Autismul infantil a fost descris prima data de Leo Kanner, nativ german nascut in
Austria si emigrat in SUA, in anul 1943, iar cu 5 ani inainte (1938) Hans Asperger
a descris la Spitalul Universitar din Viena - caracteristicile "psihopatiei autiste",
cunoscuta astazi drept sindromul Asperger, bazandu-se pe cazuistica sa.
Copiii cu autism nu pot tolera nici o schimbare, iar activitatile sunt limitate. Par "in
lumea lor", nu simt nevoia sa fie mangaiati si alintati, nu privesc in ochi
interlocutorul, par ca nu aud daca sunt strigati, nu observa daca intra sau iese
cineva din camera, nu se joaca cu alti copii ci mai mult cu parti ale obiectelor, par
indiferenti la tot ce este in jur.
Tratamentul pentru autismul infantil trebuie instituit cat mai precoce. Nu exista un
tratament specific. Tulburarea dureaza toata viata, nu dispare (copilul cu autism
va deveni adult cu autism). Este necesara sfatuirea familiei pentru a intelege
natura bolii, cronicitatea ei, pentru a o accepta si a-i coopta in procesul terapeutic.