4 Alegerea Optimala Consumator

CAPITOLUL
ALEGEREA OPTIMALĂ A
CONSUMATORULUI
CONSUMATORULUI
Problema optimală a consumatorului constă
în alegerea pachetului de consum cel mai preferat
din mulţimea pachetelor admisibile de consum, în
condiţiile respectării restricţiei privind bugetul
consumatorului.
Fie x1, x2,……, xn cantităţile din cele n bunuri
ce alcătuiesc pachetul de consum al unui
consumator, X  Rn mulţimea pachetelor
de consum ale acestui consumator, p1, p2,……, pn
preţurile unitare ale bunurilor; R venitul
consumatorului
U : X  R funcţia de utilitate asociată
CONSUMATORULUI
max U(x1, x2,……, xn)

x ,...,x
1 n
p1x1 + p2x2 + … + pnxn  R
xi  0 i = 1, 2, …, n.
Restricţia bugetară
 Un pachet de bunuri, conţinând x1
unităţi din bunul 1, x2 unităţi din
bunul 2, şi tot aşa până la xn unităţi
din bunul n, se scrie (x1, x2, … , xn).
 Preţurile fiecărui bun se scriu
 p1, p2, … , pn.
 Î:când un pachet de bunuri
(x1, … , xn) este admisibil la preţurile
p1, … , pn ?
 Î:când un pachet de bunuri
(x1, … , xn) este admisibil la preţurile
p1, … , pn ?
 R: când
p1x1 + … + pnxn  V
unde V reprezintă venitul disponibil
al consumatorului.
 Mulţimeapachetelor care sunt exact
admisibile se numeşte dreapta de
buget. Este mulţimea :
{ (x1,…,xn) | x1  0, …, xn  şi
p1x1 + … + pnxn = V }.
 Mulţimea bugetară este mulţimea
tuturor pachetelor care sunt
admisibile :
B(p1, … , pn, V) =
{ (x1, … , xn) | x1  0, … , xn 0 şi
p1x1 + … + pnxn  V }
 Dreapta de buget este frontiera
superioară a mulţimii de buget.
Mulţimea şi dreapta de buget
x2
într-un spaţiu cu două bunuri
V /p2 Desenăm dreapta
de buget:
p1x1 + p2x2 = V.
Dacă x1 = 0, x2 = V/p2.
V /p1 x1
x2
Dreapta de buget este
V /p2
p1x1 + p2x2 = V.
V /p1 x1
x2
V /p2
p1x1 + p2x2 = V.
Exact admisibil
V /p1 x1
x
2
Dreapta de buget est
V /p2
p1x1 + p2x2 = V.
Neadmisibil
Exact admisibil
V /p1 x1
x
2
V /p2
p1x1 + p2x2 = V.
Neadmisibil
Exact admisibil
Admisibil
V /p1 x1
x
2
V /p2
p1x1 + p2x2 = V.
Mulţimea tuturor pachetelor

