Capitolul 8

INDICI STATISTICI
Necesitatea identificării şi cuantificării gradului de influenţă a
diferiţilor factori ce determină dimensiunea şi structura proceselor
studiate au condus la perfecţionarea continuă a metodelor de analiză
factorială, care includ şi metoda indicilor statistici. Rezultatele aplicării
metodei indicilor se pot concretiza fie sub forma unui sistem de indici,
atunci când se face o analiză complexă în care operăm cu variabile
factoriale şi rezultative, fie sub forma unor variabile independente când
fenomenul studiat se analizează izolat, separat.
Metoda indicilor, datorită funcţiilor sale cognitive deosebite,
răspunde în cea mai mare măsură cerinţelor complexe legate de
caracterizarea numerică a proceselor sociale şi economice. În acest sens,
domeniul de aplicare a indicilor la studiul fenomenelor social-economice
s-a lărgit continuu.

8.1 NOŢIUNEA DE INDICE. CRITERII DE CLASIFICARE

Metoda indicilor are o largă aplicabilitate în analiza statistică a

variaţiei fenomenelor sociale şi economice complexe în dinamică şi pe
plan teritorial.
Datorită faptului că această metodă se aplică unor fenomene
complexe, ea face parte din cadrul metodelor de analiză factorială, în care
variaţia în timp şi spaţiu a fenomenului complex analizat este explicată
prin variaţia factorilor determinanţi. În acest sens, se folosesc atât pentru
studiul variaţiei fenomenului complex cât şi pentru variaţia factorilor,
indici statistici.
Specific metodei indicilor este faptul că fenomenul complex supus
cercetării se bazează pe relaţia de descompunere într-un produs al
factorilor înregistraţi, utilizând astfel un indice sintetic si mai mulţi indici
factoriali. De precizat, că la această descompunere pe factori trebuie să
existe întotdeauna, pe lângă factorii calitativi, şi un factor cantitativ care,
de regulă, are conţinut de frecvenţă de apariţie pentru aceştia.
Generalizând, în cazul unui fenomen bifactorial putem nota cu (y)
fenomenul complex a cărui variaţie se studiază în timp şi/sau spaţiu, în
STATISTICA

funcţie de un singur factor calitativ (x) şi un factor cantitativ (f), care

joacă şi rol de frecvenţă (pondere). Deci, în acest caz fenomenul de
indexat are la bază relaţia:
yi = xi ⋅ fi
Dacă se înregistrează două caracteristici factoriale calitative (x) şi
(z), atunci fenomenul complex de indexat se descompune în produsul
dintre frecvenţe şi valorile perechi ale factorilor înregistraţi, adică:
yi = xi ⋅ zi ⋅ fi ş.a.m.d.
În consecinţă, variabila (f) se regăseşte întotdeauna ca o entitate
relativ independentă în cadrul unui ansamblu care corespunde cu unitatea
de observare (muncitorul, produsul, judeţul etc.), în timp ce variabilele
calitative sunt atribute ale acestor unităţi care, de regulă, se înregistrează
ca mărimi relative de intensitate sau ca medii parţiale (preţ unitar de cost
sau de vânzare, salariu mediu, recolta medie la ha., nivelul productivităţii
muncii etc.)
Aplicând metoda indicilor trebuie să măsurăm variaţia în timp
şi/sau spaţiu a acestor variabile înregistrate.
Indicii se calculează deci ca raport între nivelurile atinse de un
fenomen în două unităţi diferite de timp sau în două unităţi diferite de
spaţiu sau comparând nivelul realizat cu cel programat.
Indicii, pot astfel, fi consideraţi ca mărimi relative de dinamică, de
coordonare sau de programare.
Când indicii se calculează la nivelul întregului ansamblu de unităţi
statistice ei au şi proprietatea de mărime medie, sintetizând în valoarea lor
toate modificările cantitative şi calitative intervenite în interiorul acestei
variaţii. În consecinţă, şi interpretarea lor trebuie să se facă ca la orice
mărime medie determinată din mai multe valori individuale diferite.
În legătură cu folosirea metodei indicilor, mai trebuie adăugat şi
faptul că ei se folosesc de regulă sub formă de sistem. De exemplu:
sistemul indicilor valorii, volumul fizic şi ai preţurilor producţiei şi
circulaţiei de mărfuri sau sistemul indicilor producţiei, productivităţii
muncii şi ai cheltuielilor totale de timp de muncă, sau sistemul indicilor
recoltei totale, a recoltei medii şi ai suprafeţelor însămânţate etc.
De remarcat că fiecare sistem de indici poate fi considerat ca un
sistem independent sau ca un subsistem în cadrul unui sistem mai
cuprinzător, fie sub raport organizatoric, fie din punct de vedere al
 Indici statistici

gradului de cuprindere al caracteristicilor ce se găsesc în relaţii de

interdependenţă.
Varietatea mare a indicilor întâlniţi în teoria şi practica statică şi
problemele diferite care se pun pentru fiecare formă de indice în parte
necesită o sistematizare a acestora sub forma unei clasificări.
1. O primă grupare a indicilor se face după funcţia pe care o au
în studiul variaţiei fenomenelor social-economice. După acest criteriu
indicii se împart în trei grupe mari:
- indici ai dinamicii;
- indici teritoriali;
- indici ai planificării (programării).
Indicii dinamicii sunt rezultatul comparării în timp a aceluiaşi
fenomen (y), deci în acest caz trebuie să existe o valoare statistică
înregistrată în perioada de bază notată cu yo şi o valoare statistică
înregistrată în perioada curentă care se notează cu y1 .
Indicii teritoriali sunt indicii care măsoară variaţia în spaţiu a
aceluiaşi fenomen (y), în cadrul aceleiaşi perioade de timp. Ei pot fi
consideraţi şi ca mărimi relative de coordonare - când se compară două
unităţi teritoriale, care sunt părţi ale aceluiaşi ansamblu (ţară, continent
etc.) între ele. In acest caz trebuie să existe o valoare statistică
înregistrată în unitatea teritorială A, notată cu yA şi o valoare statistică
înregistrată în unitatea teritorială B, notată cu yB.
Indicii planificării sunt rezultatul comparării unei valori realizate
faţă de valoarea aceluiaşi fenomen înscrisă într-un plan (program)
elaborat la diferite niveluri ale procesului de conducere.
Dacă se compară nivelul realizat cu nivelul planificat pentru
acelaşi fenomen din cadrul aceleiaşi perioade de timp, atunci se obţine un
indice a1 îndeplinirii planului. Dacă se compară însă nivelul planificat în
perioada de plan cu nivelul realizat în perioada de bază pentru acelaşi
fenomen, atunci se obţine un indice a1 sarcinii de plan. Deci, în acest caz,
faţă de indicii de dinamică intervine în plus nivelul planificat, notat cu ypl.
Ei se folosesc, în special, 1a nivel micro.
În continuare, problemele metodologice comune tuturor indicilor
se vor prezenta pe exemplul indicilor de dinamică.
2. O altă grupare a indicilor statistici se face după nivelul la care
s-au înregistrat datele. După cum s-a mai arătat, în practica statistică, la
calculul indicilor se foloseşte unităţi de observare complexe ca de
exemplu: echipa, secţia, întreprinderea, lotul de produse, parcela etc.
STATISTICA

Din acest punct de vedere indicii pot fi:

- indici individuali;
- indici de grup.
Indicii individuali ai unei variabile statistice (y) sa calculează la
nivelul unei unităţi de observare şi se notează cu iy1/0 . Indicele individual
arată de câte ori s-a modificat fenomenul y în perioada curentă faţă de
perioada de bază. De obicei, indicii se exprimă sub formă de coeficienţi
sau procente, adică:
y y
i1y/ 0 = 1 sau i1y/ 0(%) = 1 ⋅ 100
y0 y0
Indicii individuali ai factorilor de influenţă ai fenomenului
complex y, se calculează astfel:
f x
i1f/ 0 = 1 respectiv i1x/ 0 = 1
f0 x0
Cei trei indici individuali verifică întotdeauna relaţia de sistem:
i1y/ 0 = i1f/ 0 ⋅ i1x/ 0
Indicii de grup ai unei variabile statistice y se notează cu I1y/ 0 şi
se calculează la nivelul unei grupe sau pe întreaga colectivitate,
sintetizând variaţia medie a fenomenului studiat. Deci, indicele de grup nu
este o sumă a indicilor individuali ci o medie a acestora, exprimând
tendinţa medie de modificare în timp a caracteristicii la care se referă.
În general, elaborarea indicilor de grup ridică cele mai multe
probleme. În principal aceste probleme se referă la:
- posibilitatea de însumare a elementelor componente;
- alegerea bazei de raportare;
- alegerea formulei de calcul în funcţie de natura datelor de care
dispunem;
- alegerea sistemului de ponderare în funcţie de conţinutul
indicatorului de comparat şi de relaţiile din interiorul sistemului
utilizat, astfel încât variaţia fenomenului complex să poată fi
descompusă în produsul factorilor care o determină.
Enumerarea acestor probleme arată că ele trebuie să se rezolve de
la caz la caz pe baza analizei calitative care este obligatorie de fiecare
dată când se aplică metoda statistică de studiere a fenomenelor de tip
colectiv.
 Indici statistici

In teoria şi practica statistică se folosesc mai multe tipuri de indici

de grup, care vor fi prezentaţi la punctul 8.3.

8.2 SISTEME DE PONDERARE FOLOSITE

LA CONSTRUIREA INDICILOR

În practica statistică problemele cele mai dificile apar în legătură

cu alegerea şi folosirea ponderilor la elaborarea indicilor de grup.
Alegerea şi folosirea sistemelor de ponderare trebuie să se facă în
mod diferenţiat, ţinând seama de conţinutul indicatorului de comparat, de
natura datelor existente în evidenţa curentă şi de posibilitatea de a stabili o
analogie între descompunerea pe factori a modificării absolute şi relative.
În cursul dezvoltării statisticii s-au propus mai multe sisteme de
ponderare care au fost particularizate, de regulă, pe exemplul indicilor
volumului fizic sau ai preţurilor producţiei şi circulaţiei de mărfuri. Pentru
generalizare însă se vor prezenta sistemele de indici pentru o variabilă
complexă (y) dependentă de un factor calitativ (x) şi un factor cantitativ
(f).
Având trei variabile înregistrate la nivelul unităţilor complexe care
formează în mod permanent colectivitatea supusă observării, înseamnă că
se pot calcula trei indici individuali şi trei indici de grup.
Indicii individuali se calculează ca indici simpli folosind datele
înregistrate pentru fiecare variabilă la nivelul unităţii de observare
folosită.
Indicii de grup calculaţi la nivelul întregului ansamblu se
calculează ca indici agregaţi. Pentru prezentarea diferitelor sisteme de
ponderare se presupune că variabila y este însumabilă direct şi că se
descompune integral la nivelul fiecărei unităţi în produsul dintre variabila
x - cu caracter de mărime derivată - şi variabila f cu caracter de variabilă
cantitativă neînsumabilă direct. Aceasta înseamnă că pentru indicii de
grup ai celor două variabile-factori se va folosi tot un indice agregat în
care succesiv fenomenul de indexat este variabil, iar celălalt are caracter
de pondere.
Un prim sistem de ponderare este cel propus în 1864 de către
statisticianul belgian Laspeyres, la care ponderile folosite sunt cele din
perioada de bază. În acest caz se obţine:
- indicele variabilei calitative x de tip Laspeyres:
STATISTICA

