Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Digestia = totalitatea transformarilor fizice, mecanice, chimice suferite de alimentele ingerate până la
substanţe simple solubile numite nutrimente.
Transformările chimice au loc cu ajutorul enzimelor =componente ale sucurilor digestive care
actioneaza asupra unor substraturi alimentare:
proteine – enzime proteolitice
lipide – enzime lipolitice
glucide – enzime glicolitice
Deglutitia = proces mecanic, totalitatea proceselor prin care bolul alimentar ajunge în stomac.
- are 3 timpi: bucal, faringian, esofagian
Digestia gastrică
= cuprinde activitatea secretorie si motorie
I.ACTIVITATEA SECRETORIE
Sucul gastric - lichid incolor
- alcatuit din -apa, saruri minerale
- HCl impiedică alterarea alimentelor, activeaza enzimele gastrice
- substante organice – enzime:
II.ACTIVITATEA MOTORIE
Este asigurata de 2 tipuri de contractii:
• Contractii tonice prin care stomacul se umple cu alimente.
• Contractii peristaltice prin care alimentele se amesteca cu sucul gastric.
Activitatea motorie
-contracţii tonice
-contracţii peristaltice, circulare care se propagă de-a lungul intestinului spre colon
-contracţii segmentare, inelare amestecă chimul gastric cu sucurile digestive şi transportă
conţinutul intestinal spre colon
In urma activitatii secretorii şi motorii a intestinului subţire, chimul gastric se transformă în chil
intestinal.
Absorbţia intestinală= procesul prin care nutrimentele trec prin peretele tubului digestiv în
sânge şi limfă. Adaptări ale mucoasei intestinale:
-epiteliu unistratificat
-fibre musculare netede
-vilozitati intestinale cu capilare sanguine şi limfatice
-enterocite cu cili la polul apical.
Absorbţia se face prin următoarele mecanisme:
-pasive(fără consum de energie) – substanţele trec de la concentraţie mai mare la concentraţie
mai mica - difuziune
-active (cu consum de energie) furnizat de ATP
-prin vezicule de pinocitoză
Absorbţia proteinelor
-aminoacizii se absorb pasiv în sânge, iar proteinele sub formă de vezicule de pinocitoză
Abosrbţia lipidelor
-glicerolul se absoarbe pasiv în sânge
-acizii graşi se absorb după ce se combină cu sărurile billiare formând micelii hidrosolubile
- acizii graşi cu lanţ scurt (12 atomi de C) sunt tranportaţi pasiv în sânge
- acizii graşi cu lanţ lung (peste 12 atomi de C) se combină cu glicerolul rezultă trigliceride, care
trec în limfă şi alcătuiesc chilomicroni ( trigliceride, fosfolipide, colesterol, proteine)
Absorbţia glucidelor
-pasiv: riboza -activ: fructoza, glucoza, galactoza
Absorbţia apei şi electroliţilor (ionilor)
-apa se absoarbe pasiv -Na+- activ în intestinul subţire
-Ca2+- activ, în prezenta vitaminei D -Fe2+- activ, în prezenta vitaminei C
Absorbţia vitaminelor
-liposolubile (A,D,E,K) se absorb pasiv sub formă de micelii
-hidrosolubile (B1,B2, B6)-activ în sânge.
Organe în Sucul digestiv Glucide Proteine Lipide
care are loc
digestia
Enzima……………….
transforma amidonul
preparat în……………
Intestin Ficat –
subţire
Pancreas- Enzima……..transforma Enzima…………… Enzima……………
amidonul crud în
…………..
Acizi graşi
Nutrimente Glucoza aminoacizi glicerol
SISTEMUL RH
Grupa sanguină Aglutinogen Aglutinină antiD Donează Primeşte
Rh+ D - Grupele ABO Grupele ABO
compatibile cu Rh+ compatibile Rh+ şi Rh-
Rh- - - Grupele ABO Grupele ABO
compatibile Rh+ şi Rh- compatibile cu Rh-
Importanţa cunoaşterii Rh - Prin trasfuzii repetate cu sânge Rh+ la persoane cu Rh- se produc anticorpi
antiD care determină hemoliza hematiilor.
