1

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI

SPORTULUI

LICEUL "ANTIM IVIREANU" RÂMNICU VÂLCEA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

"ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU FRACTURĂ

DE GAMBĂ"

DIRECTOR: COORDONATOR:

ABSOLVENT:

SESIUNEA AUGUST 2015

 2

CAPITOLUL II
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A GAMBEI

Caractere generale ale oaselor

Mișcarea se realizează cu ajutorula două sisteme: sistemul osos și sistemul
muscular , care împreună formează aparatul locomotor.

Totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la număr) formează scheletul

corpului. El reprezintă partea pasivă a apartului locomotor.

Ramura anatomiei care studiază oasele se numește osteologie.Oasele sunt

organe dure, rezistente, de culoare alb-gălbuie.

Conformația exterioară a oaselor

Oaselor li se atribuie, în general,forma unor corpuri geometrice și li se
descriu trei dimensiuni:

• lungime;

• lățime;

• grosime.

Oaselor li se descriu fețe, margini, unghiuri.

Oasele se clasifică după raporturile și dimensiunile lor în:

• oasele lungi;

• oase plane;

• oase scurte.

Forma unor oase însă, neregulată, de aceea se utilizează și alte criterii de

clsificare, adaugandu-se celor două categorii de oase amintite alte trei tipuri:
 3

• oase pneumatice;

• oase sesamoide;

• oase suturale.

La aceste tipuri de oase nu se ține seama de forma lor, ci de caractere

arhitecturale (oase pneumatice), respectiv de situația lor în organism (oasele
sesamoide și suturale).

• Oasele lungi - la aceste oase, lungimea depășește lățimea și grosimea.Un

os lung este format dintr-un corp sau diafiză și extremități sau epifize.
Oasele lungi se găsesc mai ales la nivelul membrelor, ele îndeplinesc rolul
de pârghii de viteză în diferite mișcări.

• Oasele plane - la aceste oase, lungimea și lățimea sunt aproape egale între
ele, dar depășesc grosimea.

• Oasele scurte - sunt acele oase care au cele trei dimensiuni aproape egale,
formă lor se apropie de cea cubică.

Structura oaselor

Oasele sunt organe țări și elastice. În structura lor predomină țesutul osos
spongios.

Dispoziția acestor două tipuri de țesuturi este adaptată în funcție de

rezistentă la presiune, tracțiune și torsiune.

Conformația interioară a unui os lung ne apare clar pe o secțiune

longitudinală:
 4

• corpul osului este format dintr-un țesut osos, compact, străbătut însă în tot
lungul său de un canal central, larg, numit cavitate medulară. Tubul osos este
mai gros în partea de mijlocie a diafizei. Cavitatea medulară pătrunde în
epifize, unde se îngustează datorită unor sisteme lamelare ogivale. În
caviatea medulară se află măduva osoasă.

• extremitățile sau epifizele osului lung sunt formate dintr-o pătură subțire de
substanță oasoasa compactă la periferie, care îmbrăca o masă de substanță
spongioasă. Cavitățile acsesteia comunică printr-un grup de areole cu
cavitatea medulară.

Creșterea oaselor
Oasele sunt organe care cresc atât în lungime, cât și în lățime. Creșterea în
lungime se face numai la oasele lungi. Ea se realizează prin cavitatea
cartilajelor de creștere care se găsesc la limita dintre diafiză și epifiză. Aceste
cartilaje formează dinspre diafiză tesutl osos nou, care se alătură țesutului osos
acesteia și lungește astfel diafiză. Crește în grosime se face la toate formele de
oase și este asigurată prin funcționarea periostului.

Compoziția chimică a oaselor

În compoziția osului intră substanțe organice (oseină) și substente minerale
(fosfați, carbonați și cantități foarte mici de florura și clorura de calciu).
Proporția lor este de aproximativ 35% substanțe organice și 65% substanțe
minerale.

Substanțele organice dau elasticitate osului, iar sărurile minerale rezistență,

principalele propietati fizice ale osului.
 5

Rolul oaselor în organism

Oasele în organism roluri variate. Forma și structură lor sunt în strânsă
legătură cu rolul pe care îl au:

• unele oase au rolul de a susține greutatea diferitelor părți ale

organismului. Un rol deosebit îl au și oasele membrelor inferioare;

• rol de protecție pentru diferite organe din corp;

• rol în mișcarea corpului, ca organe pasive ale acestora.

Ele servesc ca puncte de inserție a mușchilor care sunt organele active ale
mișcărilor. În această funcție oasele joacă rolul unor pârghii. Oasele mari au un
rol de depozit al unor minerale și antitoxic.

• Rol de depozit de calciu și acid fosforic

Organismul nostru, pentru îndeplinirea unor funcții, are nevoie de acid

fosforic și de calciu. Lipsa acestora ar duce funcții, are nevoie de acid fosforic
și de calciu. Lipsa acestora ar duce la importante tulburări. Oasele, având în
compoziția lor o mare cantitate de calciu și săruri ale acidului fosforic,
reprezentând un depozit natural de astfel de substanțe minerale, încât
organismul apelează la nevoie la aceste organe.

• Rol antitoxic

Datorită faptului că oasele pot reține temporar și elemente care sunt toxice
pentru organism că Pb, ele pot fi considerate că îndeplinesc și o funcție
antitoxica.
 6

II.2. NOȚIUNI DE ANATOMIE A GAMBEI

Aparatul locomotor cuprinde în constituția sa sistemele care participă la
susținerea corpului uman. Totodată îi asigură posibilitatea de mișcare sau
locomoție.

El este alcătuit din oase și articulațiile lor, care alcătuiesc sistemul

osteoarticular și din mușchi, ca elemente active ale mișcării. Scheletul corpului
uman reprezintă expresia adaptării la condițiile stațiunii și locomoției bipede.

Ca urmare se diferențiază: -scheletul axial– format din coloana vertebrală

cu rol în susținere și mișcare;

-scheletul membrelor superioare– care se

leagă de scheletul axial prin centură scapulară;

-scheletul membrelor inferioare– care se

leagă de scheletul axial prin centura pelviană.

Oasele gambei
Sunt reprezentate, ca și la cele antebrațului, de două oase unite prin epifizele
lor și separate la nivelul diafizelor printr-un spațiu interosos.

Osul medial este cel mai voluminos și puternic care suportă greutatea
corpului, se numește tibia.

Osul lateral este mai subțire, se numește fibulă.

 7

II.3.TIBIA
Tibia – este un os lung, situat în partea mediană sau internă a scheletului
gambei, fiind principalul os de sprijin. Prezintă un corp și doua epifize.

Orientare- în jos se așează epifiza mai mică, medial prelungirea ei, iar
anterior marginea cea mai ascuțită a osului.

Corpul- prezintă două ușoare curburi: una superioară , convexă medial și

alta inferioară , concavă medial, care îi dau aspectul literi "S". Corpul este
prismatic, triunghiular și prezintă:

• trei fețe:

• fața medială- este plană și netedă, se poate palpa sub piele , nefiind acoprita
de mușchii. În partea superioară se însera o formațiune fibroasa numită pes
anserinus.

• fața laterală - este evidentă numai în porțiunea superioară. În porțiunea

inferioară își schimbă orientarea, devenind anterioară.În porțiunea superioară
prezintă un șanț longitudinal în care se înseră mușchiul tibial anterior.

• fața posterioară - prezintă o porțiune superioară, o linie orientată în jos și

în medial, este linia solearului pentru inserția mușchiului popiliteu.
Dedesuptul liniei se însera mușchii flexor lung al degetelor și tibial
posterior. Tot aici se găsește gaura nutritivă a osului.
 8

• trei margini:

• marginea anterioară - este foarte ascuțită și de aceea mai poartă numele de

creasta tibiei. Urmând curburile corpului, marginea anterioară are formă de
"S", proeminentă sub piele și este palpabilă pe toată lungimea ei. În sus se
bifurcă și cuprinde tuberculozitatea tibiei de pe epifiza superioară. În jos se
termină pe maleola mediană a osului.

• marginea medială - este pronunțată numai în porțiunea inferioară.

• marginea interosoasa sau laterală- dă inserție membranei interosoase. Ea

se bifurcă pe epifiza inferioară, delimitând incizură fibulara.

Epifiza superioară
Este o masă voluminoasă alungită în sens transversal. Este construită din doi
condili:

-condilul interior ;

- condilul exterior.

Pe fața lor superioară, condilii au suprafețe articulare,cavități glenoide ale

tibiei, care se articulează cu condilii femurali.Condilul extern are o fațetă periniera
pentru articularea cu capul fibulei.Pe fața anterioară se află o proeminență numită
tuberozitatea interioară, pe care este fixat tendonul rotulei.

Epifiza inferioară
Este mai puțin dezvoltată decât cea superioară.Ea are o foma neregulată,
cuboidala și prezintă următoarele elemente: o față articulară pentru trohleea
astragalului.
 9

La partea internă, extremitatea se prelungește sub formă unei apofize,

numită maleolă internă (se articulează tot cu astragalul).Pe față externă a acestei
extremități se află o fațetă articulară pentru fibulă.

II.4.FIBULA SAU PERONEUL

Fibula sau peroneul, este un os lung ce pare torsionat pe axul său, este un os
pereche. Prezintă un corp si două epifize.

Orientare- se pune în jos epifiza turtită, medial fețișoara articulară pe care o

prezintă, posterior merginea epifizei care prezintă o față.

Corpul- este prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe:

• fața laterală;

• fața mediană pe care se găsește o creastă longitudinală, numită creastă

medială;

• fața posterioară vizibilă numai în porțiunea superioară a corpului, deoarece

în porțiunea inferioară se confundă cu fața medială. Pe această față se
găsește gaura nutritivă a osului.

Epifiza superioară este reprezentată de capul fibulei, palpabilă sub piele.

Aceasta prezintă o fetișoară articulară pentru tibie.
 10

Capul se prelungește în sus cu un vârf, pe care se înseră mușchiul biceps

femural. Capul este legat de corp printr-un col înconjurat lateral de nervul
peronier comun, raport important în fracturile osului la acest nivel.

Epifiza inferioară este formată de o proeminentă turtită, din afară înăuntru,

vizibilă sub piele, numită maleolă laterală.

Ea coboară mai mult decât maleola medială. Maleola laterală prezintă o

baza ce se confundă cu osul; pe o față laterală subcutanată, o față medială ce
prezintă:

• o fetișoară articulară pentru tibie și talus;

• o escavatie profundă numită fosa maleolei laterale;

• un șanț situat posterior, pentru trecerea tendoanelor muschiilor peronieri.

Maleolă laterală se poate palpa cu ușurință , se fracturează relativ ușor.

II.5. ARTICULAȚIILE GAMBEI

La gambă se descriu două articulații:

• tibioperoniera superioară;

• tibioperoniera inferioară.

Diafizele celor două oase sunt unite între ele printr-o membrană interosoasa.

Articulația tibioperoniera superioară - este o articulație care se realizează

printr-o fațetă aproape plană, de pe capul fibulei.

Această articulație reprezintă o capsulă articulară, care se fixează pe

marginea celor două fațete articulare și este întărită de ligamentul anterior, mai
 11

puternic și de ligamentul posterior, mai puțin dezvoltat. În această articulație se

execută mișcări reduse de alunecare.

Articulația tibioperoniera inferioară - este tot o articulație care se face într-o

fațetă articulară de pe partea laterală a extremității distale a tibiei și o fațetă
articulară de pe fața medială a extremității distale a peroneului. Suprafețele
articulare sunt menținute în contact prin: capsula articulară care este întărită de trei
ligamente: ligamentul anterior mai slab, ligamentul posterior mai puternic și
ligamentul interosos care leagă cele două fațete articulare în partea lor superioară,
fiind un ligament puternic.

Membrana interosoasa crurală fixează diafizele celor două oase și servește

ca inserție pentru mușchii din această regiune.

II.6. MUȘCHII GAMBEI

Mușchii gambei se grupează în trei regiuni:

• anterioară;

• posterioară;

• laterală (externă).

Mușchii regiunii anterioare

În regiunea anterioară a gambei se află următorii mușchii:

• tibial anterior;

• extensorul comun al degetelor;

• extensorul propiu al halucelui.

 12

Mușchiul tibial anterior numit și gambierul anterior, este un mușchi lung

așezat în regiune anterioară, lateral față de tibie.

Inserții: are originea pe condiliul lateral al tibiei, pe partea superioară a feței

laterale a tibiei și pe membrană interosoasa dintre tibie și peroneu, iar inserția se
face pe primul cuneiform și pe extremitatea superioară a primului metatarsian.

Inervația: este inervat de nervul tibial anterior se de nervul sciatic popliteu

extern.

Acțiune: Este flexor dorsal al piciorului, contribuie la aductia piciorului și

face rotirea lui afară (supinație).

Mușchiul extensor comun al degetelor este un mușchi lung așezat în afară

tibialului anterior.

Inserții: are originea pe condilul lateral al tibiei,pe partea superioară a feței

anterioare a fibulei și pe membrană interosoasa. Tendonul de inserție , după ce
trece pe sub chingă flexorilor, se împarte în patru tendoane care se însera pe
falangele mijlocii și distale ale degetelor 2, 3, 4, și 5.

Inervația: este inervat de nervul tibial anterior și de nervul sciatic popliteu

extern.

Acțiune: este extensor al degetelor 2, 3, 4 și 5 și are și acțiune de flexie

dorsală a piciorului și îi face rotația în afară (supinație).

Mușchiul extensor propriu al halucelui este un mușchi lung și subțire așezat

între tibialul anerior și extensorul comun al degetelor și puțin mai profund decât
aceștia.
 13

Inserții: are la origine pe față medială a diafizei fibulei și pe membrană

interosoasa, iar inserția se face pe față dorsală a bazei falangei distale a halucelui.

Inervația: este inervat de nervul tibial anterior.

Acțiune: este extensor al halucelui, el face și flexia dorsală a piciorului.

Mușchii regiunii posterioare

Regiunea posterioară a gambei are mușchii așezați în două planuri:

• superficial;

• profund.