I (yL( )x1)/ 0 =
∑ xi1 f i 0
∑ xi 0 f i 0
- indicele variabilei cantitative f de tip Laspeyres:
I (yL( )f1 /) 0 = ∑ i 0 i1
x f
∑ xi 0 f i 0
Acceptarea sau respingerea celor doi indici nu se poate face decât
după ce se analizează conţinutul lor şi măsura în care ei reflectă nişte
proporţii reale cu privire la dezvoltarea fenomenelor la care se referă. În
consecinţă, fiecare indice trebuie analizat separat, corespunzător cu
conţinutul indicatorilor absoluţi pe care-i conţine şi cu relaţiile de
interdependenţă dintre fenomenul de indexat şi ponderile folosite.
În teoria şi practica statistică, se apreciază, de regulă, că numai
indicele factorului cantitativ se poate calcula după sistemul de ponderare
folosit de Laspeyres. Indicele unei caracteristici calitative de tip
Laspeyres nu este suficient de semnificativ şi nici nu poate fi inclus intr-
un sistem, care să permită descompunerea directă pe factori de influenţă.
Din considerente practice, însă, se întâlnesc frecvent cazuri când şi
pentru variabila calitativă se foloseşte sistemul de ponderare Laspeyres,
mai ales în cazul când lipsesc sau se obţin cu întârziere datele pentru
ponderile curente. Aceasta substituire se poate face când există o
stabilitate a structurii ponderilor.
Un alt sistem de ponderare este cel propus în 1874 de către
statisticianul german Paasche, la care ponderile utilizate sunt cele din
perioada curentă.
- pentru indicele factorului cantitativ, formula va fi:
I (yP( )f1 )/ 0 = ∑ i1 i1
x f
∑ xi1 f i 0
- pentru indicele factorului calitativ, formula va fi:
I (yP( x)1)/ 0 = ∑ i1 i1
x f
∑ xi 0 f i1
Şi aceste formule trebuie să fie analizate în raport cu conţinutul şi
scopul analizei. Acceptarea sau respingerea sistemului de ponderare
trebuie să se facă şi în funcţie de tendinţa obiectivă de modificare a
fenomenului. Dacă tendinţa obiectivă a fenomenului este de scădere,
atunci ponderile perioadei curente utilizate vor influenţa în sensul
 Indici statistici

diminuării indicelui - ceea ce este nejustificat pentru cazul în care variaţia

caracteristicii de indexat este independentă de variaţia ponderilor.
În practică, acest sistem de ponderare se foloseşte pentru
construirea indicelui factorului calitativ.
Dacă indicii individuali verifică întotdeauna relaţia de sistem,
indicii de grup verifică relaţia de sistem numai dacă au fost construiţi cu
sisteme de ponderare diferite. Dintre cele două variante posibile, de
regulă, în practică se foloseşte următoarea:
I1y/(0x , f ) = I1y/(0f( L) ) ⋅ I1y/(0x( )P )
În teoria indicilor statistici se mai întâlnesc şi alte sisteme de
ponderare care ţin seama de ponderile din ambele perioade de calcul.
Indicele preţurilor calculat de Edgeworth se bazează pe
cumularea cantităţilor din perioada de bază cu cele din perioada curentă,
pe care le foloseşte drept ponderi pentru variaţia preţurilor. Preţul fiind o
variabilă calitativă, formula poate fi generalizată astfel:

I (yE( x)1)/ 0 =
∑ xi1( f i1 + f io )
∑ xi 0 ( f i1 + f i 0 )
Acest indice prezintă dezavantajul principal că poate fi
particularizat numai pentru variaţia unui factor calitativ, iar ponderea este
un factor cantitativ care poate fi însumat de la o perioadă la alta. Pentru
analiza variaţiei unui factor cantitativ - de exemplu pentru indicele
volumului fizic al producţiei nu poate fi aplicat, deoarece aici se folosesc
ca ponderi valorile unui factor calitativ care nu pot fi cumulate de la o
perioadă la alta. Neputându-se extinde şi la analiza variaţiei factorului
cantitativ, acest indice nu poate fi inclus într-un sistem de indici în cadrul
căruia să se poată stabili gradul de influenţă a diferiţilor factori asupra
fenomenului complex pe care-l determină.
Un alt indice bazat pe folosirea ponderilor din ambele perioade
este indicele "ideal" al lui Fisher. El a calculat un indice de grup al
preţurilor ca o medie geometrică a celor doi indici agregaţi de tip
Laspeyres şi de tip Paasche.
Generalizând formulele lui Fisher pentru orice caracteristică
calitativă obţinem:

I (yF( x)1)/ 0 = ∑ 1 0 ⋅ ∑ 1 1
x f x f
∑ x 0 f 0 ∑ x 0 f1
STATISTICA

Acest indice prezintă avantajul că se încadrează ca valoare între

indicii calculaţi pe baza celor două sisteme de ponderare, deci va
compensa o parte din tendinţele de modificare a ponderilor folosite. Din
punct de vedere practic, prezintă însă dezavantajul că necesită cunoaşterea
separată a tuturor elementelor de calcul şi combinarea tuturor variantelor
posibile.
Indicele lui Fisher se poate aplica pentru orice caracteristică
statistică a cărei variaţie se măsoară cu ajutorul unui indice ponderat.
În consecinţă, indicele factorului cantitativ de tip Fisher este:

I (yF( )f1)/ 0 = ∑ 0 1 ⋅ ∑ 1 1
x f x f
∑ x0 f 0 ∑ x1 f 0
In literatura de specialitate indicele lui Fisher se foloseşte în
special la calculul indicilor teritoriali, pe plan internaţional, la calculul
indicatorilor consumului populaţiei unde preţurile luate ca ponderi se
referă la ambele ţări comparate.

8.3 SISTEME DE INDICI

În funcţie de datele disponibile, indicii de grup se pot calcula ca

indici agregaţi, ca indici sub formă de medie aritmetică sau armonică a
indicilor individuali corespunzători sau sub formă de raport a două medii.

8.3.1 Indici agregaţi

Indicii sub formă de agregat se calculează raportând suma

nivelurilor parţiale ale unui fenomen din perioada curentă la suma
nivelurilor parţiale corespunzătoare din perioada de bază.
De exemplu, dacă se calculează un indice de grup sub formă de
agregat pentru fenomenul complex y , atunci formula de calcul este:
 Indici statistici

k
∑ yi1
I ly/ 0 = i =1 = ∑ y1 ; pentru i = 1, k ♣
k
∑ yi 0 ∑ y0
i =1
Ţinând seama de cei doi factori de influenţă, această relaţie
devine:
I ly/(0x , f ) = ∑ x1 f1
∑ x0 f 0
Pentru indicii de grup ai celor două variabile factoriale, se va
folosi tot un indice agregat în care succesiv factorul de indexat este
variabil, iar celălalt are caracter de pondere, astfel:
- indicele factorului cantitativ:

I ly/(0f ) = ∑ x0 f1
∑ x0 f1
- indicele factorului calitativ:

I ly/(0x ) = ∑ x1 f1
∑ x0 f1
Astfel calculaţi, cei trei indici de grup verifică relaţia de sistem:
I ly/( 0x , f ) = I ly/( 0f ) ⋅ I ly/( 0x )
Pornind de la indicii de grup se pot calcula modificările absolute
corespunzătoare, ca diferenţă între numărătorul şi numitorul fiecărui
indice, astfel:
• pentru fenomenul complex:
∆ly/( 0x , f ) = ∑ x1 f1 − ∑ x0 f 0
• pentru factorul cantitativ:
∆ly/( 0f ) = ∑ x0 f1 − ∑ x0 f 0
• pentru factorul calitativ:
♣
Deoarece atât la numărător (perioada curentă), cât şi la numitor (perioada de bază)
i = 1, k , în teoria şi practica statistică frecvent se renunţă la explicitarea nivelurilor
de însumare a valorilor individuale.
STATISTICA

∆ly/( 0x ) = ∑ x1 f1 − ∑ x0 f1
Şi pentru modificările absolute se verifică relaţia de sistem:
∆ly/( 0x , f ) = ∆ly/( 0f ) + ∆ly/( 0x )
Pentru exemplificarea modului de calcul al indicilor agregaţi se
consideră sistemul indicilor valorii, volumului fizic şi ai preţurilor.
În practica statistică, indicii valorii, volumului fizic şi ai preţurilor
producţiei şi circulaţiei mărfurilor formează un sistem de indici în cadrul
căruia variaţia valorii este analizată în funcţie de modificarea volumului
fizic şi a preţurilor. Acest sistem de indici poate să fie analizat în mod
independent sau în interdependenţă cu alte sisteme de indici ce
caracterizează alte laturi ale activităţii economice la nivel micro şi
macroeconomic.
Dacă se notează cantitatea de mărfuri cu q, preţul unitar cu p iar
valoarea cu v, rezultă următoarele relaţii:
- pentru perioada de bază V 0 = qo • p0
- pentru perioada curentă V1= q1 • p1
Fiind trei variabile, înseamnă că se pot construi trei indici ce pot fi
calculaţi ca indici individuali şi ca indici de grup. Indicii individuali se
calculează raportând nivelul unităţilor observate din perioada curentă la
cele din perioada de bază. Indicii de grup ai valorii, volumului fizic şi ai
preţurilor se calculează ca indici agregaţi.
Indicele individual al valorii se calculează raportând valoarea din
perioada curentă la valoarea din perioada de bază folosind formula:
v qp
i1v/ 0 = 1 = 1 l
v0 q0 p0
Indicele de grup al valorii se calculează ca un indice agregat
raportând suma valorii mărfurilor din perioada curentă la suma valorii
mărfurilor din perioada de bază, după formula:
I1v/ 0 = ∑ 1 = ∑ 1 1
v qp
∑ v0 ∑ q0 p0
Calculul indicelui de grup al valorii mărfurilor nu ridică nici o
problemă deosebită, deoarece valoarea este însumabilă direct pentru orice
fel de marfă, produse sau servicii, deci nu este necesar să se recurgă la un
alt element, care să joace rol de pondere. În plus, în toate formele de
evidenţa există date cu privire la valoarea producţiei, respectiv a
 Indici statistici

circulaţiei de mărfuri, sau o sumă încasată din prestările de servicii,

pentru orice perioadă de timp.
Pornind de la indicele de grup al valorii se poate determina
modificarea absolută de la o perioadă la alta, ca diferenţă între
numărătorul şi numitorul indicelui.
Modificarea absolută a valorii se determină după formula:
∆1v / 0 = ∑ q1 p1 − ∑ q0 p0

După semnul pe care-1 are această diferenţă şi după conţinutul

indicatorului absolut, ea poartă denumirea de spor (risipă) absolut (ă) a
valorii sau de descreştere ( economie) absolută a valorii.
Indicele individual al volumului fizic arată de câte ori s-a
modificat sub aspect cantitativ producţia în perioada curentă în raport cu
cea din perioada de bază.
Formula de calcul este:
q1
i1q/ 0 =
q0
Indicele de grup al volumului fizic se calculează tot ca un indice
agregat şi trebuie să arate de câte ori s-a modificat volumul fizic în
perioada curentă faţă de perioada de bază pentru toată colectivitatea
cercetată. Cum produsele se pot exprima în unităţi diferite de măsură,
suma cantităţilor produse nu se poate face decât tot în expresie valorică.
Pentru a putea surprinde numai modificarea de la o perioadă la alta a
cantităţii de mărfuri produse sau vândute este necesar, după cum s-a
arătat, să se folosească aceleaşi preţuri şi la numărătorul şi la numitorul
indicelui. Din punct de vedere matematic este suficient să se folosească în
raport fie preţurile perioadei de bază, fie cele ale perioadei curente, adică
să se folosească fie un indice de tip Laspeyres fie un indice de tip
Paasche.