In cazul mamei Rh-, iar tată Rh+, copiii moştenesc Rh-ul tatălui. Prima
sarcină decurge normal, la sarcinile următoare apar accidente de incompatibilitate.
Imunitatea
2.La un spital judeţean de urgenţă sunt aduşi doi bolnavi care vor fi supuşi unor intervenţii chirurgicale. Aceştia au
nevoie de transfuzie cu o cantitate mică de sânge. Analiza sângelui bolnavilor evidenţiază, la unul dintre ei, prezenţa
pe suprafaţa hematiilor a ambelor tipuri de aglutinogene/antigene, iar la celălalt prezenţa, în plasma sanguină, a
aglutininei/anticorpului β. La spital au ajuns donatori cu următoarele grupe de sânge: AB, B şi O. Stabiliţi
următoarele:
a) grupele de sânge ale bolnavilor care au nevoie de transfuzie;
b) aglutinogenul/antigenul de pe suprafața hematiilor din sângele unei persoane cu grupa B;
c) grupa sanguină a unui donator comun pentru cei doi pacienţi; motivaţi răspunsul dat.
d) Completaţi această problemă cu o altă cerinţă pe care o formulaţi voi, folosind informaţii ştiinţifice specifice
biologiei; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o
3.La secţia de primiri urgenţe a unui spital sunt aduse mai multe persoane care au fost implicate într-un accident de
circulaţie. Două dintre aceste persoane, cu traumatisme multiple, sunt supuse unor intervenţii chirurgicale. Acestea
au nevoie de transfuzie cu o cantitate mică de sânge. Spitalul are rezerve de sânge aparţinând grupelor O şi Rh
negativ, A şi Rh pozitiv, respectiv B şi Rh pozitiv. Ştiind că una dintre persoane are grupa sanguină A şi Rh negativ,
iar cealaltă persoană are grupa sanguină B şi Rh pozitiv precizaţi următoarele:
a) aglutinogenul/antigenul şi aglutinina/anticorpul din sângele persoanei cu grupa A;
b) grupa/grupele sângelui care poate fi folosit de medici pentru transfuzie, din rezervele de sânge ale spitalului,
comună pentru cele două persoane; motivaţi răspunsul dat;
c) consecinţa în cazul transfuziei cu sânge provenit de la un donator incompatibil din punctul de vedere al sistemului
Rh.
d) Completaţi această problemă cu o altă cerinţă pe care o formulaţi voi, folosind informaţii ştiinţifice specifice
biologiei; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.
4.O persoană cu grupa sanguină B şi Rh pozitiv este supusă unei intervenţii chirurgicale. Este necesară realizarea
unei transfuzii cu o cantitate mică de sânge. În spital există rezerve de sânge aparţinând următoarelor grupe: B şi Rh
negativ, AB şi Rh pozitiv, O şi Rh negativ. Precizaţi:
a) grupele sângelui care poate fi folosit de medici pentru transfuzie, din rezervele de sânge ale spitalului; motivaţi
răspunsul dat;
b) consecinţa în cazul transfuziei cu sânge provenit de la un donator incompatibil din punctul de vedere al sistemului
ABO;
c) tipul de aglutinină (anticorp) caracteristică grupei sanguine B.
d) Completaţi această problemă cu o altă cerinţă pe care o formulaţi voi; rezolvaţi cerinţa pe care aţi propus-o.
Activitatea cardiacă
Inima
-situată în cavitatea toracică, între cei 2 plămâni, cu vârful spre stânga
-are 4 camere: 2 atrii şi 2 ventricule
-atriul şi ventriculul de pe aceeaşi parte comunică prin orificiul atrioventricular prevăzut cu valvule
-peretele inimii este format din 3 straturi: epicard, miocard şi endocard.
Miocardul (muşchiul inimii) conţine 2 tipuri de celule: contractile şi modificate care alcătuiesc ţesutul
excitoconductor (nodal)
Tesutul excitoconductor este format din:
-nodul sinoatrial se află în peretele atriului drept, în vecinătatea orificiului venei cave superioare.
