PSTA 2020

1.Avantajele si dezavantajele compresorului axial

Avantajele compresorului axial

Printre avantajele compresorului axial se enumeră următoarele:

- Transportă debite de aer cu mult mai mari decât compresorul centrifugal, ele putând fi de ordinul
sutelor de kg/s.
- Asigură grade de comprimare statică a aerului, care pot atinge valori de până la 30, fără intervenţia
vreunui sistem de răcire.
- Randamentul compresorului axial este cu mult mai mare decât cel al compresorului centrifugal.
Astfel, o treaptă de compresor axial subsonic poate realiza un raport de comprimare în gama
1.1÷1.4, cu un randament de 0.9÷0.92, comparativ cu o treaptă de compresor centrifugal al cărei
randament este 0.7÷0.8.
- Secţiunea frontală a compresorului axial este mai mică decât cea a compresorului centrifugal. Acest
fapt, impune folosirea compresorului axial în construcţia sistemelor de propulsie care echipează
avioane de mare viteză.

Dezavantajele compresorului axial

Ca dezavantaje se menţionează următoarele:

- Este foarte sensibil la variaţiile regimului de funcţionare al motorului dar şi al regimului de zbor al
aeronavei. Această sensibilitate este strâns legată de realizarea portanţei pe profilele aerodinamice.
- Dimensiunile de gabarit sunt mult mai mari decât cele ale compresorului centrifugal. Astfel,
lungimea compresorului provoacă o alungire a sistemului de propulsie, cu (20-25)%.
- Greutatea sa este mai mare decât cea a compresorului centrifugal, (2-4) ori.
- Tehnologia de execuţie este mult mai complexă. e.
- Preţurile de cost şi de exploatare sunt mai ridicate.

2.Clasificarea compresoarelor axiale

1.Din punctul de vedere al regimului de curgere al aerului, în raport cu un sistem de referinţă mobil, deci
cu un sistem legat de rotor, există:

– compresoare subsonice;
– compresoare transonice;
– compresoare supersonice.

În cazul compresoarelor supersonice, comprimarea aerului se face în două moduri. Astfel, pe lângă
comprimarea dinamică, realizată în canalul dintre palete, care este continuă, are loc şi o comprimare prin
sistemul de unde de şoc, conoidale care este o comprimare discontinuă. Rezultă că, gradele de comprimare
în treptele supersonice vor fi mult mai mari decât gradele de comprimare în treptele subsonice. Ca urmare,
lungimea compresorului axial supersonic este mult mai mică, decât cea a compresorului subsonic, de circa
(2-3) ori.
 2. Din punctul de vedere al modificării geometriei reţelelor componente ale compresorului, se
întâlnesc:

– compresoare cu reţele nereglabile, fixe;

– compresoare cu reţele reglabile. Geometria variabilă presupune fie reţele fixe reglabile, fie reţele
mobile reglabile.

3.Compresorul axial subsonic

Schema de principiu a unui compresor axial este prezentată în figura nr. 3.1.

În figură se definesc:

A. Rotorul compresorului (partea mobilă).

B. Statorul (partea fixă).
1. Reţele de palete mobile alternante.
2. Tamburul sau discuri de care se fixează paletele mobile.
3. Arborele compresorului.
4. Aparatul director.
5. Reţele de palete fixe alternante.
6. Carcasa.

A. Rolul părţii mobile este de a prelua energia mecanică de la arbore şi de a o transfera paletelor mobile,
unde are loc transformarea energiei mecanice în lucru mecanic. Acest proces are ca rezultat apariţia unor
forţe aerodinamice sub efectul că rora aerul se va deplasa. Reţelele mobile transformă lucrul mecanic, pe de
o parte, în energie potenţială şi, pe de altă parte, în energie cinetică. Respectiv, în mişcare relativă lucrul
mecanic se transformă în energie potenţială, iar în mişcare absolută lucrul mecanic se transformă în energie
mecanică.
 B. Statorul are în componenţă două elemente fundamentale:
– carcasa;
– reţelele fixe de palete.