Indicele volumului fizic calculat cu preţurile din perioada de bază:

I v( q ) = ∑ 1 0
qp
( L )1 / 0
∑ q0 p0
Indicele volumului fizic calculat cu preţurile din perioada curentă:
I(vP( q)1)/ 0 = ∑ 1 1
qp
∑ q0 p1
STATISTICA

Analizând conţinutul indicatorului şi relaţia care există între

cantitate şi preţ se apreciază că indicele volumului fizic de tip Laspeyres
satisface în mai mare măsură aceste condiţii. Acest indice prezintă
avantajul că, cu ajutorul elementelor pe care le conţine, se poate
determina corect şi mărimea modificărilor absolute realizate de la o
perioadă la alta.
Modificarea absolută a volumul fizic al producţiei sau
circulaţiei de mărfuri se notează cu ∆q1/0 şi arată cu cât ar fi crescut
(scăzut) în mărimi absolute valoarea producţiei în perioada curentă faţă de
cea din perioada de bază, dacă preţurile ar fi rămas aceleaşi. Deci formula
de calcul este:
∆(v(Lq)1) / 0 = ∑ q1 p0 − ∑ q0 p0
În practica statistică, pentru determinarea indicelui volumului fizic
se folosesc şi preţurile comparabile în acest caz indicele se va calcula
după formula:

I 1v/( 0q ) =
∑ q1 p
∑ q0 p
în care:
p = preţ comparabil.
Indicele individual al preţului (ip1/0 ) se calculează raportând
preţul din perioada curentă la preţul din perioada de bază:
p
i1p/ 0 = 1
p0
Indicele preţurilor se calculează ca indice de grup, ţinând
seama că preţul este un atribut al produselor respective. Deci, pe
ansamblu trebuie avute în vedere şi utilităţile la care se referă structura
colectivităţii producţiei vândute. Elementul pondere este aici cantitatea
din fiecare produs.
Şi aici apar două variante:
- indicele preţurilor de tip Laspeyres:
I(vL( p)1)/ 0 = ∑ 1 0
pq
∑ p0q0
- indicele preţurilor de tip Paasche:
I(vP( p)1)/ 0 = ∑ 1 1
pq
∑ p0q1
 Indici statistici

Din punct de vedere economic şi al relaţiilor de sistem se

consideră că indicele cu ponderile perioadei curente satisface în tot mai
mare măsură condiţiile de conţinut, deoarece variaţiile preţurilor sunt
condiţionate de structura producţiei sau desfacerilor în care s-a făcut
modificarea lor. În plus, acest indice dă posibilitatea măsurării corecte a
volumului de economii sau a risipei care se obţine pe baza variaţiei
preţurilor unitare.
Economia (risipa) realizată pe seama modificării preţurilor
p
∆ 1/0 se calculează după formula:
∆(v(Pp)1) / 0 = ∑ p1q1 − ∑ p0 q1
Analizând cei trei indici de grup, rezultă că în practica statisticii
din ţara noastră, indicele volumului fizic se calculează după formula
propusă de Laspeyres, iar indicele preţurilor, de regulă, după formula
propusă de Paasche.
Folosirea diferenţiată a celor două sisteme de ponderare satisface
în plus şi relaţia de descompunere a indicelui valorii în produsul indicilor
factoriali, care se verifică în toate cazurile pentru indicii individuali.
Deci, între cei trei indici există următoarea relaţie: indicele valorii
este egal cu indicele volumului fizic înmulţit cu indicele preţurilor:
I1v/( 0p .q ) = I(vL( q)1) / 0 ⋅ I (vP( p)1)/ 0
I1v(p,q)
I1v/( 0p ,q )
de unde, I1v/( 0q ) = /0
, iar I1v/( 0p )
= v( q ) .
I1v/( 0p ) I1 / 0
Dacă se înlocuiesc cei trei indici cu formulele lor de calcul se
obţine:
∑ q1 p1 = ∑ q1 p0 ⋅ ∑ q1 p1
∑ q0 p0 ∑ q0 p0 ∑ q1 p0
Relaţia de sistem se foloseşte frecvent în practica statistică atunci
când nu se pot calcula direct cei trei indici. Este suficient să se cunoască
doi dintre cei trei indici pentru a calcula pe cel de al treilea.
Relaţia de produs a indicilor factoriali se transformă în relaţie de
însumare a modificărilor absolute stabilite pe seama factorilor înregistraţi.
Modificarea absolută a valorii producţiei sau circulaţiei de mărfuri
este egală cu suma modificărilor absolute calculate în funcţie de
STATISTICA

modificarea volumului fizic şi a preţurilor:

∆1v / 0 = ∆1v(/ q0 ) + ∆1v(/ 0p )
Şi în acest caz este suficient să se cunoască două modificări
absolute pentru a determina pe cea de a treia din cadrul sistemului de
indici care a stat la baza calculării lor.
Modificarea absolută a volumului fizic este egală cu modificarea
absolută a valorii, minus modificarea absolută a preţurilor:
∆1v(/ q0 ) = ∆1v / 0 − ∆1v(/ 0p )
Modificarea absolută a preţurilor este egală cu modificarea
absolută a valorii producţiei, minus modificarea absolută a volumului
fizic al producţiei:
∆1v(/ 0p ) = ∆1v / 0 − ∆1v(/ q0 )
Din considerente practice şi mai ales când se studiază izolat
evoluţia preţurilor şi a tarifelor pentru mărfuri şi servicii, se pot calcula în
acest scop pentru ambii factori indici cu ponderi Laspeyres fără însă să se
mai pună problema ca ei să fie încadraţi într-un sistem.
Pentru exemplificarea calculului indicilor agregaţi vom folosi
datele din tabelul următor, referitoare la activitatea unei societăţi
comerciale.
Tabelul 8.1
Cantitatea Preţ unitar Valoarea producţiei (mil. lei)
Produs (mii buc) (mii lei)
iulie august iulie august iulie august august la preţurile
(q0) (q1) (p0) (p1) (q0p0) (q1p1) din iulie
(q1p0)
0 1 2 3 4 5 6 7
A 5 6 20 25 100 150 120
B 2 3 30 35 60 105 90
C 10 9 25 40 250 360 225
Total 17 18 - - 410 615 435

Pe baza datelor din tabel se poate determina dinamica valorii

producţiei pe ansamblul societăţii comerciale calculând indicele de grup
al valorii producţiei:
I1v/ 0 = ∑ 1 = ∑ 1 1 =
v qp 615
= 1,5 sau 150%
∑ v0 ∑ q0 p0 410
 Indici statistici

Rezultă că valoarea producţiei totale a societăţii comerciale a

reprezentat în perioada curentă (august) 150% faţă de perioada de bază
(iulie), înregistrând o creştere cu 50%.
În valoare absolută, creşterea producţiei în perioada curentă faţă
de perioada de bază este de 205 milioane lei.
∆1v / 0 = ∑ q1 p1 − ∑ q0 p0 = 615 − 410 = 205 mil .lei
Modificarea valorii producţiei poate fi explicată prin variaţia
cantităţii fabricate (q) şi a preţului de vânzare (p) la fiecare produs în
parte. Pentru a evidenţia influenţa fiecăruia din cei doi factori (cantitate şi
preţ) asupra modificării valorii producţiei pe total, vom calcula indicele
de grup al preţurilor şi al volumului fizic.
Indicele de grup al volumului fizic se calculează ca un indice de
tip Laspeyres:
I v( q ) = ∑ 1 0 =
qp 435
= 1,06 sau 106%
1/ 0
∑ q0 p0 410
Valoarea producţiei totale a societăţii comerciale ar fi crescut
numai cu 6% dacă s-ar fi modificat doar producţia fizică (q), preţurile
rămânând la nivelul lunii anterioare. În mărime absolută, creşterea
producţiei determinată de fabricarea unei cantităţi mai mari de produse în
august faţă de iulie a fost de 25 milioane lei.
∆(v(Lq)1) / 0 = ∑ q1 p0 − ∑ q0 p0 = 435 − 410 = 25 mil. lei
Indicele de grup al preţurilor se calculează ca un indice de tip
Paasche:
I1v/( 0p ) = ∑ 1 1 =
pq 615
= 1,413 sau 141,3%
∑ p0q1 435
Rezultă că modificarea preţurilor unitare ale celor trei produse ar
fi determinat creşterea valorii producţiei totale cu 41,3%, în condiţiile
menţinerii neschimbate a cantităţilor fabricate.
Modificarea absolută a valorii producţiei trebuia să fie, în aceste
condiţii, de 180 milioane lei.
∆1v(/ 0p ) = 615 − 435 = 180 mil.lei
Indicele valorii este egal cu produsul celor doi indici factoriali:
indicele preţurilor şi indicele volumului fizic.
I1v/( 0p ,q ) = I1v/( 0q ) ⋅ I1v/( 0p ) ⇔ 1,5 = 1,06 ⋅1,413
STATISTICA

Modificarea absolută a valorii producţiei, pe total, este egală cu

suma modificărilor absolute determinate de cei doi factori:
∆1v(/ 0p ,q ) = ∆1v(/ q0 ) ⋅ ∆1v(/ 0p ) ⇔ 205 = 25 + 180
Contribuţia procentuală a celor doi factori la modificarea absolută
a valorii producţiei este:
∆1v(/ q0 ) 25
K1v/( 0q ) = v( p ,q )
⋅100 = ⋅100 = 12,1%
∆1 / 0 205
∆1v(/ 0p ) 180
K1v/( 0p ) = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 87 ,9%
∆1v(/ 0p ,q ) 205

Aceste rezultate indică o contribuţie relativă decisivă a creşterii

preţurilor la sporirea valorii producţiei. Creşterea cantităţii fabricate a
avut, de asemenea, o influenţă pozitivă asupra mărimii valorii producţiei,
dar contribuţia acestui factor a fost redusă.

