Cele două colonii sătești „Checheci” din teritoriul extravilan

al orașului Arad (secolele XVIII-XIX)

The Two „Checheci” Village Colonies from the Outskirts of

Arad City (centuries XVIII-XIX)
Dan Demşea,
Societatea de Ştiinţe Istorice – Filiala Arad

Abstract
On the Banat bank of the Mures river there is a perimeter between
the Tiganca canal and the Mures river, belonging to the outskirts of the city
of Arad. This perimeter had been a part of the safety territory of the old
Ottoman entrenchment and then, from 1698, of the Austrian citadel on the
right bank of Mures. Throughout time, out of military and economic
interests, these perimeters have been colonized.

Key words: civil and military administration, colonizing, gypsies.

Înainte de toate trebuie să lămurim folosinţa zonelor de luncă ale

Mureşului și ale buclelor ei străvechi din conul inițial de dejecție din Terțiar.
Turmele transhumante obişnuiseră să ierneze între lacurile şi canalele
naturale, unde iarba şi solul nu îngheţau datorită aburului care plutea
deasupra luciului apei. Nomazii călări au procedat la fel dacă ne gândim, de
pildă la sarmaţi şi ceilalţi migratori care i-au urmat. La fel au procedat tătarii
lui Ginghis Han și mai apoi cavaleria ușoară a stăpânirii militare otomane.
Conform spuselor bătrânului arheolog George Cantacuzino la o sesiune de
comunicări științifice de la Muzeul de istorie a Municipiului București din
anul 1969, tribul de fierari țigani a fost adus în Europa de către tătarii
mongoli. O cercetare ulterioară ar trebui să identifice preocupările eventuale
ale acelei comunități din Checheci-ul bănățean. În registrele de stare civilă
ale unor așezări de pe ambele maluri le râului Mureșam identificat unele
patronimice care trădau îndeletniciri legate de folosirea lutului la muruit sau
lipit pereții caselor și gardurilor, de pildă, „Lipitor”.
Vechiul Checheci de lângă Sânicolaul Mic.
Punctul de pornire l-a constituit harta-crochiu de Carte Funduară a
orașului Arad cât și cele ale localităților de pe malul stâng al Mureșului,
realizate în intervalul anilor 1855-1858. Pe malul bănățean al Mureșului
exista un perimetru cuprins între canalul Țiganca și râul Mureș, aparținător
94
de extravilanul orașului. Acest perimetru făcuse parte din teritoriul de
siguranță al vechii fortificații otomane și apoi, din anul 1698, al cetății
austriece de pe malul drept al Mureșului. Acolo erau figurate următoarele
construcții:
1) Fortificația militară austriacă Vauban-Tenaille, aflată în bucla de
forma literei Omega;
2) Nucleul viitorului cartier Mureșel, aflat în proprietatea familiei
nobiliare Zielinski până în intrarea în vigoare a Patentei Imperiale din anul
1853 pentru teritoriul Guvernământului Țării Ungariei și cunoscut sub
denumirea de secol XVIII, „Casa lui Sigismund Lovasz”, uzitată în
cartografia de expresie maghiară până în anul 1918; nucleul acesta se afla în
dreptul locului de acostare a navelor pe partea de mal bănățean înalt, numit
„Schela”1, unde figurase un pod de lemn. Pilonii săi sunt vizibili până astăzi.
În sfârșit, a 3-a) arie locuită, aflată la nord-est de satul Sânicolaul
Mic, notată pe această hartă sub denumirea de rezonanță maghiară „Kekecs”
/pronunțată în limba română „Checheci”/. Cele două entități sătești erau
separate de canalul Țiganca, cunoscut așa până în zilele noastre, fără ca
traseul său să fi fost modificat notabil, începând de la contactul cu vechea
buclă a Mureșului până la deversarea sa în aval – de-alungul unui traseu
sinuos, de aproximativ 5 km – înapoi în Mureș. Era de-altfel explicabil. Căci
canalul respectiv separa comitatul Aradului de cel al Timișului. După anul
1919, odată cu înscăunarea administrației civile și militare românești,
această delimitare administrativ-teritorială a județului Arad s-a menținut
până în anul 1925, când plasa administrativă bănățeană a Aradului Nou a
fost anexată județului Arad.
Dilema noastră era următoarea: de ce memoria colectivă actuală a
localnicilor de acolo /noii veniți în acel „Checheci” de lângă canalul
Țiganca/ cât și cei din cartierului învecinat, Sânnicolaul mic, l-au dat uitării?
Pe harta offset-color de reconstituire a Comitatului medieval al
Aradului în interpretarea lui Márki Sándor, apar pe malul stâng al Mureșului
două „Kékes”-uri, notate de către autor, în limba maghiară, unul cu
majuscula inițială „F.” (Felső), cel de Sus și cel de Jos, notat cu majuscula
inițială „A.” (corespunzând cuvîntului Alsó)2.

