Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
REFERAT
LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
1
http://ec.europa.eu/enterprise/e_i/subscription_en.htm
care, chiar dacă ridică obstacole în calea comerțului liber, apără obiective importante precum protecția
mediului sau sănătatea umană. În contextul unor evoluții majore la nivel global, nu este surprinzătoare
„ecologizarea” liberei circulaţii a mărfurilor din ultimii ani, subliniind faptul că anumite motive de
justifi care pot fi utilizate în mod diferit de-a lungul timpului. Astfel, în cursul aplicării legislației UE,
reconcilierea diferitelor obiective, uneori concurente, și asigurarea adoptării unor măsuri echilibrate
și proporţionale constituie preocupări permanente.
În prezent, libera circulaţie a mărfurilor este reglementată de numeroase politici şi se
integrează armonios într-o piață internă responsabilă, care garantează accesul neîngrădit la produse
de calitate superioară și asigură un grad înalt de protecție al altor interese publice 2
Principiul liberei circulaţii a mărfurilor presupune că produsele trebuie comercializate liber
dintr-o parte a Uniunii în cealaltă. Într-o serie de sectoare acest principiu general este completat cu
un cadru de reglementare armonizat, în „vechea abordare” (care impune specificaţii exacte pentru
produs) sau în „noua abordare” (care impune cerinţe generale pentru produs). Este esenţial să existe
capacitatea administrativă suficientă pentru aplicarea măsurilor orizontale şi procedurale în domenii
cum sunt: standardizarea, certificarea şi supravegherea pieţei.
2. Tratatul de la Mastricht.
O fază decisivă a procesului de integrare a început odată cu semnarea de către cei 12 membrii
al Comunitatii Europene la 7 februarie 1992 a Tratatului de la Maastricht privind instituirea unei
Uniuni Europene. Prin Tratatul de la Maastricht se creează o Uniune Europeană fondată pe
comunităţile europene şi completată prin formele de cooperare şi politicile prevăzute în Tratat.
Potrivit Tratatului noua construcţie europeană se sprijină pe trei piloni :
I.Comunităţile Europene : CECO, CEE, CEEA;
II.Politica externă şi securitatea comună;
III.Cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. Tratatul de la Maastricht a
consacrat importante evoluţii în domeniul politicii economice şi monetare care constituie
instrumentul principal al acţiunilor statelor membre.
Tratatul de la Maastricht a schimbat denumirea Tratatul CEE în Tratatul de constituire a
Comunităţii Europene, pentru a se sublinia faptul că această Comunitate s-a transformat dintr-una cu
obiective strict economice, într-o uniune politică. Din punct de vedere material, organizaţia numită
acum „Comunitatea Europeană" a căpătat, prin intermediul Tratatului de la Maastricht, noi
competenţe în domeniile culturii, reţelelor transeuropene şi industriei
Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelor
2
A se vedea Comunicarea Comisiei: Piaţa internă de mărfuri: o piatră de temelie a competitivităţii europene, COM(2007)
35
de instituire a Comunităţilor Europene şi a anumitor acte conexe, semnat la Amsterdam la 2 octombrie
1997, a intrat în vigoare la 1 mai 1999. Aceasta a însemnat, implicit, introducerea conceptului de
„Europă cu mai multe viteze", concept care a fost anterior utilizat în domeniul politicii sociale şi în
cel al uniunii monetare. Această nouă posibilitate ascunde pericolul ca forma flexibilă de integrare să
ducă la o fragmentare a construcţiei europene.
Obiectivele fundamentale ale Tratatului de la Mastricht au fost:
- lărgirea obiectivelor integrării;
- realizarea unei identitati internaţionale ale Uniunii;
- uniune politica şi militara;
- politica comună în domeniul relaţiilor internaţionale de securitate;
- cooperare în materie de politie, justiţie si afaceri interne;
- coeziune economica şi socială;
- cetăţenie europeană;
- unificarea reglementarilor şi rezolvarea comună a unor aspecte sociale, cum ar fi : protecţie
socială, şomaj, sănătate, protecţia consumatorului, mediu, cultura, sport, etc;
- uniune economică şi monetară şi moneda unică europeană.
3
Cauza 24/68 Comisia/Italia, Rec. 1969, p. 193; cauzele C-441/98 şi C-442/98 Michaïlidis, Rec. 2000, p. 7145,
cantitative între statele membre s-a realizat la 1 iulie 1985, când s-a definitivat uniunea vamală.
Începând cu 1 ianuarie 1993, mărfurile ce trec frontierele interne ale Comunităţii nu mai sunt
controlate. Eliminarea formalităţilor de trecere a frontierelor implică iniţiative în patru domenii legate
între ele:eliminarea documentelor vamale în comertul intracomunitar, regulile comunitare ce
guverneaza libera circulatie a bunurilor, întarirea frontierelor externe si cooperarea între administraţii.
