EVALUAREA UMĂRULUI

MASTERAND:

Irimescu Diana -
Leva Alexandra Cristina -
Marian Mara -
Pielmuși Maria Alexandra -
Rotaru Zoe Melania -

2018
 Evaluarea umărului
Afecțiunile umărului pot fi de natură reumatologică, post-traumatică,
neurologică, sunt foarte vaste și pot împiedica desfășurarea activităților cotidiene și
profesionale.
Examinarea fizică joacă un rol important pentru evaluarea umărului și
localizarea durerii survenite în urma unui traumatism sau a unei patologii
degenerative.
Mobilitatea articulară se examinează atât activ cât și pasiv, iar cele mai
importante mișcări urmărite sunt flexia, abducția si rotația externă.
Evaluarea ne ajută pentru a determina gradul de afectare, structurile implicate
și pentru a observa evoluția pacientului în timpul și la sfârșitul tratamentului. Una
dintre cele mai eficiente metode de evaluare a umărului sunt mișcările combinate,
care imită mișcările executate în activitățile zilnice.

Dizabilități în urma afecțiunilor umărului:

❖ Dificultăți în desfășurarea activităților de zi cu zi
❖ Imposibilitatea de întoarcere în câmpul muncii profesionale datorită
limitărilor de mișcare a umărului și a durerii

Teste specifice:

1. Coafa rotatorilor

● Empty can test - Este folosit pentru a evalua mușchiul supraspinos: brațul în
abducție la 90 grade, cotul întins, brațul în rotație internă, iar antebrațul în
pronație maximă si policele îndreptate în jos. Terapeutul opune o anumită
rezistență în jos. Testul este pozitiv dacă pacientul nu prezintă durere și
reușește să se opună terapeutului.

● Lift off test - Pacientul stă cu membrul superior la spate în rotație internă, cu
palma situată în zona lombară. Testul este pozitiv când pacientul reușește sa
își ridice dosul palmei de pe zona lombară. În cazul în care pacientul prezintă
o instabilitate în ridicarea mâinii testul este negativ, iar pacientul prezintă o
disfuncție la nivelul mușchiului subscapular.

2. Impingement tests

● Neer’s sign- Test conceput pentru a reproduce simptomele impingementului

manșonului rotativ prin îndoirea umărului și a presiunii.
Pacientul este rugat să stea pe masa de examinare sau să stea cu brațele pe
lângă el în rotație internă. Terapeutul stă pe partea care trebuie testată.
Acesta va pune o mână pe scapula pacientului, iar cealaltă mână pe brațul
pacientului sub cot. Terapeutul va flecta pasiv umărul înainte.
La efectuarea testului, cotul trebuie să fie extins, umărul în rotație internă și
antebrațul pronat. Când terapeutul execută mișcarea pasivă de flexie
provoacă comprimarea structurilor între tuberculul mare al humerusului,
acromion și articulația acromio-claviculară.
 Un test pozitiv - pacientul prezintă durere în partea anterioară și laterală a
umărului când acesta execută flexia completă.

● Hawkin’s test - Pacientul stă cu membrul superior flectat la 90 grade, cotul

flectat la 90 grade susținul de către terapeut. Acesta prinde partea proximală a
pumnului și duce brațul în rotație internă. Testul este pozitiv când pacientul
prezintă durere în spațiul subacromial.

3. Biceps tendon

● Speed’s test - Inițial acest test a fost creeat pentru a evalua capul lung al
bicepsului, dar în prezent este utilizat și în evaluarea leziunilor de labrum.
Pacientul stă cu cotul întins, membrul în supinație maximă și brațul ridicat la
60 grade. Terapeutul aplică o rezistență pe antebraț în timp ce pacientul
încearcă să facă flexie. Testul este pozitiv dacă pacientul prezintă durere.

4. Leziuni labrum

● O’brien’s test - Acest test este util pentru a ajuta diagnosticarea unei leziuni
de labrum superior antero-posterior. Pacientul trebuie așezat cu umărul de
testat la 90 de grade de flexie anterioară, 40 de grade de adducție orizontală
și rotație internă maximă . Examinatorul aplică rezistență pe încheietura
pacientului care încearcă să facă mișcarea de flexie și adducție contra
rezistență. Testul se repetă apoi cu brațul pacientului în rotație externă.
Durerea în poziția de rotație internă (dar nu și în poziția de rotație externă)
este un test pozitiv.

● Crank test - Pacientul în decubit dorsal, cu bratul anteflexat sau elevat și cotul
flexat la 90 de grade. Examinatorul imprimă o forță axială și efectuează
mișcări de rotație internă și externă. Un click și/sau o durere denotă o leziune
de labrum.

5. DASH( Disability of arm shoulder and hand) score

Acest chestionar conține 30 întrebări privind capacitatea și simptomele pacientului în

ceea ce privește efectuarea unor activități zilnice ( ADL) . Testul furnizează informații
referitoare la: gradul de afectare al activităților zilnice, mobilitatea activă și forța
musculară. Este un chestionar subiectiv notat cu un punctaj până la 150 . Cu cât
scorul este mai mic cu atât afectarea funcțională este mai mare.