Rolul reţelelor fixe de palete este de a transforma energia cinetică a aerului, care părăseşte rotorul, în
mişcare absolută, în energie potenţială. Deci, statorul continuă procesul de comprimare a aerului început în
rotor.

Din punctul de vedere fizic rotorul accelerează aerul, în mişcare absolută, generând o forţă de reacţiune.
Deoarece fluidul se comprimă, apar forţe axiale de presiune atât pe reţelele fixe de palete cât şi pe cele
mobile care, însumate, vor da o forţă de tracţiune direcţionată în sensul deplasării motorului. Astfel, forţa de
tracţiune va avea două forme:

Forţa de tracţiune, de pe rotor, se transmite la celulă prin tambur sau discuri, arbore şi lagărele rotorului
compresorului şi apoi, structurii de rezistenţă a motorului. Forţa de presiune se transmite celulei prin carcasa
compresorului, şi tot prin lagăre, apoi, structurii de rezistenţă a motorului.

Ansamblul format dintr-o reţea fixă şi una mobilă reprezintă treapta compresorului axial. Elementele
componente ale primei trepte de compresor sunt reprezentate în figura nr. 3.2.
Aparatul director, (AD), caracteristic treptelor subsonice are sarcina de a imprima aerului o componentă
tangenţială, în scopul modificării lucrului mecanic transmis de rotor aerului. În funcţie de regimul de zbor,
pentru a păstra incidenţa vitezei relative în rotor, în limitele normale, este necesar să se modifice poziţia
aparatului director.

4.Bazele fizice ale comprimarii aerului

Există două modele care pot exprima fizic procesul de comprimare al aerului în treapta compresorului axial:

a. Modelul cinematic.

b. Modelul aerodinamic.

Modelul cinematic Dacă se face o secţiune cilindrică, având axa paralelă cu axa de simetrie a treptei, prin
treapta întâi, şi se desfăşoară în plan, rezultă imaginea din figura nr. 3.3.

Indicii reprezintă direcţiile axială, a, şi tangenţială, u.

Aparatul director are sarcina de a imprima o deviaţie fluxului de aer în scopul realizării unei componente
tangenţiale a vitezei. La ieşire, componenta C1u este orientată în sensul de rotaţie al părţii mobile, în scopul
modificării lucrului mecanic transmis de rotor fluidului. Datorită componentei C1u fluxul de aer este deviat
de la direcţia axială. Prin urmare, canalul dintre două palete de aparat director asigură o deviaţie a aerului.
Deoarece, canalul de lucru dintre două palete este convergent şi întrucât regimul de curgere este subsonic
aerul se accelerează. Ca atare, un prim rol al aparatului director este de a accelera aerul, în mişcare absolută.
Al doilea rol al s ă u este de a devia fluxul de aer, prin intermediul forţelor aerodinamice care apar pe palete.
Fluidul de lucru, aerul, este deviat cu un

Intrucât, rotorul are sarcina fundamentală de a comprima fluidul de lucru, în condiţiile unui regim de curgere
subsonic, canalul dintre două palete trebuie să fie divergent. Această divergenţă se obţine, efectiv, deviind
aerul în sensul apropierii direcţiei lui de direcţia axială. Deci, în mişcarea relative rotorul frânează fluidul,
asigurând totodată şi comprimarea lui. În acelaşi
Deoarece statorul trebuie să continue procesul de comprimare a aerului, început în rotor, atunci acesta este
obligat să-l frâneze în mişcare absolută. Deci, în regim de curgere subsonic canalul de lucru va fi divergent.
Această divergenţă se obţine, fizic, curbând paletele astfel ca fluidul de lucru să se apropie de direcţia axială.
În stator, fluidul de lucru

Modelul aerodinamic

În figura nr. 3.4 este prezentată schema de forţe a modelului aerodinamic de comprimare.
5.Legi de profilare ale paletelor de compresor

Pe lângă legile prezentate, până acum, se gă sesc şi alte legi de profilare, denumite speciale, care se folosesc,
în mod concret, în funcţie de destinaţia compresorului.

