,

fecale: coproporfirinogen^

oxidaza

deregl\ri neuropsihice

Porfiriile se
clasific� �n porfirii eritropoietice, hepatice, eritropoietice �i
hepatice, �n func�ie de organul cel mai afectat.

ProtoporfirinogenIII

urin\: PBG^

7
Au fost descrise �ase tipuri de orfirii datorate defectelor enzimelor de la

V Porfiriamixt\ (hep
ppatic\)

Protoporfirinogen-

Fotosensibilitate, dureri abdominale,

etapa 3-8.

oxidaza

deregl\ri neuropsihice

ProtoporfirinaIII (IX)

VI Protoporfiria(eritropoietic\)

Fotosensibilitate

Ferochelataza

Fe2^

Hem

Protein\

Hemoprotein\

uroporfirinogen^
fecale: protoporfirinogen^

fecale: protoporfirin\^
eritrocite: protoporfirin\^
151

9.2. Degradarea hemoglobinei (Bilirubinogenez�)

Bilirubina se formeaz� �n organism prin desfacerea oxidativ� a inelului
porfirinic din Hb �i alte hemoproteine. Locul de formare al bilirubinei este
reprezentat de celulele sitemului reticuloendotelial din splin�, ficat (celulele
Kupfer), ganglioni limfatici �i macrofagele din diverse �esuturi.

Sursa principal� de bilirubin� este Hb hematiilor �mb�tr�nite.

Mecanismul enzimatic al form�rii bilirubinei implic� mai �nt�i ac�iunea

unui sistem enzimatic microsomal � hemoxigenaza microsomal�, care �n
prezen�a oxigenului molecular �i a NADPH desface nucleul porfirinic din hem
cu eliberarea Fe, Ca sub form� de CO �i biliverdin�. �n activarea O2 intervine
citocromul P450, iar pentru transferul H de pe NADPH intervine o flavoprotein�.
152

Fe este preluat de feritin� �n vederea reutiliz�rii lui �n resinteza

hemoproteinelor. Feritina poate stoca p�n� la 4.500 Fe3+/molecul�.

Biliverdina, compus colorat intens �n verde, este �n continuare redus�

sub ac�iunea biliverdin-reductazei la bilirubin�. Al�turi de bilirubin� se
formeaz� �i mici cantit�i de compu�i mono-�i dipirolici � bilifuxina �i
mezobilifuxina.

Viteza de formare a bilirubinei depinde de activitatea hemoxigenazei

microsomale, care este etapa limitant� a procesului. Biliverdin-reductaza este
totdeauna �n exces, de aceea nu se acumuleaz� biliverdin� (pigment verde).

Bilirubina format� �n celulele sitemului reticulo-endotelial este un

pigment galben, insolubil �n ap�. Fiind liposolubil, poate p�trunde cu u�urin��
prin membranele celulare de natur� lipoproteic�.

Bilirubina difuzeaz� din celule �n s�nge unde se fixeaz� pe albumin�,

form�nd frac�ia plasmatic� a bilirubinei cunoscut� sub denumirea de bilirubin�
indirect� sau neconjugat�.

Prin fixarea pe albuminele serice, bilirubina este re�inut� �n lumenul

vaselor �i transportat� la ficat. Aici, datorit� fenestra�iilor largi ale
capilarelor
sinusoidale, bilirubina este preluat� de pe albumin� de c�tre celulele hepatice.
Procesul de captare este facilitat de existen�a unor proteine transportoare �
ligandine � proteina I �i proteina Z. Datorit� faptului c� bilirubina este
liposolubil�, ea ar putea difuza prin membrana hepatocitului �i s� se re�ntoarc� �n

plasm�. Acest proces este blocat �n momentul �n care bilirubina este conjugat�
cu acidul glicuronic. Conjugarea este catalizat� de bilirubin-glucuronotransferaza,

enzim� care particip� la reac�ie sub form� activ�, localizat� la

153

nivelul microzomilor din hepatocit. Acidul glucuronic, sintetizat din glucoz� se

activeaz� la acid UDP-glucuronic (UDPGA).

Formarea bilirubin-diglucuronidului poate avea loc �i �n regiunea

canalicular� biliar� a membranei hepatocitare printr-o UDP-glucuroniltransferaz�
similar�.