1
Memoria colectivă autohtonă a păstrat această denumire străveche portuară, afirmând că
vechea localitate românească din jurul ei, de pe locul actualului cartier Aradul-Nou, purtase
numele de Schela. Vezi I. Lotreanu, Monografia Banatului.
2
Vezi Anexa 1, care reproduce parțial harta comitatului Arad (Orod), cel de dinaintea
anului cuceririi otomane (1552), hartă aflată în volumul I al monografiei lui Márki Sándor.
Cele două Kékes [pronunţate în limba română fără diferențe de accent pe cele două vocale:
Kekeş, iar ulterior Kekeci] erau amplasate pe malul stâng al râului Mureș de către autor
95
 Acel unic Checheci care este menționat pe crochiul de Carte
Funduară (1855-1858)3 se află cu multă probabilitate pe locul Checheci-ului
de Sus, în lunca Mureșului, la aproximativ 2 km spre sud de cetatea militară
de formă stelată. Grindul de pe harta-crochiu, de formă triunghiulară, având
baza mică sprijinită pe vechea albie seacă a Mureșului, tăiată în jurul anului
18404, nu avea schițate ulițele5. Iar harta din 1881 (scara 1: 300.000)
consemnase case răzlețe, fără să-i poată reda numele datorită acestei scări
cartografice6. Deocamdată nu am identificat o hartă amănunțită a acestei
zone pentru a afla cum s-au născut ulițele acestui sătuț țigănesc, valorificând
stratul de loess al râpei de pe malul stâng al canalului Țiganca.
În anii ʼ50 ai secolului al XX-lea cunoaștem străzile din acest
triunghi: Brândușei (paralelă cu canalul Țiganca), Căprioarei (privind spre
lunca inundabilă a Mureșului), Iasomiei (formând baza triunghiului),
Căpșunilor și Panselei (ultimele două intersectând oblic triunghiul acestei
așezări).
Harta din anii ʼ50, întocmită cu un grad relativ mare de precizie
semnalează o stradă care nu aparținea nici de Checheci, nici de Sânicolaul
Mic, numită a Tarafului, având două brațe scurte îndreptate spre râpa
înaltă7, la marginea căreia se afla, dominant, pe o terasă relativ înaltă,
vechiul sat bănățean Sânicolaul Mic, inclus din anul 1925 în județul Arad, în
cadrul plasei Aradul Nou. Ceea ce însemna că cei din acest sătuț ar fi trebuit
să aparțină de comuna Sânicolaul Mic. Nu întâmplător, această stradă a fost