admisibile.
Mulţimea
bugetară
V /p1 x1
x2
p1x1 + p2x2 = V se scrie
V /p2
x2 = -(p1/p2)x1 + V/p2
panta este deci -p1/p2.
Mulţimea
bugetară
V /p1 x1
 Dacăn = 3, cu ce seamănă dreapta şi
mulţimea de buget ?
Dreapta de buget într-un spaţiu
cu trei bunuri
x2
V /p2 p1x1 + p2x2 + p3x3 = V
V /p3
x3
V /p1
x1
Mulţimea de buget într-un spaţiu
cu trei bunuri
x2 { (x1,x2,x3) | x1  0, x2  0, x3 0 şi
V /p2 p1x1 + p2x2 + p3x3  V}
V /p3
x3
V /p1
x1
De ce două bunuri ?
 În
cazul a două bunuri, analiza se
face uşor cu ajutorul graficelor şi,
este suficient să considerăm bunul 2
ca o cantitate de bani disponibilă
pentru cumpărarea altor bunuri.
Bunul 2 este atunci un bun compozit
de toate celelalte bunuri în afară de
bunul 1.
Dreapta de buget
 Dacă n=2 şi x1 este pe axa orizontală,
panta dreptei bugetului este -
p1/p2. Ce vrea să spună acest lucru ?
p1 V
x2 =  x1 
p2 p2
Dreapta de buget
 Dacă n=2 şi x1 este pe axa orizontală,
panta dreptei bugetului este -
p1/p2. Ce vrea să spună acest lucru ?
p1 V
x2 =  x1 
p2 p2
 Creşterealui x1 cu 1 respectând
bugetul conduce la reducerea lui x2
cu p1/p2.
Dreapta de buget
x2
Panta este -p1/p2
-p1/p2
+1
x1
Dreapta de buget
x2
Costul de
oportunitate al unei
unităţi suplimentare
-p1/p2 din bunul 1,
reprezintă p1/p2
+1 unităţi din bunul 2 la
care trebuie să se
renunţe.
x1
p1/p2
x2 p1/p2 = costul de oportun. în
bunul 2 al unei unit. supl.
de bun 1.
Invers, costul de oportun. al unei
unit. suplim. din
+1 bunul 2, reprez. p2/p1 unităţi din
bunul 1 la care se va renunţa.
-p2/p1
x1
Raţionalitatea economică
 Postulatul nostru este că un decident
alege întotdeauna ceea ce preferă
dintre toate alternativele posibile.
 Alternativele posibile, pentru un
consumator, este mulţimea de buget.
Unde se situează pachetul preferat în
această mulţime ?
Alegerea raţională
x2
x1
Utilitate x2
x1
Utilitate x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
Pachet admisibil,
dar acesta nu este
cel preferat.
x2
x1
Utilitate Pachetul
admisibil
pe care-l preferă.
Pachet admisibil,
dar acesta nu este
cel preferat.
x2
x1
Pachet admisibil, dar acesta nu
este cel preferat.
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
x2
Utilitate
x1
x2
x1
x2
x1
x2
Pachete
admisibile x1
x2
Pachete
admisibile x1
x2
Pachete
preferate
Pachete
admisibile x1
x2
Pachete
preferate
Pachete
admisibile
x1
x2
x2*
x1* x1
x2 (x1*,x2*) este pachetul
admisibil pe care-l preferă
consumatorul.
x2*
x1* x1
 Pachetul admisibil pe care-l preferă
consumatorul se numeşte cerere
ordinară pentru un anumit buget şi
preţuri.
 Cererile ordinare sunt notate :
 x1*(p1, p2, V) pentru bunul 1 şi
 x2*(p1, p2, V) pentru bunul 2.
x2
Dacă x1* > 0 şi x2* > 0,
pachetul cerut este
INTERIOR
x2*
x1* x1
x2
(a) (x1*,x2*) epuizează

Bugetul : p1x1* + p2x2* = V.
x2*
x1* x1
x2
(b) curba de indiferenţă
în (x1*,x2*) este TANGENTĂ
dreptei de buget.
x2*
x1* x1
Curba de indiferenţă în (x1*,x2*) este
TANGENTĂ dreptei bugetului
d ro ite d e b u d g et
Um1 p1
RMS ( x *1 , x *2 ) =  =
Um2 p2
raportul preţurilor, rata de schimb
obiectivă, este egală cu raportul utilităţilor
marginale, rata de schimb subiectivă.
ceea ce trebuie să plătească
consumatorul pentru bunul 2 în termenii
bunului 1 corespunde echilibrului, a ceea
ce este gata să plătească.
 (x1*,x2*),soluţia interioară, satisface
două condiţii :
 (a) bugetul este epuizat :
p1x1* + p2x2* = V
 (b) panta dreptei bugetului,
-p1/p2, şi panta curbei de indiferenţă
care trece prin (x1*,x2*) sunt egale în
(x1*,x2*).
CONSUMATORULUI
Proprietăţile mulţimii pachetelor de consum
admisibile
Mulţimea pachetelor admisibile este
definită de restricţia bugetară şi
restricţiile de nenegativitate ale cantităţilor
de bunuri consumate xi (i = 1, 2, …, n):
p1x1 + p2x2 + ……… + pnxn  R