8.3.2 Indici sub formă de medie

Indicii sub formă de medie de indici individuali se aplică atunci
când nu se cunosc toate elementele necesare calculării unui indice
agregat.
Indicele agregat fiind o mărime relativă generală cu conţinut de
mărime medie a unor mărimi relative parţiale, înseamnă că se poate
transforma fie într-o medie aritmetică a indicilor individuali ponderaţi cu
valorile din numitorii din care s-au calculat, fie ca o medie armonică la
care ponderarea să se facă cu numărătorii parţiali, adică:
- indicele de forma unei medii aritmetice:
∑i y ⋅ y ∑i y ⋅ x f
I ly/ 0 = 1 / 0 0 = 1 / 0 0 0
∑ y0 ∑ x0 f0
- indicele de forma unei medii armonice:
I ly/ 0 = ∑1 1 = ∑1 1 1
y x f
∑ y ⋅ y1 ∑ y ⋅ x1 f1
i i
1/ 0 1/ 0
Rezultă că pentru construirea indicelui de grup al fenomenului
complex se pot utiliza ambele tipuri de medie, în funcţie de datele
disponibile.
 Indici statistici

Indicele de grup al factorului cantitativ se poate calcula numai ca

medie aritmetică a indicilor individuali ( il f/ 0 ), folosind drept ponderi
valorile fenomenului complex din perioada de bază:

I ly/(0f ) =
∑ i1f/ 0 ⋅ x0 f 0
∑ x0 f 0
Indicele de grup al factorului calitativ se poate calcula numai ca
medie aritmetică a indicilor individuali ( ilx/ 0 ), folosind drept ponderi
valorile fenomenului complex din perioada de bază:
I ly/(0x ) =
∑ x1 f1
1
∑ x ⋅ x1 f1
i1 / 0
Şi în acest caz se verifică relaţia de sistem atât între indici cât şi
între modificările absolute.
Atât pentru indicele de grup al volumului fizic, cât şi al preţurilor
sub formă de agregat este necesar să se dispună la toate nivelurile de
agregare de o evidentă separată a cantităţilor vândute. În practică,
evidenţa cantităţilor vândute se ţine pentru principalele produse, iar pentru
majoritatea produselor numai în unităţi valorice. Dacă se are în vedere că
şi la indicele de grup al volumului fizic ca şi la cel al preţurilor, trebuie să
se recalculeze producţia dintr-o perioadă la preţul altei perioade, atunci
este necesar să se folosească relaţiile dintre indicii individuali şi cei de
grup, astfel încât să se ajungă la acelaşi rezultat, folosind cele două
formule de calcul, sub formă de agregat şi sub formă de medie.
În cazul indicelui de grup al volumului fizic trebuie să se respecte
următoarele condiţii:
- să fie o medie a indicilor individuali ai volumului fizic;
- să fie egal cu indicele agregat al volumului fizic, deci trebuie ca
numărătoru1 sau numitorul indicelui agregat să joace rol de
pondere.
Deci, în acest caz se dispune de următoarele relaţii derivate din
formula indicelui agregat al volumului fizic:
x = I1v/( 0q ) =
∑ q1 p0
∑ q 0 p0
STATISTICA

Este evident faptul că, pentru acest caz, este avantajos să se

folosească media aritmetică, deoarece se cunoaşte valoarea din perioada
de bază care constituie ponderea pentru această formă de medie:
q
I1v/( 0q ) =
∑ i1 / 0 ⋅ p0 q0
∑ p0 q0
Dacă în formula de mai sus se înlocuieşte indicele individual cu
formula sa de calcul, se demonstrează că se ajunge la acelaşi rezultat ca şi
în cazul când s-ar folosi un indice agregat:
q1
q ∑ q 0 p0
v( q ) ∑ i1 / 0 ⋅ p0 q0 q0 ∑ q1 p0
I 1/ 0 = = =
∑ p0 q0 ∑ q0 p 0 ∑ q0 p0
Indicele aritmetic al volumului fizic se calculează ca o medie
aritmetică a indicilor individuali ai acestuia, ponderaţi cu valoarea din
perioada de bază. El se foloseşte când nu se cunosc separat cantităţile şi
preţurile, ci numai valoarea obţinută.
Pentru indicele preţurilor sub formă de medie se porneşte de la
aceleaşi condiţii:
- să fie o medie a indicilor individuali ai preţurilor;
- să fie o formă transformată a indicelui agregat al preţurilor, deci
să folosească ca ponderi numărătorii sau numitorii parţiali.
Deci, în acest caz, se dispune de următoarele date:
I1v/( 0p ) =
∑ q1 p1
∑ q1 p 0
Dacă se presupune cunoscută numai valoarea, înseamnă că pentru
indicele preţurilor trebuie folosită o medie armonică. De asemenea,
trebuie să se dispună de indicii individuali ai preţurilor proveniţi fie dintr-
o observare totală, fie dintr-o cercetare selectivă.
Indicele armonic a1 preţurilor se calculează ca o medie
armonică a indicilor individuali ai preţurilor, ponderată cu valoarea
mărfurilor vândute în perioada curentă, adică:
I1v/( 0p ) =
∑ p1q1
1
∑ p p1q1
i1 / 0
 Indici statistici

Şi în acest caz, dacă se înlocuieşte indicele individual cu formula

sa de calcul se ajunge la indicele agregat al preţurilor adică:
I1v/( 0p ) =
∑ p1q1 = ∑ p1q1 = ∑ p1q1 = ∑ p1q1
∑ p p1q1 ∑ p p1q1 ∑ 0 p1q1 ∑ 0 1
1 1 p p q
i1 / 0 1 p1
p0
Se poate generaliza ipoteza că dacă. se foloseşte un indice de tip
Laspeyres, el poate fi substituit printr-un indice aritmetic ponderat, iar
dacă de foloseşte un indice de tip Paasche el se transformă intr-un indice
armonic.
În concluzie, metodologia de calcul al celor trei indici dacă
formează un sistem - în cadrul căruia se pot stabili relaţii bine determinate
- necesită combinarea celor două modele de pondere (Laspeyres şi
Paasche) sau dacă factorii sunt interpretaţi ca variabile independente
atunci se aplică un singur sistem de pondere. Alegerea formulelor se face
în funcţie, în primul rând, de natura datelor de care se dispune.
O alta posibilitate de a obţine cei doi indici factoriali este aceea în
care pornim de la valorile mărfurilor vândute şi relaţiile existente între
cele trei modificări absolute.
Astfel, în cazul indicelui volumului fizic dacă îl calculăm cu
ponderile Laspeyres el se poate obţine corectând valoarea din perioada de
bază cu modificarea volumului fizic adică:
v( q )
v( q ) ∑ q1 p0 ∑ ( q0 p0 + ∆( L )1 / 0 )
I ( L )1 / 0 = ⋅ 100 =
∑ q0 p0 ∑ q0 p0
în care:
∆(v(Lq)1) / 0 = ∑ q1 p0 − ∑ q0 p0
Dacă la calculul indicelui volumului fizic se optează pentru un
indice de tip Paasche atunci pentru a obţine Σ q1 p0 de la numărătorul
indicelui de grup al volumului fizic de tip Laspeyres se porneşte de la
valoarea din perioada curentă şi modificarea absolută a preţurilor folosind
relaţia:
v( p )
v( q ) ∑ q1 p 0 ∑ ( q1 p1 − ∆( P )1 / 0 )
I ( L )1 / 0 = ⋅ 100 =
∑ q0 p0 ∑ q0 p0
STATISTICA

în care:
∆vP(( p1 /) 0 ) = ∑ q1 p1 − ∑ q1 p0
În mod analog, putem organiza o cercetare specială pentru
obţinerea indicelui general ai preţurilor, folosind valoarea mărfurilor
înregistrate în cele două perioade comparate şi modificările absolute pe
fiecare marfă sau grup de mărfuri.
Dacă considerăm că am optat pentru un indice de tip Paasche al
preţurilor, atunci modificarea preţurilor va fi calculată cu acelaşi sistem
de ponderare, adică:
I (vP( p)1)/ 0 =
∑ q1 p1 ⋅100 = ∑ q1 p1
∑ q1 p0 ∑( q1 p1 − ∆
v( p )
) ( P )1 / 0
În cazul în care se dispune de modificările absolute ale volumului
fizic calculate cu ponderile Laspeyres şi de valorile totale ale mărfurilor
vândute din cele doua perioade formula va fi:
I Pv(1p/ 0) =
∑ q1 p1 ⋅ 100 = ∑ q1 p1
∑ q1 p0 ∑ ( q0 p0 + ∆
v( q )
) ( L )1 / 0
Vom exemplifica în continuare modalitatea de calcul a indicilor de
grup ca medie a indicilor individuali, în cazul indicelui volumului fizic şi
al preţurilor. Pentru două produse fabricate de o firmă se cunoaşte
valoarea producţiei realizate în lunile iunie şi iulie şi modificarea relativă
a preţurilor pe fiecare produs în parte (coloanele 1-3 din tabelul următor).

Tabelul 8.2
Valoarea Modifica-
producţiei rea q1 p1 v
(mil. lei) preţurilor i1v/ 0 = ⋅ 100 i1q/ 0 = i1 / 0 ⋅ 100
i1p/ 0
Produs

Iunie Iulie unitare q0 p0 i1p/ 0

(%)
(q0p0) (q1p1)
(%) (%)
(%)
0 1 2 3 4 5 6
A 200 400 +180 280 230 82,14
B 400 1400 +300 400 350 87,50
Total 600 1860 - - - -

Indicii individuali ai preţurilor, valorii şi ai volumului fizic sunt

prezentaţi în coloanele 4,5 şi 6 ale tabelului anterior.
 Indici statistici

Pe baza datelor disponibile, indicele de grup al preţurilor poate fi

calculat ca medie armonică ponderată a indicilor individuali ai preţurilor,
conform relaţiei:
I1v/( 0p ) =
∑ p1q1 = 1860 = 3,617 sau 361,7%
1 460 1400
∑ p ⋅ p1q1 +
i 2 ,8 4
1/ 0
Modificarea absolută corespunzătoare este:
1
∆1v(/ 0p ) = ∑ p1q1 − ∑ p ⋅ p1q1 = 1375,72 mil. lei
i1 / 0
Indicele de grup al volumului fizic se poate calcula ca medie
aritmetică ponderată a indicilor individuali ai volumului fizic, conform
relaţiei:
q
v( q ) ∑ i1 / 0 ⋅ p0 q0 0,8214⋅ 200 + 0,875⋅ 400
I1 / 0 = = = 0,8571 sau 85,71%
∑ p0 q0 600
Modificarea absolută a valorii producţiei datorată scăderii
cantităţii fabricate a fost:
∆1v(/ q0 ) = ∑ i1q/ 0 ⋅ p0 q0 − ∑ p0 q0 = −85,72 mil. lei
Indicele de grup al valorii producţiei:
I1v/ 0 =
∑ q1 p1 = 1860 = 3,1 sau 310%
∑ q0 p0 600
Modificarea absolută a valorii producţiei pe total:
∆1v / 0 = ∑ q1 p1 − ∑ q0 p0 = 1860 − 600 = 1260 mil.lei

8.3.3 Indici calculaţi ca raport a două medii

Indicii sub formă de raport a două medii se întâlnesc frecvent

în teoria şi practica statistică pentru măsurarea variaţiei unor caracteristici
derivate ce se formează ca mărime medie la nivelul unei grupe sau pe
întreaga colectivitate.
În formă generală, indicele sub formă de raport a două medii se
prezintă astfel:
x
I lx/ 0 = 1
x0
STATISTICA

Într-o formă explicită, acest indice se poate scrie astfel încât să

apară distinct că valoarea unei medii depinde de valorile individuale a1e
caracteristicii (x) şi de frecvenţele de apariţie ale acestora (f) adică:

