Cresterea eficientei activitatii didactice in

invatamantul profesional
si tehnic
CERC PEDAGOGIC _OCTOMBRIE 2007
GR.SC. „ ILIE MURGULESCU” – CRAIOVA

Tema: Cresterea eficientei activitatii didactice in invatamantul profesional si tehnic

Titlu referat: „A ÎNVATA SA ÎNVETI” _ COMPETENTÃ PREVÃZUTÃ DE SPP-uri,
LA NIVELUL COMISIEI EUROPENE

Reforma invatamantului in Romania are ca obiectiv si cresterea calitatii si eficientei

invatamantului in general, afirmatie valabila deci si pentru invatamantul profesional si
tehnic. Pentru a asigura realizarea acest obiectiv, este neaparat nevoie de reusita scolara,
de eficienta activitatii didactice.
Punand astfel problema, actul instruirii se realizeaza in contextul unor relatii complexe de
atitudine profesor si elevi, intre elevi, intre fiecare elev si clasa din care acesta face parte. Se
creeaza astfel un climat psiho-social in cadrul lectiilor, a actului didactic in general, care
poate favoriza sau defavoriza optimizarea predarii si invatarii si care, in mod sigur, sporeste
sau scade eficienta activitatii didactice.
Ansamblul tuturor acestor manifestari relationale constituie fondul pe care se va insera
educatia intelectuala si morala a elevului, pe care ni-l dorim un viitor absolvent al scolii
profesionale sau a invatamantului tehnic. Iata de ce, indemnul adresat de J. J.
Rousseau « incepeti dar prin a va cunoaste copiii » se afla si astazi la temelia educatiei. Si
daca afirmatia este veche de peste doua sute de ani, continutul indemnului este mai prezent ca
niciodata, mai necesar as spune, in aceasta perioada de confuzie in care se realizeaza, astazi,
actul didactic in Romania anului 2007.
Pornind de la aceasta idee vom putea constata faptul ca nu de putine ori profesorii isi
orienteaza atentia si explicatiile spre unii elevi si ii ignora pe altii; ca inlesnesc participarea
activa a unor elevi si o descurajeaza pe a altora, acordand o atentie mai mare elevilor nu
neaparat mai buni dar cu siguranta mai cooperanti, in timp ce elevii neecoperanti, dar nu
neaparat mai slabi nu sunt luati in seama. Aceste diferente ofera unor elevi posibilitati mai
mari de afirmare, in cadrul aceleasi clase, si mai putine altora. Iar pentru profesor –acest lucru
poate fi perceput ca o „arma de protectie”, ca un raspuns la dezinteresul tot mai agresiv al
elevilor manifestat cu privire la actul didactic. Elevii au dreptate, profesorii au dreptate, actul
didactic curge Caci totul pana la urma, este „atitudine”!
Dar ramane adevarat ca un profesor bun trebuie sa cunoasca bine fiecare elev, sa-l foloseasca
potrivit capacitatilor sale, dirijandu-i activitatea in cooperare cu ceilalti elevi. Rolul sau este
sa monitorizeze predarea, pentru a fi sigur ca informatia se transmite corect si ca poate servi
ca punct de plecare pentru diverse intrebari. El poate sa ajute pentru a se asigura ca elevii
inteleg corect si pot transmite mai departe informatiile.
Am putea zice ca reusita scolara
reprezinta raportul dintre efectul obtinut si efortul depus in procesul de invatamant;
eficienta activitatii didactice.
Se pot identifica factori si cauze generatoare de efecte nedorite:
 cauze care tin de elev: starea de sanatate, unele deficiente senzoriale sau/si tulburari
de personalitate; deficiente in dezvoltarea fizica a elevilor; dificultati de
adaptare la regimul scolar; supraincarcarea cu activitati scolare si extrascolare
–sau opusul: tratarea activitatilor scolare si extrascolare cu nepasare;
nerespectarea unui regim rational de munca, hrana si odihna, etc.
cauze care tin de cadrul didactic : dozarea defectuoasa in timp a continutului
curricular si a manualelor scolare (daca exista!); supraincarcarea elevilor cu
teme pentru acasa; orare defectuos intocmite, fara respectarea curbelor de efort
zilnic si saptamanal; oboseala pricinuita elevilor din cauza nerespectarii de
catre cadrele didactice a diferentelor individuale, etc.
Putem face astfel afirmatia ca stilul pe care un profesor trebuie sa-l adopte la clasa
trebuie sa fie democratic, pentru ca: elevului sa i se permita sa fie activ, atent pe tot parcursul
activitatii; atmosfera din clasa sa fie de cooperare, de respect, de toleranta; sa sprijine elevii,
sa le dirijeze activitatea, sa permita fiecaruia sa lucreze in ritmul sau –dar atent sa parcurga
continuturile curriculare; sa determine elevii sa gandeasca, sa comunice, sa puna intrebari, sa
raspunda; sa aplice metode didactice pentru elev, prin elev si impreuna cu acesta. Si cred ca