x1  0, x2  0, ……… xn  0.
CONSUMATORULUI
Restricţia bugetară arată că un consumator nu
poate cheltui mai mult decât venitul său. În cazul a două
bunuri, mulţimea pachetelor de consum este delimitată de
axele de coordonate şi segmentul din dreapta de buget
care se află în primul cadran:
p1x1 + p2x2 = R x1  0, x2  0.
Zona pachetelor admisibile este

x2 zona pachetelor pentru care
p1x1 + p2x2  R, x1  0, x2
0.
B
Dreapta de
buget
A x1
0
CONSUMATORULUI
Proprietăţile mulţimii pachetelor admisibile de consum
sunt:
a)Mulţimea pachetelor de consum este mărginită dacă
venitul R este finit şi nici unul din preţuri nu este zero.
Dacă unul din preţuri este zero (adică bunul este
gratuit), mulţimea pachetelor de consum este nemărginită.
x2
x1 p1=0
0
CONSUMATORULUI
b) Mulţimea pachetelor de consum este o mulţime închisă,
deoarece ea conţine pachetele de consum ce se află pe
frontiera sa (dreapta bugetului).
c) Mulţimea pachetelor de consum este o mulţime
convexă.
Fie x1 şi x2 două pachete de consum aparţinând
mulţimii pachetelor admisibile X şi un scalar   (0, 1),
atunci şi combinaţia convexă [α x 1  ( 1  α)x 2 ] este un
pachet admisibil.
d) Mulţimea pachetelor de consum este o mulţime nevidă.
Dacă R este strict pozitiv şi cel puţin un preţ unitar
al unui bun este finit, atunci consumatorul poate cumpăra
cel puţin o cantitate pozitivă dintr-un bun, deci mulţimea
pachetelor de consum este nevidă.
Dreapta de buget şi mulţímea
bugetară
variaţii ale preţului şi venitului
 Mulţimea şi dreapta bugetară depind
de preţuri şi de venit.Ce se întâmplă
când variază?
Cum se modifică mulţimea şi dreapta
x bugetară când creşte venitul V ?
2
Mulţimea
bugetară iniţială
x1
Un venit mai mare permite mai
x
multe alegeri
2
Noi alegeri ale consumatorului
posibile
Noua dreaptă de
buget este
paralelă la
dreapta de buget
iniţială. Ele au
Mulţimea
aceeaşi pantă.
x1
x bugetară când scade venitul V ?
2
Mulţimea
de buget iniţială
x1
x bugetară când scade venitul V ?
2
Pachete de consum
care nu mai sunt
admisibile.
Noua Elle sunt
mulţime paralele.
bugetara, mai
mică
x1
Dreapta de buget - variaţia
venitului
O creştere a venitului cu V conduce
la o deplasare paralelă cu dreapta
bugetului spre exterior şi creşte
mulţimea bugetară.
venitului
O creştere a venitului cu V conduce
la o deplasare paralelă cu dreapta
bugetului spre exterior şi creşte
mulţimea bugetară.