Astfel, se pot defini următoarele legi:

6.Performantele treptei compresorului axial
Sau
O asemenea treaptă se numeşte treaptă activă, deoarece comprimarea statică a aerului are loc numai în
reţeaua fixă. Întrucât divergenţa canalul dintre paletele fixe nu poate depăşi o anumită valoare, care
corespunde desprinderii aerului de pereţi, rezultă o comprimare statică a fluidului, redusă. Deci, o treaptă
activă, se caracterizează printr-un grad mic de comprimare a aerului.

b. Treapta în care reţeaua fixă este aceea care deviază fluxul de aer fără însă a-l frâna, adică

O asemenea treaptă se numeşte treaptă total reactivă, deoarece întregul proces de comprimare a fluidului
are loc în reţeaua mobilă. Şi, în acest caz, gradul de divergenţă al canalului este limitat şi, prin urmare,
comprimarea statică va fi, şi ea, redusă. Rezultă că treapta reactivă, ca şi cea activă, va avea un grad de
comprimare mic.

c. Treapta normală, în care comprimarea aerului are loc în cele două reţele. Dacă se reprezintă grafic variaţia
gradului de comprimare al treptei

Se observă că există o anumită valoare a gradului de reacţiune, situată între 0 şi 1, pentru care gradul de
comprimare a fluidului, în treaptă, este maxim. Teoretic, se poate afirma că , la o valoare a gradului de
reacţiune
7. Profilarea radială a reţelelor treptei compresorului axial

Pentru a stabili ecuaţiile de bază ale profilării radiale se face referire la cele prezentate în partea I-a a lucrării.
Ecuaţiile fundamentale ale mecanicii fluidelor au la bază trei tipuri de ecuaţii şi relaţii generale:

1. Primul tip este reprezentat de ecuaţiile de conservare care, de fapt, sunt exprimări ale principiilor
fizicii de conservare ale masei, impulsului şi energiei. Astfel, principiul de conservare pentru:
– masă, a condus la ecuaţia de continuitate;
– impuls, a generat ecuaţia de mişcare;
– energie, a dat ecuaţia energiei.
2. Al doilea tip de ecuaţii se referă la proprietăţile fizice termodinamice ale fluidului:
– ecuaţia de stare;
– principiile termodinamice (I, II) care au generat ecuaţia entropiei;
– ecuaţiile transferului de masă şi energie.
3. Al treilea tip sunt relaţiile constitutive care fac legătura dintre tensiunile din fluid şi vitezele de
deformaţie.

Ecuaţia de continuitate (A)

Ecuaţia de continuitate, în formă diferenţială şi conservativă, care se aplică într-un punct fix din spaţiu, are
expresia

Pentru a exprima ecuaţia, în forma integrală, se apelează la cele trei tipuri de volum de control:

Astfel, forma diferenţială, neconservativă a ecuaţiei de continuitate este:

în care Jacobianul J reprezintă deformaţia unui volum de fluid.
Ecuaţia (3.113) exprimă modul cum paleta preia energia mecanică şi o transferă aerului pe direcţia axială.
Din ecuaţia (3.112) rezultă, relaţia utilizată anterior (3.109)
În funcţie de m ă rimile care se impun se disting, practic, două probleme fundamentale:

a) Problema indirectă, în care se impune distribuţia de viteze

8. Studiul pompajului treptei compresorului axial

Pompajul se poate explica pe baza a două modele: – modelul mecanic; – modelul aerodinamic.
Perioada ciclului de pompaj depinde de capacitatea reţelei de utilizare, adică de volumul instalaţiei de
utilizare. Cu cât volumul este mai mic, cu atât perioada ciclului de pompaj este mai mică. Ca urmare,
frecvenţa ciclului creşte şi procesul este mai puţin periculos. Se menţionează că pompajul se poate genera şi
prin variaţii mari de presiune sau de temperatură.