Formalităţile vamale au fost simplificate semnificativ în perioada 1985 – 1992 prin
introducerea documentului administrativ unic,a posturilor comune de trecerea a frontierei şi prin
simplificarea procedurior de tranzit. Documentul administrativ unic reprezenta principalul instrument
de administrare a controlului taxelor şi de asigurare a intereselor economice, comerciale sau de
politică publică ale statelor membre, fiind utilizat şi în colectarea de date statistice. Astfel, eliminarea
acestuia a reprezentat un pas precedat de o serie de măsuri menite să definească noile reguli de
guvernare a liberei circulatii a bunurilor. În primul rând a fost necesară redefinirea modalitatilor de
controlare a taxelor (TVA şi accize) prin transferarea acestui control la sediul firmei (pentru TVA) şi
la depozitele autorizate (pentru accize). În plus, colectarea de date statistice, ce avea loc la punctele
de trecere a frontierei, a fost înlocuită de datele rezultate din rapoartele financiare ale firmelor, parte
integrantă a sistemelor naţionale de colectare a datelor. Aceste reguli se aplică tuturor produselor, dar
sunt însoţite de un set de reguli speciale privind circulatia, controlul şi comercializarea anumitor
produse. Majoritatea regulilor speciale se referă la produsele agricole (animale, carne, plante, seminte,
etc.), întrucât implica aspecte legate de protectia sanatatii animalelor, plantelor si oamenilor.
În vederea protejării obiectivelor legitime ale statelor membre în anumite domenii, au fost
adoptate şi masuri privind returnarea obiectelor culturale tranferate ilegal într-un alt stat membru,
comertul cu droguri şi tranferul de deşeuri.
Principiul liberei circulaţiei a mărfurilor se aplică mărfurilor comunitare în sensul consacrat
de art. 4 din Codul Vamal Comunitar şi anume:
– Mărfurilor produse în întregime pe teritoriul vamal al comunităţilor;
– Mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al comunităţii, provenind din ţări sau teritorii
care nu fac parte din acest teritoriu şi care au fost puse în liberă circulaţie (aflate în liberă practică).
– Mărfurilor obţinute sau produse pe teritoriul vamal al comunităţii
Dacă procesul de fabricare a unei mărfi se desfăşoară pe teritoriul a doua sau mai multe
state, marfa este considerată originară din ţara în care a avut loc ultima transformare substanţială sub
aspect economic.
Prin transformare substanţială se are în vedere situaţia cînd produsul dobîndeşte o compoziţie
şi caracteristici specifice proprii pe care nu le poseda iniţial, sau dacă transformarea a făcut posibilă
confecționarea unui produs nou şi original.
B Interzicerea taxelor cu efect echivalent taxelor vamale
Taxele cu efect echivalent taxelor vamale sunt interzise chiar dacă nu produc un efect
discriminatoriu. De asemenea sunt interzise indiferent de mărimea, denumirea sau modul de aplicare
a acestora, respectiv, indiferent de destinaţia pentru care au fost instituite. Cu alte cuvinte, nu prezintă
importanţă valoarea inferioară a taxei, denumirea sau circumstanţele aplicării acestuia, atîta timp cît
obligaţia pecuniară respectivă atrenînd sporirea costului mărfii, obstaculează libera circulaţie a
mărfurilor.
Curtii Europene de Justitie care, printr-o serie de decizii stabileste ca orice taxă „oricum este
denumită şi oricare ar fi modalitatea de aplicare, (...)care, dacă se aplică în mod specific unui produs
importat dintr-un stat membru în defavoarea produselor similare autohtone, prin alterarea preţului,
are acelasi efect asupra liberei circulaţii a mărfurilor ca şi taxele vamale”, poate fi considerată drept
taxa cu efect echivalent. Curtea nu este deci interesată de natură sau forma taxei, ci de efectele acesteia.
Tot Curtii de Justitie i-a revenit misiunea de a lămuri şi conceptul de măsuri echivalente cotelor
vamale. Astfel, în 1974, Curtea de Justiţie a decis ca „toate regulile comerciale instituite de statele
membre care au capacitatea de a împiedica direct sau indirect, în fapt sau potential, comerţul
intracomunitar sunt considerate ca masuri cu efect echivalent cotelor vamale”.
Bibliografie
Andreşan-Grigoriu, Beatrice; Ştefan, Tudorel, Tratatele Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2010
Iordan Gheorghe Barbulescu, „Procesul decizional in Uniunea Europeana”, Ed. Polirom, Bucuresti,
2008
Tudorel Stefan si Beatrice Andresan Grigoriu, „Drept comunitar”, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007
Dacian Cosmin Dragos, Uniunea Europeana. Institutii. Mecanisme, Editia 3, Ed. C.H. Beck,
Bucuresti, 2007
Tratatul asupra Uniunii Europene, Maastricht, 1993
www. europarl.europa.eu
www.anr.gov.eu
http://ec.europa.eu/enterprise/e_i/subscription_en.htm