 O diminuare a venitului cu V
conduce la o deplasare paralelă cu
dreapta bugetului spre interior şi
reduce mulţimea bugetară.
venitului
 Niciuna din posibilităţile de alegere
nu sunt pierdute, şi noi alegeri sunt
posibile când creşte venitul: o mărire
a venitului nu poate să fie decât
benefică consumatorului.
 O scădere a venitului aduce
prejudicii (în general)
consumatorului.
preţului
 Ce se întâmplă când variază preţul
unui bun ?
 Presupunem că preţul bunului 1 se
micşorează.
Cum se modifică mulţimea şi
dreapta bugetară când p1 se
x2 micşorează de la p ’ la p ” ?
1 1
V/p2
-p1’/p2
Mulţimea
V/p1’ V/p1” x1
1 1
m/p2
Noi alegeri admisibile
-p1’/p2
Mulţimea
de buget iniţială
V/p1’ V/p1” x1
1 1
m/p2
Noi alegeri posibile
Dreapta de budget
-p1’/p2 pivotează de la -p1’/p2
la -p1”/p2
Mulţimea
-p1”/p2
de buget iniţială
V/p1’ V/p1” x1
Dreapta de buget – variaţia
preţului
 Diminuarea preţului unui bun face să
pivoteze dreapta bugetului spre
exterior. Nu sunt pierdute nici una
din posibilităţile iniţiale de alegere, şi
noi alegeri sunt posibile :
consumatorul nu poate să-i fie mai
puţin bine.
Dreapta de buget – variaţia
preţului
 Invers,creşterea preţului unui bun
face să pivoteze dreapta bugetului
spre interior şi reduce alegerile
posibile: în general, consumatorului
îi este mai puţin bine.
Impactul taxelor şi subsidiilor asupra
restricţiei de buget
 Impactul taxelor şi subsidiilor asupra restricţiei de
buget
Mulţimea pachetelor admisibile poate fi influenţată la
nivelul consumatorului, nu numai de variaţiile
preţurilor şi venitului ci şi de alţi factori dintre care
amintim: taxele şi subsidiile.
Taxa reprezintă suma de bani pe care consumatorul
o plăteşte în plus (peste preţul iniţial) pentru a
procura un produs. Această taxă poate fi impusă:
pe cantitate şi pe valoare.
Taxa pe cantitate notată tc este suma de bani pe care
consumatorul o plăteşte în plus pentru fiecare
unitate procurată din bunul căruia i s-a aplicat taxa.
(p1 + tc)x1 + p2 x2 = R
(0 < tc < 1) dacă taxa este raportată la p1 şi tc > 0
dacă taxa este mărime absolută
p1  t c R
de unde: x2 =  x1 
p2 p2
p1  t c p
şi, deoarece  1
p2 p2
are loc o îngustare a domeniului pachetelor
admisibile. Dacă această taxă se aplică pornind de
la o anumită cantitate, restricţia bugetară are forma
x2
R/p2
0 a R/(p1+tc) R/p1 x1
Taxa pe valoare tv este suma de bani pe care