În planul superficial se află următorii mușchii:

• mușchii gemeni;

• solearul;

• plantarul subțire.

Mușchii gemeni- sunt doi mușchi fusiformi, voluminoși, așezați superficial

în regiunea posterioară a gambei, simetric față de planul ei median. După poziția
lor, unul este gemenul medial și altul gemenul lateral.

Inserție: - gemenul medial este puțin mai voluminos decât cel lateral și are
originea pe condilul medial al femurului.

-gemelul lateral are originea pe condiliul lateral al femurului. Cei

doi gemeni se alătură pe linia mediană și formează un singur corp, care se termină
printr-un tendon.

Acesta, unindu-se cu cel al mușchiului solear, formează tendonul lui Achile

care se inseră pe calcaneu.
 14

Inervația: sunt inervați de mușchiul tibial.

Acțiune: fac extensia piciorului în mișcare de ridicare pe vârfuri, contribuie

și la flexia gambei pe coapsă.

Mușchiul solear- este un mușchi lat și subțire, așezat în regiunea posterioară

a gambei, acoperit de cei doi gemeni.

Inserții: are originea pe partea superioară a feței posterioare a fibulei, pe

capul fibulei și tibie.

Inervația: este inervat de nervul tibial.

Acțiune: este sinergic cu mușchii gemeni. Unii autori consideră mușchii

gemani și solearul că pe un singur mușchi, tricepsul sural, care are ca acțiune
ridicarea călcâiului și întinderea piciorului , adică ridică corpul pe vârful
picioarelor.

Prin acțiunea solearului, tricepsul sural ia parte la menținerea corpului în

poziție verticală, alături de mușchii fesieri.

Mușchiul plantarului subțire - este un mușchi fusiform, așezat pe partea

superioară a regiunii posterioare a gambei și acoperit de gemeni.

Inerții: are originea pe condiliul lateral al femurului, iar inserția se face

printr-un tendon lung, care se fixează pe calcaneu, lângă tendonul lui Achile.

Inervația: este inervat de nervul tibial.

Acțiune: extinde piciorul sau face flexia gambei pe coapsă. În planul

profund, deci, sub mușchii gemeni și solear, se află următorii mușchii:

• popliteu;
 15

• lungul flexor comun al degetelor 2, 3, 4 și 5;

• tibial posterior;

• lungul flexor al halucelui.

Mușchiul popliteu- este un mușchi lat, scut și triunghiular, așezat în partea

superioară a tibiei.

Inserții: are originea pe condilul lateral al femurului și pe capsulă articulară

a articulației genunchiului, iar inserția se face pe linia oblică a tibiei și deasupra ei.

Inervația: este inervat de nervul tibial.

Acțiune: flexează gamba pe coapsă și rotește gamba înăuntru.

Mușchiul lungul flexor comun al degetelor- este un mușchi lung așezat în

partea medială a regiunii posterioare a gambei, fiind acoperit de mușchiul popliteu
și de mușchii gemeni.

Inserții: are origine pe față posterioară a diafizei tibiei, între linia oblică și
extremitatea inferioară. Tendonul de inserție trece prin chingă flexorilor și ajunge
la plantă, unde se împarte în patru tendoane, care se însera pa fața plantară a bazei
falangelor distale ale degetelor 2, 3, 4 și 5.

Inervația: este inervat de nervul tibial posterior.

Acțiune: flexează degetele 2, 3, 4 și 5 și face extensia piciorului față de

gambă.

Mușchiul lungul flexor propiu al halucelui- este un mușchi situat în partea

laterală a regiunii posterioare, acoperit de mușchiul solear.
 16

Inserții: are origine pe partea inferioară a feței posterioare a diafizei

interosoase, iar inserția se face pe fața plantară a bazei falangei distale a halucelui.

Inervația: este inervat de nervul tibial posterior.

Acțiune: este flexor al halucelui.

Mușchiul tibial (gambier) posterior- este un mușchi lung așezat profund pe

linia mijlocie a regiunii posterioare și acoperit de cei doi flexori și de solear.

Inserții: are origine pe fața posterioara a tibiei ,sub linia oblică, pe partea
superioară a feței posterioare a fibulei și pe membrana interosoasa, iar inserția pe
osul scafoid.

Inervația: este inervat de nervul tibial posterior

Acțiune: face extensia și rotirea înăuntru a piciorului.

Mușchii regiunii laterale (externe)

În regiunea laterală sunt situați mușchii:

• peronierul lung;

• peronierul scurt.

Mușchiul peronierul lung- este un mușchi lung, așezat superficial pe linia

mediană a regiunii laterale.

Inserții: are originea pe fața laterală a capului fibulei și pe partea proximală

a feței laterale a fibulei, iar inserția se face printr-un tendon lung, care trece din
partea laterală în cea mediană a plantei, pe față laterală a bazei primului
metatarsian și pe primul os cuneiform.

Inervația: este inervat de nervul musculo-cutanat.

 17

Acțiune: face flexia, dar mai ales pronația piciorului, fiind cel mai puternic
pronator al piciorului.

Mușchiul peronier scurt- este un mușchi mai scurt decât precedentul și

așezat sub el.

Inserții: are originea pe partea mijlocie a feței laterale a fibulei și inserția, pe

partea laterală a extremității superioare a metatarsianului al VI-lea.

Inervația: este inervat de nervul musculo-cutanat.

Acțiune: face flexia și pronația piciorului, fiind sinergic cu peronierul lung.

 18

CAPITOLUL III
NOȚIUNI GENERALE DESPRE FRACTURI

Definiție- numim fractura întreruperea continuității unui os. Ea se produce

prin acțiunea directă a unui agent asupra osului.

Etiologie- în marea majoritate a cazurilor, intensitatea agentului traumatic

trebuie să fie foarte violentă pentru a produce o fractură și deci, o slăbire a
structurii-osteoporoza- rezistența osului scade foarte mult astfel încât poate lua
naștere o fractură și după traumatisme mici.

Oasele ”patologige” care au în ele abcese sau formațiuni tumorale, se

fracureaza cu ușurință la nivelul leziunii, pentru că acolo structura osoasă
normală-rezistența, nu mai există și este înlocuită de abces sau masă tumorală
lipsită complet de rezistentă.

Fracturiile sunt mai numeroase la bărbați pentru faptul că, prin natura
muncii lor, în general aceștia sunt mai expuși accidentelor.

În aceleași condiții de acțiune a agentului traumatic, procentul de apariție al

fracturilor este egal la bărbați și la femei.

III.1.Clasificarea fracturilor
Există variate modalități de a clasifica fracturile, se clasifică ținând cont de:

• mecanismul de producere de a clasifica fracturile;

• aspectul anatomopatologic al fracturilor.

 19

Mecanismul de producere al fracturilor

În funcție de mecanismul care acționează, pentru a se produce o fractură,

deosebim două tipuri de fracturi:

- directe;

- indirecte.

Fracturile directe- sunt mai frecvente unde oasele sunt acoperite numai de
piele. Într-o astfel de zonă agentul traumatic ( un corp contondent ), fracturează
mai ușor osul decât acolo unde acesta este acoperit de o masă musculară bine
dezvoltată.

Fractura directă se produce stric la locul unde a acționat agentul traumatic

vulnerat.

Fracturile indirecte- se produc la distanță de locul de acțiune a forței

traumatice.

III.2.TIPUL FRACTURII
• După focarul de fractură

Totalitatea leziunilor care interesează osul, mușchii, pielea, vasele și nervii

constituie focarul de fractură.

FRACTURI INCOMPLETE-sunt fracturile care nu interesează osul decât

parțial cum ar fi deformarea în grosimea osului.

a) Fractură prin înfundare:

- survine când partea din corticală a osului este împinsa sub nivelul osului din jur;
 20

- cel mai des se produce la craniu;

- se vindecă repede, complicațiile depind de localizare.

b)Fisura

c) Fractura în lemn verde :

- survine mai ales la copii;

- osul se fracturează pe partea opusă locului de acțiunea forței.

FRACTURI COMPLETE – sunt fracturile care interesează întreaga

circumferință a osului.Se descriu mai multe tipuri de fracturi complete :

a)Fracturi simple sau bifragmentare:

- transversale;

- oblice;

- spiroide.

b) Fracturi plurifragmentare:

- în „aripa de fluture”;

- bifocale sau trifocale;

- complexe.

• După traiectul de fractură

FRACTURI SIMPLE– se împart în:- transversale;

- oblice;
 21

- spiroide;

-plurifragmentare.

Fracturile transversale:

-au traiect neregulat, mai mult sau mai puțin perpendicular pe axa diafizei, de
obicei sunt stabile;

-sunt fracturi stabile, contractura între fragmente este mică;

-dacă este bine redusă poate permite încărcarea mai precoce.

Fracturile oblice:

- au traiectul înclinat față de orizont și sunt oblice scurte (aproape de cele

transversale) și oblice lungi.

Fracturi spiroide:

- se produc prin mecanism de torsiune, au traiect helicoidal în spirală și fracturile

în V cu bizou superior și inferior;

-în fragmentele spiroide ale oaselor gambei, axă spirei unui os este totdeauna
situată în prelungirea spirei celuilalt deoarece fractura de peroneu este de alt nivel
față de fractura tibiei (pe col) , supra maleolar.

Fracturi plurifragmentare:

-sunt fracturile în care există mai mult de două fragmente;

-după aspectul traiectului se descriu trei tipuri de fracturi :

a).„aripa de fluture”;
 22

b).bifocale sau trifocale;

c).complexe.

a).Fracturile în „aripa de fluture” :-sunt fracturile cu trei fragmente în care

există un sector decontact direct între fragmentele principale, de la început, sau
după reducere.

b).Fracturile bifocale sau trifocale :-sunt acelea în care se izolează un fragment

intermediar între cele două traiecte, în general oblice sau transversale;

-se mai numesc „dublu etajate” , „trietajate”

sau„plurietajate”.

c).Fracturi complexe :- sunt acelea în care nu există contact direct între

fragmentele principale,chiar după reducere, interesând întreaga circumferință a
diafizei pe o înălțime variabilă.

FRACTURI COMPLICATE a€€ sunt cele ce se însoțesc de leziuni ale

structurilor importante din jur : vase, nervi, articulații.

- fracturile cu mai mult de două fragmente se

numesc fracturi cominutive.

• După stabilirea focarului de fractură deosebim fracturi:

- stabile;

- instabile.

FRACTURI STABILE- sunt fracturi care odată reduse și

imobilizate(ghips, aparat ortopedic), nu se mai deplasează; acestea sunt:- fisurile;

- fracturile în lemn verde

 23

- fracturile angrenale.

FRACTURI INSTABILE-sunt fracturile care prezintă risc de deplasare

secundară după reducerea și imobilizarea gipsată;

- necesită o manevră care să le stabilizeze;

- acestea sunt : – oblice;

– spiroide;

– multifragmentare.

• După starea învelișului cutanat:

- fracturi închise-învelișul cutanat integru;

-fracturi deschise-cu plagă tegumentară.

• După codificarea regiunilor anatomice (clasificarea AO)

- folosirea unui cod cu cinci simboluri care permite stabilirea gravidității, a

prognosticului și alegera indicației terapeutice.

Cuprinde cinci simboluri:

Primele două simboluri definesc codificarea localizării fracturii

a)prima cifră reprezintă localizarea la nivelul scheletului:

b) a două cifră reprezintă localizarea la nivelul osului, fiecare os

lung fiind împărțit în trei segmente.

 24

III.3.SIMPTOMATOLOGIE
Fracturile, împreună cu leziunile ce se produc în părțile moi, inclusiv
hematomul local sau difuz la distanță, constituie focarul de fractură. Acest focar de
fractură este centrul de unde pleacă toate tulburările care dau tabloul clinic la
fracturii.

Deosebim în acet tablou clinic semne generale și semne locale.

Semne generale

Bolnavul traumatizat cu fractură are o stare generală mai mult sau mai puțin
alterată, de obicei o indispoziție generală, frisoane și temperatură ce poate ajunge
chiar și la valori ridicate ( 39 grade C). Aceste fenomene dispar în scurt timp, fără
să fie nevoie de un tratament special.

Tulburarea stării generale este urmarea resorbțiilor din focarul de fractură.

Semne locale

Semne de probabilitate

-Durerea vie, fixă, exacerbată la mișcare. Este un semn constant și valoros,

fără să fie patognomonic. Ea poate să apăra și după un traumatism care nu a produs
fractură.

Durerea poate fi un element socogen important, care să declanșeze prin ea

însăși șocul tramatic.
 25

-Echimoza apare la scurt timp după ce s-a produs fractura, în cazul

fracturilor oaselor superficiale și mult mai târziu, atunci când fractura se găsește
într-un segment de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea sângelui
spre suprafață se face mai greu ).

-Hematomul este redus, dacă nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi
însă extrem de voluminos, declanșând un șoc hemoragic.

-Deformarea regiunii este un semn extrem de important, care arată lipsa de

continuitate normală a celor două fragmente osoase, aceasta este ușor vizibilă la
oasele care se găsesc în contact direct cu pielea, cum ar fi claviculă, creasta tibiei,
cubistul.

Deformările iau uneori aspecte tipice, pe baza cărora se pune cu ușurință

diagnosticul de fractură.

-Scurtarea regiunii este de cele mai multe ori insesizabilă. Pentru unele
oase lungi cum ar fi femurul sau humerusul, cu deosebire în cazul celui dintâi, dacă
se produce o fractură oblică, scurtarea poate fi evidentă.

-Impotența funcțională se datorește lipsei de continuitate a pârghiei osoase.

Uneori, impotența funcțională este determinată de durere, după cum în cazul
fracturilor cu fragmente bine angrenate, ea este mai puțin evidentă.

Semne de siguranță

-Mobilitate anormală atunci când executăm manevre asupra oaselor pe care

le bănuim fracturate, constatăm mobilitatea anormală a acestora, avem certitudinea
de fractură.
 26

-Fractura osoasă- mișcarea fragmentelor osoase produce un zgomot

caracteristic fractură de crepitație, care dacă se poate percepe, poate fi un indiciu
foarte important.

