Personaj secundar si absent, Nechifor Lipan, sotul Vitoriei Lipan,

concentieaza tn jurul sau toate actiunile si intreg zbuciumul interior al femeii,

in stradania de a afla adevarul despre omul ei si de a implini actul justitiar al
pedepsirii vinovatilor.
Nechifor Lipan era oier din Magura Tarcaului si isi castiga existenta ca
toti muntenii, "cu toporul ori cu cata", el fiind dintre "cei mai vrednici", pentru
ca-si intemeiase o stana de oi la munte.
Modalitatile si procedeele de caracterizare a personajului sunt cu totul
aparte, portretul conturandu-se prin naratiune, prin reprezentarea lui in ochii
altor personaje sau prin memeoria afectiva a membrilor familiei. Naratorul nu
face in mod direct un portret fizic, infatisarea lui Nechifor se alcatuieste printr-
un alt procedeu artistic si anume memoria afectivd a Vitoriei, care-si aminteste
ca avea "mustata groasa, adusa a oala", sprancenele lasate si statura "indesata
si spatoasa". Chipul barbatului se incheaga in ochii femeii pentru ca acesta ii
fusese drag din tinerete si-i "era drag si-acuma, cand aveau copii mari cat
dansii". Legatura spirituala dintre cei doi soti este solida si eterna, ea se
bazeaza pe "dragostea ei de douazeci si mai bine de ani". Prin intermediul
caracterizarii indirecte, din amintirea Vitoriei, el “avea glas de dulceata”.
Alte amintiri nascute din iubirea nevestei compun, indirect, portretul
moral definitoriu al personajului absent din roman, prin evocarea faptelor,
vorbelor si atitudinii acestuia . Inteligent si ambitios, Nechifor Lipan era stiutor
de carte si-i placeau pildele si povestile cu talc, pe care le spunea cu mult
farmec pe la petrecerile din sat, animand cu veselia lui toate adunarile.
Nechifor Lipan se contureaza, indirect, si din relatarile celorlalte personaje,
care-l cunoscusera ca pe un om generos, "nu se uita la parale, numai sa aiba
toate dupa gustul lui", prietenos si sociabil, era "mester la vorba", oier cinstit si
mandru, " om vrednic si fudul". Harnic si priceput, Nechifor isi randuise bine
stanele, ciobanii ii ascultau intocmai poruncile, fiind un stapan autoritar, dar
corect si prompt in plata simbriilor. In toate locurile pe unde Vitoria a intrebat
de el, oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu caciula brumarie si calare
pe un cal tintat, ca de un muntean "cinstit, platindu-si datoriile si iubitor de
animate: s-a hranit el cu mana lui un cane pe care-l avea".
Curajos si increzator in sine, Nechifor Lipan nu se temea de hoti ("avea
stapanire asupra lor"), de aceea nu-i era frica sa umble noaptea singur,
cantand "din solz, ca sa nu-i fie unit". Vitoria este mandra de sotul ei, "barbat
fara frica railor", pentru ca avea impotriva lor pistoalele incarcate in desagi.
 El era un om simplu, fara carte, insa care pretuia viata, stiind cum sa si-o
traiasca, si care avea credinta in Dumnezeu, El luminandu-i calea in noapte si
indreptandu-l spre adevar, asemenea Vitoriei. In toate locurile prin care a
trecut Lipan, cei care l-au cunoscut vorbesc cu prietenie despre omul “cu
caciula brumarie” ca fiind”cinstit, platindu-si datoriile, iubitor de animale. Au
platit cinstit ce-aveam de platit si s-au dus”.”Apoi, el a avut gust sa-I faca
parintele o cetanie s-o aghiazma sa-I stropeasca oile”, deoarece era un crestin
adevarat si care era de parere ca Dumnezeu ii va ocroti mioarele astfel.
Numele lui i-a fost schimbat la varsta de patru ani, din Gheorghita in Nechifon,
pentru “ca sa nu-l mai cunoasca bolile si moartea”, familia lui fiind foarte
superstitioasa.