consumatorul trebuie să o plătească în plus pentru
fiecare unitate a preţului unitar al bunului asupra
căruia s-a aplicat taxa. Noua restricţie de buget
este:
(1 + tv) p1x1 + p2x2 = R tv > 0,
( 1  t v )p1 R
de unde se obţine x2 =  
p2 p2
( 1  t v )p1 p1
dar pentru că 
p2 p2
rezultă că are loc o îngustare a domeniului pachetelor

de consum admisibile. Pentru a compara care
din aceste taxe este mai costisitoare pentru
consumator, trebuie să studiem care este raportul
pantelor noilor restricţii de buget:
p1  t c 1  t v  p1  t c
: p1 =
p2 p2 1  t v  p1
 Avem următoarele cazuri :
 Dacă tc
< tvp1 atunci taxa pe valoare este
mai costisitoare pentru consumator;
 Dacă tc= tvp1 ambele tipuri de taxe au

acelaşi efect asupra consumatorului;
 Dacă tc> tvp1 atunci taxa pe valoare este

în avantajul consumatorului.
 Taxa pe venit este suma pe care
consumatorul o plăteşte direct din venit.
Ea poate fi :
 - taxă în sumă fixă F:
 p1x1 + p2x2 = R – F 0 < F < R,
 şi în acest caz panta dreptei bugetare
rămâne aceeaşi, modificându-se doar
domeniul admisibil, în sensul îngustării
lui;
- taxă în sumă variabilă f:
 p1x1 + p2x2 = (1 - f )R 0<f<1
 şi în acest caz, panta dreptei bugetare
este aceeaşi, iar domeniul admisibil se
micşorează.
Subsidiile sunt acele facilităţi băneşti care se acordă
consumatorului la cumpărarea unui pachet de bunuri.
Există următoarele tipuri de subsidii:
subsidii pe cantitate (sc):
(p1 – sc)x1 + p2x2 = R 0 < sc < p1;
subsidii pe valoare (sv):
(1 – sv ) p1x1 + p2x2 = R 0 < sV < 1
– subsidii pe venit în sumă fixă:
p1x1 + p2x2 = R + s R>0
subsidii pe venit în sumă variabilă:
p1x1 + p2x2 = (1 + s)R 0 < R < 1.
Acordarea subsidiilor, indiferent de tipul lor, conduce
la mărirea domeniului admisibil al consumurilor
Taxa pe valoare
O taxă pe valoare t modifică dreapta
de buget de la
p1x1 + p2x2 = V
la
(1+t)p1x1 + (1+t)p2x2 = V
Taxa pe valoare
O taxă pe valoare t modifică dreapta
de buget de la
p1x1 + p2x2 = V
la
(1+t)p1x1 + (1+t)p2x2 = V, /(1+t)
sau
p1x1 + p2x2 = V/(1+t).
Taxa pe valoare
x2
V
p2
p1x1 + p2x2 = V
V
p1
x1
Taxa pe valoare
x2
V
p2 p1x1 + p2x2 = V
V
p1x1 + p2x2 = V/(1+t)
(1  t ) p2
V
V x1
p1
(1  t ) p1
Taxa pe valoare
x2
V Pierderea de venit
p2
echivalentă este
V V t
(1  t ) p2 V = V
1 t 1 t
V
V
p1
x1
(1  t ) p1
Taxa pe valoare
x2
O taxă uniformă pe valoare
V t este echivalentă cu o taxă
p2
pe venit
t
V în sumă de
(1  t ) p2 1 t
V V x1
(1  t ) p1 p1
Optimizarea şi alegerea consumatorului
Problema Primală
 max U ( x1 , x2 ..., xn )
 x1 ,...xn
 p1 x1  p 2 x2  ...  p n xn = R
 x1 , x2 ,..., xn  0

pi - preţul unitar al bunului i;
xi - cantitatea de bun i;
R - venitul consumatorului ;
U - utilitatea ataşată pachetului de consum.
Construim funcţia Lagrange n
L( x1 ,x2 ,, xn ,  ) = U ( x1 ,x2 ,, xn )  λ( R   pi xi )
i =1
Condiţiile de ordinul I sunt:
 L
 x = 0 i = 1,..., n

i
 L = 0
 λ
din care se obţine:
U xi  λ * pi = 0 i = 1 ,..., n

 n
 R   p i xi = 0
 i =1
unde s-a notat cu U x = U
i
xi
Sistemul are n + 1 ecuaţii cu n + 1 necunoscute.

Din primele n ecuaţii ale sistemului rezultă că:
U x1 U x2 U xn
= == = λ*
p1 p2 pn
Condiţia necesară obţinerii alegerii optimale este
ca raportul între utilităţile marginale ale bunurilor şi
preţurile acestora să fie acelaş pentru toate
bunurile.
Diferenţiind restricţia de buget obţinem:
n n
dR = d  pi xi =  pi dxi
i =1 i =1
calculând diferenţiala funcţiei de utilitate avem:

n
dU = dU ( x1 , x2 ,..., xn ) = U xi dxi
i =1
din condiţiile de ordinul I U xi = 