O mic� parte din bilirubin� r�m�ne sub form� de monoglucuronid. Prin

conjugare bilirubina devine hidrosolubil�, fapt ce favorizeaz� eliminarea ei prin
bil� �i men�inerea ei �n solu�ie pe c�ile biliare intra-�i extrahepatice.

Secre�ia bilei �n canaliculele biliare este un proces biologic activ,

energodependent �i saturabil. Preluarea bilirubinei conjugate se realizeaz� tot
prin participarea unei proteine acceptoare specifice. Eliminarea bilirubinei �n
bil�, mai ales curgerea ei prin c�ile biliare, depinde �i de fluxul apos al bilei.

Un adult s�n�tos elimin� zilnic prin bil� 200 � 300 mg bilirubin� (1,0-1,2mg/dL
ser). �n por�iunea final� a ileonului �i mai ales �n colon are loc un proces
de hidroliz� a bilirubinei conjugate sub ac�iunea unei b -glicuronidaze
bacteriene �i �n acela�i timp are loc o reducere a bilirubinei rezult�nd o serie de

compu�i tetrapirolici incolori � urobilinogeni (stercobilinogeni). Urobilinogenul

este forma de eliminare care �n contact cu aerul este oxidat� la urobilin�
(stercobilin�), colorat�.
154

La nivelul colonului, o mic� cantitate de urobilinogen se reabsoarbe, este

trecut �n circula�ie, ajunge la ficat �i excretat� �n bil�, proces dependent de
energie (circuit enterohepatic). O mic� parte (0-4 mg/24h) scap� �n vena
suprahepatic� �i apare �n urin�, unde prin oxidare trece �n urobilin�. Cantit�ile
acestea de urobilinogen nu pot fi decelate cu reactiv Erlich.

�n cazul form�rii de bilirubin� �n exces (icter hemolitic) �i a elimin�rii

crescute de pigmen�i biliari �n intestin se formeaz� cantit�i mari de urobilinogen
care pot dep�i capacitatea de captare �i excre�ie a hepatocitelor �i �n consecin��,

apar �n urin� cantit�i detectabile. Urobilinogenuria apare �i �n caz de afec�iuni

hepatocelulare, c�nd mecanismul activ de captare �i transport a urobilinogenului
de c�tre hepatocite este perturbat. Cre�teri ale elimin�rilor urinare de
urobilinogen au loc �i �n cazuri de proliferare microbian� intestinal�, �n unele
cazuri de constipa�ie, c�nd prin stagnarea con�inutului intestinal, cre�te
posibilitatea de absorb�ie a urobilinogenului din colon.

Cantitatea maxim� de urobilinogen urinar se depisteaz� �ntre orele 14-16

probabil datorit� faptului c� dup� masa de pr�nz se ajunge la concentra�ia cea
mai mare de bil� �n intestin.

Eliminarea urinar� de urobilinogen se face prin filtrare glomerular� �i

secre�ie tubular�. Se poate spune deci c� urobilinogenuria depinde de cantitatea
absorbit� �n intestin, de func�ia hepatic� �i de func�ia renal�.

.
Bilirubina direct� �i indirect�

M�surarea bilirubinei directe �i indirecte serve�te pentru stabilirea naturii

icterului.

-Icter prehepatic � (icter hemolitic) -�n unele boli sau �n intoxica�ii se

produce degradarea unor cantit�i mai mari de eritrocite �i deci

eliberarea unei cantit�i mai mari de hemoglobin�. Bilirubina indirect�

care se formeaz� �n exces, transportat� la ficat dep�e�te capacitatea

de conjugare a celulei hepatice. Rezultatul este cre�terea concentra�iei

155

de bilirubin� �n plasm�, �nso�it� de cre�terea produc�iei de

urobilinogen, ce apare �n cantit�i mari �n urin�. Astfel de situa�ii se
�nt�lnesc �i la nou-n�scu�ii cu incompatibilitate de Rh. De obicei
ace�ti copii sunt prematuri �i pe l�ng� problemele hemolitice de cele
mai multe ori prezint� �i deficit de enzime necesare pentru
glucuronoconjugare. Cre�terea bilirubinei poate dep�i de 16-20 ori
valoarea normal� �i este �n principal indirect�.

