stema României este alcătuită dintr-un scut albastru, încărcat cu o acvilă

cruciată de aur, încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un

sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă.[27]:Art. I.I Pe pieptul
acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond
albastru se regăsește stema Țării Românești: o acvilă cruciată, având soarele
și semiluna de-o parte și de alta, toate de aur. În cartierul doi a fost
reprezentată stema Moldovei, pe fundal roșu: un cap negru de bour, având
o stea între coarne și fiind flancat de un trandafir heraldic și o semilună,
toate trei de aur. În cartierul trei, pe fundal roșu, au fost contopite stema
Olteniei (leul rampant, de aur) și cea a Banatului (podul de aur peste valuri
naturale). Cartierul patru a fost rezervat Transilvaniei: el este tăiat de un
brâu roșu. În partea superioară, pe albastru, se profilează o acvilă ieșindă,
flancată de un soare și o semilună. În partea inferioară, pe aur, au fost
reprezentate șapte turnuri roșii, repartizate 4 ; 3.

Noua stemă cuprindea un scut sfertuit, având reprezentată în cartierele unu

și patru, pe fond azur și auriu, acvila cruciată, încoronată și având în partea
superioară-stângă a cantonului un soare de aur. În cartierele doi și trei, pe
fundal azur și roșu, se regăsea capul de bour[26] cu o stea în cinci colțuri
între coarne, însoțită de o semilună la crai nou. Peste cele patru cartiere este
suprapus un ecuson cu însemnele familiei Hohenzollern: scut sfertuit având
câmp alb în cartierele unu și patru și negru în doi și trei. Scutul este timbrat
de o coroană închisă, fiind susținut — la dreapta — de către un leopard
lionat, iar la stânga de către un personaj feminin având în mâna dreaptă o
sica dacică. În partea inferioară se regăsește o panglică albastră cu deviza
familiei domnitoare scrisă în aur: „NIHIL SINE DEO”. Toate aceste elemente
sunt plasate sub un pavilion de purpură căptușit cu hermină, cu ciucuri și
franjuri de aur, prins într-o coroană închisă.
Stema cuprindea un scut despicat, având prima jumătate tripartită, în brâuri
de roșu, aur și azur, și încărcată cu o acvilă cruciată în zbor deschis. Cea de-a
doua jumătate, tăiată roșu și azur, era încărcată cu un cap de bour având
soarele între coarne. Acest scut era timbrat de o coroană închisă și avea
drept tenanți doi delfini afrontați, însoțiți de câte două drapele tricolore
plasate pe verticală. Capetele delfinilor se sprijineau pe două țevi de tun,
încrucișate la baza scutului și plasate pe ramuri înfrunzite de stejar. O
panglică albastră, pe care scria cu aur „HONOR ET PATRIA”, înfășura cele
două țevi de tun. Toate aceste elemente erau plasate sub un pavilion de
purpură, căptușit cu hermină și prins într-o coroană închisă. O variantă
similară îi avea drept tenanți: în stânga pe un personaj feminin, având în
mână o sabie curbată specific dacică, iar în dreapta pe un leu ridicat în două
labe. Aceste elemente erau menite să simbolizeze Dacia, regăsindu-se încă
din secolul al III-lea pe o monedă daco-romană. Nici această reprezentare nu
a fost acceptată, probabil din aceleași motive ca și în 1859