-Flictenele- provin din decolarea epidermei de către plasmă sau sânge , care
provin din focarul de fractură. Constituie un semn aproape constant, dar tardiv.

-Temperatura ridicată locală- tegumentele din jurul focarului de fractură au

o temperatură mai ridicată, semn al vasodilatației locale crescute.

-Edemul local- se aplică tot printr-o vasodilatație locală și prin tulburări

circulatorii locale, care apar fie reflex, fie determinate de modificări patologice
locale, compresiuni pe vasele de întoarcere.

Semne de certitudine

-Examenul radiologic- în orice suspiciune de fractură este obligatoriu să se

execute acest examen. Acesta precizează diagnosticul și arată cu exactitate sediul și
aspectul fracturii. Efectuat din cel puțin două poziții (față și profil) să cuprindă și
articulațiile vecine și uneori examinate comparativ.

Examenul radiologic

- se efectuează în urgență, după imobilizarea provizorie a fracturii cu un

mijloc transparent la razele X

- examenul radiologic evidențiază linia de fractură și permite cercetarea

părților moi.

Pe bază radiografiei se poate face și prognosticul fracturii și mai ales, se

poate stabili atitudinea terapeutică. Este un examen prin care se confirmă sau se
infirmă existența unei fracturii:
 27

• netransmisibilitatea mișcării;

• întreruperea netă constatabilă pe traiectul unui os.

Evoluție

Evoluție normală a unei fracturi către formarea unui țesut de reparație de tip
osos care se numește căluș și care va suda între ele fragmente osoase, realizând
refacerea continuității osului, deci vindecarea biologică și funcțională.

Călușul conjunctiv sau fibros

Imediat după fractură se produce un revărsat sanguin care, împreună cu

fragmentele osoase din focarul de fractură creează călușul conjunctiv ( fibros). Este
vorba de un căluș moale care se formează în circa 15-20 zile de la apariția fracturii
și care duce la unirea fragmentelor osoase, unire care este însă laxă, fără o
rezistentă deosebită.

Călușul osos

Rețeaua de fibrină din călușul fibros se transformă în fibrile colagene pe

care se depune oseină.

Aceasta suferă un proces de calcificare, se transformă, la rândul ei în lamele

osoase și deci, într-un căluș osos care reface solid continuitatea osului.

Constituirea calusului osos și consolidarea definitivă se face între 30 și 90

zile. El se modelează cu timpul și ia aproape aspectul osului normal, astfel încât
uneori nu se poate pune în evidență prin palpare sau radiografic, locul unde a
existat fractură.

Constituirea călușului osos și consolidarea definitivă depinde de:

 28

• vârsta bolnavului- cu cât bolnavul cu fractură este mai tânăr, cu atât

procesul de vindecare este mai rapid;

• dimensiunile osului- durata de consolidare a oaselor groase fiind mai

lungă deact a oaselor subțiri;

• modul de așezare a fragmentelor concomitente- fragmentele osoase

care se găsesc în contactul intim formând călușul osos mult mai
repede decât cele care sunt distanțate, cu atât mai mult, dacă între ele
se găsește un fragment de mușchi;

• numărul total al fracturilor concomitente- accidentații cu mai multe

fracturi concomitente vindecându-se mai târziu decât cei cu o singură
fractură;

• starea biologică generală- accidentații cu stare generală bună în

perfecte condiții biologice, se vindecă mai ușor decât cei cu boli
cronice, convulsive, în convalescență, diabetici, cei care au tulburări
hormonale;

• calitatea tratamentului- care se efectuează în cazul când repararea

fracturii s-a făcut în condiții foarte bune, refacerea integrală a
capacității funcționale la parametrii anteriori are loc într-o perioadă ce
poate să se prelungească de la 3 până la 18 luni.

Semnele vindecării sunt: dispariția durerii în focarul de fractură ( spontană

la palpare, la efort, revenirea la normal a temperaturii locale , dispariția impotenței
funcționale). Niciodată nu trebuie afirmat că o fractură este pe cale de consolidare
sau s-a consolidat dacă nu s-a făcut în prealabil un examen radiografic.

Fracturile deschise
 29

Fracturile deschise sunt acelea în care segmentele osoase fracturate iau

contact cu exteriorul, întrucât pielea a fost lezată de agentul vulnerat sau un
segment al osului fracturat.

Spargerea barierei cutanate creează o poartă de intrare pentru microbi. În

consecință, poate apărea o infecție a osului.

În aceste cazuri se produc de obicei, și distrugeri masive de părți moi, care

creează un mediu bun de cultură în care se dezvoltă microbii aduși de corpii srtaini
ce pătrund în plagă.

Există deci, toate condițiile pentru dezvoltarea unei infecții masive dacă nu
se iau măsuri terapeutice urgente.

Simptomatologia fracturilor deschise este aceeași ca și a celor închise,

existând în plus plaga. Deși fractura este evidentă, se va face un examen radiologic
pentru a putea fi observate toate detaliile fracturii osoase. În afară de complicațiile
posibile în cazul oricărei fracturi sau al plgii prin zdrobirem fracturile deschise se
pot complica cu o infecție osoasă, așa numită osteomielită traumatică, afecțiune
care se vindecă extrem de greu și care poate duce adeseori la pseudoartroze.

Tratamentul pentru orice fractură deschisă trebuie transformată în cât mai

scurt timp posibil într-o fractură închisă.

La locul accidentului, la post de prim ajutor, ori în dispensar, plaga se

acoperă cu un pansament steril.

Se face imobilizarea provizorie, dacă fractura s-a produs la unul din

membre și accidentul este trimis de urgență într-o secție de ortopedie sau de
chirurgie generală, unde se va aplica, în prealabil, tot tratamentul specific plăgilor:
toaleta locală, excizarea sfacelurilor, ATPA.
 30

De multe ori, plaga este mică, fiind determinată de înțeparea pielii de un

fragment osos. În aceste cazuri, după toaleta locală chirugicala, plaga se închide,
fractura deschisă se transformă în fractură închisă, aplicându-se apoi tratament
ortopedic specific tipului respectiv de fractură. Dacă plagă este mai mare și dacă
examenul radiografic arată că nu se va putea face o repunere ortopedică, se va face
o repunere sângerândă a fracturii închise. Postoperator, se va aplica ori de câte ori
se apreciază că este necesar un tratament masiv cu antibiotice.

III.4.COMPLICAȚIILE FRACTURILOR
Dintre complicațiile, cele mai frecvente sunt:

• socul traumatic;

• socul hemoragic;

• flebită, care este o complicație frecventă și adeseori foarte gravă. Ea apare

datorită tulburării circulatori și de coagulabilitate cu punct de plecare din
focarul de fractură;

• embolia, care se datorează plecării unui embol din focarul de fractură. Acest
embol ajunge la plămâni, dând o embolie pulmonară sau poate depăși
plămânul și să dea o embolie cerebrală ori o embolie pe vasele coronare
cardiace;

• congestia pulmonară, care este un accident frecvent la bătrâni. Se instalează

foarte precoce și dacă nu se iau măsuri terapeutice energetice, accidentatul
poate muri;

• retenția urinară, care apare fie reflex, fie la cei predispuși la această (bolnavii
prostatici);
 31

• diabetul și uremia, care dacă existau, latente sau fără mare importanță
înainte, pot să apăra sau să se accentueze adeseori după fracturi;

• hemartroză, care poate apărea în cazul fracturilor din vecinătatea

articulațiilor;

• întreruperea de părți moi, între fragmentele osoase, care poate duce la

întârzierea ( sau neefectuarea) formării calusului;

• compresiunea sau lezarea unor vase importante sau a nervilor, cu urmări

grave impotante;

• fractura deschisă;

• calusul întârziat, uneori consolidarea poate dură mai mult decât normal.

Important este să se observe la timp această eventualitate și să se continuie

tratamentul până la formarea unui calus bun și deci, până la vindecarea corectă. În
caz contrar, calusul se poate refracta, ceea ce duce la o consolidare și mai tardivă
sau poate chiar la pseudoartroza.

Calusul vicios apare atunci când fractura nu a fost redusă corect ( în axul
osului) sau dacă în focarul de fractură s-a produs o supurație care depășește mult
limitele ( suprafața) osului și care este neregulat.

Calusurile vicioase se formează pe oasele superficiale și se pot palpa și

aspectul lor neregulat se poate și vedea.

Segmentul de corp pe care s-a produs un calus vicios nu mai poate exercită
mișcări normale, putându-se ajunge uneori la invalidități grave.

Pseudoartroza apare atunci când fragmentele osoase fracturate nu se

formează nici după o perioada de tratament, un calus osos, dur, care să creeze
 32

soliditate normală osului, ci să formeze numai un țesut fibros, care permite celor
două fragmente osoase să aibă mișcări între ele ( ca și când acolo ar exista o
articulație).

Osul neavând soliditatea caracteristică, membrul respectiv nu mai are

funcționalitate normală, bolnavul cu pseudoartroza devenind invalid. Mișcările pe
care le face bolnavul în regiunea cu pseudoartroza îi provoacă dureri, uneori foarte
vii.

Pseudoartroza poate apărea atunci când între segmentele fracturii se

interpun părți moi, când a existat I infecție locală prelungită ( frecvent în cazul
fracturilor deschise), în unele cazuri în care s-a făcut osteosinteză, în cazul
fracturilor cominutive, în deficiențe hormonale, leziuni nervoase și vasculare, la
bătrâni sau bolnavi cu unele boli cronice.

Artrita traumatică, se manifestă prin artralgii, redoare articulare, tumefierea

regiunii, impotența funcțională.

Prognosticul fracturilor

O fractură complicată cu lezarea unui vas principal, agravează prognosticul

prin hemoragia masivă care are loc până la legarea vasului sau prin necroza
eventuală a unei părți nehrănite. Acest fapt duce la mutilări necesare pentru
salvarea vieții ( amputație, dezarticulare).

O fractură comportă un progostic grav când zdrobirea osoasă surprinde

organismul în deficiență hormonală ( femei în a două parte a gravidității, la
menopauză) sau în insuficiență de nutriție, fie vitaminică, fie calcică.
 33

Prognosticul restaurării formei și mai apoi a funcției membrului

fracturat depinde de nivelul fracturii ( articulară ori nu), de corectă coaptare și
menținere a fragmentelor precum și tratamentul instituit ulterior.

III.5.TRATAMENTUL FRACTURILOR
În tratară fracturilor, trebuie să se țină seama de următoarele reguli:

• în cazul în care o fractură nu are o dezaxare ( deci când nu este o fractură

cu deplasare a fragmentelor osoase) se vor lua toate măsurile, ca în
timpul examenelor clinice și radiologice, capetele osoase să nu se
deplaseze;

• fractura trebuie redusă cât mai curând și mai corect ( mai în ax) posibil;

• în timpul manevrelor de transport a accidentatului și de reducere a

fracturii, trebuie luate măsurile pentru că în focarul de fractură să nu
pornească stimuli nociceptivi, care să declanșeze un șoc.

Pentru aceasta, se execută mișcări blânde, se face imobilizarea în aparate

provizorii de imobilizare ( atele de lemn sau de sârmă). Se va avea grijă de
fragmentele osoase ale unei fracturi, să nu rănească pielea, capetele osoase luând
contact cu exteriorul și în consecință o fractură să se transforme într-o fractură
deschisă.

• după reducere, fractura trebuie imobilizată corect, imobilizarea ducând

până la vindecare completă a fracturii.

• în timpul perioadei de imobilizare se vor face mișcări active ale tuturor

articulațiilor corpului care nu sunt cuprinse în sistemul de imobilizare,
pentru a evita apariția artrofiei musculare, redoarea articulară și
 34

distructiile osoase. Pe cât posibil, se vor executa unele mișcări ale

musculaturii din segmentul de corp imobilizat.

În mod excepțional, se poate realiza o imobilitate definitivă chiar la locul

accidentului.

Se vor folosi atele confecționate din scânduri mici, coji de copac, bastonul,
bețe învelite într-un material moale, pânză, stofă, vată care se vor pune de o parte
și de alta a segmentului zonei fracturate a antebrațului respectiv și se vor strânge
moderat. Prin această strângere nu trebuie împiedicată circulația normală a
sângelui. Se va administra bolnavului la locul accidentului un calmant ( Mialgin,
Algocalmin), care contribuie la evitarea apariției șocului traumatic.

Reducerea uni fracturi se face întotdeauna sub anestezie, deoarece aceasta:

- evită apariția unui șoc traumatic ( evitând durerea);

- obține o relaxare musculară, condiție esențială pentru o reducere corectă.

Pentru fracturile recente ale oaselor subțiri și acoperite de o masă musculară

moderată se poate realiza o anestezie bună prin infiltrarea de Novocaină 0,5% în
focar.

Pentru reducerea celorlalte fracturi este indicată anestezia generală. Se poate

folosi și anestezia peridurala pentru reducerea fracturilor membrului pelvin.

Tratamentul ortopedic ( Reducerea ortopedică)

După efectuarea anesteziei, reducerea se face de mai multe ori cu destulă

ușurință.

Totdeauna sunt necesare trei persoane pentru reducerea corectă a unei

fracturi. O persoană face extensia, o altă persoană contraextensia. După ce cele
 35

două segmente osoase s-au îndepărtat suficient între ele, medicul ortoped face
reducerea fracturii, așezând fragmentele osoase cap la cap și cât mai corect în axul
osului. Această manevră se numește reducere ortopedică.

Situația oaselor după reducere se controlează radiologic și apoi se aplică

aparatul ghipsat pentru imobilizare.

Imediat după aplicarea aparatului ghipsat, se face încă un control radiologic,

pentru a vedea dacă segmentele osoase sunt bine reduse.

Imobilizarea în aparat ghipsat

Gipsul ( sulfat de calciu natural, calcinat) are proprietatea dea se întări după
ce a fost udat cu apă. Se folosesc în mod curent feșele de 10 cm. Pentru atele pot
fi folosite feși de 15 și 20 cm. În timpul înmuierii, feșile trebuie să fie complet
acoperite cu apă. Ele vor fi lăsate să se înmoaie bine, fără a se mișca și sunt bine
înmuiate atunci când din interiorul lor nu mai ies bule de aer.