împreună cu cartograful Kogutowitz Manó între Zsigmondháza [tradus Casa lui Sigismund
/Lovasz/, în fapt, acesta fiind cunoscut azi drept cartierul Mureşel de lângă cartierul Aradul-
Nou] şi Kisfalud [azi satul Fântânele, fostul Engelsbrunn]; Cf. Dl. /Diplomatarium-ul/ nr.
13.597.
3
Vezi Anexa 7, reproducând o copie parțială a hărții-crochiu de Carte funduară din anii
1855-1858, a celor două mici localități dintre râu și canalul Țiganca: satul Mureșel
(„Zsigmondháza”), pe atunci restrâns la zona podului de lemn de peste Mureș, dintre
Aradul Vechi și Aradul Nou și sătuțul Kekecs, situat lângă capătul nord-estic al satului
Sânicolaul Mic.
4
Zawadovski A., Magyarország vizeinek statistikája, Szeged, vol. I, p. 29.
5
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Județului Arad /prescurtat: OCPIJA/,
Mapele de crochiuri ale orașului liber regesc Arad, ale târgului Aradul Nou și ale satului
Sânicolaul Mic, databile între anii 1855-1858 („Croquis der Königliche Freistadt Arad,
Tabelle I”, etc passim).
6
Vezi Anexa 8, reproducând mărit perimetrul cercetat de noi de pe secțiunea M. 9.
[Temesvár. (Ó.Arad)] a hărții Institutului militar din Viena.
7
Vezi Anexa 9, reproducând harta atașată broșurii Indicatorul străzilor orașului Arad,
editată de Sfatul Popular al orașului Arad, tipărit la I.P.B.A.,C/oman/da 12, 24 p.; fără
scară. Conform unui calcul sumar, 1 km este egal cu aproximativ 250 metri pe această hartă
a orașului Arad.
96
populată masiv de către cei din comunitatea țigănească din acel vechi
Kekeci (Checheci), având îndeletniciri muzicale și constructive.
Odată cu desființarea Primăriei în anul 19508, Sânicolaul Mic a
devenit cel de-al XIII-lea cartier al orașului Arad. Iar comuna Aradul Nou
devenea de-asemenea, cel de-al XII-lea cartier.
Conform hărții din anul 1990, strada Tarafului a prins între timp
contur, ajungând la 130 de numere de casă9.
„Checheci”-ul din cartierul Șega.
Desigur, aceste locuri pentru păscut caii şi mai apoi pentru cosit
fânul se aflau în afara perimetrului locuibil al vechiului sat medieval
timpuriu Şega. Diferenţa de altitudine între terenurile cartierelor Şega şi
Bujac din zilele noastre este marcată de o veche albie a râului Mureş (pe
strada Libertăţii şi, în continuarea ei, pe strada Sever Bocu /numită în
perioada interbelică şi chiar imediat după anul 1989 pentru scurtă vreme:
Decebal/. Era şi acesta un motiv pentru care actualul cartier Bujac s-a născut
în urmă cu un secol, fiindcă fusese un teren apătos lângă malul înalt al
cartierului Şega.
Prima sursă analizată o constituie harta-crochiu militar austriac din
anul 1752-1755 privind „Oppid”-ul Arad, reprodusă color în anexă la
volumul II al monografiei din anul 1881 a oraşului liber regesc Arad,
datorată iniţiativei abatelui de origină croată Lakatos Otto de pe lângă
Parohia şi Mănăstirea romano-catolică din centrul urbei.
Pe harta-crochiu „Representatio Geometrica situs oppidi Arad tam
veteris, quam novi reliquorum Locorum in linea ab Inc. Statu Militari Anno
1752 excisa contentorum. Delineata opera Emerici Ruttkay, 1755”, Pusta
Bujacului Mare exista deja dar nu era cuprinsă acolo.
Curburile canalului Mureşul-Mort nu s-au schimbat aproape deloc în
timp. Vechea curbură a acestui canal, delimitând azi vechiul cartier Șega de
noul cartierul Bujac – curbură care constituia delimitarea orașului Arad de
lunca mult mai joasă a pășunii „Bujac” aproape colmatată în întregime10.

8
Vasile Motocea, Sânicolaul Mic – Așezarea cu cinci cimitire, Arad, 2000, p. 189.
9
Vezi anexa 10;Teodor Cora, Ghidul străzilor municipiului Arad, Scara 1: 10.000,
autorizația nr. 1105/1990, cu două anexe (patru hărți având marcajul numerelor de casă de
la capetele străzilor).
10
OCPIJA/, Mapele de crochiuri ale orașului liber regesc Arad, ale târgului Aradul Nou și
ale satului Sânicolaul Mic, databile între anii 1855-1858 („Croquis der Königliche Freistadt
Arad. Noi am copiat detaliile pe o reproducere turistică a hărții municipiului Arad din anul
1972, din cartea Meleaguri arădene. Vezi Anexa 2 având în centru partea sudică a
cartierului Șega, unde se afla o colonie țiganilor – numită Checheci – care probabil prestau
munci la Cărămidăria depe actuala stradă a Abatorului și la vechiul Abator de lângă canalul
Mureșul Mort.
97
Una dintre aceste curburi era paralelă cu vechea locaţie a străzii Banul
Mărăcine până în dreptul capătului dinspre Spitalul Judeţean al Căii
Victoriei. Porțiunea de canal cu pricina delimita spre nord și spre vest
intravilanul de extravilan. Bucla următoare din avalul canalului – care
începea tocmai de aici, mergând spre nord prin cartierul Şega până aproape
de Calea Aurel Vlaicu – a fost tăiată între anii 1884-1893 după cum ne
indică reproducerea tipografică a hărţilor anilor citaţi (188411 şi 189312).
Capătul ei de revenire se afla în dreptul străzii Clujului din cartierul
Pârneava. Călătorind în aval, spre vest, pe apa care curge alene într-o albie
colmatată şi năpădită de trestii, urmăm de fapt linia de cale ferată
dezafectată de pe strada Henri Coandă (fostă a Trestiei, numită aşa nu
întâmplător). Pe această porţiune, între canal şi actuala stradă a Abatorului,
noi am localizat prima fază a „Cărămidăriei”. Pe harta lui Ruttkai (anul
1752-1755) ea figura sub denumirea maghiară „Téglavető telep”). Acest
prim loc de confecționare a cărămizilor a fost desființat de planul de
sistematizare a viitorului cartier periferic („Pârneava”). Ca atare, pe locul ei
s-a extins mai târziu extremitatea nordică a cartierului Pârneava până la
canalul Mureșul Mort.
La nord-vest de această fostă „Cărămidărie”, în extravilan, pe un
teren cu trestii, grinduri şi bălţi, în perimetrul viitoarei extensii urbane spre
sud a cartierului Șega, s-a aşezat grupul ţiganilor. Perimetrul lor locuibil a
primit ulterior numele „Checheci” („Kekecs” scris în grafie maghiară),
aflându-se în extravilanul oraşului de prin 1870-1873, când administrația
dualistă locală intrase efectiv în acțiunea de aplicare a reformelor
modernizatoare.
Locul de fabricare manuală a cărămizilor s-a mutat treptat în cea de-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea la marginea nord-vestică a
perimetrului locuibil al acestui „Checheci”. Pe harta militară austriacă din
anul 1884 acest perimetru era numit „Zigeuner dorf” [satul ţiganilor] fiind
deja inclus în intravilanul oraşului, în punga din extremitatea sudică a
cartierului Şega. Această „pungă”, parţial umplută cu case, era mărginită
spre vest de extravilan printr-o derivaţia canalului Mureşul-Mort, care pe
hartă urca de-alungul străzii Baba Novac spre nord, cotind spre dreapta pe