mai trebuie spus si ca aceasta democratie ar trebui sa permita si profesorului: sa realizeze
actul didactic pentru care este angajat si NU si logistica acestuia; sa poata sa se foloseasca de
tehnica moderna din dotarea unitatii sale scolare in sprijinul sau si al actului didactic ce
trebuie sa-l desfasoare; sa-si faca treaba calm, linistit si responsabil, NU urmarit, pandit sau
ingrijorat (de ziua de maine de exemplu!), eventual stresat de „sentimentul de a fi profesor”.
Daca prima grupa de factori depinde de profesor, a doua nu mai depinde in totalitae de
acesta! Si ce se poate face atunci pentru a se realiza eficientei actului didactic?!
Pana la urma insa, rolul important al pedagogului este cat se poate de real! Si el este
acela de a facilita lucrul in echipe, de a inlesni contactele interumane. Elevul trebuie lasat sa
comunice liber in legatura cu ceea ce a inteles din lectie, sa explice cu cuvintele sale, dascalul
constatand astfel creativitatea, inteligenta elevului.
Obtinerea succesului scolar presupune o adaptare cu dublu sens : pe de o parte a
elevului la activitatea scolara propusa, iar pe de alta parte a scolii la factorii interni ai
acestuia.
Un rol hotarator il constituie necesitatea adaptarii activitatii diadactice, a continutului
ei, a metodelor folosite si a formelor de desfasurare, la particularitatile elevilor sau grupului
de elevi. Cunoasterea particularitatilor psiho-fizice ale elevilor reprezinta o conditie necesara
adaptarii strategiilor de tratare diferentiata a elevilor. Reusitele vor fi cu atat mai mari, cu cat
se patrunde mai adanc in viata elevilor, se cunoasc starile lor sufletesti, slabiciunile sau
punctele lor tari, nazuintele personale.
Experienta scolara a confirmat ca succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra
elevului, dupa cum insuccesul este descurajant. Prin urmare succesul coreleaza pozitiv cu
performanta scolara, cu satisfactia in munca si cu dorinta de a invata in general si din ce in
mai bine in particular, elevul manifestand „preferinte” intre continuturile studiate.
Preferintele nu sunt datorate intotdeauna doar continutului studiat, ci de cele mai multe ori ele
sunt rezultatul „atitudinii profesorului” care transmite informatia.
Pentru o singura exemplificare a modalitatilor ce ar trebui sa aiba ca rezultat cresterea
eficientei activitatii didactice in invatamantul profesional si tehnic, aducerea in discutie
a METODEI DE GÂNDIRE CRITICÃ cu avantajele sale cred ca este suficienta.
Aceste avantaje sunt:
dezvoltarea pe termen lung a relatiilor deschise, de colaborare
dezvoltarea capacitatii elevilor de a gandi critic
 stimularea invatarii independente
asumarea responsabilitatii elevilor fata de propriul proces de invatare
intelegerea logicii argumentelor
sintetizarea unor idei provenite din surse diferite
formarea unor opinii argumentate
Trebuie creat astfel un cadru de invatare, cadru ce realizeaza:
Evocare –prin realizarea unor corelatii cu lectia anterioara din perspectiva
noului subiect predat dar si captarea interesului pentru noile aspecte care
vor fi abordate
Realizarea sensului
Reflectie: -fixarea, consolidarea cunostintelor
Metodele de gandire critica se bazeaza pe folosirea unei game largi de intrebari care
stimuleaza participarea elevilor la discutie si sa determine solutiile din perspective variate.
Dar atentie, NU sunt recomandate:
intrebarile inchise ( cu raspuns „da” sau „nu” );
intrebarile care directioneaza raspunsul ( „nu este asa ca…” );
intrebarile care solicita exclusiv memoria.
Iata care sunt tipurile de intrebari care stimuleaza gandirea critica:
Ce s-a intamplat? (elevii sunt ajutati sa-si clarifice perspectiva asupra
problemei)
De ce s-a intamplat? (elevii sunt ajutati sa inteleaga cauze, efecte)
De ce au facut asa? (permite deplasarea accentului spre cautarea motivelor,
cauzelor interioare)
Se putea face si altfel? (se incurajeaza ideea ca actiunile sunt de fapt rezultatul
unei alegeri sau sunt influentate de faptul ca nu au
ales cea mai buna alternativa posibila)
Poti sa faci si tu? (este deschisa ideea transpunerii teoriei in practica)
Ce ai fi facut tu daca erai intr-o asemenea situatie? Ce crezi ca a simtit cel in
cauza? Ce ai fi simtit tu intr-o asemenea situatie? (permit observarea masurii
in care elevii folosesc empatia in anumite situatii, in ce
masura pot identifica alternative, dar si dezvoltarea
inteligentei emotionale a elevilor)
A fost drept/corect/ ? A fost gresit? De ce? (permit urmarirea stadiilor
dezvoltarii morale)