Frecvenţa descărcărilor este 70-80/minut.
-nodul atrioventricular se află în partea inferioară a septului interatrial . Frecvenţa este 40/minut.
-fasciculul Hiss pleacă din nodulul atrioventricular, se împarte în 2 ramuri care merg în ventricule
formând reţeaua Purkinje. Frecvenţa descărcărilor este 25/minut.
Proprietăţile miocardului
1.Automatism (ritmicitate) – capacitatea celulelor miocardice de a se contracta ritmic datorită
impulsurilor primate de la ţesutul excitoconductor.
2.Conductibilitatea-conducerea potenţialului de acţiune în întreg miocardul.
3.Excitabilitatea-proprietatea celulelor miocardice de a răspunde la stimuli prin potenţiale de
acţiune
4.Contractilitatea- proprietatea miocardului de a dezvolta o tensiunie între capetele fibrelor
sale
Contracţiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările diastole.
Ciclul cardiac
-format dintr-o sistolă şi o diastolă, cu durata de 0,8sec pentru 70 contractii/minut.
ATRII
Sistola atrială – 0,1sec, determină trecerea sângelui din atrii în ventricule.
Diastola atrială - 0,7sec, urmează după sistola atrială.
VENTRICULE
Sistola ventriculară – 0.3sec, urmează după sistola atrială
-faza izovolumetrică în care presiunea intraventriculară creşte şi se închid valvulele atriovetriculare
(Zgomotul Z1)
-faza de ejecţie în care presiunea intraventriculară continua să crească şi se deschid valvulele
semilunare de la baza arterei aorte şi pulmonare. Sângele este evacuate din ventricule
Diastola ventriculară - 0,5sec, urmează după sistola ventriculară
-se închid valvulele semilunare (zgomtul Z2) (împiedică întoarcerea sângelui în ventricule) şi se deschid
valvulele atriovetriculare
Diastola generală - 0,4sec, atriile şi ventriculele se relaxează. Durează de la sfârşitul sistolei ventriculare
pănă la începutul sistolei atriale din ciclul cardiac următor.
Inima nu oboseşte, deoarece durata diastolei este mai mare ca a sistolei, există diastola general.
Manifestări acustice
Zgomotul sistolic Z1- prelungit cu tonalitatea joasă, provocat de închiderea valvulelelor atriovetriculare
Zgomotul diastolic Z2-scurt, ascuţit, provocat de închiderea valvulelor semilunare
Manifestări mecanice
Pulsul arterial – rezultatul undei determinate de distensia pereţilor arterei aorte, datorită evacuării
bruşte a sângelui din ventriculul stâng. Se măsoară prin comprimarea unei artere pe un plan osos.
Socul apexian –se percepe ca o lovitură a vârfului inimii, în timpul sistolei.
Incepe din ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare care duce sangele cu dioxid de
carbon la plamani.Trunchiul arterei pulmonare se imparte in cele doua artere pulmonare, stanga si
dreapta, care se ramifica in interiorul plamanului corespunzator.
La nivelul plamanilor sangele cedeaza alveolelor pulmonare dioxidul de carbon (care va fi eliminat prin
expiratie in mediul aerian) si se incarca cu oxigen.Sangele cu oxigen este adus la inima in atriul stang prin
patru vene pulmonare.
2. Calculati timpul diastolei generale stiind că sistola atrială durează 0.1, sistola ventriculară 0.3 , iar
ciclu cardiac 0.8s. Reprezentanţi acesti timpi pe graficul de mai jos prin hasurare.
Atriu
Ventricul
3. Calculaţi debitul cardiac al unei persoane ştiind că frecvenţa cardiacă este 70 contracţii/minut, iar
debitul sistolic 80ml sânge.
Sistemul respirator-reactualizare
Respiraţia
-procesul prin care la nivelul celulei, are loc in prezenta oxigenului, oxidarea substanţelor organice , cu
eliberare de energie, CO2 şi apă: Hrană + O2→Energie+CO2 +H2O
- organele care participă la schimbul de gaze dintre mediu şi corp alcătuiesc sistemul respirator:
Căi aeriene:fose nazale, faringe, laringe, trahee, 2 bronhii principale
Plamânii cu alveola pulmonară – la nivelul căreia are loc schimbul de gaze.