Efectuarea aparatului ghipsat se începe cu aplicarea unor atele. Atelă este un

element mai rezistent de susținere a întregului aparat ghipsat.

În mod excepțional se folosește învelirea în prealabil cu vată a segmentului

de corp pe care se aplică fașă ghipsată. Din cauza stratului de vată cu timpul
aparatul ghipsat devine larg și ineficient, de aceea se preferă aplicarea feșilor direct
pe piele sau cel mult, după acoperirea pielii cu un strat de tifon. Se pot pune mici
pernițe de vată la nivelul proeminențelor osoase (călcâi, maleolă).

Feșile trebuie derulate în jurul membrului fracturat repede, cu multă

abilitate, având grijă să nu se creeze cute și totodată că în timpul aplicării lor
fragmente osoase să nu se deplaseze.
 36

Ca regulă generală, un aparat ghipsat trebuie astfel aplicat încât să prindă

întotdeauna atât articulația de deasupra, cât și pe cea de dedesubtul unei fracturi.
Atunci când se aplică la gambă un aparat ghipsat pentru mers, se adaptează la el un
călcâi de lemn imobilizat prin fașă ghipsată.

Aparatul ghipsat este lăsat să se usuce. Înainte de a se usca, aparatul ghipsat

se va modela corect, iar dacă sub el să găsește o plagă trebuie pansată sau cel puțin
urmărită cum evoluează, se va face la nivelul respectiv o fereastră care să taie cu
un foarfece special.

Durata imobilizării în aparatul ghipsat este variabilă, în funcție de felul

fracturii, de osul fracturat, durata este de două ori mai lungă la bătrâni decât la
copii. În general, durata imobilizării unei fracturi necomplicate este între 30 și 90
de zile.

Tratamentul operator al fracturilor ( reducerea chirurgicală sângerândă)

Ori de câte ori nu a reușit reducerea unei fracturi pe cale ortopedica și nici
prin extensie continuă, se va recurge la reducerea pe cale chirurgicală, așa numită
cale sângerândă.

Sunt de altfel, unel fracturi care nici nu se pot reduce corect decât prin
operație, cum sunt fracturile la rotulă, cele de olecran. Uneori este necesar să se
folosească procedeul chirurgical pentru a evita lezarea părților moi sau pentru a
repara unele leziuni musculare ale vaselor sau ale nervilor produse de fractură.
Reducerea pe cale chirurgicală este relativ ușoară.

Menținerea oaselor fracturate în poziție corectă este însă foarte dificilă,

motiv pentru care se folosesc diferită sisteme de contenție: încercuirea cu sârmă,
 37

fixarea cu plăci și șuruburi, încercuirea cu tijă metalică, fixarea cu broșa Kirsehner

( andrea subțire, metalică).

După reducerea pe cale sângerândă, peste segmentul fracturat se aplică un

aparat gipsat. Durata de imobilizare a fracturilor reduse pe cale sângerândă este de
obicei cu 20-30 de zile mai lungă decât cele pe cale ortopedică.

Reeducarea bolnavului care a avut aparat gipsat

Adeseori medicul recomandă efectuarea unor anumitor mișcări, chiar și în

cazul fracturilor membrului pelvin și în perioada în care bolnavul poartă aparat
gipsat
 38

CAPITOLUL IV
EXPLORAREA CLINICĂ ȘI PARACLINICĂ
A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE GAMBĂ

Examenul clinic este efectuat de medicul chirurg ajutat de asistentă.Aceasta

pune în evidență starea fiziologică a bolnavului dând posibilitatea depistării unor
deficiențe ale organismului. Este completată de examenul paraclinic.

Explorarea paraclinică a bolnavului chirurgical

Asistenta medicală trebuie să recolteze probele de laborator indicate de
medic, să însoțească bolnavul la toate investigațiile în afara analizelor și probelor
necesare stabilirii diagnosticului trebuie să ținem cont că actul chirurgical și
anestezia constituie o agresiune care poate provocă o serie de modificări.

Explorarea sangelui

• analize hematologice efectuate;

• determinarea Hb-valori normale: B=15+2g/ml; F=13+2g/ml;

• determinarea hematocritului (Ht)-valori normale B=46+6%; F=41+5%;

• determinarea -numar leucocite- valori normale 4.200-8.000/ mm cub.

numar trombocite 150- 400.000 / mm cub

• determinarea VSH ( viteza de sedimentare a hematiilor)

B=1-10 mm / 1h; 7- 15 mm / 2h;

F=2- 13 mm / 1h; 12-17 mm / 2h;

 39

• explorarea privind studiul hemostazei. Pentru cercetarea hemostazei se

utilizează multiple teste însă în mod uzual se folosesc:

• timp de recalcifiere (Howel) valori normale:1'30"-2'30"€ ™

• timp de protrombina ( Quick) valori normale 12-14"€ ™

• timp de sângerare (Ts) 2'30"-4'€ ™

• timp de coagulare (T.C) 3-6 min.

• determinarea grupului sanguine;

• analize biochimice ale sângelui;

• examen sumar urină

• uree sanguină: 0,20-0,50 g%

• glicemia 0,66-1,10 g%.

Pregătirea bolnavului pentru examenul radiologic

Pentru fractura de gambă examenul radiologic este de o deosebită
importanță, deoarece el ajută medical de specialitate să examineze diagnosticul de
fractură și totodată confirmă dacă metodele de reducere ortopedică și-au atins
scopul având certitudinea că consolidarea se va produce correct fără deformări.

Acest examen nu necesită o pregătire de specialitate. Se pregătește bolnavul

din punct de vedere psihic dacă acesta este pentru prima dată examinat în acest fel.

Dacă bolnavii au hemoragii se va face heostaza provizorie sau definitivă, iar

segmental interest se va imobiliza cu atele pentru a evita durerile inerente
transportului, transpunerii bolnavului pe masă de radiologie și poziționării lui
 40

pentru examen. Astfel, la o fractură se va efectua examinarea față și profil.Pentru

imobilizare se vor evita materialele radioopace cum sunt atele Kramer
confectionate din sarma de fier.

Pentru ca în timpul anumitor manevre să nu existe dureri se va administra un

medicament analgezic ( Algocalmin).

Asistenta va asigura menținerea în poziția stabilită de medic pentru

examinare. Examinarea se va efectua într-o încăpere semiobscura cu ajutorul unor
aparate inofensive.

Pentru această examinare, bolnavul va avea un bilet de trimitere care

cuprinde înafară datelor personale și precizarea felului examinării de către medical
specialist. Bolnavul se însoțește la serviciul de radiologie, transportat pe o targă
sau căruț și se ajută la îmbrăcarea și dezbrăcarea membrului afectat și la așezarea
lui pe targă, pe masă radiologică în poziția decubit dorsal.

După efectuarea reducerii prin mijloace ortopedice, bolnavul va efectua

radiografia cu aparatul gipsat, deoarece acesta nu prezintă opacitate la razele "X".
 41

CAPITOLUL V
PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE

V.1. PREGĂTIREA PREOPERATORIE

Orice intervenție chirurgicală constituie un risc, el este cu atât mai mare cu
cât starea generală este mai alterat, cu cât prezintă o asociație de boli, cu cât este
nevoie de o intervenție de urgență, când nu se pot corectă unele deficiențe.

O bună pregătire a bolnavului îmbunătățește prognosticul intervenției și

reduce mortalitatea intră și postoperatorie.

Ea constă dintr-o serie de măsuri luate cu scopul de a întări capacitatea de

rezistență a organismului și de a preveni complicațiile postoperatorii.

Pregătirea generală la care sunt supuși toți bolnavii înainte de intervenție

constă în:

• menajarea bolnavului de traumatismele psihice și lămurirea lui asupra felului

cum va decurge operația;

• explorarea capacității de apărare a organismului, a gradului de reactivitate și

de rezistență față de actul chirurgical;

• întărirea rezistenței organismului, prin reechilibrarea hidroelectrica,

normalizarea proteinemiei, vitaminizarea și la nevoie alimentarea speciala.

• stabilirea datei intervenției în funcție de starea bolnavului;

 42

• golirea și la nevoie spălarea cavităților natural ale organismului, stomacul,

colonul, vezică urinară și toaletă bolnavului;

• pregătirea în vederea introducerii în sala de operație.

Pregătirile speciale cuprind măsurile aplicate numai în cazul anumitor

intervenții chirurgicale și la anumiți bolnavi.

Starea psihică a bolnavului care este supus unei intervenții operatorii trebuie
studiată din momentul internării în spital până la ieșire.

Pregătirea psihică se adresează atât bolnavilor fără risc, cât și celor cu risc
operator și această pregătire se face astfel încât bolnavul să treacă cu ușurință de
gândul intervenției chirurgicale, să se convingă că această soluție este în avantajul
său și ca după efectuarea intervenției își va putea relua activitatea anterioară.

Pentru realizarea acestui tip de pregătirea trebuie creat un regim de protecție

care constă în:

• înlăturarea tuturor factorilor care influențează negative analizatorii

vizuali, auditivi, olfactivi;

• tratarea suferințelor psihice mari în legătură cu boala;

• prelungirea somnului fiziologic;

• suprimarea durerii precum și al altor simptome care îi provoacă

disconfort.

Concomitent cu psihoterapia, se acționează și printr-o terapie

medicamentoasă: în seară dinaintea operației se va administra o tableta de
Fenobarbital, care va realiza un somn liniștitor, odihnitor.
 43

Ea trebuie să sesizeze doctorul asupra unor rezultate care nu sunt normale.

În funcție de specialitățile chirurgicale, examenele pot varia de la caz la caz.
Examenele pot varia și în funcție de particularitățile diferitelor boli ale vârstei și
sexului.

Alte pregătiri preoperatorii

Actul chirurgical și cel anestezic produc unele modificări organismului celui
operat, modificări ale căror particularități special le putem sesiza în mare măsură
datorită examenelor efectuate.

Printr-un tratament adecvat pre, intră și post operator se pot remedia aceste
modificări, astfel că organismul să suporte bine operația.

Inima, plămânii, creierul, ficatul, aparatul urinar sunt cele care suferă cel mai
mult în timpul unei intervenții chirurgicale.

Pentru a stabili starea lor funcțional și modul cum va răspunde intervenției

operatorii se vor executa câteva examene obligatorii, și anume:

• radiografie a plămânilor pentru a se depista o eventual boală pulmonară care,

necunoscută și netratată în prealabil, poate complica intervenția operatorie;

• se va execută o electrocardiogramă, se va măsură TA, se va număra

frecvența pulsului și se va cerceta calitatea acestuia.

Starea de nutritie
Bolnavul trebuie să fie într-o bună stare de nutriție, înaintea operației. Un
bolnav deshidratat și denutrit poate face importante complicații postoperatorii.

Deficiențele proteice, că și lipsă vitaminei C întârzie cicatrizarea și

favorizează supurațiile postoperatorii. Toate aceste deficiențe trebuie remediate
prin perfuzii de sânge și plasmă, soluții glucozate, alte soluții electrolitice, prin
 44

perfuzii de aminoacizi, administrarea de vitamine că și printr-o alimentație normală

în perioadă postoperatorie.

Femeile trebuie întrebate în legătură cu data la care trebuie să apară ciclul

menstrual, pentru că pe de alte parte nu este recomandat a se face intervenția
chirurgicală în timpul menstrei, iar pe de altă parte pentru că tulburările de ciclu
relevă stări patologice generale.

Pregătirea fizică a bolnavilor

1. Dieta- se recomanda o alimentație normală și dieta este în funcție de vârstă, de
greutate, oricum bolnavului trebuie să i se asigure caloriile necesare și modul
general să i se asigure o alimentație ușor digerabila și bogată în vitamine.

2. Îngrijirile igienice- igiena bolnavului se impune să fie riguroasă. Dacă starea

generală a bolnavului îi permite, bolnavul va fi îndrumat să-și facă igiena cavității
bucale, să-și facă duș, femeile să-și șteargă unghiile.

În caz contrar, toaleta bolnavului se va face în pat de către asistentă sau

infirmieră, sub forma băii parțiale sau complete, în măsura în care bolnavul poate fi
mobilizat pasiv.

3. Evacuarea conținutului intestinal- clismă seară și dimineața;

4. Când există riscul apariției infecției operatorii- se va face antibioterapie (48

de ore preoperatoriu și apoi postoperatoriu) la indicația medicului. Măsurarea și
notarea funcțiilor vitale: temperatura, care se va nota dimineața și seara, măsurarea
și notarea pulsului, a TA.

Pregătirea din pre-ziua intervenției

Constă din o pregătire generală și locală:
 45

a) Pregătire generală- prescripțiile medicamentoase: dacă bolnavul a folosit

medicamente cardiotonice, antiaritmice, coronaro dilatatoare că acestea sa fie
administrate și în pre-ziua și dacă este cazul chiar și înainte și în timpul operației.

Pentru asigurarea unui somn bun și înlăturării stării de anxietate

preoperatorii, bolnavul va primi seara, înainte de culcare, ca medicație câte o
tableta de Fenobarbital sau Romergan.

a) Regimul alimentar- în pre-ziua operației, bolnavul va lua numai masa de prânz,

va avea grijă să bea o cantitate normală de lichide.

b) Pregătirea locală- constă în pregătirea câmpului operator.

Se curate pielea în regiunea respectivă prin spălare cu apă și săpun,

degresare și dezinfectare cu alcool.

Dacă regiunea prezintă pilozitate, acesta se rade cu grijă pentru a nu produce

leziuni tegumentare superficial care se pot infecta secundar.

Regiunea astfel pregătită va fi protejată cu un pansament steril.

Pregătirea din dimineața operației

• bolnavul este anunțat cu 12 ore înainte de intervenție;

• va fi îmbrăcat în pijama curată;

• observăm dacă are proteză dentară mobilă, care va fi îndepărtată;

• înainte de intervenție bolnavul își golește vezică urinară, dacă nu este

posibil, acesta va fi sondat la indicația medicului;

• se va administra la indicația medicului un pre anestezic (Mialgin,

Barbituric). Doza și ora injectării este indicate de medic.
 46

• în dimineața operației, bolnavul nu mănâncă și va lua o tableta de

Fenobarbital.