-Icter hepatic. �n bolile difuze ale ficatului, cum ar fi hepatitele �i

cirozele, celulele hepatice pierd capacitatea de captare a bilirubinei
din s�nge �i capacitatea de conjugare �i de aceea nivelele bilirubinei
sunt de obicei crescute, cu cre�terea frac�iunii indirecte, dar uneori
poate cre�te �i bilirubina direct� deoarece lezarea celulei hepatice
permite totu�i trecerea glucuronidului �n circula�ie. Urobilinogenul
este crescut.

-Icter posthepatic (icter prin obstruc�ie) � Blocarea c�ilor biliare

�mpiedic� bilirubina de a p�r�si celula hepatic�. Consecin�a primar�
este diminuarea form�rii urobilinogenului �i astfel absen�a lui �n urin�.
Fecalele sunt decolorate din cauza lipsei stercobilinei. Formarea
continu� a bilirubinei duce la cre�terea bilirubinei totale �n ser (la
�nceput, bilirubina direct�, care apare �i �n urin�), duc�nd la apari�iaunui
pigment brun �n urin�. �n s�nge se va g�si at�t bilirubin� direct�
c�t �i indirect�.
Bilirubina care apare �n urin� este �n cea mai mare parte direct�, probabil

din cauza faptului c� �n urin� se excret� numai bilirubin� conjugat�, mai

solubil�. De subliniat c� bilirubina �n urin� apare atunci c�nd exist� o cre�tere a

bilirubinei directe �n ser.

Dozarea bilirubinei totale este considerat� util� �i �n detectarea unui icter

latent, c�nd valorile sunt cuprinse �ntre 1,5-2 mg/dL ser.

Hiperbilirubinemia poate fi �nt�lnit� �i �n alte st�ri de boal� care implic�

hemoliza, cum ar fi bolile infec�ioase, anemia pernicioas�, sau hemoragiile.

Evolu�ia unui icter manifest poate fi urm�rit� prin doz�ri repetate ale

bilirubinei �n ser:
-cre�terea concentra�iei bilirubinei �n ser este semn nefavorabil,
-sc�derea progresiv� a bilirubinei serice indic� o ameliorare a bolii
hepatice sau a obstruc�iei c�ilor biliare.
156

Abrevieri folosite in text

A = Adenin�
.-AA = . Amino acid
ACAT = Acil-CoA: Colesterol-acil-transferaza
ACP = Proteina transportoare de acil (Acyl carrier protein)
ACTH = Corticotropin�
ADN = Acizi deoxiribonulcleic
ADH = Alcool dehidrogenaz�
ADP = Acid adenozin difosforic
AGL = Acizi gra�i liberi
Ala = Alanin�
ALT (GPT) = Alanin transaminaz�
AMP = Acid adenozin monofosforic
157

AMPC = Adenozin monofosfatul ciclic (3�5�-AMP)

APRT = Adenozin-fosforibozil transferaz�
Arg = Arginin�
ARN = Acizi ribonulcleic
ARNm = ARN mesager
ARNr = ARN ribozomal
ARNt = ARN de transfer
AST (GOT ) = Aspartat transaminaz�
Asn = Asparagin�
Asp = Acid aspartic
ATP = Acid adenozin trifosforic

BAIB = Acid b aminoizobutiric

C = Citozin�
CBP = Proteina care leag� calciul (Calcium binding protein )
CDP = Citidin difosfat
Cit. = Citocrom
CoA (CoASH) = Coenzima A
CoQ = Coenzima Q (ubichinon�)
CPK (CK) = Creatin fosfo kinaz�
CTP = Citidin trifosfat
Cys = Cistein�

1,25-(OH)2-D3 = Calcitriol (1,25 dihidroxi D3)

DIT = Diiodotirozin�
DOPA = Dihidroxifenilalanin�
1,3 �DPG = 1,3 Difosfoglicerat
DHAP = Dihidroxiaceton fosfat

F1,6 DP = Fructoz� 1,6 difosfat

F1,6 DP-aza = Fructoz� 1,6 difosfataz�
F6P = Fructoz�-6-fosfat
F6P-aza = Fructoza-6-fosfataz�
FAD = Flavin adenin dinucleotidul
FADH2 = Flavin adenin dinucleotidul forma redus�
FFK = Fosfo-fructo kinaz�
FH4 = Acid tetrahidrofolic
FMN = Flavin adenin mononucleotid