Ventilaţia pulmonară
-împrospătarea aerului, schimbul de gaze dintre mediu şi corp. Cuprinde 2 procese:
Inspiraţia -proces activ – muşchii intercostali externi şi diafragma se contractă→volumul cutiei
toracice se măreşte→volumul plămânilor se măreşte→presiunea intrapulmonară scade cu 2-
3mmHg→aerul intră în plămâni
Probleme
3.Calculati volumul inspirator de rezerva si capacitatea vitala a unei persoane ,stiind ca;
-capacitatea pulmonara totala este de 5500 ml aer;
- volumul curent este 500ml;
-in urma unei expirate fortate persoana elimina 1500 ml ;
-volumul rezidual este 1500ml.
1.Etapa pulmonară- schimbul de gaze dintre aerul din alevolele pulmonare şi sângele din capilare.
-se realizează la nivelul membranei alveolo-capilară formată din : endoteliu capilar, interstiţiu pulmonar,
epiteliu alveolar şi lichid tensioactiv.
-se face datorită diferenţei de presiune
gaz Aer alveolar Sânge capilar
Oxygen 100 mmHg 40mmHg
Dioxid de carbon 40mmHg 47mmHg
-O2 trece din aerul alveolar în sângele capilar, iar CO 2 se va deplasa invers.
2.Etapa sangvină
-transportul gazelor respiratorii prin sânge
-transportul O2 se face sub 2 forme:dizolvat în plasmă şi în combinaţie cu hemoglobina (oxihemoglobina)
-transportul CO2 se face: dizolvat în plasma, în combinaţie cu hemoglobina (carbohemoglobina), sub
formă de bicarbonaţi de Na şi K
Organ Functie
Transportă urină de la vezica urinară la exteriorul
corpului
Transportă sânge neoxigenat departe de rinichi
Regiunea interioară a rinichiului
Muschi care se deschide pentru a permite urinei sa fie
eliminate din vezica urinara
Regiunea exterioară a rinichiului
Transportă sânge oxigenat la rinichi
Partea de rinichi care colectează urina înainte de a
trece în jos ureter
Invelis fibros din jurul rinichiului
Tubul care transportă urina departe de rinichi
Stochează urina înainte de a fi scoasă din organism
Transformă sângele în urină
FORMAREA URINEI
-are loc la nivelul nefronilor si se realizeaza in 3 etape: ultrafiltrarea glomerulara, reabsortia tubulara
si secretia tubulara
1.Ultrafiltrarea glomerulara
-se realizeaza la nivelul corpusculului renal Malpighi; consta in trecerea unei mari cantitati de apa, ioni si
substante toxice din capilarele glomerului vascular in capsula Bowman.
-se formeaza urina primara care este o plasma deproteinizata (lipsita de proteine).
2.Reabsortia tubulara
-se realizeaza la nivelul tubului urinifer; consta in trecerea substantelor utile din urina primara in
capilarele peritubulare care inconjoara tubul urinifer.
-se face in doua moduri:
a) activ (cu consum de energie) sunt recuperate glucoza, aminoacizii,
b) pasiv (fara consum de energie) prin care sunt recuperate apa, ureea
3.Secretia tubulara
-se realizeaza la nivelul tubului urinifer si este procesul invers reabsortiei tubulare.Consta in trecerea unor
substante toxice din capilarele peritubulare in tubul urinifer.
- se face in doua moduri:
a) activ pentru ionii de H+ si K+, acidul uric, unele medicamente
b) pasiv pentru amoniac si uree
In urma reabsortiei si secretiei tubulare rezulta urina finala.
Urina finala contine:
- 95% apa
- 5% substante dizolvate: 2% saruri minerale (cloruri,carbonati) si 3% substante organice (uree, acid uric).