Privind actul operator, bolnavii sunt puși să semneze dacă sunt de acord cu
acesta, în cazul minorilor semnează părinții.

Asistenta medicală va asigura bolnavul că echipa operatorie că face totul ca

intervenția să se desfășoare bine și aceasta va însoți bolnavul în sală de operație.

V.2.ÎNGRIJIRI POSTOPERATORIE
Numim perioada postoperatorie, intervalul dintre sfârșitul operației și
completa vindecare a bolnavului.

Această perioadă durează de la câteva zile la câteva luni. Bolnavul necesită

în această perioadă o supraveghere și îngrijire atentă.

Pregătirea salonului și a patului

În timpul operației se pregătește salonul și patul pentru primirea bolnavului.
Patul se pregătește cu lenjerie curată, mușama, aleză. Temperatura din salon
trebuie să fie 20 de grade C.

Transportul bolnavului de la sală de operație la salon

Trecerea de pe masă de operație pe targă trebuie să se facă cu grijă, pentru
ca bolnavul se află sub influența anesteziei și sensibilitatea sa este mult redusă.

Transportul bolnavului de la sala de operație în salon se face cu targă cu

căruciorul port-targa. Bolnavul este îngrijit cu grijă.

Odată ajuns în salon, bolnavul va fi luat în primire de asistenta medicală,

care va ajuta ca el să fie pus în pat, se va îngriji să fie acoperit, să fie plasat comod
în pat.
 47

Asistenta medicală va controla foarte frecvent modul cum se prezintă starea

pansamentelor bolnavului, cu sau fără tuburi de dren. De asemenea, va administra
medicația prescrisă post operator.

Ori de câte ori este necesar, va administra medicația calmantă, în limita

prescrisă de medic și va verifica imediat tensiunea arterială, pulsul, respirația,
notând calitatea lor și va anunța medical dacă acestea nu au valori sau aspect
normale.

Îngrijirea bolnavilor în perioada post-narcotica

În perioada post-narcotica, până la revenirea completă a cunoștinței,
bolnavul că fi supravegheat. Bolnavul nu poate fi lăsat nici un minut singur, pentru
că după narcoză pot să survină complicații: căderea înapoi a limbii, tulburări de
circulație, de respirație, asfixie.

Când bolnavul a fost operat sub anestezie generală, el trebuie urmărit foarte
atent până la recăpătarea reflexelor.

După rahianestezie, bolnavul nu va avea voie să miște capul 12-24 de ore.

Poziția în decubit dorsal fiind obositoare, după trezirea bolnavului el va fi așezat
într-o poziție pe care o suportă mai ușor.

Calmarea durerii postoperatorii

Durerea postoperatorie este inerentă și rar sunt pacienți care sunt pregătiți
psihic ca să nu recepționeze cu intensitate și care să nu se manifeste zgomotos din
cauza durerii.

Dintre agenții fizici, frigul aplicat local sub formă de pungă cu gheață are o
acțiune bună asupra durerilor.
 48

În primele zile, când durerea postoperatorie este mai violentă, se poate

administra la indicația medicului calmante pe cale injectabilă. Se vor administra
antialagice ca: Algocalmin, Piafen, Fortral.

Supravegherea bolnavului în primele zile după operație

În perioada postoperatorie asistenta va supraveghea activitatea tuturor
organelor și aparatelor.

• Aspectul general al bolnavului- asistenta va urmări aspectul general al

bolnavului; culoarea feței, a tegumentelor și mucoaselor indică de multe ori
apariția unor complicații postoperatorii și va lua toate măsurile pentru a
preveni apariția escarelor, suprimând orice presiune exercită asupra
regiunilor predispuse.

• Temperatura- se măsoară de două ori pe zi; febra poate surveni și după

anestezia rahidiana. Persistența febrei sau ridicarea ei treptată indică de cele
mai multe ori o complicație în evoluția postoperatorie.

• Aparatul cardio-vascular- asistenta va urmări pulsul de mai multe ori pe zi.

Datorită pierderii de sânge și a narcozei, frecvența pulsului crește, dar
curând după intervenție revine la normal.

• Aparatul respirator- se supraveghează stabilind tipul, frecvența și

amplitudinea respirației.

• Aparatul excretor- în primele ore după operație, bolnavii în general nu

urinează. După 6-12 ore se va solicita bolnavului să-și golească vezica
urinară.
 49

• Aparatul digestiv- asistenta medicală va urmări cu atenție restabilirea

funcției tubului digestiv. În mod normal, de la 48-72 de ore de la operație.
Pareza postoperatorie dispare și bolnavul emite gaze, apoi are primul scaun.

Îngrijirea plăgii operatorii

Prin plagă se înțelege întreruperea continuității tegumentelor sau
mucoaselor. Orice intervenție chirurgicală se încheie cu sutura plăgii operatorii.

Pentru a ingriji o plaga in mod corespunzator, se cere ca:

• îngrijirea pielii să se facă în condiții de asepsie perfectă;

• să se asigure prin pansament o bună absorbție a secrețiilor;

• plaga să fie protejată de factori nocivi, termici și infecțioși ai mediului

înconjurător;

• să fie asigurat un repaus perfect al regiunii lezate, prin așezarea cât mai
comodă și imobilizarea ei.

Îngrijirea plăgii operatorii în cazul bolnavilor cu fractură de gamă se

efectuează la pat. Plaga va fi controlată zilnic.

Mobilizarea bolnavilor
După terminarea perioadei de repaus, mobilizarea bolnavului se face
progresiv, cu foarte mare precauție. Mobilizarea bolnavului trebuie făcută la timp.
Mobilizarea precoce în cazul fracturilor de gambă poate fi dăunătoare procesului
de vindecare sau chiar fatală pentru unii bolnavi.
 50

CAPITOLUL VI
PLAN DE ÎNGRIJIRE NURSING
VI.1.CAZUL I
a).Culegerea datelor
Bolnava N.E., în vârstă de 58 de ani, sex femeiesc, domiciliată în
Rm.Vâlcea, este căsătorită și are 3 copii, 2 fețe și un băiat.

Este pensionară pe caz de boală.

Bolnava locuiește în condiții bune, într-un apartament confortabil cu 4

camere împreună cu soțul și fiica cea mică, care depinde material de familie.
Ceilalți 2 copii sunt căsătoriți.

Veniturile material ale familiei sunt medii, completate cu venituri provenind

din agricultură, posedând o casă la țară și grădină care satisfac nevoile de legume și
zarzavaturi ale familiei.

În cursul anamnezei pe care am efectuat-o la patul bolnavei și pe parcursul

spitalizării, bolnava menționează că în data de 7 iunie 2014 alunecă și cade din
picioare pierzându-și piciorul sub greutatea corpului.

Este internată în aceeași zi în secția de ortopedie din următoarele motive:

-dureri vii și impotent funcțională totală la nivelul gambei.

 51

La examenul ortopedic subiectiv prezintă dureri și impotent funcțional totală, iar

cel obiectiv se observă o ușoară tumefiere în 1/3 inferioară, unde prezintă la
palpare și imobilizare, dureri vii și crepitații osoase, plus prezent la arteră pedioasă
anterioară și fără tulburări de sensibilitate, ceea ce contribuie la stabilirea
diagnosticului la internare de "fractura oblică lungă cu maximă deplasare în 1/3
inferioară ambele oase gambă dreapta".

Antecedente heredo-colaterale

Bolnava menționează că în urmă cu 6 ani i-a decedat o rudă care prezintă

HTA. Bolnava este suspectă de HTA stadiul II-III și menționează că la vârsta de 29
de ani a fost internată în secția chirurgie în urmă analizelor făcute i s-a pus
diagnosticul de "apendicita acuta". I s-a realizat apendicectomie. Bolnava
menționează că în rest nu a suferit de o altă boală.

Somnul bolnavei este satisfăcător, nu prea se odihnește pe perioada

spitalizării datorită durerilor.

La examenul clinic general s-au constatat:

• tegumente și mucoase normal colorate;

• sistemul musculo-adipos bine reprezentat;

• aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară, murmur

vesicular prezent;

• aparat cardio-vascular: aria matității cardiace în limite normale, șoc apexian

în spațial V i,c stâng, zgomote cardiace ritmice;

• aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără puncte sensibile, tranzit

intestinal normal;
 52

• aparat uro-genital: loji renale libere, micțiuni spontane nedureroase;

• SNC: bolnavă este orientate temporo-spațial;

• S.O.T-normale.

În aceeași zi i se face radiografie gambă dreaptă (față și profil), ce confirmă

diagnosticul de "fractura oblică lungă cu deplasare moderata" (ascensiune și
translație) 1/3 inferioară tibie și maleolă perioniera.

După imobilizare în aparat ghipsat i se face din nou radiografie gambă

dreaptă în 1/3 inferioară.

Tratamentul în primele 2 zile de la internare constă în antialgice

(Algocalmin 2 fiole) și sedative (Diazepam 2 tablete).

I se face pregătirea preoperatorie care constă în: recoltarea sângelui pentru

analize: Hb=14,36g%; Ht=40%; NL=6.700mm cub; TH=1'50”; TQ=13”;
Glicemie=99 mg%; Uree sanguina=0,4 mg%.

Examen cardiologic: TA=180/100 mm Hg: AV=88 ritmice.

Diagnostic:”HTA sistolică, oscilații tensionale”. În urma examenului

cardiologic bolnavei i se instituie următorul tratament: Nifedipin 2tb/zi 13 zilwe
din care o zi înainte de operație și 12 zile postoperatoriu; Captopril 2tb/zi cu o zi
înainte de operație; diuretice- Nefrix 1tb/3 zile- 12 zile după operație; regim
hiposodat.

În ziua de 9 iunie 2014 se operează sub RA practicându-se următoarea

tehnică: reducere sângerândă și osteosinteză cu șuruburi tibia dreaptă și drenajul
plăgii operatorii cu un tub de dren.
 53

După operație i se instituie tratament: Algocalmin 3 fiole/zi; Diazepam 1

fiolă/zi 2 zile; Oxacilină 1g/6 ore, timp de 7 zile; Kanamicină A½ g /12 ore timp de
7 zile; Fraxipirina 0,3 ml/24 ore s.c timp de 5 zile și prescrisă de medicul
cardiolog.

În a II-a zi de la operație i se suprimă drenajul și în a III-a zi se observă o

tumefiere a regiunii postoperatorii cu plagă în tensiune și ca urmare se aplică
pungă cu gheață și se scot 2 fire.

După operație se imobilizează în aparatul ghipsat prevăzut cu fereastră

pentru toaleta plăgii și i se face și radiografie de control gambă și gleznă dreaptă
(fața și profil.)

Evoluția postoperatorie este favorabilă cu stare generală bună, afebrilă.

Tumefierea locală retrocedează parțial, continuă antibioterapia și refrigerație

locală. La 7 zile de la operație tumefierea retrocedează aproape complet, plagă este
pe cale de cicatrizare, se face pansament, se sistează antibioticele.

I se scot jumătate din firele de sutură, iar în zilele următoare evoluția plăgii
este favorabilă (cicatrizată), edemul și hiperemia retrocedează. Se scot restul de
fire, se face pansament și se schimbă aparatul ghipsat.

Bolnava se externează pe data de 22 iunie 2014 cu următoarele recomandări:

• menținerea aparatului ghipsat 12 săptămâni;

• control ortopedic 1-4-8-12 săptămâni;

• respectarea regimului hiposodat (HTA).

 54

b)PLAN DE ÎNGRIJIRE NURSING: Cazul I

NUME: N.E.

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fractură oblică lungă cu maximă

deplasare în 1/3 inferioară ambele oase gambă dreaptă

MOTIVELE INTERNĂRII: Dureri vi impotent funcțională totală la nivelul

gambei, tumefiere.
 55

SURSE DE
NEVOIA PROBLEMA MANIFEST DIAGNOS OBIECTI INTERVEN EVALUAR
ĂRI DE DIFICULTAT TIC VE ȚII E
DEPENDEN E
ȚĂ NURSING NURSING
1. Nevoia - -HTA -modificarea -creșterea - AUTONOM -în urmă
de a circulațieinadec esențială funcției tensiunii normalizar E: aplicării
respira și vată sediul II-III cardiace peste limite ea HTA -se măsoară medicament
a avea o normale; TA, puls și elor
bună - potențial de -HTA sistolică notarea în hipotensoare
circulație complicații cu oscilație foaia de , TA se
cardiovasculare tensional: temperatură, normalizeaz
TA=180/100m -asigurarea ă
mHg regimului 140/80mmH
hiposodat. g
DELEGATE:
-
administrarea
de
hipotensoare:
Captopril
2tb/zi;
Nefidipin
2tb/zi
-posibila -imobilizarea -prevenirea -prevenirea AUTONOM -in urma
aparitie a incetineste trombozelor trombozelo E: aplicarii
trombozelor curentul r -mobilizarea masurilor
venoase sanguin activa a preventive
degetelor de nu au aparut
la picioare, tromboze
masaj usor al
membrelor
DELEGATE:
-
administrarea
-respiratie -prevenirea de
inadecvata -imobilizare in pneumoniei -prevenirea anticuagulant
-posibila decubit dorsal pneumonie e: Fraxipirina -nu a aparut
-potential de aparitie a i 0,3 ml/24ore pneumonia
complicatii pneumoniei hiposodatic s.c. 5 zile hipostatica
respiratorii hipostatice e
AUTONOM
E:
 56