Se produce, astfel, desprinderea stratului limită pe extrados, creşte rezistenţa la înaintare, scade turaţia
reţelei mobile şi, evident, 1 W∗. În acest caz, curgerea se restabileşte în reţea şi, totodată, comprimarea,
deoarece triunghiul de viteze este asemenea cu cel iniţial. Scăderea turaţiei provoacă o scădere a debitului
cu apariţii ale desprinderii aerului pe intradosul profilului, deci apar pierderi importante de debit şi de
presiune. Căile de reducere şi eliminare ale pompajului pornesc de la ideea fundamentală de a păstra
incidenţa vitezei relative la valoarea ei de calcul, indiferent de modificarea triunghiului de viteze. Astfel, se
pot folosi reţele mobile reglabile. Se poate modifica direcţia vitezei C1, folosind un aparat director reglabil.

În fine, se poate împiedica viteza W′1 să treacă de W1, prin utilizarea unui compresor polirotor. Cea mai
întâlnită metodă este însă prelevarea unei mase de aer din compresor, figura nr. 3.55.
9.Turbina axiala

Din rotor fac parte:

c, reŃelele de palete mobile;

d, discurile la care se fixează paletele mobile.

Statorul turbinei realizează transformarea energiei potenŃiale a gazelor de ardere în energie cinetică.
Rotorul asigură transformarea energiei cinetice a fluidului în lucru mecanic. Un ansamblu format dintr-o
reŃea fixă (R.F.) şi o reŃea mobilă (R.M.) reprezintă treapta turbinei (TR.T), figura nr. 6.1 b.

10. Bazele fizice ale destinderii gazelor de ardere în treaptă

Se consideră, în continuare, o secŃiune cilindrică printr-o treaptă de turbină şi, apoi, se desfăşoară în plan,
figura nr. 6.2.

Gazele de ardere pătrund în reŃeaua fixă, pe direcŃie axială, cu o viteză subsonică de (150÷250)m/s.
Deoarece statorul are sarcina de a transforma energia potenŃială în energie cinetică, deci să accelereze
fluidul de lucru, este necesar ca între paletele sale să se formeze canale convergente întrucât regimul de
curgere este subsonic. Un asemenea canal se poate obŃine prin deviaŃia fluxului de gaze în sensul
îndepărtării lui de direcŃia axială. În secŃiunea minimă a canalului de lucru (A-B), regimul de curgere este
critic, ceea ce asigură o încărcare maximă a statorului, viteza fluidului fiind de (500÷800)m/s. Există condiŃii
ca, în avalul curgerii, regimul de curgere să devină supersonic.

Deoarece şi reŃeaua mobilă are sarcina de a accelera, în continuare, fluidul de lucru, canalul dintre două
palete vecine va trebui să fie convergent, dacă regimul de curgere este subsonic, sau divergent, dacă regimul
de curgere este supersonic. Turbina se consideră supersonică dacă W3' este supersonică. Ca atare,

–în mişcare relativă, rotorul turbinei realizează accelerarea fluxului de gaze,

11. Bazele fizice ale producerii lucrului mecanic
Este cunoscut că, dacă un curent de aer cu viteza V1 întâlneşte un perete după care el părăseşte domeniul
de curgere cu viteza V2, asupra peretelui, fluidul va acŃiona cu o forŃă, figura nr. 6.3.
Dacă unghiul de deviaŃie este de 180˚, atunci forŃa de acŃiune se dublează, faŃă de cazul unui perete
drept, iar lucrul mecanic va creşte, teoretic, cu 100%. Ca atare, o parte din lucrul mecanic produs de reŃeaua
mobilă este realizat de forŃa de acŃiune. Această componentă va fi cu atât mai mare cu cât deviaŃia este
mai puternică.

unde LmR reprezintă lucru mecanic al forŃei de reacŃie. ForŃa de reacŃie apare ca o reacŃie a fluidului la
modificarea (creşterea) vitezei, în special, a modulului acesteia
Se poate admite că procesul în turbină este gazodinamic în timp ce, la compresor, el este, exclusiv,
aerodinamic.

12.Performantele treptei de turbina

13. Studiul profilării radiale a turbinei axiale
Ca în cazul treptei compresorului axial, studiul presupune abordarea problemei în trei domenii respectiv
domeniul reŃelei fixe, domeniul care cuprinde spaŃiul dintre cele două reŃele şi domeniul care conŃine
reŃeaua mobilă. Indiferent de domeniul care se studiază, aceste curgeri au câteva elemente comune.