Volumul de urina produsa de rinichi in 24 de ore se numeste diureza
ELIMINAREA URINEI
Procesul de eliminare a urinei se numeste mictiune. Este un act reflex declansat de acumularea a 150-200
ml de urina in vezica urinara.
Stimularea S.N. simpatic are ca efect relaxarea muschiului vezical→ scaderea presiunii
intravezicale →contractia sfincterului vezical intern ( simpaticul inhiba mictiunea)
Stimularea S.N parasimpatic are ca efect contractia muschiului vezical → relaxarea sfincterului
vezical intern.Stimularea parasimpaticului permite eliminarea urinei.
Scoarta cerebrala controleaza sfincterul vezical extern, de aceea mictiunea poate fi amanata pana cand
conditiile permit.
Indica:
a)cele 3 etape de formare a urinei
b) locul de desfasurare
c) 2 tipuri de substante implicate
Sistemul excretor-aplicatii
1.Completati spatiile punctate cu notiunile corespunzatoare:
Sistemul excretor este alcatuit din:…………………….. si…………………
Nefronul este format din ……………………….si………………………………..
2.Asociați componenta cu funcția indeplinita:
Tub colector; ansa Henle; tub contort distal; glomerul renal; tub contort proximal; artera renala; capsula
Bowman; antidiuretic / ADH.
Organ Functie
Transportă sânge la rinichi
Hormonul care este implicat în producerea de urină concentrată
Structura în formă de cupă prin care partea fluidă a sângelui este filtrată
Ghem de capilare care transportă sangele
În cazul în care hidrogenul și ionii de potasiu sunt secretate în urină
Glucoza, sărurile, apa și aminoacizii sunt reabsorbite în capilarele
sanguine
Porțiunea buclată a tubului, care ajuta la concentrarea urinei
Majoritatea apei este extrasa din urină
5.În mod normal, toata glucoza este reabsorbita din urina. În cazul în care glucoza se găsește în urină de
ce boala ar putea un suspect ?
Este alcatuit din: organe genitale interne (testiculele, cai spermatice, glande anexe) si organe
genitale externe (penisul).
1.Testiculele (gonadele masculine)
Sunt organe pereche situate in scrot, alcatuite din lobuli testiculari.
Lobulii testiculari contin: tubi seminiferi contorti, care produc spermatozoizi; celule interstitiale
Leydig care secreta hormonul sexual masculin numit testosteron.
2.Caile spermatice sunt
a) Caile intratesticulare sunt: tubii drepti si reteaua testiculara.
b) Caile extratesticulare sunt: canalele eferente, canalul epididimal, canalul deferent, canalul
ejaculator si uretra cale eliminarea urinei si a lichidului seminal)
3.Glandele anexe
a) Veziculele seminale sunt glande pereche, situate posterior fata de vezica urinara.Secreta un
lichid cu rol in nutritia (hranirea) si transportul spermatozoizilor.
b) Prostata -o glanda, situata sub vezica urinara.Secreta lichid care intra in constitutia spermei.
4.Penisul este un organ genital si urinar.
FUNCTIILE TESTICULELOR
Testiculele sunt glande mixte cu functie exocrina si endocrina.
I.Functia exocrina consta in spermatogeneza: un proces prin care se modifica spermatogonia
(celula nediferentiata) pana la formarea spermatozoizilor.Spermatozoidul este o celula sexuala
masculina haploida (un singur set de cromozomi).Pot fi cu cromozomi ai sexului X sau Y
2.Functia endocrina consta in secretia de testosteron.
Sistemul reproducator feminin
Este alcatuit din: organe genitale interne (ovarele, trompele uterine, uterul, si vaginul) si organ
genital extern (vulva).
1.Ovarele (gonadele feminine)
-sunt organe pereche situate in pelvis, de o parte si alta a uterului.Sunt formate din doua zone:
a) Zona medulara -partea centrala a ovarului; alcatuita din tesut conjunctiv, vase de sange, nervi
b) Zona corticala este situata la exteriorul celei medulare si are foliculii ovarieni (sunt
formatiuni veziculare din care se dezvolta ovulul).
Ovarul trece in cursul a 28 de zile printr-o serie de transformari care alcatuiesc ciclul ovarian.