-ridicarea
bolnavului in
pozitie
sezanda cu
ajutorul
agatatoarelor
din metal sau
panza si
gimnastica
respiratorie
de 3-4 ori/zi
-alterarea -edem si -edem si -edem si - AUTONOM -in urma
circulatiei in tumefactie tumefactie tumefactie combaterea E: aplicarii
regiunea postoperatorie postoperatorie postoperatori edemului si -aplicarea pungii cu
operatorie e tumefactie pungii cu gheata
gheata pe edemul si
plaga pansata tumefactia
DELEGATE: postoperatori
- e cedeaza
administrarea complet
de
Fraxieparina
0,3ml
2.Nevoia -alterarea -absenta -imobilizare -constipatie - AUTONOM -in urma
de a eliminarilor scaunelor combaterea E: ingrijirilor
elimina -jena in constipatiei -servirea acordate
evacuarea si revenirea bolnavului cu tranzitul
scaunelor in la un plosca intestinal se
prezenta altor tranzit -protejarea reia in
bolnavi intestinal patului cu urmatoarele
normal aleza si 2 zile si
musama revine la
-asigurarea normal
bogata in
celuloza si
-alterarea starii -durere lichide
3.Nevoia de -durere conform
de a evita confort fizic si -plaga regimului
pericolele pshic -agitatie operatorie -calmarea hiposodat
durerii DELEGATE:
-neliniste -nerespectarea - -in urma
pozitiei impusa -linistirerea administrarea ingrijirilor
de imobilizare bolnavului calmantelor acordate,
 57

AUTONOM durerea a
E: diminuat in
-asigurarea intensitate si
repausului la bolnavul
pat si a unei este linistit
pozitii
corecte
DELEGATE:
-
administrarea
calmantelor
4.Nevoia -dificultate in a -imobilizare -fractura -imobilizare - AUTONOM -bolnavul
de a se se misca impusa de mentinerea E: suporta bine
misca si a -posibila -constrangeri aparatul imobilizari - aparatul
avea o -deplasare aparitie a fizice gipsat i aparatului confectionare gipsat si
postura contra indicata deformarilor gipsat a aparatului intelege
adecvata articulare -pozitie gipsat necesitatea
-postura vicioasa - prevazut cu mentinerii
inadecvata -atrofii pozitionare fereastra lui
musculare a corecta pentru toaleta
pentru plagii - nu au
-impunerea prevenirea -radiografie aparut
pozitiei deformaril de control deformari
teraputice a or DELEGATE: articulare
membrului articulare -datorita RA
inferior bolnavul nu
are voie sa
miste capul
12 ore si cu
perna sub cap
-mobilizarea
activa a
degetelor de
la picioare
-pozitia
corecta in pat
5.Nevoia
de a-si _ _ _ _ _ _ _
mentine
temperat
ura
corpului
in limite
 58

normale

6.Nevoia -alimentatie -inapetenta -schimbarea -alimentatie - AUTONOM -in urma

de a bea si inadecvata mediului ai in calitate si combaterea E: colaborarii
a manca adeprinderilor cantitate inapetentei -servirea cu bolnavul
alimentare insuficienta mesei la acesta
- patul intelege
alimentatie bolnavului rolul
bogat in intr-un mod regimului
vitamine si cat mai hiposodat
calciu atractiv datorita
HTA pentru
DELEGATE: o evolutie
-regim favorabila a
alimentar bolii, se
hiposodat alimenteaza
(HTA) si hidrateaza
bine
7.Nevoia -dificultatea in -plaga -interventie -plaga -toaleta AUTONOM
de a fi a-si acorda operatorie chirurgicala operatorie zilnica E -in urma
curat si ingrijiri de aseptic a -se masoara toaletei
de a-si igiena plagii functiile effectuate
proteja -potential de vitale de zilnic plaga
tegument alterare a 2ori/zi si se evolueaza
ele si tegumentelor noteaza in in spre
mucoasele foaia de cicatrizare,
temperatura starea
DELEGATE bolnavului
- este buna
dezinfectarea
tegumentelor -bolnavul
din jurul este afebril
plagii cu
tinctura si
alcool prin
miscari
stergere
circulara din
interior spre
exterior
-curatarea
plagii cu
antiseptic
 59

-acoperirea
plagii cu
comprese
sterile care sa
cu 2-3 cm
marginea
plagii
-se fixeaza
pansamentul
prin bandaj
in spica
-se
administreaz
a
Kanamicina
½ g /12 ore
-a IIa-a zi de
la operatie se
suprima
drenajul
-nu poate sa-si -imibilizare -dificultatea -asigurarea AUTONOM -bolnavului
acorde -constrangeri de a-si igienei E: accepta
ingrijirile fizice (aparat acorda corporale a -toaleta ajutorul
igienice gipsat, ingrijirile bolnavului partiala pe asistentei
datorita pansament) igienice regiuni si medicale, iar
imobilizarii -durere in plaga cavitatii tegumentele
bucale si mucoasele
-asigurarea sunt curate
lenjeriei de
pat si de corp
-protejarea
patului cu
aleza
-posibila -imibilizarea -prevenirea -prevenirea AUTONOM -in urma
aparitie a timp indelungat escarelor escarelor E: aplicarii
escarelor de datorita fracturii -asigurarea masuriilor
decubit lenjeriei de preventive
pat si corp nu au aparut
-activarea escare
circulatiei in
zonele
predispose la
escare prin
 60

fractionare
cu alcool
mentolat si
pudra de talc
-schimbarea
pozitiei
din 2 in 2 ore
-cearceaf
intins bine,
fara cusaturi
pe mijloc si
fara resturi
alimentare
sau gips
-toaleta
regiunii
perianale
dupa
misctiuni si
defecatie
8.Nevoia -dificultatea in a -pacientul se -constrangeri -stangacie in -ajuta AUTONOM -bolnavul se
de a se se imbraca si imbraca cu fizice (aparat a se imbraca bolnavul sa E: imbraca si se
imbraca dezbraca dificultate gipsat, si dezbraca se imbrace -ajuta dezbraca cu
si -nu poate sa-si pansament) si sa se bolnavul sa ajutorul
dezbraca schimbe -plaga dezbrace se imbrace sistentei
singur hainele operatorie sis a se medicale
dureroasa dezbrace
-bolnavul sa
poarte o
imbracaminte
lenjera

9.Nevoia -dificultate in a -treziri -imobilizare -insomnie - AUTONOM -in urma

de a dormi frecvente datorita plagii combaterea E: sedarii
dormi si a cu aparat gipsat insomniei -asigurarea bolnavul
se odihni -HTA esentiala linistii in doarme
salon
-aerisirea
salonului
inainte de
culcare
DELEGATE:
-
 61

administrarea
de sedative
Diazepam
1tb seara
10.Nevoia -deficit de -insuficienta -lipsa de -lipsa -educarea AUTONOM -bolnavul isi
de a cunoastere cunoastere a informatie cunoasterii bolnavului E: insuseste
invata bolii despre boala in ceea ce -ii explicam informatiile
cum sa-si priveste bolnavuli privine boala
pastreze boala si necesitatea si revine la
sanatatea interventia mentinerii control
chirurgical aparatului ortopedic si
a efectuata gipasat 12 scoaterea
saptamani, sa firelor
se prezinte la
control
ortopedic la
1-4-8-12
saptamani de
la operatie si
sa respecte
regimul
11.Nevoia
de a _ _ _ _ _ _ _
comunica
12.Nevoia
de a
actiona _ _ _ _ _ _ _
conform
propiilor
convinger
i si valori,
de a-si
practica
religia
13.Nevoia
de a fi _ _ _ _ _ _ _
preocupat
in vedere
realizarii
14.Nevoia
de a se _ _ _ _ _ _ _
recrea
 62

VI.2.CAZUL II

b).Culegerea datelor
Bolnavul S.N. in varsta de 53 ani, sex masculin, domiciliat in comuna Mihaesti jud.Valcea, este casatorit si are 2
copii, o fata si un baiat.

Bolnavul este pensionar, posedand o pensie de 1.000 lei. Bolnavul locuieste in mediul rural impreuna cu sotia sa si cu
fiul sau care este casatorit. Este de nationalitate roman, este de religie ortodoxa.

Conditiile de locuit sunt bune, posedand o casa cu 3 camere si anexa gospodaresti.

Bolnavul obijnuieste sa fumeze cate un pachet de tigari pe zi. Nu consuma alcool, nici cafea.

Bolnavul prezinta tulburari de circulatie la nivelul antepiciorului stang in urma unei degeraturi.

Istoricul bolii

Bolnavul mentioneaza ca in jurul orei 16:00 sare dintr-o caruta si cade cu piciorul stang sub greutatea corpului.

Acesta prezinta durerii si impotenta functionala totala la nivelul gambei stangi.

Toate aceste simptome determina bolnavul sa apeleze la serviciul de urgenta si sa se interneze pe data de 21 iunie
2014 in sectia ortopedie la Spitalul Judetean Valcea.

La internare bolnavul prezinta dureri si impotent functionala, deformare cu dezaxare in 1/3 medie cu scurtare si
crepitatii osoase si mobilitate normala, intreruperea continuitatii oaselor gambei.

In aceeasi zi cu internarea se efectueaza radiografia gamba stanga (fata si profil) prin care se confirma diagnosticul de
“fractura cominutiva cu deplasare ambele oase in 1/3 medie”.

Se face imobilizarea in gutiera gipsata femuro-podala si se prescrie urmatoarea medicatie: calmante Algocalmin
3comprimate/zi; Aspirina 2comprimate/zi; sedative Diazepam 1 capsula /zi.

Se incepe pregatirea preoperatorie dar la deschiderea gutierei observa in aIII-a zi flictene circulare cu continut
sanghinolet in 1/3 medie si inferioara a gambei stangi.

Se punctioneaza flinctenele si se face pansament umed si mai tarziu cu spray Bioxiteracor la nivelul flictenelor pana
la epitelizare.

Tratamentul medicamentos se mentine incluznad Dipiridamol 9dg.(3x3 dg./zi), vasodilatator cu actiune coronriana
pentru circulatia periferica la nivelul gambei.

Dupa vindecarea flictenelor pe 23 iunie 2014 se pragateste pentru operatie, se efectueaza un examen cardiologic T.A
140/80 mmHg.

In ziua de 24 iunie se opereaza sub RA, efectuandu-se urmatoarea tehnica: reducerea sangeranda si oseosinteza tibie
cu 2 cuie Rush in arc secant si 2 cerclaje de sarma si drenajul plagii operatorii cu tub de dren.
 63

Se instituie tratament postoperator: antibioterapie cu Rocephine 5 zile 1g/zi; sedative: Diazepam 1capsula/seara;
antialgice: Algocalmin 2fiole/zi; Fraxiparina 0,6,l/24 ore timp de 7 zile.

Dupa 6 zile de la operatie, bolnavul are stare generala buna, este afebril, plaga operatorie este spre vindecare, cu
pansamenr uscat, functiile vitale au valori normale.

Se mobilizeaza cu ajutorul carjelor dar fara a calc ape aparatul gipsat.

Pe timpul spitalizarii, somnul bolnavului este satisfacator, nu prea se odihneste datorita durerilor.

Pe data de 29 iunie bolnavul se externeaza cu evolutie favorabila si cu recomandarile:

-scoaterea firelor peste 7 zile de la externare;

-mentinerea aparatului gipsat 12-14 saptamani postoperator

-pansament la 2 zile la cabinetul medical individual al medicului de familie

-mobilizarea cu ajutorul carjelor fara a calc ape aparatul gipsat timp de 9-10 saptamani si control ortopedic la 7-50-70 zile.

b).PLAN DE INGRIJIRE NURSING: CAZUL II

NUME: S.N.

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fractura cominutiva cu deplasare ambele oase in 1/3 medie

MOTIVELE INTERNARII: Dureri si impotent functional toatala la nivelul gambei stangi, crepitatii
osoase.intreruperea continuitatii oaselor gambei.

SURSE DE
NEVOIA PROBLE MANIFESTA DIAGNOST OBIECTI INTERVEN EVALUA
MA RI DIFICULTATE IC VE TII RE
DE
DEPENDENT NURSING NURSING
A
1.Nevoia de -posibila -HTA esentiala -imobilizarea -prevenirea -prevenirea AUTONOM -in urma
a respire si aparitie a stadiul I-II incetineste trombozelor trombozelo E: aplicari
a avea o trombozel curentul sanguin venoase r -mobilizarea masurilor
buna or venoase active a preventive
circulatie degetelor de nu au
-circulatie la picioare aparut
inadecvata -masaj usor al tromboze
venelor venoase
DELEGATE:
-
 64

administrarea
de
anticoagulant
e 0,5 mm 6
fiole s.c.
2.Nevoia de -alterarea -absenta -imobilizare -constipatie - AUTONOM -in urma
a elimina eliminarilo scaunelor -jena in evacuarea combaterea E: ingrijirilor
r scaunelor in constipatiei -servirea acordate,
prezenta altor si revenirea bolnavului cu tranzitul
bolnavi la un tranzit plosca intestinal se
intestinal -protejarea reia in
normal patului cu urmatoarele
aleza si 2 zile si
musama revine la
-asigurarea normal
unei
alimentatii
bogate in
celuloza si
lichide
cnform
regimului
hiposodat
DELEGATE:
-
administrarea
calmantelor
3.Nevoia de - -durere -plaga operatorie -durere -calmarea AUTONOM -in urma
a evita posibilitate -neliniste dureri E: ingrijirilor
pericolele a aparitiei -linistirea -asigurarea acordate
complicati bolnavului repausului la durerea a
ilor pat si a unei scazut in
pozitii corecte intesitate si
DELEGATE: bolnavul
- este linistit
administrarea
de sedative
Diazepam 1
coprimat
seara
4.Nevoia de -posibila -atrofii -fractura deschisa -imobilizare -mentinerea AUTONOM -bolnavul
a se misca aparitie a musculare impusa de imobilizarii E: suporta
si a avea o deformaril -interventie aparatul aparatului -datorita RA bine apartul
 65