*
pi
n n
dU =  λ* pi dxi = λ*  pi dxi = λ* dR
i =1 i =1
λ* este valoarea optimală a multiplicatorului
Lagrange. Putem da acum o interpretare
economică.
Valoarea optimală a multiplicatorului lui Lagrange:
dU
λ =
*
=UR
dR
măsoară utilitatea marginală a venitului în punctul

de optim; reprezintă preţul umbră al unităţii de
venit.
 Semnificaţia economică a
multiplicatorilor Lagrange
Funcţiile de cerere marshalliene
Luând în considerare relaţiile care rezultă din
condiţiile de optim:
Ux pi
i
=
Ux pj pentru orice i, j = 1, 2,…, n i ≠ j
j
şi restricţia bugetară  pi xi = R avem un sistem de

i =1
n ecuaţii şi n necunoscute (x1, x2,…, xn). Din
primele n - 1 ecuaţii explicităm cele n - 1
necunoscute funcţie de a n -a necunoscută:
xi* = i(xn) i = 1,2,…, n
Înlocuind în a n -a ecuaţie rezultă:
n 1
 i i n )  pn xn = R
p 
i =1
(x *
Exprimând în mod analog şi celelalte variabile

avem:
 xi* = i (p1, p2,…, pn, R) i = 1,2,…, n -1
poartă denumirea de funcţii de cerere marshalliene

(după numele economistului A. Marshall) sau
funcţii de cerere necompensată. Aceste funcţii
evidenţiază modificarea funcţiilor de cerere când
preţurile variază iar venitul este constant.
Calculul cererilor ordinare :
Cobb-Douglas.
 Presupunem că un consumator are
preferinţe de tip Cobb-Douglas.
U( x1 , x 2 ) = x1a xb2
Cobb-Douglas.
 Presupunem că un consumator are
preferinţe de tip Cobb-Douglas.
U ( x1 , x2 ) = a b
x1 x2
 Atunci
U a 1 b
UM 1 = = ax1 x2
 x1
U
UM 2 = = bx1a x2b 1
 x2
Cobb-Douglas.
 RMS se scrie :
a 1 b
dx2  U / x1 ax x ax2
RMS = =  = = .
1 2
a b 1
dx1  U / x2 bx x bx1
1 2
Cobb-Douglas.
 RMS se scrie :
dx2  U / x1 ax1a 1 x2b ax2
RMS = = =  a b1 =  .
dx1  U / x2 bx1 x2 bx1
 În (x1*,x2*), RMS = -p1/p2 şi deci

*
ax2 p1 bp1 *
 * =  x2 =
*
x1 . (A)
bx1 p2 ap2
Cobb-Douglas.
 Pe
de altă parte, (x1*,x2*) epuizează
bugetul :
p x  p x =V
*
1 1
*
2 2 (B)
Cobb-Douglas.
 Avem deci :
bp1 *
*
x2 = x1 (A)
ap2
p x  p x = V.
*
1 1
*
2 2
(B)
Cobb-Douglas.
 Avem deci :
bp1 *
*
x2 = x1 (A)
Înlocuim ap2
p x  p x = V.
*
1 1
*
2 2
(B)
Cobb-Douglas.
 Avem deci:
bp1 *
*
x2 = x1 (A)
Înlocuim ap2
p x  p x = V.
*
1 1
*
2 2
(B)
Se obţine :
bp1 *
p1 x  p2
*
1 x1 = V .
ap2
Care se poate scrie….
Cobb-Douglas.
aV
x =
*
.
( a  b) p1
1
Cobb-Douglas.
aV
x = *
.
( a  b) p1
1
Înlocuind x1* în ecuaţia bugetului

p x  p x =V
*
1 1
*
2 2
Se obţine
bV
x *
= .
( a  b ) p2
2
Cobb-Douglas.
Tocmai am demonstrat că pachetul ales de
un consumator care are preferinţe Cobb-
Douglas
U ( x1 , x2 ) = a b
x1 x2
este
(x , x ) =
*
1
*
2 ( aV
,
bV
( a  b) p1 ( a  b) p2
)
.
Cobb-Douglas.
x2
U ( x1 , x2 ) = a b
x1 x2
x2* =
bV
( a  b) p2
aV x1
x =
*
(a  b) p1
1
 Dacă x1* > 0 şi x2* > 0
şi (x1*,x2*) epuizează bugetul,
şi curbele de indiferenţă nu sunt ‘îndoite’,
cererile ordinare se obţin rezolvând :
 (a) p1x1* + p2x2* = y
 (b) pantele dreptei bugetului, (-p1/p2)