I1x/(0x , f *) =
∑ x1 f1 : ∑ x0 f 0
∑ f1 ∑ f0
După cum se ştie, la calculul celor două medii se pot folosi
frecvenţele absolute (f) sau frecvenţele relative (f* sau gi*). În cazul
folosirii frecvenţelor relative, indicele sub formă de raport a două medii se
poate scrie:
x ( x , f *) ∑ x1 f1*(%) ∑ x0 f 0*(%)
I1 / 0 = :
100 100
Acest indice mai poartă denumirea de indice cu structură
variabilă.
Indicele cu structură fixă se foloseşte atunci când se pune
problema să se măsoare numai influenţa variaţiei valorilor individuale din
care s-au calculat mediile în cele două perioade, anihilându-se influenţa
modificărilor din structura colectivităţii.
Din punct de vedere matematic, la calculul indicelui cu structura
fixă se pot folosi atât ponderile din perioada de bază, cât şi ponderile din
perioada curentă, alegerea unei variante sau a celeilalte făcându-se în
funcţie de scopul cercetării.
În literatura de specialitate, cei mai mulţi autori optează pentru
ponderarea cu factorul cantitativ din perioada curentă pentru măsurarea
gradului de influenţă al factorului calitativ:

x( x )
I SF =
∑ x1 f1 : ∑ x0 f1 =
x1
∑ f1 ∑ f1 x*
respectiv

x( x ) ∑ x1 f1*(%) ∑ x0 f1*(%) x1
I SF = : =
100 100 x*
 Indici statistici

Indicele de variaţie a structurii colectivităţii, denumit şi indicele

modificărilor structurale, se foloseşte pentru a stabili numai influenţa
distribuţiei factorului cantitativ în condiţiile în care valorile individuale ar
fi rămas neschimbate. Şi aici se pot construi două variante de calcul după
ponderile utilizate. În practică se foloseşte formula de calcul în care
ponderarea se face cu perioada de bază. Indicele modificărilor structurale
se calculează după formula:
x( f )
I VS =
∑ x0 f1 : ∑ x0 f 0 = x*
∑ f1 ∑ f0 x0
respectiv
x( f ) ∑ x0 f1*(%) ∑ x0 f 0(%) x*
IVS = : =
100 100 x0
Analizând relaţia de calcul reiese că factorul cantitativ
influenţează modificarea în timp a valorii medii a unei caracteristici
statistice prin intermediul modificării de structură. Dacă între cele două
perioade comparate există diferenţe de structură, atunci ele vor influenţa
în sensul măririi mediei, atunci când predomină tendinţa de creştere a
ponderii valorilor mai mari sau în sensul scăderii mediei dacă predomină
tendinţa de creştere a ponderii valorilor mai mici ale caracteristicii
Indicele modificărilor structurale şi indicele cu structură fixă astfel
calculaţi apar ca indici factoriali ai indicelui cu structură variabilă:
I SV = I SF ⋅ IVS
Pornind de la formele generale ale indicelui raportului de medii se
trece la particularizarea lui în funcţie de conţinutul indicatorilor pentru
care se calculează valoarea medie.

Indicii productivităţii muncii

În cazul productivităţii muncii se porneşte de la modul de calcul al

acestui indicator, în funcţie de sfera de cuprindere şi de datele existente în
sistemul informaţional economic respectiv.
Nivelul productivităţi muncii se poate exprima direct prin
cantitatea de produse ce revin în medie pe o unitate de timp sau indirect
prin consumul de timp de muncă pe produs. În cel de-al doilea caz se mai
STATISTICA

poate defini şi ca fiind invers proporţional cu cantitatea de timp de muncă

ce revine în medie pe o unitate de produs.
În cazul exprimării directe a productivităţii muncii se vor obţine:
- indicii individuali ai productivităţii muncii:
W
i1W/ 0 = 1
W0
- indicele de grup, care se va calcula raportând nivelul mediu al
productivităţii muncii din perioada curentă la cel din perioada
de bază:
W1
I1W/ 0 =
W0
în care:
W = media aritmetică ponderată a nivelurilor individuale ale
productivităţii muncii ponderate cu cheltuielile de timp de
muncă.
În formă explicită, indicele de grup al productivităţii muncii se
poate serie:

I1W/ 0 =
∑ W1T1 : ∑ W0T0
∑ T1 ∑ T0
Deci indicele de grup al productivităţii muncii este un indice cu
structură variabilă, care arată că variaţia productivităţii medii a muncii
depinde de modificarea nivelurilor individuale ale productivităţii muncii
şi de modificarea structurii salariaţilor .
Dacă, de exemplu, se analizează variaţia productivităţii muncii
într-o ramură în funcţie de nivelurile de productivitate a muncii de la
fiecare întreprindere, atunci trebuie să se ţină seama şi de cantitatea totală
de timp de muncă ce s-a depus în fiecare unitate productivă. Aceasta se
poate exprima prin ore-om, zile-om sau număr mediu sau efectiv al
muncitorilor sau al întregului personal muncitor calculat pe o perioadă
(lună, trimestru, semestru, an).
Dacă se are în vedere faptul că această colectivitate a muncitorilor
variază atât ca volum, cât şi ca mutaţii de structură (vechime, calificare,
înzestrare tehnică, etc.) înseamnă că asupra nivelului mediu al
productivităţii muncii influenţează, pe lângă modificarea valorilor
 Indici statistici

individuale, calculate la nivelul unităţilor complexe înregistrate, şi

deplasările de structură produse prin deplasarea frecvenţelor de la o grupă
la alta.
Influenţa factorului calitativ se calculează folosind un indice cu
structură fixă al productivităţii muncii. După cum s-a arătat, din punct de
vedere matematic acesta se poate calcula folosind structura perioadei de
bază sau pe cea din perioada curentă. Din punct de vedere economic,
trebuie analizat conţinutul indicatorului şi scopul pentru care se
calculează. Dacă interesează colectivitatea actuală şi modul în care
aceasta influenţează asupra modificării volumului producţiei, atunci se
foloseşte structura cheltuielilor de timp din perioada curentă.
Indicele cu structură fixă al productivităţii muncii se poate calcula
astfel:

I1W/ 0( W ) =
∑ W1T1 : ∑ W0T1 = W1
∑ T1 ∑ T1 W*
Pentru calcularea influenţei factorului cantitativ se foloseşte
indicele de variaţie a structurii cheltuielilor totale de timp de muncă,
respectiv a numărului de muncitori, după formula:

I1W/ 0( T
*
)
=
∑ W0T1 : ∑ W0T0 = W*
∑ T1 ∑ T0 W0
Între cei trei indici există relaţia: indicele cu structură variabilă
este egal cu produsul indicilor cu structură fixă şi cel de variaţie a
structurii:
*
I1W/ 0 = I1W/ (0W ) ⋅ I1W/ (0T )
)
de unde:
I1W/ 0
I1W/ (0w ) = *
I1W/ (0T )

şi respectiv:
* I1W/ 0
I1W/ (0T )
=
I1W/ (0 w )
STATISTICA

Deci, şi în acest caz, este suficient să se cunoască numai doi indici

pentru a se determina valoarea celui de-al treilea.
În mod analog se poate face şi descompunerea modificărilor
absolute, pornind de la cei trei indici calculaţi sub formă de raport de
medii şi făcând diferenţele dintre prima şi a doua fracţie.
În continuare vom exemplifica calculul indicilor sub formă de
raport a două medii pe baza datelor din tabelul următor, care prezintă
productivitatea muncii şi numărul de muncitori în cele trei filiale ale unei
societăţi comerciale.
Tabelul 8.3
Filiala Productivitatea Număr muncitori
muncii (persoane) W0T0 W 1 T1 W 0 T1
(buc./muncitor)
iulie august iulie august
(W0) (W1) (T0) (T1)
0 1 2 3 4 5 6 7
A 210 250 6 6 1260 1500 1260
B 150 140 8 10 1200 1400 1500
C 240 300 11 10 2640 3000 2400
Total - - 25 26 5100 5900 5160

Indicele de grup al productivităţii muncii se calculează raportând

nivelul mediu al productivităţii muncii din luna august ( W1 ) la cel din
luna iulie ( W0 ) conform relaţiei:

I1W/ 0( W ,T
*
)
=
W1
=
∑ W1T1 : ∑ W0T0 = 5900 : 5100 = 1,1124 sau
W0 ∑ T1 ∑ T0 26 25
111,24%
Acest rezultat arată că productivitatea medie a muncii pe
ansamblul unităţii economice a crescut cu 11,24% în perioada curentă faţă
de perioada de bază. În mărime absolută, această creştere a fost de 23
bucăţi pe muncitor.
*
∆W ( W ,T
1/ 0
)
= W1 − W0 ≅ 23 buc./muncitor

Influenţa factorului calitativ (productivitatea muncii în fiecare din

cele trei secţii) poate fi măsurată folosind indicele cu structură fixă al
productivităţii muncii:
I1W/ 0( W ) =
∑ W1T1 : ∑ W0T1 = W1 == 5900 : 5100 = 1,1434 sau 114,34%
∑ T1 ∑ T1 W* 26 26
 Indici statistici

Modificarea absolută a productivităţii mrdii a muncii sub influenţa

factorului calitativ este:
∆W (W)
1/ 0 = W1 − W* = 28,5 buc./muncitor
Influenţa factorului cantitativ se măsoară prin indicele de variaţie a
structurii numărului de muncitori :
*
I1W/ 0( T ) =
∑ W0T1 : ∑ W0T0 = W* = 5160 : 5100 = 0,9729 sau 97,29%
∑ T1 ∑ T0 W0 26 25
Modificarea absolută a productivităţii medii a muncii sub influenţa
factorului cantitativ este:
( T* )
∆W
1/ 0 = W* − W0 = −5,5 buc./muncitor
Rezultă că productivitatea medie a muncii a crescut exclusiv pe
seama măririi productivităţii pe filiale, care ar fi putut asigura o cerştere a
acesteia cu 14,34%, respectiv 28,5 buc./muncitor, dacă nu s-ar fi
modificat structura numărului de muncitori. Factorul cantitativ a avut o
influenţă negativă, acţionând în sensul reducerii productivităţii medii a
muncii, întrucât a crescut numărul de muncitori în filiala cu cel mai scăzut
nivel al productivităţii şi s-a redus numărul muncitorilor în filiala cu cea
mai mare productivitate a muncii.
Acestea sânt formulele generale de calcul ale indicilor
productivităţii muncii. La aplicarea lor apar însă probleme legate de
modul de exprimare a indicatori primari din care se calculează
productivitatea muncii, respectiv volumul producţiei şi cheltuielilor totale
de timp de muncă.
Problema propusă se referă la cazul în care producţia este
omogenă.
În cazul în care producţia este eterogenă, aceasta se exprimă
valoric în preţuri comparabile (de regulă, preţurile perioadei de bază).
În acest caz, formulele de calcul al productivităţii muncii devin:
• la nivel parţial:
q0 p0 q p
w0 = respectiv, w1 = 1 0
T0 T1
• la nivelul ansamblului:

w0 = ∑ q0 p0 = ∑ w0T0
∑ T0 ∑ T0
STATISTICA

w1 =
∑ q1 p0 = ∑ w1T1
∑ T1 ∑ T1

dar w * =
∑ w0T1 .
∑ T1
Indicele cu structură variabilă devine:

Iw =
∑ p0 q1 : ∑ p0 q0
∑ T1 ∑ T0
Pe baza acestei formule se poate deduce următoarea relaţie:

I w = I v( q ) : I T

Indicii fondului de salariu şi ai salariului mediu

Analiza fondului de salarii se bazează în principal pe un sistem de

indici agregaţi, unde variabila FS corespunde variabilei complexe “,y”
variabila T corespunde factorului cantitativ "f ", iar variabila S
corespunde factorului calitativ "x".
Indicele general al fondului de salarii măsoară variaţia acestuia
concomitent cu variaţia salariilor şi a numărului de salariaţi adică:

I1FS
∑ FS1 = ∑ S1T1
/0 =
∑ FS 0 ∑ S 0T0
în care:
- FS0 şi FS1, fondul de salarii din perioada de bază şi curentă;
- S0 şi Sl, salariul mediu pe grupe;
- T0, T1, numărul de salariaţi.
Rezultă că pentru fondul de salarii se poate aplica descompunerea
pe factori atât pentru variaţia absolută, cât şi pentru variaţia relativă.
Şi în acest caz se pot deci aplica mai multe procedee de
descompunere pe factori. Cel mai frecvent însă se utilizează cel al
substituţiei în lanţ, în ipoteza modificării în primul rând a factorului
cantitativ, care atrage după sine apoi şi modificarea celui calitativ.
În consecinţă, vom avea:
- indicele fondului de salarii sub influenţa numărului de salariaţi:
 Indici statistici

I1FS (T )
=
∑ S 0T1
/0
∑ S 0T0
- indicele fondului de salarii sub influenţa modificării salariului
mediu:

I1FS (S )
=
∑ S1T1
/0
∑ S 0T1
Evident că în acest caz se verifică relaţia de sistem dintre cei trei
indici:
FS ( S )
I 1FS
/ 0 = I1 / 0 ⋅ I 1FS
/0
(T )

Creşterea fondului de salarii se poate datora factorului extensiv (T)

sau factorului intensiv (S). Dacă IFS(S) > IFS(T) înseamnă că sporirea fondul
de salarii s-a datorat creşterii mai puternice a factorului intensiv. Pe plan
economic înseamnă că s-au putut asigura aceste creşteri în condiţiile
creşterii productivităţii muncii. În general, se consideră că este eficient şi
se pot asigura creşteri de salarii justificate numai dacă iw1/0 > is1/0. De
aceea, analiza fondului de salarii, a variaţiei acestuia, trebuie să se facă
întotdeauna condiţionat de variaţia producţiei şi productivităţii muncii.
Altfel nu se poate aprecia corect daca valoarea supraunitară a indicelui
fondului de salarii la nivelul unei unităţi economice este un lucru pozitiv
sau negativ.
Pe plan teoretic şi practic această interpretare corelativă este
cunoscută sub denumirea de dinamica relativă a fondului de salarii. În
acest caz fondul de salarii din perioada curentă se raportează la un fond de
salarii recalculat pe baza dinamicii producţiei:

I1FS (I v( q )
)
=
∑ FS1
/0 v( q )
∑ FS 0 ⋅ I1 / 0
FS( I v( q ) )
Dacă I1/ 0 < 0 rezultă că s-a făcut o economie relativă la
fondul de salarii.
FS ( I v( q ) )
Dacă I1 / 0 > 0 rezultă că s-a făcut o depăşire relativă a
fondului de salarii.
STATISTICA

FS( I v ( q ) )
Dacă I1 / 0 = 0 rezultă că salariile au fost invariabile faţă de
productivităţi, deoarece cu cât a crescut producţia cu atât a crescut şi
fondul de salarii ale salariaţilor.
Pornind de la indicii iniţiali ai fondului de salarii se pot calcula
modificările absolute astfel:

∆1FS/0 = ∑ S1T1 − ∑ S 0T0

∆1FS/0( T ) = ∑ S 0T1 − ∑ S 0T0
∆1FS/0( S ) = ∑ S1T1 − ∑ S 0T1
Modificările absolute verifică relaţia de sistem:
∆1FS/0 = ∆1FS/0( S ) + ∆1FS/0( T )
Pe baza acestei relaţii se poate determina contribuţia relativă a
factorilor la modificarea fondului de salarii pe total:
∆1FS/0( T )
K1FS
/0
(T )
= ⋅ 100
∆1FS/0
∆1FS/0( S )
K1FS
/0
(T )
= ⋅ 100
∆1FS/0
În cazul în care, KFS(S)1/0> KFS(T)1/0 rezultă că fondul de salarii a
crescut pe cale intensivă. Această afirmaţie ar corespunde numai pentru
cazul în care s-a respectat şi relaţia Iv(q)1/0>IFS1/0
De la acest sistem de indici pentru completarea analizei se poate
trece la subsistemul indicilor salariului mediu. Cu alte cuvinte trebuie să
verificăm la rândul ei cum a evaluat această variabilă în funcţiei de
factorii săi determinanţi.
Pentru aceasta vom calcula indicii de grup ai salariului mediu cu
structura variabilă, cu structură fixă. şi al variaţiei structurii.
Indicele cu structură variabilă al salariului mediu se obţin după
formula:
I1S/(0S ,T *) =
∑ S1T1 : ∑ S 0T0
∑ T1 ∑ T0
 Indici statistici

Indicele variaţiei structurii salariului mediu se obţine din

formula:
I1S/(0T *) =
∑ S 0T1 : ∑ S 0T0
∑ T1 ∑ T0
Indicele cu structură fixă al salariului mediu se obţine după
relaţia:
I1S/(0S ) =
∑ S1T1 : ∑ S 0T1
∑ T1 ∑ T1
Cei trei indici verifică relaţia de sistem:
I1S/(0ST *) = I1S/(0S ) ⋅ I1S/(0T *)
Pe baza indicilor se pot calcula modificările corespunzătoare:
∆1S/(0S ,T *) = ∑ 1 1 − ∑ 0 0 ;
ST S T
∑ T1 ∑ T0
∆1S/(0T *) = ∑ 0 1 − ∑ 0 0 ;
S T S T
∑ T1 ∑ T0
respectiv,
∆1S/(0S ) = ∑ 1 1 − ∑ 0 1
ST S T
∑ T1 ∑ T1
Analiza se poate adânci în legătură cu factorul cantitativ în sensul
evidenţierii separate a factorului de structură.
În acest caz se porneşte de la calculul salariului mediu pe total
calculat cu frecvenţe relative (exprimate sub formă de coeficienţi):

I1S/ 0 =
∑ S1 g1T
∑ S 0 g 0T
De aici, ca indicele fondului de salarii va fi:

I1FS
∑ S1 g1T ∑ T1
/0 =
∑ S 0 g 0T ∑ T0
El se descompune in trei indici factoriali. Folosind metoda
substituţie în lanţ primii doi factori (S, gT) sunt factori calitativi, iar
agregatul (ΣT) este factorul cantitativ. Deci, se porneşte de la evidenţierea
primului factor păstrând constant la nivelul perioadei curente pe următorii
doi, se evidenţiază apoi variaţia celui de-al doilea factor gT, păstrându-se
STATISTICA

la perioada de bază primul factor şi ponderându-se cu ΣT1. Pentru cel de-

al treilea factor, fiind o variabilă cantitativă, ponderile sunt cele din
perioada de bază.
Indicele fondului de salarii sub influenţei salariului va fi:

I1FS (S )
=
∑ S1 g1T ∑ T1
/0
∑ S 0 g1T ∑ T1
Indicele fondului de salarii sub influenţei modificării structurii
numărului de muncitori:

I1FS ( gT )
=
∑ S 0 g1T ∑ T1
/0
∑ S 0 g 0T ∑ T1
Indicele fondului de salarii sub influenţei modificării
numărului total al muncitori:

I1 / 0 ∑ =
FS ( T ) ∑ S 0 g 0T ∑ T1
∑ S 0 g 0T ∑ T0
Pe baza indicilor se pot calcula modificările absolute şi contribuţia
factorilor la modificarea absoluta a fondului de salarii pe total.

Pentru exemplificare se consideră datele din tabel.

Tabelul 8.4
Firma Fond de salarii (mil. lei) (FS) Număr de salariaţi (T)
Perioada de Perioada Perioada de Perioada
bază curentă bază curentă
0 1 2 3 4
I 750 567 300 210
II 900 828 250 230
III 310 335 100 100
Total
ΣFS =1960 ΣFS =1730
0 1 ΣT =650
0 ΣT =540
1

Pe baza datelor disponibile se pot calcula indicii individuali (la

nivelul fiecărei firme) ai fondului de salarii (FS), ai numărului de salariaţi
(T) şi ai salariului mediu (S).
 Indici statistici

Rezultatele sunt prezentate în tabelul următor col. 1,2 şi 5.

Tabelul 8.5
Salariu mediu S
i1S/ 0 = 1 ⋅100
FS1 T (mii lei/salariat) S0 S0T1
i1FS
/0 = ⋅100 i1T/ 0 = 1 ⋅100
Firma FS0 T0 Perioada Perioada
de bază curentă
0 1 2 3 4 5 6
I 75,6 70 2500 2700 108 525
II 92 92 3600 3600 100 828
III 108,06 100 3350 3350 10,06 310
Total 88,26 83,07 3015,38 3203,7 1663
La nivelul ansamblului celor trei firme (pe total) se pot analiza
dinamica şi modificarea absolută a numărului de salariaţi, a fondului de
salarii şi a salariului mediu cu evidenţierea influenţei factorilor.
Dinamica numărului de salariaţi este:

I1T/ 0 =
∑ T1 = 540 = 0 ,8307 sau 83,07%
∑ T0 650
Modificarea absolută a numărului de salariaţi:
∆1T/ 0 = T1 − T0 = 540 − 650 = −110 salariaţi
Indicele de grup al fondului de salarii:

I1FS
∑ FS1 = 1730 = 0 ,8826 sau 88,26%
/0 =
∑ FS 0 1960
Fondul de salarii se poate descompune pe factorii de influenţă,
număr de salariaţi şi salariu mediu:

I1FS
∑ S1T1
/0 =
∑ S 0T0
Indicele fondului de salarii sub influenţa numărului de salariaţi
este:

I1FS (T )
=
∑ S 0T1 =
525 + 828 + 310 1663
= = 0 ,8485 sau 84,85%
/0
∑ S 0T0 1960 1960
STATISTICA

Indicele fondului de salarii sub influenţa salariului mediu este:

I1FS (S)
=
∑ S1T1 = 1730 = 1,0403 sau 104,03%
/0
∑ S 0T1 1663
Între cei trei indici se verifică relaţia de sistem:
FS ( T )
I 1FS
/ 0 = I1 / 0 ⋅ I 1FS
/0
(S )

0,8826 = 0,8485 ⋅ 1,0403

Modificările absolute se calculează astfel:
∆1FS/0 = ∑ S1T1 − ∑ S 0T0 = 1730 − 1960 = −230 mil. lei
∆1FS/0( T ) = ∑ S 0T1 − ∑ S 0T0 = 1663 − 1960 = −297 mil. lei
∆1FS/0( S ) = ∑ S1T1 − ∑ S 0T1 = 1730 − 1663 = 67 mil. lei
Şi în acest caz se verifică relaţia de sistem:
∆1FS/0 = ∆1FS/0( T ) + ∆1FS/0( S )
− 230 = −297 + 67
Pentru analiza dinamicii salariului mediu în funcţie de factorii săi
de influenţă vom calcula indicii de grup cu structură variabilă, cu
structură fixă şi al variaţiei structurii.
Indicele cu structură variabilă:
* S
I1S/(0W ,T ) = 1 =
∑ FS1 : ∑ FS 0 = ∑ S1T1 : ∑ S 0T0
S0 ∑ T1 ∑ T0 ∑ T 1 ∑ T0
unde:
T
T* =
∑T
S0 =
∑ FS 0 = 1960 = 3015,3 mii lei
∑ T0 650