buna or chirurgicala gipsat gipsat bolnavul nu gipsat, nu

postura trebuie sa au aprut
-constrangeri - miste capul deformarii
fizice (aparat pozitionare 12 ore si sa articulare,
gipsat,pansament) a corecta nu aiba perna s-a realizat
pentru sub cap radiografia
-pozitie vicioasa prevenirea DELEGATE: si nu au
deformarilo - aparut
r articulare confectionare atrofii
a aparatului musculare
gipsat,
prevazut cu
fereastra
pentru toaleta
plagii
-radiografie
de control
gamba
dreapta
-pozitie
corecta in pat
-mobilizarea
activa a
degetelor de
la picioare
5.Nevoia de -posibila -frisoane -anxietate -hipertermie -pacientul AUTONOM -in urma
a si aparitie a sa-si E: ingrijirilor
mentine hipertermi -manie mentina -incalzeste acordate
temperatur ei temperature pacientul bolnavului
e corpului corpului in -aeriseste isi mentine
in limite limite incaperea temperatura
normale normale -asigura in limite
imbracaminte normale
lenjera
DELEGATE:
-administrare
de
Algocalmin 2
fiole/zi
6.Nevoia de - -inapetenta -anxietate -deshidratare -sa-si AUTONOM -in urama
a bea si a alimentatia si alimentatie creasca E: ingrijirii
manca insuficient -hidratare -stare depresiva insuficienta aportul -urmareste acordate
a cantitativ insuficienta caloric bolnavul sa bolnavul
 66

si calitativ cantitaiv si consume este hidratat

calitativ -sa numai sufficient
consume alimente calitativ si
gustari intre cuprinse in cantitativ
mesele regim
principale -urmareste
periodic
greutatea
corporala
DELEGATE:
-
administreaza
vitamine si
saruri
minerale
7.Nevoia de -bolnavul -plaga contuza -interventie -prevenirea -prevenirea AUTONOM -bolnavul
a fi curat si nu poate dreapta de chirurgicala escarelor escareolr de E: accepta
de a-si sa-si aproximativ -constrangeri -dificultate in decubit -asigurarea ajutorul,
proteja acorde 1,5 cm pe fizice (aparat a-si acorda -asigurarea toaletei coopereaza
tegumentel ingrijirile marginea gipsat,pansament) ingrijirile igienei partiale pe cu
e si igienice inferioara a -durere igienice corporale regiuni asistenata,
mucoasele -posibila gambei -asigurarea iar
aparitie a lenjeriei de tegumentele
escarelor pat si corp si
de decubit -protejarea mucoasele
patului cu sunt curate
musama si -datorita
aleza acordarii
-activarea ingrijirilor
circulatiei in preventive
zonele nu au aprut
predispuse la escare
escare prin
fricsoanare cu
alcool
mentolat si
pudra de talc
8.Nevoia de - -are nevoie de -durere -stangacie in -ajutarea AUTONOM -bolnavul
a se dificultate ajutor -constrangeri a se imbraca bolnavului E: accepta
imbraca si a in a se -se imbraca si fizice (aparat si dezbraca sa se -ajutatrea ajutorul si
dezbraca imbraca si se dezbraca cu gipsat, imbrace sis bolnavului sa are stare de
dezbraca dificultate pansament,tratam a se se imbrace si confort
ent) dezbrace dezbarce sis a
 67

poarte o
imbracaminte
comoda
9.Nevoia de -dificultate -treziri -neadaptare la -insomnie -prevenirea AUTONOM -in urma
a dormi si a in a dormi frecvente mediul de spital insomniei E: sedarii
se odihni -neliniste -se asigura bolnavul
-stres linistea in reuseste sa
salon doarma
-se aeriseste
salonul
inainte de
culcare
DELEGATE:
-se
administreaza
sedative
Diazepam
1comprimat
seara
10.Nevoia - -cunostiinte -lipsa de -dezinteres in -pacientul AUTONOM -pacintul a
de a invata cunostiinte insuficinete infornatii a invata sa E: acumulat
cum sa-si insuficient referitoare la referitoare la acumuleze -stimuleaza noi
pastreze e boala boala sa noi dorinta de cunistinte
sanatatea -nesiguranta si -lipsa de cunostiinte cunoastere cu privire la
frica de cunoastere a -motiveaza pastrarea
necunoscut mijloacelor ce se importanta sanatati.
pot folosi pentru acumularii de
a-si mentine noi
sanatatea cunostiinte
-verifica daca
bolnavul a
inteles correct
mesajul trimis
si daca si-a
insusit noile
cunostinte
11.Nevoia _ _ _ _ _ _
de a _
comunica
12.Nevoia
de a actina
conform _ _ _ _ _ _
propiilor _
 68

convingeri
si valori de
a-si
practica
religia
13.Nevoia
de a fi _ _ _ _ _ _
preocupat _
in vederea
realizarii
14.Nevoia
de a se _ _ _ _
recrea _ _ _

VI.3.CAZUL III
a)Culegerea datelor
Bolnavul M.I. in varsta de 45 de ani, sex masculin, de profesie profesor de muzica, casatorit, sotia mai tanara cu 5
ani, are un fiu si locuieste in localitatea Rm.Valcea intr-un apartament cu 2 camere.

Din relatarile bolnavului, aflu ca obisnuieste sa fumeze 1 pachet de tigari pe zi si sa bea 2-3 cafele zilnic.

Se interneza in sectia ortopedie in data 5 iulie 2014 din urmatoarele motive: dureri, impotenta fuctionala totala, plaga
gambiera dreapta.

Istoricul bolii

Aflu de la bolnav ca in ziua de 27 iunie 2014 mergea impreuna cu sotia si fiul sau sa-si viziteze un prieten care locuia
la tara si cade dintr-un copac. Bolnavul mentioneaza ca nu sufera de alte boli.

Pacientul prezinta TA=120/60 mmHg; grup ganguin AII, Rh pozitiv.

Antecedente heredo-colaterale: nu prezinta imporatanta clinica.

La examenul subiectiv se constata dureri vii si impotenta functionala totala, iar la cel obiectiv se constata:

• plaga contuza dreapta de aproximativ 1,5 cm pe marginea interna a gambei in 1/3 medie inferioara;

• la palpare si imobilizare prezinta dureri vii, impotenta functionala totala, crepitatii osoase si netransmiterea
miscarilor;
 69

• fara tulburari de sensibiliate.

Inainte de a fi imobilizata fractura, in sala de operatie i se face anestezie locala cu Xilina 1%-20 ml. Pentru efectuarea
lavajului chimic si mecanic, excizie minima interna si aplicarea unui pansament compresiv cu tub de dren.

Se face vaccinarea antitetanica cu ATPA 0,5 ml i.m.

Dupa toaleta chirurgicala a plagii se face imobilizarea in atela gipsata femuro-podala si radiografie pentru a confirma
diagnosticul de la internare de "fractura deschisa oblica scurta cu deplasare ambe oase gamba dreapta in 1/3 medie
inferioara".

Se stabileste tratamentul preoperator: antibioterapie, Rocephine 5g/zi: antialgige: Algocalmin 3 fiole/zi; sedative:
Diazepam 1 capsula/seara; antiinflamatoare: Aspirina 2x 1capsula/zi; anticoagulante: Fraxiparina 0,3 ml s.c/24 ore-7zile.

In timpul tratamentului cu antibiotice, bolnavul are o temperatura care oscileaza intre 37,5-38,1 grade C, inregistrata
seara si ca urmare se prelungeste administrarea antibioticului inca 4 zile.

Plaga gambifera e spalata zilnic cu antiseptice si Cloramina 0,2-0,4% si este acoperita cu comprese sterile, fixate prin
bandajare in spica, iar suprimarea drenajului pasiv se face dupa 6 zile.

Dupa cicatrizarea plagii si terminarea pansamentului, se face imobilizarea in aparat gipsat femuro-podal si se
externeaza cu urmatoarele recomandarii:

• nu calca pe aparul gipsat

• la 10 zile se face reinternare pentru efectuarea oseosintezei si reproducerea sangeranda.

I se face pregatirea pentru operatie. Se recolteaza sange pentru analize de laborator: Glicemie=98m%;
Creatinina=0,90mg; Ht=35,4%; Hb=12,99%; NL=5.600mm cub; TQ=11"; TH=1'30".

Dupa scoaterea gipsului ce constata cicatricea in partea interna in 1/3 inferioara, dureri de intensitate mica, mobilitate
in focar si nu are tulburari de sensibilitate.

I se face din nou radiografie gamba dreapta (fata si profil) ce confirma diagnosticul de "Fractura cu deplasare
completa1/3 medio-inferioara ambele oase".

In ziua de 6 iulie se opereaza sub RA efectuandu-se reducerea sangeranda si oseosinteza tibie cu 2 cuie Rush in arc
secant si cu cerclaj de sarma si drenajul plagii cu tub.

Tratamentul postoperator consta in:

• antibioterapie Rocephine 5 zile 1g/zi; antialgice: Algocalmin 2 fiole; sedative: Diazepam 6tb; anticoagulante:
Fraxipirina 0,3 ml 6flacoane s.c 6 zile.

• se impune imobilizare la pat in aparat gipsat prevazut cu fereastra la nivelul plagii operatorii.

• se face pansament zilnic cu Cloramina si se suprima drenajul a3-a zi postoperator si se efectueaza radiografie de
control.

• dupa 6 zile de la operatie, bolnavul are stare generala buna, afebril, plaga operatorie spre vindecare, functiile vitale
sunt la valori normale. Somnul este satisfacator, nu prea se odihneste pe perioada spitalizarii datorita durerilor.

In data 16 iulie 2014 bolnavul se externeaza cu evolutie favorabila postoperator si cu recomandari:

 70

• scoaterea firelor peste 7 zile de la externare;

• mentinerea aparatului gipsat 12-14 saptamani;

• control ortopedic la 7-50-70 zile.

b).PLAN DE INGRIJIRE NURSING: Cazul III

NUME: M.I.

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fractura deschisa oblica scurta cu deplasare ambele oase gamba dreapta/3 medie
inferioara.

MOTIVELE INTERNARII: Plaga contuza dreapta, de aproximativ 1,5cm pe marginea interna a gambei in 1/3
medie inferioara, dureri, crepitatii osoase.

NEVOIA PROBLEM MANIFESTA SURSE DE DIAGNOST OBIECTI INTERVEN EVALUARE

A RI DE DIFICULTAT IC VE II
DEPENDEN E NURSING NURSING
 71

TA
1.Nevoia -circulatie -HTA -modificarea -cresterea - AUTONOM -in urma
de inadecvata esentiala functiei cardiace TA peste normalizare E: administrarii
arespira si stadiul II-III limite a HTA -se masoara medicamentel
de a avea -potential de -HTA sistolica normale pulsul, TA si or, TA s-a
o buna complicatii cu oscilatii notarea in normalizat
circulatie cardiovascul tensionale: foaia de 140/80mmHg
are TA=180/100mm temperatura
Hg -asigurarea
unui regim
hiposodat
DELEGATE:
-
administrarea
de
hipotensoare:
Captopril-
2comprimate
/zi;
Nifedipin-
2comprimate
/zi
-posibila -imobilizarea -prevenirea -prevenirea AUTONOM -in urma
aparitie a incetinesete trombozelor trombozelo E: aplicarii
trombozelor curentul sanguin r -mobilizarea masurilor
venoase activa a preventive nu
degetelor de au aparut
la picioare, tromboze
masaj usor al
membrelor
-respiratie -posibila -imobilizare in -prevenirea -prevenirea AUTONOM -nu au aparut
inadecvata aparitie a decubit dorsal pneumoniei pneumoniei E: pneumonia
-potential de pneumoniei hipostatice -ridicarea hipostatica
complicatii hipostatice bolnavei in
respiratorii pozitie
-alterarea sezanda cu
circulatiei in ajutorul
regiunea agatatoarelor
operatorie de metal sau
panza si
gimnastica
respiratorie
de 3-4/zi
 72

-edem si -edem si -edem si - AUTONOM -in urma

tumefactie tumefactie tumefactie combaterea E: aplicarii
postoperatorie postoperatorie postoperatori edemului si -aplicarea pungii cu
e tumefactiei pungii cu gheata,
gheata pe edemul si
plaga tumefactia
pansata; postoperatori
DELEGATE: e cedeaza
- complet
administrarea
de
Fraxiparina
0,3ml.
2.Nevoia -alterarea -absenta -imobilizare -constipatie - AUTONOM -in urma
de a eliminarilor scaunelor combaterea E: ingrijirilor
elimina -jena in constipatiei -servirea acordate
evacuarea si revenirea bolnavei cu tranzitul
scaunelor in la un tranzit plosca intestinal se
prezenta altor intestinal -protejarea reia si revine
bolnavi normal patului cu la normal
aleza si
musama
-asigurarea
unei
alimentatii
bogate in
celuloza si
lichide
conform
regimului
hiposodat
DELEGATE:
-
administrarea
calmantelor
3.Nevoia -alterarea -durere -plaga -durere -calmarea AUTONOM -in urma
de a evita starii de -agitatie operatorie durerii E: ingrijirilor
pericolele confort fizic -neliniste -nerespectarea -linistirea -asigurarea acordate,
si psihic pozitiei impusa bolnavului repausului la durerea s-a
de imobilizare pat si a unei diminuat in
pozitii intensitate si
corecte bolnava este
DELEGATE: linistita
 73