şi a curbei de indiferenţă care trec prin
(x1*,x2*) sunt egale în (x1*,x2*).
 Ce se întâmplă dacă x1* = 0 ?
 Sau dacă x2* = 0 ?
 Fie x1* = 0 fie x2* = 0, atunci cererea
ordinară (x1*,x2*) este o soluţie de
colţ a problemei de maximizare a
utilităţii sub restricţia bugetară.
Soluţii de colţ :
cazul substitutelor perfecte
x2
RMS = -1
x1
Soluţii de colţ :
x2
RMS = -1
Panta = -p1/p2 cu p1 > p2.
x1
Soluţii de colţ :
x2
RMS = -1
x1
Soluţii de colţ :
x2
y RMS = -1
x2 =
*
p2
*
x1 =0 x1
Exemple de soluţii îndoite : cazul
complementelor perfecte
x2 U(x1,x2) = min{ax1,x2}
x2 = ax1
x =
*
2
aV
p1  ap2
x =
* V x1
p1  ap2
1
Problema duală de alegere a consumatorului
Economistul Hicks a arătat că problema alegerii
consumatorului poate fi privită ca o problemă de
minimizare a cheltuielilor în condiţiile atingerii unui
anumit nivel de utilitate dorit. Deci, consumatorul
dispune de un nivel fixat al venitului şi îşi propune să
aleagă acel pachet de consum care să-i asigure o
cheltuială minimă, pentru un anumit nivel fixat U0 al
utilităţii acelui pachet. Problema poate fi scrisă sub
forma:
 min ( p1 x1  p 2 x 2  ...  p n x n )
 x1 ,...xn
 U ( x1 , x 2 ..., x n )  U 0
 x1 , x 2 ,..., x n  0

xi – cantitatea consumată din bunul i;
pi – preţul unitar al bunului i;
U0 – un nivel fixat al utilităţii dat aprioric.
Pentru rezolvarea problemei se construieşte funcţia
Lagrange.
L(x, ) = p x – [(U(x) – U0]
T
unde p T
x =  p i xi Condiţiile de ordinul I sunt:
i =1
 L
 x = 0  pi  μ U ( x) = 0 i = 1,2..., n
 i

 L = 0  U ( x) = U 0
 μ
pi
din care rezultă: pi = μU xi  μ=
U xi
Multiplicatorul  care se numeşte preţul umbră al

1
utilităţii este inversul coeficientului Lagrange  =

U R
λ= μ=
Se ştie că R şi deci reprezintă rata de
U
modificare a a cheltuielii minime în raport cu nivelul de
utilitate.
Coeficientul  arată cu cât se modifică cheltuiala
optimală când nivelul de utilitate creşte cu o unitate.
Condiţiile necesare de extremum pentru duala
problemei consumatorului pot fi scrise şi astfel:
U xi pi
= oricare ar fi i, j = 1, 2,..., n i  j
Ux j pj
U x1 U x2 U xn 1
sau = = .... =
p1 p2 pn 
 Observaţii
 Condiţiile necesare de extrem pentru problema duală a
consumatorului sunt identice cu condiţiile de extrem
pentru problema primală.
 Dacă x* reprezintă soluţia problemei de minimizare a
consumatorului atunci componentele acestei soluţii pot
fi considerate ca funcţii de preţuri şi de nivelul de
utilitate fixat U0:
 xi* = Hi(p1, p2,…, pn, U0) i = 1, 2,…, n
 Funcţiile Hi(p1, p2,…, pn, U0) se numesc funcţii de
cerere hicksiană sau funcţii de cerere compensată.
 Funcţia de cerere hicksiană arată care este efectul
schimbării preţului unui bun asupra cererii acestuia
în condiţiile când utilitatea rămâne constantă.
Raţionalitatea economică
 Postulatul nostru este că un decident
alege întotdeauna ceea ce preferă
dintre toate alternativele posibile.
 Alternativele posibile, pentru un
consumator, este mulţimea de buget.
Unde se situează pachetul preferat în
această mulţime ?
x2
x1
Utilitate x2
x1
Utilitate x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
Utilitate
Pachet admisibil,
dar acesta nu este
cel preferat.
x2
x1
Utilitate Pachetul
admisibil
pe care-l preferă.
Pachet admisibil,
dar acesta nu este
cel preferat.
x2
x1
Pachet admisibil, dar acesta nu
este cel preferat.
Utilitate
x2
x1
Utilitate
x2
x1
x2
Utilitate
x1
x2
x1
x2
x1
x2
Pachete
admisibile x1
x2
Pachete
admisibile x1
x2
Pachete
preferate
Pachete
admisibile x1
x2
Pachete
preferate
Pachete
admisibile
x1
x2
x2*
x1* x1
x2 (x1*,x2*) este pachetul
Admisibil pe care-l preferă
consumatorul.
x2*
x1* x1
 Pachetul admisibil pe care-l preferă
consumatorul se numeşte cerere
ordinară pentru un anumit buget şi
preţuri.
 Cererile ordinare sunt notate :
 x1*(p1, p2, V) pentru bunul 1 şi
 x2*(p1, p2, V) pentru bunul 2.
x2
Dacă x1* > 0 şi x2* > 0,
pachetul cerut este
INTERIOR
x2*
x1* x1
x2
(a) (x1*,x2*) epuizează