Ciclul ovarian are trei faze:
1.Faza foliculara consta in cresterea si maturarea unui folicul ovarian
2.Ovulatia consta in ruperea folicului ovarian matur si expulzarea ovocitului II care va fi captat
de trompa uterina.
3.Faza luteala consta in transformarea folicului ovarian matur in corp galben care secreta
hormonii estrogeni si progesteron.Daca ovulul nu a fost fecundat corpul galben se transforma in
corp alb (zona cicatriceala).
2.Trompele uterine sunt conducte pereche, situate intre ovar si uter.Au rolul de a capta si de a
conduce spre uter ovocitul II.
3.Uterul este organ cavitar nepereche, situat in pelvis (bazin), intre vezica urinara si rect. Este
captusit de mucoasa uterine, care trece in cursul a 28 de zile printr-o serie de transformari care
alcatuiesc ciclul uterin.
Ciclul uterin se suprapune peste ciclul ovarian si are trei faze:
1.Faza menstruala consta in eliminarea stratului superficial al mucoasei uterine, impreuna cu o
anumita cantitate de sange; aceasta faza dureaza 3-4 zile.
2.Faza proliferativa consta in dezvoltarea si ingrosarea mucoasei uterine; aceasta faza dureaza
din ziua a 4-a pana in ziua a 14-a.
3.Faza secretorie consta in secretia de hormoni care pregatesc mucoasa uterina pentru nidatie
(fixarea celulei ou la mucoasa uterina); aceasta faza se desfasoara intre a 15-a zi si urmatoarea
menstruatie.
4.Vaginul este un organ cavitar tubular, situat in continuarea uterului.
5.Vulva este organ genital extern: labii mari si mici, muntele Venus, clitoris, orificul vaginal.
SANATATEA REPRODUCERII
Sanatatea reproducerii implica o viata sexuala in siguranta, posibilitatea de a
procrea, precum si libertatea de a hotara cand si daca doresc sa procreeze.
Planificarea familiala (planning-ul familial) reprezinta capacitatea persoanei sau a cuplului
de a anticipa si de a avea numarul dorit de copii la momentul ales si la intervale de timp pe
care le hotarasc singuri. Obiectivele serviciilor de planificare familiala sunt:
Prevenirea sarcinilor nedorite, avortului si abandonului de copii;
Asigurarea utilizarii corecte a contraceptivului ales;
Prevenirea infectiilor cu transmitere sexuala;
Prevenirea si depistarea precoce a cancerului de col uterin si de sani;
Conceptia inseamna unirea spermatozoidului cu ovulul.In ziua a 14-a a ciclului ovarian (ciclul
menstrual) are loc ovulatia.Ovocitul II ajunge din ovar in trompa uterina, unde are loc
fecundatia, se formeaza zigotul care incepe segmentarea in timp ce parcurge trompa uterina.
Sarcina este starea in care se afla femeia din momentul fecundatiei pana la expulzarea
produsului de conceptie.Ovulul fecundat = zigot →dupa 72 de ore, zigotul segmentat →ajunge
in uter →se fixeaza in mucoasa uterine ( nidati)→Odata implantat, zigotul se numeste embrion;
→ din luna a 3-a embrionul devine fat
Schimburile nutritive dintre mama si fat se realizeaza prin intermediul placentei si al
cordonului ombilical.
Sexul copilului este determinat de tipul de spermatozoid care fecundeaza ovulul (daca
spermatozoidul are heterozomul X atunci copilul va fi fetita, iar daca are Y atunci va fi baietel)
Nasterea consta in expulzia fatului la sfarsitul celor 9 luni de viata intrauterina.
Contraceptia consta in aplicarea unor metode de impiedicare a conceptiei numite metode
contraceptive (sunt de doua tipuri temporale sau definitive)
1.Metodele contraceptive temporale:
a) Contraceptivele orale (pilule)
b) Contraceptivele de bariera: prezervativele, diafragma, spermicidele.
c) Steriletul (dispozitiv intrauterin)
d) Contraceptivele injectabile