-
administrarea
calmantelor
4.Nevoia -dificultate -imobilizare -fractura -imobilizare -mentinerea AUTONOM -bolnavul
de a se in a se misca -posibila -constrangeri impusa de imobilizarii E: suporta bine
misca si a -deplasare aparitie a fizice aparatul aparatului - aparatul
avea o contraindicat deformarilor -aparat gipsat gipsat gipsat confectionare gipsat si
postura a articulare -pansament - a aparatului intelege
adecvata -postura -atrofi -pozitie vicioasa pozitionare gipsat necesitatea
inadecvata musculare -imobilizarea a corecta prevazut cu mentinerii lui
-posibilitatea incetineste pentru fereastra -nu au aparut
aparitiei curentul sanguin prevenirea pentru toaleta deformari
trombozelor deformarilo plagii articulare
venoase r articulare -radiografie
-prevenirea de control
trombozelo DELEGATE:
r -datorita RA
bolnava are
voie sa miste
capul 12 ore
si cu perna
sub cap
-mobilizarea
activa a
degetelor de
la picioare
-pozitionarea
corecta in pat
5.Nevoia
de a-si
mentine
temperatu
ra corpui
in limite
normale
6.Nevoia _ _ _ _ _ _
de a bea si _
manca
7.Nevoia -dificultatea -plaga -interventie -plaga -toaleta AUTONOM
de a fi in a-si operatorie chirurgicala operatorie zilnica E:
curat si de asigura aseptica a -se masoara
a-si ingrijiri de plagii functiile
proteja igiena vitale de 2
 74

tegumente -potential de ori/zi si se

le si alterare a noteaza in
mucoasele tegumentelor foaia de
temperatura
DELEGATE:
-
dezinfectarea
tegumentelor
din jurul
plagii cu
tinctura si
alcool prin
stergere
miscari
circulare din
interior spre
exterior
-curatarea
plagii cu
antiseptice
-acoperiarea
plagii cu
comprese
sterile care sa
depaseasca
cu 2-3cm
marginea
plagii
-se fixeaza
pansamentul
prin bandaj
in spica
-se
administreaz
a Kanamicina
1/2g /12 ore
-aII-a zi de la
operatie se
suprima
drenajul
-nu poate sa-si -imobilizare -dificultate in -asigurarea AUTONOM -bolnava
acorde -constrangeri a-si acorda igienei E: accepta
ingrijirile fizice (aparat ingrijirile corporale a -toaleta ajutorul
 75

igienice gipsat, igienice bolnavei partiala asistentei

datorita pansament) aregiunii si medicale, iar
imobilizarii -durere in plaga acavitatii tegumentele
bucale si mucoasele
-asigurarea sunt curate
lenjeriei de
pat si corp
-protejarea
patului cu
aleza
-posibila -imobilizarea -prevenirea -prevenirea AUTONOM -in urma
aparitie a timp indelungat escarelor escarelor E: aplicarii
escarelor de datorita fracturii -asigurarea misurilor
decubit lenjeriei de preventive nu
pat si corp au aparut
-activarea escare
circulatiei in
zonele
predispuse le
escare prin
frictionare cu
alcool
mentolat si
pudra de talc
-schimbarea
pozitiei din 2
in 2ore
-cearceaf
intins bine,
fara cusaturi
pe mijloc si
fara resturi
alimentare
sau gips
-toaleta
regiunii
perianale
dupa mictiuni
si defecatie
8.Nevoia -dificultate -pacienta se -constrangeri -stangacie in -ajuts AUTONOM -bolnava se
de a se in a se imbraca cu fizice (aparat a se imbraca bolnava sa E: imbraca si se
imbraca si imbraca si dificultate gipsat, si dezbraca se imbrace -ajuta dezbraca cu
dezbraca dezbraca -nu poate sa-si pansament) si sa se bolnava sa se ajutorul
 76

schimbe -plaga dezbrace imbrace si sa asistentei

singura operatorie se dezbrace medicale
hainele dureroasa -bolnava sa
poarte o
imbracaminte
lejera
9.Nevoia -dificultate -treziri -imobilizare -insomnie - AUTONOM -in urma
de a in a dormi frecvente datorita plagii combaterea E: sedarii
dormi si a cu aparat gipsat insomniei -asigurarea bolnava
se odihni -HTA esentiala linistii in doarme
salon
-aerisirea
salonului
inainte de
culcare
DELEGATE:
-
administrarea
de sdative
Diazepam
1comprimat
seara
10.Nevoia -deficit de -insuficienta -lipsa de -lipsa -educarea AUTONOM -bolnava isi
de a cunoastere cunoastere a informatie cunoasterii bolnavei in E: insuseste
invata bolii despre boala ceea ce -ii exprima informatiile
cum sa-si priveste bolnavei privind boala
pastreze boala si necesitatea si revine la
sanatatea interventia mentinerii control
chirurgicala aparatului ortopedic si
efectuata gipsat 12 scoaterea
saptamani, sa firelor
se prezinte la
control
ortopedic la
1-4-8-12
saptamani de
la operatie si
sa respecte
regimul
11.Nevoia _ _ _ _ _ _
de a _
comunica
12.Nevoia
 77

de a
actiona _ _ _ _ _ _
conform _
propiilor
convingeri
si
valori,de a
practica
relicia

13.Nevoia _ _ _ _ _ _ _
de a fi
preocupat
in vederea
realizarii
14.Nevoia _ _ _ _ _ _
de a se _
recrea

CAPITOLUL VII
CONCLUZII
 78

Prezenta lucrare urmareste evidentierea criteriilor de ingrijire ale pacientilor imobilizati la pat pe baza nevoilor
fundamentale ale fiecarui pacient in parte.

Lucrarea cuprinde trei cazuri clinice diferite, avand in comun acelasi diagnostic, "fractura de gamba", in parte
afectiunile colaterale ale fiecarui pacient.

Primele doua cazuri de fracura sunt produse prin alunecare si cadere, cu prinderea sub greutatea corpului a membrelor
fracturate, iar cel de-al treilea caz de fractura deschisa este produs prin cadere de la inaltime.

Astfel bolnava N.E., in varsta de 58 de ani, aluneca si cade din picioare, prinzandu-si piciorul drept sub greutatea
corpului, fiind internata in aceeasi zi din urmatoarele motive: impotenta functionala totala, durere vie, crepitatii osoase, puls
prezent la artera pedioasa anterioara si fara tulburari de sensibilitate.

Dupa examenul ortopedic care stabileste diagnosticul de la internare "fractura oblica lunga cu maxima deplasare de
1/3 inferioara ambele oase gamba dreapta", I se face radiografie de gamba dreapta si profil pentru a confirma diagnosticul
de "fractura oblica lunga cu deplasare moderata (ascensiune si translatie) in 1/3 inferioara tibie si maleola perioniera".

Se face imobilizarea in atela gipsata femuro-podala, iar ca tratament properator se instituie: Algocalmin fiole si
Diazepam 2 comprimate.

Bolnava este suspecta de HTA si ca urmare, se face examenul cardiologic care are ca rezultat: TA=180/100 mmHg;
AV=88 ritmice, HTA sistolica, oscilatii tensionale si se instituie urmatoarea medicatie: Nifedipim 2 comprimate/zi-13 zile;
Captopril 2 comprimate/zi; Nefix 1 comprimat/3zile-12 zile dupa operatie si regim hiposodat.

Ca urmare a ingrijirilor si tratamentului acordat, bolnava a fost imobilizata in atela gipsata, i s-a recoltat sange pentru
pregatirea pentru pregatirea preoperatorie, durerea s-a diminuat in intensitate, dar nu a disparut. Bolnava s-a linistit, TA s-a
normalizat, au fost prevenite complicatiile imobilizarii, i s-a asigurat igiena personala, curatenia salonului si boolnava
reuseste sa doarma.

Dupa practicarea reducerii sangerande se face imobilizarea in aparat gipsat, cu fereastra pentru toaleta plagii si o
radiografie de control gamba dreapta.

Tratamentul administrat postoperator contsta in: Oxacilina 1g/6 ore timp de 7 zile; Kanamicina 1/2g/12 ore timp de 7
zile; Fraxipirina 0,3ml24 ore s.c. timp de 5 zile si medicatia prescrisa de medicul cardiolog.

In urma aplicarii tratamentului si ingrijirilor acordate, bolnava isi reia tranzitul intestinal dupa 2 zile datorita clismelor
evacuatoare simple si ceaiul laxativ.

Tubul de dren este suprimat a doua zi de la operatie, iar fractura este imobilizata in aparat gipsat prevazut cu fereastra
pentru toaleta plagii.

Bolnava are o evolutie favorabila postoperatorie, cu stare generala buna, afebrila, iar plaga in curs de cicatrizare,
edemul si tumefactia au cedat complet datorita refrigeratiei locale.

Bolnava se externeaza cu urmatoarele recomandari: mentinerea aparatului gipsat 12 saptamani; control ortopedic la 1-
4-8-12 saptamani de la operatie; resoectarea regimului hiposodat (HTA).

Bolnavul S.N. in varsta de 3 de ani sare dintr-o caruta si cade cu piciorul stang sub greutatea corpului.
 79

Prezinta dureri vii si impotenta functionala totala, prezinta tulburari de circulatie la nivelul antepiciorului stang in
urma unei degeraturi vechi.

I se face imibilizarea in gutiera gipsata femuro-podala, radiografie gamba stanga pentru a confirma diagnosticul de
"fractura cominutiva cu deplasare ambele oase in 1/3 medie".

I se face pregatirea properatorie care consta in recoltarea sangelui pentru analize, se indeparteaza pilozitatile de pe
regiunea ce urmeaza a fi spusa interveniei chirurgicale, dar la deschiderea gutierei gipsate femuro-podale se observa a III-a
zi flinctene circulare cu continut sanghinolent in 1/3 medie inferioara a gambei.

Se punctioneaza flinctenele, se face pansament umed si se suprima imobilizarea gipsata dar se imobilizeaza pe o atela
Browmn cu extensie transcalcaneana si mai tarziu se da cu spray Bioxiteracor. Ca tratament I se administreaza calmante:
Algocalmin 3comprimate/zi; antiinflamatoare: Aspirina 2comprimate/zi; sedative Diazepam 1comprimat/zi; vasodilatatoare
cu actiune coronariana Dipridamol 9dg.(3x3 dg/zi).

Pentru combaterea constipatiei s-au efectuat 2 clisme evacuatoare simple si s-a administrat ceai laxativ, s-a revenit la
tranzitul intestinal normal dupa 2 zile.

In urma aplicarii tratamentului si a ingrijirilor acordate, bolnavul s-a linistit, durerea s-a diminuat in intensitate, dar nu
a disparut, flintenele sunt in curs de epitelizare, s-au prevenit complicatiile imobilizarii (escarele, trombozele venoase,
pneumoniile hiposodatice), se combate inapetenta.

Dupa vindecarea flinctenelor se intervine chirirgical sub RA, practicandu-se reducerea sangeranda si oseosinteza
tibiei cu 2 cuie Rush in arc si 2 cerclaje de sarma si drenajul plagii cu tub de dren.

Tratamentul administrat postoperator consta in: antibiotice cu Rocephin 5zile 1g/zi; sedative: Diazepam 1comprimat
seara; antialgice: Algocalmin 2f/zi; Fraxiparina 0,6 ml/24 ore timp de 7 zile.

Se imobilizeaza in aparat gipsat prevazut cu fereastra pentru toaleta plagii chirurgicale, drenajul se suprima a III-a zi
si se face o radiografie de control.

Ca urmare a aplicarii tratamentului si ingrijirilor postoperatorii bolnavul are o stare general buna este afebril, i se
asigura o igiena personal.

Bolnavul se externeaza cu recomandari: scoaterea firelor peste 7 zile; mentinerea aparatului gipsat 12-14 saptamani
postoperator, pansamentul la 2 zile la cabinetul medical individual al medicului de familie; mobilizarea cu ajutorul carjelor
si control ortopedic la 7-50-70 zile.

Bolnavul M.I. in varsta de 45 de ani cade de la inaltime si este internat in sectia ortopedie cu diagnosticul de "fractura
deschisa tip II ambe oase gamba dreapta in 1/3 medie inferioara" si prezinta la examenul obiectiv: plaga contuza dreapta de
aproximativ 1,5 cm pe marginea interna a gambei in 1/3 medie inferioara; palpare si imobilizarea prezinta dureri vii,
impotenta functionala, crepitatii osoase si netransmiterea miscarilor, fara tulburari de sensibilitate.

Inainte de imobilizare se face toaleta chirurgicala a plagii sub anestezia locala, I se face revaccinarea antitetanica si o
radiografie ce confirma diagnosticul de "fractura obilca scurta cu deplasare ambe oase gamba dreapta 1/3 medie inferioara".

Se imobilizeaza in atela gipsata femuro-podala pe care o suporta bine si se face din nou radiografie.

Se prescrie medicatia: Rocephin 5g/zi; Algocalmin 3 f/zi; Diazepam 1comprimat/seara; Aspirina 2x1comprimate/zi:
Fraxiparina 0,3ml s.c./24 ore 7 zile.
 80

Ca urmare a tratamentului si ingrijirilor acordate fractura este imobilizata in atela gipsata, se protejeaza plaga prin
panasament aseptic, se efectueaza toaleta aseptica a plagii zilnic, se previne infectia, durerea s-a diminuat in intensitate, dar
nu a disparut, temperatura a revenit la normal s-au evitat complicatiile imobilizarii (tromboze, escare).

Deoarece plaga evolueaza spre vindecare datorita tratamentului si ingrijirilor, bolnavul se externeaza cu
recomandarea de a reveni pentru reducerea sangeranda si osteosinteza tibiei peste 10 zile.

Dupa operatie, i se administreaza: Rocephin 5 zile 1g/zi, Algocalmin 3f/zi, Fraxiparina 0,3ml fl6 s.c. 6 zile.

I se face imobilizarea gipsata cu fereastra pentru toaleta plagii chirurgicale, sunt prevenite complicatiile imobilizarii.

Bolnavul s-a linistit in urma sedativelor si nu a reusit sa doarma.

Plaga operatorie evolueaza spre cicatrzare, tubul de dren se suprima a treai zi postoperator si i se face radiografie de
control; bolnavul are stare generala buna, este afebril si se externeaza cu recomandarile: scoaterea firelor peste 7 zile de la
exterare; mentinerea aparatului gipsat 12-14 saptamani; control ortopedic la 7-50-70 zile.

BIBLIOGRAFIE

VICTOR PAPILIAN "Anatomia Omului" vol I "Aparat

Locomotor".Editia aV-a Editura Didactica si
Pedagogica Bucuresti 1972

CONF.DR.V.RANGA "Anatomia si Fiziologia PROF.DR.I.TEODORESCU

Omului"EdituraMedicala, Bucuresti 1970.

C.MOZES "Tehnica Ingrijirii Bolnavului"

Editura Medicala, Bucuresti 1999.

LUCRETIA TITIRCA "Manual de Ingrijiri speciale acordate

pacientilor de asistenti medicali".Editura
medical Romaneasca 1998.
 81

GH.NICULESCU "Chirurgia traumatismelor MIRCEA IFRIM

oseoarticulare" Editura SILVIU DIACONESCU medicala Bucuresti.