Astfel:

1. Se poate considera curgerea axial–simetrică în toate cele trei domenii;

2. Se poate admite curgerea staŃionară;

3. Dacă se concentrează pierderea de energie în stratul limită al curgerii, atunci curgerea de bază se poate
considera izentropică;

4. Dacă se presupune că evoluŃiile fluidului în toate domeniile au loc pe suprafeŃe de curent cilindrice
atunci componenta radială a vitezei este zero.
Ipoteza făcută anterior, care presupune componente axiale egale la aceeaşi rază, va trebui eliminată şi atunci
se recalculează treapta având în vedere că

O altă deosebire fundamentală între turbină şi compresor este faptul că reŃelele turbinei sunt răcite cu aer,
în condiŃiile în care se doreşte o temperatură T3* cât mai mare. Ca principiu, se răcesc elementele turbinei
cu aer, din ce în ce mai rece, de la exteriorul turbinei către interior. Paletele de stator se răcesc cu aer
prelevat din camera de ardere, respectiv din fluxul secundar superior al camerei de ardere. Paletele mobile
se răcesc cu aer prelevat tot din camera de ardere dar din stratul inferior al fluxului secundar. Discul de
turbină este răcit cu aer prelevat din secŃiunea de ieşire a compresorului, iar lagărele turbinei sunt răcite cu
aer prelevat din amontele compresorului. Se Ńine seama că:
14. ComparaŃie între legile de profilare
Dată fiind multitudinea de legi, se face, în continuare, o comparaŃie între ele prin prisma a trei elemente:

1. PerformanŃele realizate de treaptă;

2. Domeniul de utilizare;

3. SoluŃia constructivă.
Se observă următoarele:

–legea de profilare influenŃează în mod fundamental variaŃia gradului de reacŃiune al treptei pe rază;

–pentru o paletă cu alungire cunoscută, cea mai mare variaŃie o asigură ρ*Ca=ct.

Deci, această lege realizează cea mai puternică torsiune;

– Γ = ct şi α 3' =ct au variaŃii asemănătoare şi apropiate pe rază. Dacă se marchează domeniul paletelor
scurte, domeniu pentru care alungirea este cuprinsă între 1.05 şi 1.1, se constată că, în domeniul paletelor
scurte, diferenŃele între diferite legi de profilare sunt mici şi, ca urmare, se poate alege oricare lege de
profilare. Ca atare, alegerea efectivă a legii va avea la bază procesul tehnologic de obŃinere, care trebuie să
fie simplu şi ieftin. Deci, pentru palete scurte se alege legea de profilare aria constantă (Ap=ct.). Pentru
palete alungite, se preferă acea lege de profilare care asigură o variaŃie minimă a lui ρT pe raza.

–indiferent de legea de profilare există, întotdeauna, o valoare (U/C0)opt la care ηu devine maxim;

–pentru legile cunoscute, uzuale, (U/C0)opt se află în [0.5÷0.65] care, de fapt este gama normală de variaŃie
a raportului. Singura lege care face excepŃie este ρ ⋅Ca=ct ;

–în cazul turbinelor de aviaŃie, legea care asigură cel mai mare randament util este legea circulaŃie
constantă. Mai mult, această lege permite realizarea unui randament maxim pentru un domeniu de regimuri
situat în jurul valorii care reprezintă regimul optim;
–în cazul turbinelor descărcate se preferă legea ρ ⋅Ca=ct;

–cele mai slabe randamente se obŃin folosind legea arie constantă sau paleta cilindrică.

