Primul Război Mondial

1914-1918
Cauze:
- conflictele coloniale
- lupta marilor puteri pentru noi surse de materii prime şi noi pieţe de desfacere
- naţionalismul militant
- cursa înarmării
- formarea alianţelor politico militare (Antanta, Puterile Centrale.
Pretext:
- asasinarea principelui moştenitor al tronului Austro-Ungariei Frany Ferdinand în timpul unei
vizite la Sarajevo (28 iunie 1914)
Tabere aflate în război:
- Antanta: Fanţa, Rusia, Marea Britanie + Japonia (1914), Italia (1915), România (1916),
S.U.A. (1917)
- Puterile Centrale: Germania, Austro-Ungaria + Imperiul Otoman (1914), Bulgaria (1915).
Caracterul războiului:
- mondial (participă şi state din afara Europei)
- total (toate resursele statelor implicate vor fi puse în slujba războiului)
- industrial (statul intervine în economie)
- naval
Fronturi:
- principale: - de VEST – Franţa
- de EST – Rusia
- secundare: în Balcani, Caucaz, N. Italiei

Desfăşurare:
Anul 1914:
- Fr. de Vest – Germania ocupă Belgia şi atacă Franţa.
Germania este înfrântă de Franţa în bătălia de la
Marna (septembrie)
- Fr. de Est – Rusia este înfrântă de Germania în bătăliile de la
Tannenberg (august) şi Lacurile Mazuriene (sept.)
Anul 1915 – războiul se transformă într-un război de poziţii
- Fr. de Vest – ofensiva franco-engleză la Champagne şi Artois
- Fr. de Est – ofensiva germană în Galiţia, Ucraina şi Bielorusia.
- intrarea Italiei în război, deschiderea frontului italian şi luptele de la Isonzo.
Anul 1916
- Fr. de Vest – bătălia de la Verdun(febr.-dec.)
- Fr. de Est – ofensiva română în Transilvania, respingerea acesteia şi ocuparea Bucureştiului de către
inamic.
Anul 1917
- intrarea S.U.A. în război de partea Antantei (aprilie)
- victoriile româneşti de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz (iulie-august)
Anul 1918
- Rusia încheie pacea de la Brest Litovsk cu Germania şi aliatele ei ieşind din război
- începe ofensiva aliaţilor împotriva Germaniei.
- 29 sept. capitularea Bulgariei
- 30 oct. Imperiul Otoman cere armistiţiu
- 3 nov. Austro-Ungaria cere armistiţiu
- 11 nov. Germania încheie armistiţiu cu puterile Antantei marcând sfârşitul Primului Război
Mondial.
Consecinţele războiului:
- desfiinţarea marilor imperii: Otoman, Austro-Ugar şi Ţarist
- pierderi materiale imense
- pierderi umane – 10 mil de morti

CONFERINȚA DE PACE DE LA PARIS (1919-1920)

 Conferința de pace și-a deschis lucrările la 18 ianuarie 1919 în Sala Oglinzilor din
palatul Versailles. La lucrările Conferinței au participat delegații din 32 de state.
 Țările participante au fost împărțite în state cu interese generale, Marile Puteri și state cu
interese limitate sau speciale, care au participat doar la negocierea problemelor ce le priveau
direct cum a fost România. Rusia sovietică nu a fost invitată la Conferință. Rolul
Conferinței de pace era acela de a încheia tratate separate cu fiecare stat învins.
 Lucrările Conferinței de pace au fost conduse de Consiliul celor 10 format din șefii de
guvern și miniștrii de externe ai celor 5 mari puteri (S.U.A., Anglia, Franța, Italia și
Japonia).
 Deciziile importante au fost luate de Consiliul celor 4 format din: Woodrow Wilson
(S.U.A.), George Clemenceau (Franța), Lloyd George (Anglia) și Vittorio Emanuele
Orlando (Italia).
 La baza lucrărilor conferinței au stat cele 10 puncte ale președintelui american Woodrow
Wilson. La 8 ianuarie 1918 președintele american W. Wilson expune în ședința
Congresului american Cele 14 puncte ce trebuiau respectate pentru încheierea păcii și care
aveau să dea configurație Europei.
1. Renunțarea la toate tratatele internaționale secrete și la diplomația secretă.
2. Libertatea comerțului internațional.
3. Libertatea navigației comerciale pe timp de pace și război.
4. Reducerea înarmărilor pe baza de garanții reciproce.
5. Rezolvarea problemelor coloniale cu respectarea intereselor popoarelor respective.
6. Eliberarea teritoriilor rusești și libertatea rușilor de a-și rezolva singuri problemele
interne și internaționale.
7. Restabilirea Belgiei în granițele sale.
8. Retrocedarea provinciilor Alsacia și Lorena, Franței.
9. Restabilirea granițelor Italiei prin rectificare.
10. Autonomia națiunilor din fostul Imperiu Austro-Ungar.
 11. Eliberarea teritoriilor ocupate ale României și Serbiei- Muntenegrului.
12. Acordarea autonomiei popoarelor din Imperiul Otoman, deschiderea strâmtorilor
(Bosfor și Dardanele) pentru comerțul maritim.
13. Acordarea independenței Poloniei.
14. Crearea Societății Națiunilor.

