CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE CU PRIVIRE LA

DREPTURILE COPILULUI
versiune prescurtată

Articolul 1
Este copil orice fiinţă umană sub vîrsta de 18 ani.

Articolul 2
Toţi copiii au aceleaşi drepturi. Copiii nu trebuie sa fie victimele vreunei
discriminări.

Articolul 3
La baza Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, se află
interesul major al copilului.

Articolul 4
Statele părţi trebuie sa încerce sa pună în practică drepturile copilului, în limitele
maxime ale rezervelor de care dispun. Daca aceste rezerve nu sunt suficiente, se
apelează la cooperare internaţională.

Articolul 6
Statele părţi recunosc că orice copil are dreptul la viaţă.

Articolul 7
Orice copil are dreptul la un nume şi o naţionalitate.

Articolul 9
Nici un copil nu poate fi separat de părinţii săi împotriva voinţei sale. Orice copil are
dreptul de a-şi cunoaşte ambii părinţi si dreptul de a creşte într-un mediu familial
sigur. Copilul care nu trăieşte cu ambii părinţi are însa dreptul de a-i vedea în mod
regulat. Numai in cazuri excepţionale, şi atunci pentru a asigura interesul superior al
copilului, autorităţile pot separa copilul de părinţii săi.

Articolul 10
Statele părţi vor sprijini reunificarea familiilor, prin acordarea de facilităţi pentru a
părăsi sau a intra în propria ţară.

Articolul 11
Copilul are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl
priveşte.

Articolul 12-15 Cînd tribunalele şi autorităţile tratează cazuri în care sunt implicaţi
copii, copilul îşi va exprima opinia. Interesul superior al copilului trebuie luat în
considerare cu prioritate.
Articolul 18
Ambii părinţi au o responsabilitate primară comuna în creşterea copilului, iar statul
trebuie să-i sprijine în această acţiune.

Articolul 19
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva violenţei fizice sau psihice şi împotriva
maltratării.

Articolul 24
Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de
sănătate posibilă şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare.

Articolul 28
Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi la învăţămînt.

Articolul 29
Educaţia trebuie sa pregătească copilul pentru viaţă, să-i dezvolte respectul pentru
drepturile omului şi să-l formeze în spiritul înţelegerii, păcii şi toleranţei.

Articolul 30
Un copil care aparţine unui grup minoritar sau populaţiei indigene are dreptul la
propria lui cultură şi la practicarea propriei religii şi limbi.

Articolul 31
Statele părţi recunosc dreptul copilului la odihnă şi la timp liber, la joacă şi la
activităţi recreative proprii vîrstei lui, de a participa, în mod liber, la viaţa culturală şi
artistică.

Articolul 32
Orice copil are dreptul la protecţie împotriva exploatării economice sau împotriva
muncii grele care poate dăuna sau împiedica educaţia sau sănătatea copilului.

Articolul 38
Nici un copil sub vîrsta de 15 ani nu poate participa direct la conflicte armate. Copiii
sub 15 ani au dreptul de a refuza înrolarea. Legile internaţionale umanitare privitoare
la conflicte trebuie respectate.

Articolul 42
Statele părţi îşi asumă obligaţia de a face larg cunoscute hotărîrile şi principiile
acestei convenţii.