S1 =
∑ FS1 = 1730 = 3203,7 mii lei
∑ T1 540
* S1 3203,7
I1S/(0W ,T )
= = = 1,0624 sau 106,24%
S 0 3015,3
 Indici statistici

Indicele variaţiei structurii:

* S
I1S/(0T ) = * =
∑S0T1 : ∑S0T0 = 1663: 3015,3 = 3079,6 = 1,0213 sau 102,13%
S0 ∑T1 ∑T0 540 3015,3
Indicele cu structură fixă:

I1S/(0S ) =
∑ S1T1 : ∑ S 0T1 = 3203,7 = 1,0403 sau 104,03%
∑ T1 ∑ T1 3079,6
Se verifică relaţia de sistem:
* *
I 1S/(0S ,T )
=1S/( 0T ) S( S )
⋅1 / 0
1,0624 = 1,0213 ⋅ 1,0403
Modificările absolute corespunzătoare:
*
∆1S/(0S ,T )
= S1 − S 0 = 3203,7 − 3015,3 = 188,4 mii lei
*
∆1S/(0T )
= S* − S 0 = 3079 ,6 − 3015,3 = 64 ,3 mii lei

∆1S/(0S ) = S1 − S* = 3203,7 − 3079 ,6 = 124 ,1 mii lei

respectiv,
* *
∆1S/( 0S ,T )
= ∆1S/( 0T )
+ ∆1S/( 0S )
188,4 = 64 ,3 + 124 ,1 mii lei

8.4 DESCOMPUNEREA PE FACTORI A VARIAŢIEI UNUI

FENOMEN COMPLEX FOLOSIND METODA
INDICILOR

Problema descompunerii pe factori se pune atunci când se studiază

variaţia unui fenomen complex ce depinde de mai mulţi factori. În funcţie
de scopul analizei, de perioada pentru care calculăm şi de datele de care
dispunem, unul şi acelaşi fenomen se poate analiza în funcţie de două sau
mai multe grupe de factori. De exemplu, variaţia indicatorilor de rezultate
la nivelul unei întreprinderi (valoarea adăugată, cifra de afaceri etc.) se
poate analiza:
- în funcţie de volumul fizic şi de preţuri V = f(q, p);
STATISTICA

- în funcţie de nivelul productivităţii şi de cheltuielile de timp de

muncă Q =f(W,T);
- în funcţie de nivelul eficienţei şi volumul valoric al fondurilor
fixe Q = f(E,F).
La rândul ei, productivitatea muncii care în relaţia Q = f(W,T) este
un factor de influenţă al producţiei, poate fi în continuare considerată ca
un fenomen complex independent care (în cazul productivităţii lunare) se
poate descompune pe doi sau trei factori de influenţă.
Indicii, făcând parte din metodele de analiză factorială, sunt
folosiţi la descompunerea variaţiei pe factori de influenţă.
Procedeele cele mai folosite la descompunerea pe factori a
variaţiei unui fenomen complex sunt următoarele:
- metoda substituţiei în lanţ (M.S.L.);
- metoda restului nedescompus cunoscută şi sub denumirea de
metoda influenţei izolate a factorilor (M.I.I.);

Metoda substituţiei în lanţ

Această metodă se foloseşte pentru a scoate în evidenţa influenţa
diferiţilor factori asupra unui fenomen, sensul şi mărimea acestor factori.
Principiile de aplicare a acestei metode se fundamentează pe
ipoteza succesiunii factorilor potrivit conţinutului lor.
Substituind în lanţ factorii înseamnă că pentru indicii factoriali se
folosesc sisteme de ponderare diferite, iar numărul lor este egal cu cel al
factorilor înregistraţi.
Substituirea înlănţuită se poate aplica sub două forme:
- forma dezvoltată (substituirea în lanţ propriu-zisă);
- forma simplificată (procedeul diferenţelor).
Forma dezvoltată constă în aceea că fiecare factor de influenţă
analizat se consideră pe rând variabil, ceilalţi factori menţinându-se de
fiecare dată constanţi.
Dacă ne propunem să analizăm un fenomen complex (y) în funcţie
de doi factori (x) şi (f) folosind procedeul substituirii în lanţ şi substituind
mai întâi factorul cantitativ, obţinem:
I1y/(0f ) =
∑ x 0 f1 ∆1y/( 0f ) = ∑ x0 f1 − ∑ x0 f 0
∑ x0 f 0
 Indici statistici

I1y/(0x ) =
∑ x1 f1 ∆1y/( 0x ) = ∑ x1 f1 − ∑ x0 f1
∑ x 0 f1
Între aceşti indici şi modificări absolute există următoarele relaţii
de sistem:
I 1y/ 0 = I 1y/(0x ) ⋅ I 1y/( 0f ) )
şi respectiv,
∆1y/( 0x , f ) = ∆1y/( 0f ) + ∆1y/( 0x )

Acest procedeu de descompunere a unui fenomen complex pe

factori devine şi mai sugestiv dacă urmărim graficul din figura 8.1

f1 ∆y(f)

∆y(x)
f0

x0 x1
Fig. 8.1 Metoda substituţiei în lanţ
∆1y/ 0 = y1 − y 0 = x1 f1 − x0 f 0
∆1y/( 0f ) = x0 f1 − x0 f 0 = x0 ( f1 − f 0 ) = x0 .∆1f/ 0
∆1y/( 0x ) = x1 f1 − x0 f1 = f1 ( x1 − x0 ) = f1 .∆1x/ 0
∆1y/ 0 = ∆1y/( 0x ) + ∆1y/( 0f )

De reţinut că aceste relaţii sunt valabile atât 1a nivelul unei

singure unităţi observate, cât şi la nivelul întregului ansamblu, când
intervin însumările corespunzătoare.
STATISTICA

Metoda restului nedescompus (M.I.I.)

Acest procedeu se bazează pe ipoteza că fiecare factor acţionează
independent, izolat. Aceasta face ca o parte din modificarea totală care a
fost atribuită factorului calitativ prin procedeul substituirii în lanţ, să
apară ca rezultat al interacţiunii celor doi factori, denumit rest
nedescompus.
Folosirea acestui procedeu în studiul variaţiei unui fenomen
complex presupune parcurgerea a două etape.
În prima etapă se construiesc indicii factoriali folosind acelaşi
sistem de ponderare (şi anume sistemul Laspeyres) urmând ca în etapa a
doua să se repartizeze restul nedescompus pe cei doi factori de influenţă.
Indicele fenomenului complex se descompune conform acestui
procedeu: (în cazul unui fenomen complex analizat în funcţie de doi
factori de influenţă) în trei indici factoriali:
- indicele factorului cantitativ:
I (yL( )f1 /) 0 =
∑ x 0 f1
∑ x0 f 0
- indicele factorului calitativ:
I (yL( x)1)/ 0 =
∑ x1 f 0
∑ x0 f 0
- indicele interacţiunii factorilor:
I1y/(0x∩ f ) =
∑ x1 f1 : ∑ x1 f 0
∑ x 0 f1 ∑ x 0 f 0
Cei trei indici satisfac relaţia de sistem:
I 1y/ 0 = I (yL( )f1 )/ 0 ⋅ I (yL( x)1)/ 0 ⋅ I 1y/(0x∩ f )

Modificările absolute pe seama influenţei izolate a fiecărui factor

se calculează astfel:
y( f )
∆IIF = ∑ x 0 f1 − ∑ x 0 f 0
y( x )
∆IIF = ∑ x1 f 0 − ∑ x0 f 0
Suma acestor modificări reprezintă sporul deja repartizat:
y( x , f ) y( f ) y( x )
∆IIF = ∆IIF + ∆IIF
 Indici statistici

Indicele interacţiunii reprezintă modificarea fenomenului (y)

datorită schimbării concomitente a factorilor. Modificarea absolută
reprezintă restul nedescompus (RN) pe care îl putem determina ca
diferenţă între modificare pe total si modificarea totală pe baza influenţei
izolate a factorilor:
RN = ∆1y/ 0 − ∆IIF
y( x , f )
unde ∆1y/ 0 = ∑ x1 f1 − ∑ x0 f 0
Grafic, variaţia unui fenomen complex şi influenţa celor doi
factori asupra acestuia (folosind metoda influenţei izolate a factorilor), se
poate prezenta la nivelul unei unităţi ca în figura 8.2.
În legătură cu repartizarea pe factori a sporului nedescompus
există mai multe propuneri:
- să se repartizeze în mod egal pe factori;
- să se atribuie în întregime factorului care deţine ponderea cea
mai mare în sporul descompus;
- să se repartizeze proporţional cu gradul de influenţă a fiecărui
factor în sporul repartizat.

Y Legendă

f1 ∆fx0

f2 ∆xf 0

∆x.∆f

xo x1

Fig 8.2 Metoda restului nedescompus

Această problemă se rezolvă în mod diferenţiat — de exemplu, în
cazul comparărilor pe o perioadă scurtă, în mod frecvent se atribuie acest
spor factorului calitativ, ceea ce conduce la folosirea procedeului
substituirii în lanţ. În cazul folosirii unei perioade mai mari, atunci se
STATISTICA

foloseşte frecvent varianta în care restul nedescompus se separă

proporţional cu gradul de influenţă a celor doi factori.
Pentru a repartiza pe factori restul nedescompus, se calculează
y( x ) y( f )
ponderea fiecărui factor ( K IIF , K IIF ) în modificarea pe seama
influenţei izolate a factorilor. Deci:
y( x ) y( x )
y( x ) ∆IIF ∆IIF
K IIF = y( x ) y( f )
⋅ 100 = y( x , f )
⋅ 100 şi
∆IIF + ∆IIF ∆IIF
y( f ) y( f )
y( f ) ∆IIF ∆IIF
K IIF = y( x ) y( f )
⋅ 100 = y( x , f )
⋅ 100
∆IIF + ∆IIF ∆IIF
Aceşti coeficienţi ai ponderilor celor doi factori se aplică apoi
restului nedescompus şi se adaugă sporului iniţial, obţinându-se astfel
întreaga contribuţie a factorului respectiv.
Sporul variabilei y pe factori de influenţă este:
∆1y/( 0x ) = ∆IIF
y( x ) y( x )
+ K IIF ⋅ RN
∆1y/( 0f ) = ∆IIF
y( f ) y( f )
+ K IIF ⋅ RN
Având calculată întreaga contribuţie a fiecărui factor, se poate
determina contribuţia relativă a factorilor la sporul total al variabilei (y).
Aceasta se realizează pornind de la relaţia de sistem:
∆1y/ 0 = ∆1y/( 0x ) + ∆1y/( 0f )
şi se obţine contribuţia în expresie relativă a fiecărui factor:
∆1y/( 0x )
- factor calitativ: K1y/(0x ) = ⋅ 100
∆1y/ 0
∆1y/( 0f )
- factor cantitativ: K 1y/(0f ) = ⋅ 100
∆1y/ 0
În cazul în care ponderea factorului calitativ (x) depăşeşte 50%,
admitem că fenomenul y se modifică pe cale intensivă; în caz contrar are
loc o modificare extensivă.
 Indici statistici

Acest procedeu al influenţei izolate a factorilor are cel puţin două

inconveniente şi anume:
- nu poate fi aplicat în cazul în care cei doi factori de influenţă
acţionează în direcţii opuse;
- utilizarea practică a acestei metode devine dificilă pe măsură ce
creşte numărul factorilor de influenţă din cauza dificultăţilor în
interpretarea concretă a lor.