6. Scorul Oxford pentru umăr (Oxford Shoulder Score – OSS)

Este un chestionar unidimensional cu 12 întrebări creat special, de către chirurgii

ortopezi, pentru a evalua rezultatele postchirurgicale și impactul patologiei umărului
asupra calității vieții.
Deși publicat în 1996, utilizarea acestuia a crescut treptat în prezent fiind utilizat în
scară largă mai ales în cadrul studiilor clinice.
 Avantaje:
● Singurul chestionar special creat pentru evaluarea în cadrul
tratamentului chirugical al umărului
● A fost testat riguros în privința validării, încrederii și sensibilității
● Este demonstrată complianța crescută a pacienților în completarea
acestuia
● Ușor de completat
● Poate fi livrat oriunde prin poștă sau electronic
● Scoruri ușor de interpretat
● Poate fi folosit și în evaluarea tratamentelor non chirurgicale
( fiziokinetoterapie, infiltrații cu cortizon, tratament medicamentos)

7. Scorul Constant-Murley (CMS)

Este o scală cu un punctaj maxim de 100 de puncte compusă din parametrii

individuali care evalueaza durerea (15 pct), ADL (20 pct), forța (25 pct),
amplitudinea de mișcare (40 pct). Cu cât punctajul e mai mare cu atât crește
calitatea vieții.
Durerea se notează de la 0 (durere intense) până la 15 (fără durere); ADL de la 0
(cel mai rău) până la 5 (cel mai bine) ; forța se testează dintr-o abducție laterală de
90 grade, câte 1 pct per 0.5 kg, maxim 25 puncte; mobilitate 0 (cel mai rău) până la
10 ( cel mai bine) sau mișcare activă câte 2 puncte pentru fiecare 30 grade fără
durere.

Scopul acestei scale este de a crea un sistem de evaluarea îndreptat spre

utilizarea valorilor numerice în evaluarea funcției umărului. Acesta utilizează atât
metode obiective cât și subiective de determinare și măsurare a funcțiilor. Se poate
aplica indiferent de diagnostic fiind unul dintre cele mai utilizate scale.

Testarea se realizează utilizând scala Constant-Murley, un goniometru și o balanță

cu arc (care se atașează distal pe antebraț).

Avantaje:
● Rezultate precise
● Are o sensibilitate crescută îndeajuns să depisteze și modificările patologice
minime
● Poate fi utilizat pentru a monitoriza evoluția tratamentului după intervențiile
chirurgicale

Dezavantaje
● Nu este potrivit pentru a evalua instabilitatea articulației umărului

8. Testul Apprehension
Scopul acestui test este de a depista existența unei leziuni la nivelul labrumului sau a
instabilității anterioare a articulației scapulo-humerale.

Pacientul se așează în decubit dorsal cu membrul superior în afara patului, brațul

abdus la 90 grade, cotul flectat la 90 grade. Se realizează ușor rotația externă a
umărului, frica sau refuzul de a continua aceasta manevră sunt semne de
instabilitate cronică anterioară a umărului iar apariția durerii poate semnala o altfel de
leziune la nivelul articulației umărului.

Avantaje/Dezavantaje
● Evaluarea efectuată cu ajutorul chestionarelor nu reflectă și subiectivitatea
evaluatorului, dar reflectă cu exactitate starea pe care o simte subiectiv
pacientul.
● Testele Constant și DASH sunt complexe și oferă informații mai amănunțite
despre starea pacientului deși necesită mai mult timp de realizare.
● Testele de provocare sunt ușor de făcut, rapid de executat, și ne oferă
informații destul de precise despre structura lezată. Acestea sunt
recomandate și în cazul în care pacienții sunt necooperanți.

Bibliografie
1. Use of scoring systems for assessing and reporting the outcome results from
shoulder surgery and arthroplasty
Simon Booker, Nawaf Alfahad, Martin Scott, Ben Gooding, W Angus Wallace
World J Orthop. 2015 Mar 18; 6(2): 244–251. Published online 2015 Mar 18.
doi: 10.5312/wjo.v6.i2.244
2. Jobe, F.W., Moynes D.R. (1982) Delineation of diagnostic criteria and a
rehabilitation program for rotator cuff injuries. American Journal of Sports
Medicine. 10, 336-339
3. Dawson J., Fitzpatrick R., Carr A. Questionnaire on the Perceptions of
Patients About Shoulder Surgery. J Bone Joint Surg [Br] 1996; 78: 593-600
4. The Use of a Patient-Based Questionnaire (The Oxford Shoulder Score) to
Assess Outcome After Rotator Cuff Repair
LM Olley, AJ Carr, Ann R Coll Surg Engl. 2008 May; 90(4): 326–331. doi:
10.1308/003588408X285964
5. Konin et al. Special tests for orthopedic examination: 3rd edition. Thorofare,
NJ: Slack inc. 2006.
6. Flynn, T.W., Cleland, J.A., Whitman, J.M. (2008). User's guide to the
musculoskeletal examination: Fundamentals for the evidence-based clinician.
Buckner, Kentucky: Evidence in Motion
7. Dutton, M. (2008). Orthopaedic: Examination, evaluation, and intervention
(2nd ed.). New York: The McGraw-Hill Companies, Inc.