11
Vezi Anexa 3, constituind o copie reprografică alb-negru a hărții zonei (anul 1884),unde
noi am delimitat prin contururi și culoare galbenă colonia incipientă, inscripționată
prescurtat tipografic „Zigeuner d/or/f”; Cf. Harta militară austriacă din anul 1884: zona „Alt
Arad und Perjámos, K. k. militär. Geografisches Jnstitut, Wien”, scara 1:75000, reprodusă
de-altfel în volumul colectiv Cartierul Bujac – Contribuții monografice, Arad, 2011, p. 31.
12
Vezi Anexa 5: harta ofsset a municipiului Arad în Pallas Nagy Lexikona, vol. I,
Budapesta, 1893, p. 800/801).
98
strada Libertăţii. De-altfel, curbura străzii Libertăţii constituia traseul vechi
al canalului Mureșul-Mort. Cu timpul, devenind canal de derivaţie – lipsit
de vreun nume – a devenit o baltă, după cum se vede pe harta militară din
anul 1884, delimitând terenul mult mai înalt al cartierului Şega și indicând
altitudinea de 115 metri față de Marea Adriatică.
Schița cadastrală color a zonei cartierelor Gai-Poltura-Șega și parțial
Pârneava, împreună cu terenurile lor extravilane, datată 1887, remarcă în
acest Checheci trasarea unei ulițe13, fără a detalia denumirea ei, deși avea
deja denumire. Căci reproducerea hărții orașului într-un lexicon din anul
1893 o denumea: strada Vajda14=/recte Voievod/, devenind sub regimul
statului român strada Șezătorii15). Numele de Checheci – care circula pe cale
orală pentru a indica în mod predilect perimetrul de locuire al familiilor de
țigani din cartierul Șega – nu a fost oficializat până acum în mentalul
colectiv local deoarece comporta o conotație ușor peiorativă, poate pentru
sonoritatea inexplicabilă a acestui toponim.
Numărul străzilor acestui Checheci a sporit, creind o țesătură cu
străzile învecinate. Astfel s-a născut strada Cosânzeana, făcând un careu
dreptunghiular cu strada Cocorilor și Digul Mureșel. Acest careu era
intersectat de străzile Aprodul Purice și Mușețel. În colțul nordic al careului
stradal se află piața Vodă Caragea16.

13
Vezi Anexa 4. Primăria Municipiului Arad, Serviciul de Cadastru și Sistematizare,
Colecția de cartoane imprimate cu hărți policrome de mare finețe și detaliu.
14
Vezi Anexa 5, idem.
15
Harta Municipiului Arad, 25 martie 1931.
16
Vezi Anexa 10; Cf.Teodor Cora, Ghidul străzilor municipiului Arad, Scara 1: 10.000,
autorizația nr. 1105/1990, cu două anexe (patru hărți având marcajul numerelor de casă de
la capetele străzilor).
99
Anexa 1

Anexa 2

100
Anexa 3

101
Anexa 4

102
Anexa 5

103
Anexa 6

104
Anexa 7

105
Anexa 8

106
Anexa 9

107
Anexa 10

108