Astfel:

–pentru o paletă de alungire dată, cea mai mare variaŃie a unghiului α3' se obŃine pentru legea circulaŃie
constantă. Ca urmare, statoarele profilate cu această lege vor avea bordul de fugă foarte răsucit, pe rază;

–în privinŃa legii ρ ⋅Ca=ct , variaŃia este influenŃată şi de viteza de ieşire a gazelor de ardere în condiŃii
reale. Se constată că, pe măsură ce viteza creşte, se asigură o reducere a variaŃiei unghiului α3'.
Se constată că:

–răsucirea bordului de atac al rotorului este mai puternică decât răsucirea bordului de fugă al statorului;

–există anumite alungiri de palete care împart domeniul de utilizare astfel încât torsiunea să fie minimă.
Pentru palete scurte, cea mai mică torsiune pe rază se obŃine folosind legea debitului uniform. Pentru
paletele mediu alungite, comportarea cea mai bună o are legea α3'=ct , iar pentru palete lungi se recomandă
profile cu circulaŃie constantă;

–variaŃiile unghiului 3' ct. α = se pot corecta, în timpul folosirii turbinei şi chiar la proiectarea acesteia, prin
alegerea corespunzătoare a incidenŃei vitezei relative la intrarea în reŃea. Ca principiu, se admit incidenŃe
negative la vârful paletei.

6.11.5. InfluenŃa legii de profilare asupra debitului de gaze

Se consideră, în continuare, o secŃiune axială printr-o treaptă de turbină, ca în figura nr. 6.40, şi se defineşte
debitul de gaze elementar la o rază oarecare, r, prin relaŃia
Dacă debitul calculat, folosind relaŃia (6.93), diferă de cel ales iniŃial se face o corecŃie proporŃională cu
eroarea respectivă. Practic, se ajustează înălŃimea paletei, astfel încât debitele de gaze, calculat şi cel iniŃial,
să fie apropiate ca valori, adică eroarea să fie sub 1%.

15.Studiul pierderilor în turbina axială

În procesul de generare a lucrului mecanic se produce o serie întreagă de pierderi care pot afecta, în
principal, curgerea din turbină şi, implicit, performanŃele turbinei, respectiv ale turbocompresorului. Din
punct de vedere al influenŃei pierderilor asupra lucrului mecanic produs, acestea se împart în două mari
grupe, pierderi externe şi pierderi interne:

A. Pierderile externe sunt acelea care nu influenŃează lucrul mecanic produs de turbină. Ele influenŃează, în
principal, puterea produsă de turbină. Din această categorie fac parte pierderile de energie mecanică din
lagărele turbinei şi pierderile de debit de gaze de ardere, ca urmare a scăpării lor prin sistemele de etanşare.
Pierderile externe se iau, în considerare, prin randamentul efectiv al grupului turbocompresor. Randamentul
efectiv variază între 0.99 şi 0.995, pentru turbine mari şi între 0.98 şi 0.985, pentru turbină.

B. Pierderile interne sunt cele care afectează curgerea prin turbină şi, ca urmare, influenŃează lucrul
mecanic produs de turbină şi, implicit, randamentul destinderii.

Pierderile globale ale turbinei şi pierderile treptei se împart în pierderi principale şi pierderi secundare, după
cum influenŃează direct sau indirect lucru mecanic produs.

Pierderile principale, în funcŃie de domeniu în care se produc, se împart în trei categorii. Astfel, se întâlnesc
pierderi:

I. În reŃeaua de palete fixe ( stator );

II.În rotor;

III.De energie reziduală.

I. Pierderile în stator, după locul unde se realizează sunt:

1. Pierderi la bordul de atac;

2. Pierderi în canalul de lucru;

3. Pierderi la bordul de fugă.

II. Pierderile în rotor pot fi:

1. La intrarea în rotor;

2. În canal;

3. La ieşire din rotor;

4. De capăt sau la vârful paletei.

1. Pierderile la intrare în rotor pot fi pierderi:

a) La bordul de atac (prin şoc mecanic);

b) Prin scurgeri de gaze de ardere.

2. Pierderile în canal sunt produse prin

a) Devierea fluxului de gaze;

b) Frecare;

c) Umplere incompletă a canalului de lucru.