G = Guanin�
GA3P = Gliceraldehid-3 fosfat
GA3-PDH = Gliceraldehid-3 fosfat dihidrogenaz�
G6P = Glocoza-6-fosfat
G6P �aza = Glocoz-6-fosfataz�
GDP = Guanozin difosfat
158

Glu-DH = Glutamat dehidrogenaz�

Gln = Glutamin�
Glu = Acid glutamic
Gla = Acid g -carboxi glutamic
Gly = glicin�
GK = glucokinaz�
GOT (AST) = Glutamic oxalacetic transaminaz�
GPT (ALT) = Glutamic piruvic transaminaz�
GSH = Glutation (forma redus�)
GSSG = Glutation (forma oxidat�)
GSH -Px= Glutation peroxidaz�
GTP = Guanozin trifosfat

Hb = Hemoglobin�
HDL = Lipoproteine cu densitate mare
HGPRT = Hipoxantin-fosforibozil-transferaz�
HK = Hexokinaz�
HMG-CoA = Hidroxi-metil-glutaril-CoA
Hyl = Hidroxilizin�
Hyp = Hidroxiprolin�
Hys = Histidin�

ICDH = Izocitrat dehidrogenaz�

Ile = Izoleucin�
IgA = Imunoglobulina A
IgD = Imunoglobulina D
IgE = Imunoglobulina E
IgG = Imunoglobulina G
IgM = Imunoglobulina M

.-KA = . Ceto acid

.-KG = Acid . ceto glutaric
.-KGDH = . Cetoglutarat dehidrogenaz�

LCAT = Lecitin:Colesterol- acil-transferaza

Leu = Leucin�
LDL = lipoproteine cu densitate scazut�
LDH = Lactat dehidrogenaz�
Lys = Lizin�

MAO = Monoamin-oxidaz�
MDH = Malat dehidrogenaz�
Met = Metionin�
MIT = Monoiod tirozin�
N5-CH3-FH4 = N5-CH3-tetrahidrofolat
159

N5-formil-FH4 = N5-formil-FH4-tetrahidrofolat

N10-CH3-FH4 = N10-CH3-FH4 -tetrahidrofolat

N10-metenil-FH4 = N10-metenil-FH4 tetrahidrofolat
NAD (NAD+) = Nicotin adenin dinucleotid(forma oxidat�)
NADH (NADH + H+) = Nicotin adenin dinucleotid (forma redus�)
NADP (NADP+) = Nicotin adenin dinucleotid fosfat (forma oxidat�)
NADPH (NADPH + H+) = Nicotin adenin dinucleotid fosfat (forma redus�)

Pa = Fosfat anorganic
PDH = Piruvat dehidrogenaz�
PEP = Fosfoenol piruvat
PEP-carboxikinaza = Fosfoenol piruvat-carboxikinaza
3-PG = Acid 3-fosfogliceric

PGK = Fosfoglicerat kinaz�

PGM = Fosfogliceratmutaz�
Phe = Fenilalanin�
PHI = Fosfohexo-izomeraz�
PK = Piruvat-kinaz�
PKU = Fenilcetonurie
Pro = Prolin�
PRPP= Fosforibozil-pirofosfat
PTH = Parathormon

OCT = Ornitin �carbamoil-transferaz�

QPRT = Chinoleat-fosforibozil-transferaz�

RBP = Proteina de legare a retinolului(Retinol binding protein)

R-1-P = Riboz�-1-fosfat

SAM = Sulf-adenozil-metionin�
SAH = Sulf-adenozil-homocistein�
Ser = Serin�
SHMP = �untul hexoz-monofosfatilor
SNC = Sistem nervos central
Succ.DH = Succinil dehidrogenaz�

T = Timin�
Thr = Treonin�
Trp = Triptofan
TPP = Tiamin pirofosfat
Tyr = Tirozin�

U = Uracil
160

UDP = Uridin difosfat

UDP-G = Uridin difosfat-glucoza
UTP = Uridin trifosfat

U.V. = Radia�ii ultraviolete

Val = Valin�
VLDL = lipoproteine cu densitate foarte scazut�

XO = Xantin oxidaz