Figura 1

BIOCHIMIE-CURS 1-2010
1. Aminoacizi
Aminoacizii au o importanta deosebita pentru organismul uman. Acestia sunt
elemente structurale de baza care intra in componenta proteinelor, compusi cu
importanta
biologica remarcabila. Aminoacizii au fost obtinuti din proteine prin hidroliza
acida (6M
HCl) a legaturilor peptidice. Primul aminoacid descoperit a fost asparagina (in
radacina si
tulpina sparanghelului; 1806). Ultimul aminoacid, treonina, a fost descoperit in
1938. La
inceput aminoacizii au fost denumiti in functie de sursa de provenienta (asparagina
din
Asparagus, glutamatul din gluten si tirozina din branza-�tyros�-branza) sau dupa
alte
proprietati (Glicina-�Glykos�-dulce).
Aminoacizii se afla in forma libera sau combinata in sange. De asemenea,
aminoacizii sunt precursori ai hormonilor, purinelor, pirimidinelor, porfirinelor,
vitaminelor sau aminelor cu rol fiziologic.
1.1. Structura aminoacizilor
Structura tridimensionala a aminoacizilor este ilustrata in figura 1. Proprietatile

aminoacizilor sunt dictate de gruparile care sunt grefate pe atomul de carbon din
pozitia
.. La acest atom de carbon disting urmatoarele grupari:
a) gruparea amino-grupare protonata (-NH3
+) in conditii de pH fiziologice ;
b) gruparea carboxil-grupare deprotonata (-COO-) in conditii de pH fiziologice;
c) catena laterala-confera proprietati specifice aminoacizilor, fiind responsabila
si de
asimetria atomului de carbon din pozitia ..
Din cei 21 de aminoacizi existenti in proteine 20 (exceptie face
aminoacidul glicina) se afla in conformarie L (Figura 1).
Pana in prezent se cunosc peste 200 de aminoacizi. Unii sintre acestia
apar numai in plante sau in anumite microorganisme. In natura
aminoacizii exista si in conformatia D. De exemplu, D-alanina si
acidul D-glutamic intra in componenta peptidelor din peretele
bacterian.
1.2. Clasificarea aminoacizilor
Aminoacizii pot fi clasificati dupa urmatoarele criterii:
- prorietati chimice;
- utilitatea lor in biosinteza proteinelor;
- necesitatea biosintezei lor pentru organism;
- implicarea lor ca substrat al gluconeogenezei.
1.2.1. Catena latera determina diferentele dintre proprietatile chimice ale
aminoacizilor
In functie de natura catenei laterale se disting:
a) catene laterale alifatice sau aromatice nepolare:
- aminoacizi alifatici: glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, metionina;
Glicina este aminoacidul cu structura cea mai simpla, avand in catena laterala un
atom de
hidrogen. Alanina, valina, leucina si izoleucina au catene laterale hidrocarbonate
(de la
gruparea metil in alanina la gruparile butiril izomere din izoleucina si leucina).
-aromatici: fenilalanina, tirozina si triptofanul;

Resturi aromatice (fenilalanina, tirozina si triptofanul) pot fi detectate prin

spectroscopie in domeniul UV (250-300 nm). Aceasta proprietate este folosita in
special
pentru estimarea concentratiei proteinelor care contin aceste resturi sau pentru
studiul
impachetarii acestor macromolecule.

Fluorescenta proteinelor (polimeri care au drept unitati structurale aminoacizii)

este in general obtinuta prin excitarea acestor molecule la lungimi de unda mai
mari de
280 nm (dat fiind faptul ca fluorescenta fenil alaninei este mai mica si maximul de

absorbtie al acestui aminoacid este in jurul valorii de 260 nm se prefera excitarea

la valori
mai mari ale absorbantei). Proteinele absorb la 280 nm datorita triptofanului si
tirozinei.
In schimb, la lungime de unda mai mari de 295 nm, absorbtia este atribuita in
special
triptofanului. Astfel, triptofanul trebuie excitat la 295-305 nm pentru a emite.
Maximele
de emisie ale tirozinei si triptofanului (aminoacizi individuali) in solutie apoasa
sunt 303
respectiv 348 nm.sau de fluorescenta (triptofanul desi putin abundent in proteine
are
proprietati fluorescente datorita nucleului indolic si tirozina).

-heterociclici: prolina (singurul

aminoacid care are o
grupare amino secundara)
b) catene laterale neincarcate (serina, treonina, asparagina, glutamina, cisteina,
selenocisteina). Gruparile -OH (serina, treonina � aminoacizi alifatici, tirozina �

aminoacid aromatic) pot fi implicate in legaturi de hidrogen.

Pe catena laterala mai pot fi prezente si alte grupari: -SH (cisteina),-SeH
(seleno-cisteina)
tioeteri (metionina), sau amidica (glutamina, asparagina).