 Principalele tratate de pace au fost semnate cu:

Germania – la Versailles la 28 Iunie 1919, considerat tratatul de bază și folosit ca model
pentru celelalte tratate.
Austria – la Saint-Germain la 10 Septembrie 1919.
Bulgaria – la Neuilly sur Seine la 27 Noiembrie 1919.
Ungaria – la Trianon la 4 Iunie 1920.
Imperiul Otoman – la Sevres la 10 August 1920, singurul care nu s-a aplicat și a fost
revizuit.
 Acestea au alcătuit sistemul de la Versailles care a reglementat relațiile internaționale în
perioada interbelică, stabilind o nouă ordine internațională, unele din prevederile lor fiind
în vigoare și astăzi.
 Tratatele de pace de la Paris-Versailles din 1919-1920 schimbau harta Europei, rolul
Marilor Puteri europene era diminuat. S.U.A. nu a ratificat tratatele, adoptând o poziție
izolaționistă.
 S-a constituit Societatea Națiunilor, cu scopul de a supraveghea aplicarea și respectarea
tratatelor și de a asigura pacea. Actul de constituire a fost semnat de cei 32 de membri
fondatori. S.U.A. Nu s-a numărat printre membrii Societății Națiunilor cu sediul la Geneva,
în Elveția.
La inițiativa președintelui S.U.A. W. Wilson se constituia Societatea Națiunilor. La 28
aprilie 1919, Conferința de Pace de la Paris a adoptat Pactul Societății Națiunilor, având
ca obiective garantarea păcii și a securității, eliminarea războiului ca mijloc de rezolvare a
conflictelor între state. Societatea Națiunilor a avut sediul la Geneva, iar organele sale
principale au fost: Adunarea Generală formată din toți membrii, Consiliul (organul
executiv) și Secretariatul (condus de un Secretar General). Hotărârile Adunării și
Consilliului se iau numai pe bază de unanimitate. România a fost membru fondator al
Societății Națiunilor din 1919.În 1930 și 1931 președintele Adunării Generale a Societății
Națiunilor a fost ales Nicolae Titulescu.
Carențe ale sistemului de securitate:
- lipsa unor mijloace practice prin care să fie impusă pacea.
- sancțiunile impuse agresorului aveau doar un caracter moral și economic.
- incapacitatea Societății Națiunilor de a face față agresunilor statelor revizioniste
(Japonia atacă China – 1931, Italia atacă Abisinia – 1935).
- sistemul securității colective creat de Societatea Națiunilor s-a dovedit a fi ineficient.
În 1946 Societatea Națiunilor este desființată.
SISTEMUL SECURITĂȚII COLECTIVE

Societatea Națiunilor a acționat pentru formarea unui sistem al securității colective format
din alianțe bilaterale și regionale.
Alianța cu Polonia în 1921.
Mica Înțelegere (1921) formată din România, Cehoslovacia și Iugoslavia îndreptată
împotriva revizionismului maghiar.
Pactul Briand-Kellog (1928) semnat între S.U.A. Și Franța prin care războiul era scos în
afara legii.
Înțelegerea Balcanică (1934) formată din Grecia, România, Iugoslavia și Turcia.
În concluzie sistemul securității colective s-a dovedit a fi un eșec.