8.5 ÎNTREBĂRI ŞI TESTE GRILĂ

8.5.1 Întrebări recapitulative

1. Ce sisteme de ponderare se pot utiliza la construirea indicilor

de grup factoriali?
2. Ce sisteme de ponderare se folosesc, de regulă, pentru
construirea indicelui de grup al factorului cantitativ?
3. Ce sisteme de ponderare se folosesc, de regulă, pentru
construirea indicelui de grup al factorului calitativ?
4. Ce sistem de ponderare se foloseşte la construirea indicilor de
grup factoriali în comparaţiile internaţionale?
5. Când se utilizează sistemul de ponderare Laspeyres la
construirea indicelui de grup al preţurilor?
6. În ce condiţii se verifică relaţia de sistem între indicii de grup?
7. Care este explicaţia pentru apariţia restului nedescompus?
8. Ce reprezintă restul nedescompus?
9. Ce modalităţi de calcul al indicilor de grup cunoaşteţi?
10. Ce alţi indicatori se pot calcula pe baza indicilor de grup?
11. În ce condiţii se foloseşte agregarea pentru calculul indicilor de
grup?
12. Când se foloseşte media armonică pentru calculul indicilor de
grup? Exemplificaţi.
13. Când se foloseşte media aritmetică pentru calculul indicilor de
grup? Exemplificaţi.
14. Ce semnificaţie are indicele de grup cu structură variabilă?
15. Ce semnificaţie are indicele de grup cu structură fixă?
16. Ce semnificaţie are indicele de grup al variaţiei structurii?
STATISTICA

17. Ce metode de descompunere pe factori a variaţiei unui fenomen

complex cunoaşteţi?
18. Ce presupune metoda substituţiei în lanţ?
19. Când se aplică metoda substituţiei în lanţ?
20. Ce avantaje prezintă metoda substituţiei în lanţ?
21. Care sunt principalele dezavantaje ale metodei substituţiei în
lanţ?
22. În ce constă metoda influenţei izolate a factorilor (sau metoda
restului nedescompus)?
23. Ce modalităţi de distribuire a restului nedescompus pe factorii
de influenţă cunoaşteţi?
24. Când se aplică metoda restului nedescompus?
25. Ce avantaje prezintă metoda restului nedescompus?
26. Care sunt principalele dezavantaje ale metodei restului
nedescompus?

8.5.2 Teste-grilă

1. Indicii sunt incluşi în categoria:

a) mărimilor medii;
b) mărimilor relative;
c) indicatorilor tendinţei centrale;
d) indicatorilor variaţiei;
e) indicatorilor asimetriei.

2. Nu obţinem un indice atunci când raportăm:

a) nivelurile înregistrate de un fenomen în momente diferite de
timp;
b) nivelurile înregistrate de un fenomen în unităţi diferite de
spaţiu;
c) nivelul realizat al fenomenului la cel planificat;
d) o parte a colectivităţii la total.

3. Atunci când elementele colectivităţii analizate au caracter

eterogen, pentru calcularea indicilor este necesar:
a) un comăsurător sub forma unor ponderi;
b) separarea colectivităţii în grupe mai omogene;
c) însumarea directă sub formă de agregat;
 Indici statistici

d) media aritmetică a indicilor individuali;

e) media armonică a indicilor individuali.

4. Folosirea ponderilor pentru construirea indicilor de grup este

necesară când:
a) valorile individuale sunt însumabile direct;
b) valorile individuale nu sunt însumabile direct;
c) variabila are caracter cantitativ;
d) variabila are caracter discret;
e) folosirea ponderilor este obligatorie în orice situaţie.

5. Nu reprezinţă o condiţie obligatorie pentru indicii de grup:

a) reversibilitatea în timp;
b) reversibilitatea factorilor;
c) transferabilitatea;
d) interreversibilitatea;
e) circularitatea.

6. Indicii de grup nu se pot calcula ca:

a) medie a indiciilor individuali;
b) sumă a indicilor individuali;
c) raport a două medii;
d) sub formă de agregat.

7. Identificaţi factorul însumabil direct:

a) produse diferite ale aceleiaşi unităţi economice;
b) produse de acelaşi fel ale unor unităţi economice diferite;
c) produse alimentare cumpărate de o familie într-o lună;
d) productivităţile muncitorilor dintr-o secţie;
e) salariile medii din secţiile unei întreprinderi.

8. Găsiţi factorul calitativ:

a) producţia fizică;
b) numărul muncitorilor,
c) preţurile bunurilor;
d) numărul utilajelor de producţie;
e) numărul secţiilor.
STATISTICA

9. Găsiţi factorul cantitativ:

a) costuri medii de producţie;
b) preţuri unitare de vânzare;
c) rentabilitate;
d) productivitate;
e) producţie fizică.
10. Găsiţi clasificarea incorectă:
a) indici cu ponderi fixe şi variabile;
b) indici individuali şi de grup;
c) indici cu bază fixă şi mobilă;
d) indici ai dinamicii , teritoriali şi ai planului;
e) indici de grup şi indici sub formă de medie.

11. Care este clasificarea corectă?

a) indici sub formă de medie şi sub formă de raport a două
medii;
b) indici cu bază în lanţ şi cu bază mobilă;
c) indici cu ponderi fixe şi cu ponderi constante;
d) indici de grup şi indici cu ponderi fixe;
e) indici individuali şi de grup.
12. Atunci când se cunosc indicii individuali şi valorile din
perioada curentă, indicii de grup se calculează sub formă de:
a) raport a două medii;
b) agregat;
c) medie aritmetică;
d) medie armonică;
e) medie geometrică.

13. Atunci când se cunosc indicii individuali şi valorile din

perioada de bază, indicii de grup se calculează sub formă de:
a) raport a două medii; b) agregat; c) medie aritmetică;
d) medie armonică; e) medie geometrică.

14. Atunci când valorile individuale sunt însumabile şi cunoscute,

indicii de grup se calculează sub formă de:
a) raport a două medii;
b) agregat;
 Indici statistici

c) medie aritmetică;
d) medie armonică;
e) medie geometrică.

15. În cazul variabilelor calitative, care se formează ca mărimi

medii la nivelul unei colectivităţi, indicii de grup se calculează
sub formă de:
a) raport a două medii;
b) agregat;
c) medie aritmetică;
d) medie armonică;
e) medie geometrică.

16. Sistemul de ponderare bazat pe folosirea ponderilor din

perioada de bază pentru indicii de grup ai factorilor este cel
propus de:
a) Laspeyres;
b) Paasche;
c) Edgeworth;
d) Fischer.

17. Sistemul de ponderare bazat pe folosirea ponderilor din

perioada curentă pentru indicii de grup ai factorilor este:
a) Laspeyres;
b) Paasche;
c) Edgeworth;
d) Fischer.

18. Sistemul de ponderare bazat pe folosirea simultană a ponderilor

din ambele perioade (de bază şi curentă) la construirea indicilor
de grup factoriali este cel propus de:
a) Edgeworth;
b) Dobrisch;
c) Fischer;
d) toate trei;
e) nici unul.
STATISTICA

19. La calculul indicilor teritoriali pe plan internaţional se folosesc

indicii de grup de tip:
a) Laspeyres;
b) Paasche;
c) Fischer;
d) toţi;
e) nici unul.

20. Indicii de grup formează un sistem atunci când se utilizează

metoda de ponderare:
a) Fischer;
b) Laspeyres;
c) Paasche;
d) Edgeworth;
e) oricare.

21. Metoda substituţiei în lanţ utilizează un număr de indici de grup

factoriali:
a) egal cu numărul factorilor de influenţă;
b) mai mare;
c) mai mic;
d) mai mare sau egal.

22. Restul nedescompus exprimă:

a) influenţa totală a factorului calitativ;
b) influenţa totală a factorului cantitativ;
c) influenţa izolată a factorului calitativ;
d) influenţa izolată a factorului cantitativ;
e) influenţa combinată a celor doi factori.

23. Repartizarea pe factori de influenţă a restului nedescompus se

poate face:
a) proporţional cu influenţele directe ale factorilor;
b) atribuind întregul rest nedescompus unuia din factori;
c) împărţind restul nedescompus în mod egal pe factori;
d) după oricare din variantele anterioare;
e) nici o variantă nu este corectă.
 Indici statistici

24. Factorul care nu influenţează alegerea tipului de indici de grup

folosiţi este:
a) separarea factorilor de influenţă în cantitativi şi calitativi;
b) posibilitatea însumării valorilor individuale ale factorilor;
c) alegerea bazei de raportare;
d) natura datelor disponibile;
e) forma funcţiei de repartiţie a caracteristicii.

25. Indicele general este:

a) mai mare decât toţi indicii factoriali;
b) mai mic decât toţi indicii factoriali;
c) mai mare decât indicele factorului calitativ şi mai mic decât
indicele factorului cantitativ;
d) egal cu produsul indicilor factoriali.
26. Indicele cu structură fixă este:
a) mai mare decât indicele cu structură variabilă;
b) mai mic decât indicele cu structură variabilă;
c) mai mare decât indicele de variaţie a structurii;
d) mai mic decât indicele de variaţie a structurii;
e) egal cu raportul dintre indicele cu structură variabilă şi
indicele de variaţie a structurii.
27. Restul nedescompus este:
a) mai mic decât modificarea absolută totală a fenomenului;
b) mai mare decât modificarea absolută totală;
c) mai mic decât modificarea absolută a factorului calitativ;
d) mai mic decât modificarea absolută a factorului cantitativ.
28. O unitate comercială a realizat în luna iulie desfaceri în valoare
de 30 mil lei. În luna august, valoarea desfacerilor a scăzut cu
10% datorită reducerii volumului fizic şi a crescut cu 25%
datorită măririi preţurilor. Valoarea desfacerilor în luna august
a fost:
a) 33 mil. lei;
b) 33,75 mil. lei;
c) 27 mil. lei;
d) 37,5 mil. lei;
e) 34,5 mil. lei.
STATISTICA

29. Într-o perioadă de timp, înzestrarea tehnică a muncii a crescut

cu 20%, dar eficienţa utilizării capitalului fix s-a redus cu 10%.
Productivitatea muncii:
a) a crescut cu 8%;
b) a crescut cu 10%;
c) a scăzut cu 8%;
d) a crescut cu 20%;
e) nu s-a modificat.

Soluţii:
1.b; 2.d; 3.a; 4.b; 5.d; 6.b; 7.b; 8.c; 9.e; 10.e; 11.e; 12.d; 13.c; 14.b:
15.a; 16.a; 17.b; 18.d: 19.c; 20.a; 21.a; 22.e; 23d; 24.e; 25.d; 26.e; 27.a;
28.b; 29.a.