Bugetul : p1x1* + p2x2* = V.
x2*
x1* x1
x2
(b) curba de indiferenţă
în (x1*,x2*) este TANGENTĂ
dreptei de buget.
x2*
x1* x1
UM1 p1
RMS ( x *1 , x *2 ) =  =
UM 2 p2
raportul preţurilor, rata de schimb
obiectivă, est egală cu raportul utilităţilor
marginale, rata de schimb subiectivă.
ceea ce trebuie să plătească
consumatorul pentru bunul 2 în termenii
bunului 1 corespunde echilibrului, a ceea
ce este gata să plătească.
 (x1*,x2*),soluţia interioară, satisface
două condiţii :
 (a) bugetul este epuizat :
p1x1* + p2x2* = V
 (b) panta dreptei bugetului,
-p1/p2, şi panta curbei de indiferenţă
care trece prin (x1*,x2*) sunt egale în
(x1*,x2*).
 SF
 SFF

4 Alegerea Optimala Consumator

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4 Alegerea Optimala Consumator

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL

max U(x1, x2,……, xn)

Mulţimea tuturor pachetelor

panta este deci -p1/p2.

(a) (x1*,x2*) epuizează

p1x1 + p2x2 + ……… + pnxn  R

Zona pachetelor admisibile este

Taxa pe valoare tv este suma de bani pe care

rezultă că are loc o îngustare a domeniului pachetelor

 Dacă tc= tvp1 ambele tipuri de taxe au

 Dacă tc> tvp1 atunci taxa pe valoare este

din care se obţine:

Sistemul are n + 1 ecuaţii cu n + 1 necunoscute.

calculând diferenţiala funcţiei de utilitate avem:

din condiţiile de ordinul I U xi = 

măsoară utilitatea marginală a venitului în punctul

şi restricţia bugetară  pi xi = R avem un sistem de

Exprimând în mod analog şi celelalte variabile

poartă denumirea de funcţii de cerere marshalliene

 În (x1*,x2*), RMS = -p1/p2 şi deci

Înlocuind x1* în ecuaţia bugetului

 (a) p1x1* + p2x2* = y

 (b) pantele dreptei bugetului, (-p1/p2)

Panta = -p1/p2 cu p1 > p2.

Panta = -p1/p2 cu p1 > p2.

Panta = -p1/p2 cu p1 > p2.

Multiplicatorul  care se numeşte preţul umbră al

(a) (x1*,x2*) epuizează

S-ar putea să vă placă și

(a) (x1,x2) epuizează

 În (x1,x2), RMS = -p1/p2 şi deci

(a) (x1,x2) epuizează