6.12.1. Pierderile la bordul de atac

Pentru a avea pierderi minime, la intrarea în reŃeaua de palete, viteza gazelor de ardere trebuie să fie
tangentă la intradosul profilului de paletă, adică:
6.12.2. Pierderile prin frecare

Acestea, în principal, se realizează în straturile limită ale gazelor de ardere pe cele două suprafeŃe, datorită
frecării. Pierderile prin frecare depind de caracteristicile stratului limită, de starea suprafeŃei paletei
(rugozitatea) şi de raza hidraulică a canalului de curgere. Raza hidraulică reprezintă raportul dintre aria pe
care o ocupă fluidul şi perimetrul "udat" de acesta. În reŃeaua de palete fixe, pierderile prin frecare sunt
evaluate prin intermediul coeficientului de pierdere de viteză, φ, a cărui variaŃie se poate observa în figura
nr. 6.44.

6.12.3. Pierderile prin scurgeri de gaze de ardere

Aceste scurgeri sunt provocate de diferenŃa de presiune care există între secŃiunile de intrare şi ieşire din
rotor. Deci, în ultimă instanŃă, aceste pierderi depind de gradul de reacŃiune al turbinei.

a.În cazul turbinelor active, ρT =0 la care presiunile sunt egale în cele două secŃiuni, din cauza valorii mari a
vitezei la intrarea în reŃeaua mobilă, deci a presiunii scăzute a gazului în secŃiunea 3'–3', se produce un
fenomen de ejecŃie. Jetul principal de gaze antrenează masa de gaze de ardere situată în faŃa discului
turbinei şi, ca atare, în faŃa discului se creează o depresiune. Având în vedere presiunea superioară a gazelor
de ardere, în spatele discului se produce o forŃă axială care solicită lagărul turbinei pe direcŃie axială.
Pentru a atenua acest proces, în discul turbinei se practică orificii care să faciliteze trecerea gazelor de ardere
şi, ca urmare, scade forŃa axială. În acelaşi timp, se creează o circulaŃie a gazelor de ardere care intră în
contact direct cu curgerea principală, de bază.

b. În cazul turbinei reactive, ρT > 0, presiunile gazelor de ardere diferă în cele două secŃiuni şi, prin urmare,
există o tendinŃă de scurgere a lor pe la periferia reŃelei de palete mobile. Pentru a atenua aceste scurgeri,
paletele se prevăd cu bandaje pe care se află sistemul de etanşare cu labirinŃi.

6.12.4. Pierderile prin devierea fluxului de gaze

Anterior, s-a demonstrat că lucrul mecanic produs de turbină este şi rezultatul devierii fluxului de gaze de
ardere cu unghiul
6.12.5. Pierderile prin umplerea incompletă a canalului

Această umplere incompletă apare ca urmare a faptului că, reŃelele se dilată, în mod diferit, în timpul
funcŃionării, ele lucrând la temperaturi complet diferite. Ca urmare a dilatării axiale, ele se depărtează,
punând la dispoziŃia gazelor de ardere un domeniu în care acestea se pot destinde necontrolat, figura nr.
6.46.

Din cauza desprinderilor se produc vârtejuri al căror efect este mai mare, în condiŃiile în care înălŃimea
paletelor este mică. Ca urmare, pierderile datorită umplerii incomplete au o pondere mare. Valoarea lor se
reduce dacă turbina este reactivă.
6.12.6. Pierderile la ieşire

Acestea sunt provocate de distribuŃiile diferite de viteze între cele două straturi limită, care generează
vârtejuri.

6.12.7. Pierderile de capăt

Acestea sunt generate de diferenŃa de presiune care există între cele două feŃe ale aceleiaşi palete. Apar
astfel, curgeri pe la vârful paletelor, favorizate de jocul radial dintre rotor şi stator.

6.12.8. Pierderile reziduale

Acestea sunt pierderi de energie cinetică la ieşirea din reŃeaua mobilă, în sistemul absolut de referinŃă. Ele
sunt apreciate prin valoarea energiei cinetice a gazelor de ardere C4^2/2.

6.12.9. Evaluarea pierderilor

Există două modele de evaluare a acestor pierderi. Cele două metode de calcul al pierderilor, în treapta
turbinei axiale, sunt:

–metoda experimentală;

–metoda teoretică.