Selenocisteina este
deasemenea un aminoacid
codat de tripletul UGA (care
este si tripletul de oprire in
sinteza proteica). Acest
aminoacid este mult mai
reactiv decat cisteina.
Inlocuirea atomului de S cu Se
in unele enzime (catalizatori

biochimici) determina o crestere semnificativa (cu peste 100 de ori) a vitezei de

reactie.

c) catene laterale incarcate:

-pozitiv (lisina, arginina, histidinaimidazolul
are un pKa de aprox. 7 in consecinta
este deprotonat la valori ale pHului mai mari
decat 7);

-negativ (gruparile carboxil aflate pe

catena laterala a resturilor aspartat si glutamat
ionizeaza la valori ale pKa-ului de 3,9 si 4,3 si
sunt foarte polare in conditii fiziologice).

Aceste grupari sunt implicate in interactii electrostatice (punti de hidrogen,

etc.)
Aminoacizii cu catene laterale alifatice sau aromatice nepolare cu exceptia
glicinei sunt
hidrofobi, iar cei care poseda catene laterale incarcate sunt hidrofili.
Aminoacizii polari
care au catene laterale neincarcate au incarcari intermediare (atat hidrofobi cat
si
hidrofili).
Esentiali Neesentiali
Arginina
Histidina
Izoleucina
Leucina
Lisina
Metionina
Fenil-alanina
Treonina
Triptofan
Valina
Alanina
Asparagina
Aspartat
Cisteina
Glutamat
Glutamina
Glicina
Prolina
Serina
Tirosina
1.2.2. In functie de aminoacizii care intra in compozitia proteinelor se disting:
a) aminoacizi proteinogeni-aminoacizii care intra in compozitia proteinelor;
b) aminoacizi neproteinogeniaminoacizii
care nu intra in
compozitia proteinelor:
-ornitina si citrulina apar in decursul
ciclului ureei;
-homocisteina;
-5-hidroxi-triptofan � un precursor al
serotoninei si un intermediar in
metabolismul triptofanului;
-homoserina este un intermediar al
catabolismului metioninei;
-taurina intra in componenta acizilor
biliari;
-.-Alanina este parte a coenzimei A.
1.2.3. Aminoacizii esentiali nu pot fi sintetizati de organismul uman
Aminoacizii care nu pot fi sintetizati de organismul uman, si ca atare pot fi
suplimentati prin aport alimentar, poarta denumirea de aminoacizi esentiali. Pentru

organismul sunt esentiali: valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, triptofan,

lisina,
metionina si treonina
(Tabelul 1). Ceilalti aminoacizi, pot fi sintetizati de
organismul uman plecand de la acizii esentiali sau prin
scindarea proteinelor, si sunt denumiti neesentiali.
Aminoacizii esentiali se gasesc in proteinele vegetale si
animale. Compozitia in aminoacizi difera de la o
proteina la alta. Proteinele din lapte contin diverse
proportii de aminoacizi in asa fel incat asigura o nutritie
adecvata. In contrast proteinele din fasole au un continut
ridicat de lisina, dar nu contin amino acizi cu sulf
(metionina, cisteina si cistina). Din acest motiv este
recomandata o dieta echilibrata de proteine (atat de
origine vegetala cat si animala) pentru a oferi raportul optim aminoacizi esentiali
/
neesentiali organismului uman. Clasificarea in aminoacizi esentiali si neesentiali
este
relativa deoarece toti cei 20/21 aminoacizi sunt necesari pentru o buna functionare
a
proceselor biochimice din organism.
1.2.4. Din scheletul atomilor de carbon al unor aminoacizi poate fi sintetizata
glucoza
Scheletul hidrocarbonat al unor aminoacizi poate fi utilizat la sinteza glucozei.
Acesti aminoacizi (cu exceptia leucinei si lisinei) se numesc aminoacizi glucogeni,
iar
restul aminoacizi cetogeni deoarece sunt transformati in corpii cetonici.
Tabel 1
1.3. Propritatile acido-bazice ale aminoacizilor
1.3.1. Aminoacizii sunt amfoliti
Aminoacizii pot ceda sau accepta protoni si ca atare pot sa se comporte asemeni
acizilor si bazelor (amfolit).
Gruparea amino poate fi protonata:

Valoarea constantei de aciditate, pKa, a acestei reactii este de 9-10,5 (in functie
de catena
laterala a aminoacidului). In conditii fiziologice de pH gruparea amino este
protonata.
Gruparea carboxil din aminoacizi
poate fi deprotonata:
Valoarea constantei de aciditate, pKa, pentru reactia de deprotonare a gruparii
carboxil
este de 1,7-2,4. Acest fapt dicteaza o incarcare negativa la valori fiziologice ale
pHului.