Se recomanda realizarea pe tabla a unui tabel cu trei coloane, astfel:

STIU VREAU SA STIU AM ÎNVÃTAT

Aplicarea acestei idei denumita „STIU / VREAU SA STIU / AM ÎNVATAT”, pune

profesorul in situatia:
de a cere elevilor sa procedeze la fel, impartind foaia caietului in trei coloane
 de a anunta subiectul si de a cere elevilor sa spuna ce stiu despre subiectul
respectiv (aceste idei vor fi notate in prima coloana)
de a trece in coloana a doua elementele necunoscute, ideile despre care au indoieli
sau ce ar dori sa stie in legatura cu tema respectiva
de a clarifica necunoscutele sau problemele intelese gresit discutand cu elevii,
folosind materialele complementare, dobandind cunostinte referitoare la acel
subiect. Se poate utiliza lucrul in echipa pentru obtinerea de noi informatii.
de a discuta, dupa ce elevii au terminat lucrul, despre elementele noi pe care si le-
au dobandit (de a trece aceste idei in coloana a treia).
de a cere elevilor sa compare ce stiau initial, ce au invatat, ce doreau sa invete, ce
au invatat.
de a decide apoi impreuna cu elevii daca mai sunt probleme care ar trebui
clarificate si daca sunt, de a le clarifica.

În loc de concluzie: prin Standardul de pregatire profesionala, pe baza rezultatelor

studiilor efectuate, la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite 8 domenii de competente-

cheie, fiind precizate pentru fiecare domeniu cunostintele, deprinderile si atitudinile care

trebuie dobandite, respectiv formate elevilor in procesul educational.

Ariile curriculare sunt compatibile cu cele 8 domenii de competente cheie stabilite la
nivel european, printre care si competenta de „a invata sa inveti”.
A invata sa inveti
este cheia succesului intr-o lume dinamica, in continua schimbare,
in care individul este obligat sa invete de-a lungul intregii vieti.
Caci ce sunt competentele? Ce este o unitate de competenta? Citam din explicatiile oficiale: „“Competentele”
descriu acele lucruri pe care elevul trebuie sa le stie, sa le inteleaga sau pe care sa fie capabil sa le realizeze la sfarsitul unui
proces de educatie si de formare profesionala.„ Si cum –citam: „Criteriile sunt observabile si aplicabile, dar nu descriu
metoda sau activitatea de evaluare”, ramane tot ca sarcina a profesorului sa aleaga probele de evaluare (care stabilesc
dovezile care se cer unei persoane pentru a-si demonstra competenta in atingerea unui rezultat de invatare) astfel incat sa
asigure cresterea eficientei activitatii didactice in invatamantul profesional si tehnic.