Proprietatile acido-bazice ale gruparilor din catena laterala

De asemenea, grupele disociabile din catena laterala a aminoacizilor au valori ale

pKului
specifice si pot contribui la proprietatea de amfolit a acestora. O importanta
deosebita o
are nucleul imidazolic din catena laterala a histidinei (cu un pK = 6). Din acest
motiv
unele resturi de histidina din enzime iau parte la diverse reactii.
Cisteina ionizeaza la pH bazic (pKa = 8,3) sau poate fi oxidata la cistina, acest
fapt
confera resturilor de cisteina un rol deosebit in impachetarea tridimensionala a
proteinelor.

De asemenea, tirozina, un aminoacid aromatic, poseda o gruparea fenolica ce

ionizeaza la
valori mari ale pHului (pKa =10,1).
1.3.2. Punctul izoelectric
Daca la valori mici ale
pHului (pH.1) toate grupele
disociabile sunt protonate si
aminoacizii sunt incarcati pozitiv la
valori mari ale pHului (pH.11) toate
grupele functionale sunt deprotonate
si grupele carboxil incarcate negativ.
Exista insa si situatii in care la
anumite valori ale pHului o parte din
gruparea carboxil este deprotonata (reactie de echilibru), pe cand gruparea amino
este
protonata. Valoarea pHului la care incarcarea neta a aminoacidului este 0 poarta
numele
de punct izoelectric.
In cazul aminoacizilor dicarboxilici punctul izoelectric are valori mai mici
comparativ cu
cei monocarboxilici (pIaspartic = 2,97). In schimb, acizii diaminocarboxilici
poseda puncte
izoelectrice mai ridicate (pIlisina = 9,74) comparativ cu cei amino carboxilici.
este intalnit in proteinele care interactioneaza cu acizii nucleici.
1.4. Derivati ai aminoacizilor
1.4.1. Modificarea
catenei laterale a proteinelor.
Codul genetic
�universal� care este aproape
identic in toate organismele se
refera doar la cei 20 de
aminoacizi standard. Exista insa
si alti aminoacizi care intra in
componenta unor proteine. In
cele mai multe cazuri acesti
aminoacizi apar datorita
modificarilor pe care le sufera un
aminoacid standard dupa ce
lantul polipeptidic a fost
sintetizat � modificari posttraslationale.
Cele mai comune
modificari constau intr-o simpla
modificare a catenei laterale:
hidroxilarea, metilarea, acetilarea carboxilarea sau fosforilarea.
4-hidroxiprolina este intalnita in proteinele din peretele celular al plantelor sau
in
colagen, o proteina din tesutul conjuctiv (alaturi de 5-hidroxilizina).
.-carboxiglutamatul,
este un aminoacid gasit in protrombina (proteina implicata in coagularea
sangelui) sau in alte proteine care leaga ionii de Ca2+.
Metil-lisina si 3-metil-histidina, sunt aminoacid care se afla in catena proteinei
miozina,
din muschiul cardiac.
.-hidroxi-lisina are doua functii importante in colagen: serveste la atasare de
zaharuri
(galactoza sau glucozil-galactoza) sau joaca un rol important in stabilizarea intra
sau
intermoleculara (resturile de lisina sau .-hidroxi-lisina sunt dezaminate oxidativ
in
pozitia . unde formeaza grupari aldehidice, grupari care pot fi reticulate cu
resturile de
lisina intacte).
De asemenea, pot fi atasate grupari voluminoase (lipide, carbohidrati) pe catena
laterala
a aminoacizilor din componenta proteinelor. Gruparile N- sau C- terminale din
lanturile
polipeptidice pot fi modificate chimic. Aceste modificari sunt importante pentru
functia
proteinelor.
1.4.2. Aminoacizi si derivati biologic activi
Cei 20 de aminoacizi standard sufera adesea transformari chimice. Aceste
transformari au drept rezultat obtinerea altor aminoacizi sau a unor compusi
inruditi si
sunt parte integranta a transformarilor care au loc in sinteza celulara sau in
procesele de
degradare. De asemenea, aminocizii pot fi utilizati la: transportul azotului sub
forma
grupelor amino, sursa de energie (in urma oxidarii) sau la comunicarea dintre
celule.
Alte roluri ale aminoacizilor si derivatilor acestora:
- glicina, acidul .-amino-butiric (AGAB, un produs rezultat prin decarboxilarea
acidului glutamic), dopamina (un derivat de tirosina) sunt compusi eliberati de
celula
nervoasa cu scopul de a modifica comportamentul celulelor vecine
(neurotransmitatori)
- histamina (produsul de decarboxilare al histidinei) este un potential mediator
local
pentru reactiile alergice.
- tiroxina (un alt derivat
la tirozinei) este un
hormon tiroidian
(contine iod) care
reduce presiunea
sangvina, pulsul,
temperature sau
greutatea
vertebratelor.
Compusi derivati de la aminoacizi
cu proprietati biologice