Proiect de cercetare pedagogică

ameliorativă

Prevenirea şi combaterea violenţei

şi agresivităţii în şcoli

Cuprins

1. Motivarea alegerii temei

2. Documentarea
3. Stabilirea scopului
4. Ipoteza
5. Instrumentarul metodologic
6. Concluzii
7. Bibliografie
8.Anexe
1.Alegerea temei
Eu, ca viitoare profesoară, am ales să dezbat această temă deoarece:

 violenţa este una dintre marile probleme ale societăţii contemporane care ia amploare pe
zi ce trece şi devine din ce în ce mai des întâlnită în şcoli;

 a devenit un comportament tolerat, chiar acceptat, ajungând să fie învățat de copii şi

reprodus ca fiind o practică frecventă şi "firească";

 în mediul școlar, violenţei nu i se acordă atenţia necesară, astfel devine adesea un lucru
normal cu care indivizii coexistă fără a conştientiza dimensiunea pericolului implicat,
având repercusiuni asupra individului în formare pe toate planurile.

2.Documentarea

Această problemă a violenţei sau a agresivității în mediul școlar a fost studiată din multe
puncte de vedere în literatura de specialitate. Un exemplu este Laurențiu Şoitu, care, în cartea
„Agresivitatea în şcoală”, ilustrează violenţa în şcoală ca fiind un fenomen dramatic nu numai
prin simpla sa existență, ci şi prin consecințele pe care le provoacă. Până în ziua de astăzi, s-a
înregistrat un număr mare de definiţii ale violenţei.

Eric Debarbieux, specialist în problematica violenţei în mediul școlar, oferă o definiție

prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei: „Violenţa este dezorganizarea brutală
întreruptă sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social şi care se traduce printr-o
pierdere a integrității ce poate fi fizică, materială sau psihică. Această organizare poate să opereze
prin agresiune,prin utilizarea forței, conștient sau inconștient, însă poate exista şi violenţă doar
din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenția de a face rău.” Este dificil să
se realizeze discriminări între cele două concepte: agresivitatea şi violenţa.

Dorina Sălăvăstru, în cartea „Violenţa în mediul școlar” precizează că termenul de

agresivitate face referire la o potențialitate individuală, la capacitatea de a înfrunta un obstacol, de
a se confrunta cu altul şi de a nu da înapoi în caz de dificultate. Conform modului de abordare
propus de autoare, agresivitatea este necesară, uneori chiar utilă pentru desfășurarea şi finalizarea
unei activităţi, ea devine o calitate, putând fi chiar asimilată şi integrată în definiţia ambiţiei.

3.Scop şi obiective

Scopul cercetării de faţă este reliefarea modului în care agresivitatea se manifestă în mediul
școlar şi propunerea de soluţii viabile pentru a face posibilă dispariţia acesteia sau, cel puţin, o
diminuare vizibilă şi satisfăcătoare.
 Obiectivele propuse de această cercetare:

 Să descopăr cauzele şi efectele violenţei în şcoli;

 Să stabilesc în ce măsură comportamentul agresiv al elevilor derivă din modele regăsite

în sfera mass-media sau din mediul familial;

 Să identific resursele care pot fi puse la dispoziţie de şcoli cu scopul de a preveni şi

stăpâni violenţa școlară;

 Să elaborez un program de prevenție şi intervenție asupra agresivității în cadrul şcolii;

 Să analizez comportamentul agresiv al elevilor în unitățile de învățământ;

 Să includ elevii agresivi într-un program de consiliere;

4.Ipoteza
Ca profesor, eu consider că dacă aş iniția un proiect prin care să informez elevii de
efectele violenţei, atunci agresivitatea din rândul acestora ar scădea. Aş sfătui părinții să aibă o
relație mult mai apropiată cu copiii lor şi invers, pentru a crea o relaţie sănătoasă care să
constituie baza unei dezvoltări psihice normale.

Suprasaturarea pieţei cu filme care promovează violenţa şi comportamentul antisocial

sunt o altă componentă care contribuie la dezvoltarea atitudinii adolescenţilor, dar nu numai. Unii
dintre ei pot identifica în mod eronat un model comportamental demn de urmat în rândul
personajelor de acest tip. Aş putea sfătui elevii să urmărească mai puține programe TV ce conțin
violenţă, sau să fie conştienţi că scopul filmelor este acela de a prezenta situații şi realităţi ce nu
trebuie mereu imitate, în unele cazuri, trebuie să rămână doar la stadiul de ipoteză, având
rezultate dezastruoase la punerea în aplicare. Dacă interesul consilierilor şcolari şi al profesorilor
ar fi mai des îndreptat asupra acestei probleme, violenţa în şcoli s-ar putea fi reduce considerabil
sau chiar eradica.

Dacă mediul familial al unui elev este dominat de agresivitate şi violenţă, sunt foarte mari
şansele ca şi comportamentul copilului să fie dominat de aceste două constante. M-aş interesa, în
limita posibilităţilor, de situaţia familială a unui elev care prezintă semne de agresivitate, atât la
nivel verbal, dar nu numai. Dacă se poate, încerc să port o discuţie cu părinţii elevului şi să le
explic efectele dăunătoare ale limbajului si comportamentului lor asupra dezvoltării psihice,
sociale şi școlare a copilului.
5.Instrumentar metodologic
Metodele de cercetare folosite pentru abordarea acestei teme:

 OBSERVAŢIA PARTICIPATIVĂ

Această metodă este foarte indicată, deoarece permite observarea comportamentelor verbale şi
non-verbale ale elevilor exact la momentul producerii lor. Este posibilă prin studierea şi
analizarea tacită a şcolarilor atât pe parcursul orelor, dar şi în pauze.

 CONVERSAŢIA

Am discutat cu părinții pentru a analiza şi discuta despre comportamentul agresiv al elevilor şi

care ar putea fi factorii care îl determină şi/sau declanșează . Se poartă discuţii şi cu celelalte
cadre didactice, dar şi cu personal avizat (consilierul şcolar sau psihologul şcolii).

 CHESTIONARUL

Prin această metodă am evaluat amploarea fenomenului de violenţă în școală şi am putut afla
perspectiva pe care directorii şcolii, consilierii școlari, părinţii şi elevii o au asupra acestei teme.

 STUDIUL DE CAZ
6.Concluzii
În urma acestei cercetări, am ajuns la concluzia că dacă vrem eliminarea violenţei din şcoli,
trebuie localizată în primul rând sursa acesteia pentru a putea stârpi acest flagel.

De asemenea, este necesară şi acordarea unor resurse atât materiale, dar şi punerea la dispoziţie a
unui anumit interval temporal dedicat aplicării metodelor sugerate anterior. Odată cu încercarea şi
demararea acestui proces, rezultatele vor începe să apară, iar violenţa şi agresivitatea din şcoli
vor fi semnificativ reduse.

7.Bibliografie
1.Sălăvăstru Dorina : „Violenţa în mediul Școlar", Editura Polirom, Iaşi, 2003;

2. Laurențiu Şoitu , Cornel Havârneanu: „Agresivitatea în școală”, Iaşi, Editura Institutul

european, 2001;

3. Eric Debarbieux: „Violenţa în şcoală”, Iași, Editura Institutul european, 2010

( Traducere de Irinel Antoniu ) ;

4. UNICEF: „Violenţa în şcoală”, Bucureşti, Editura Alpha MDN, 2006 (Autori:

Florentina Anghel, Magdalena Balica, Ciprian Fartuşnic, Irina Horga, Mihaela Ionescu,
Mihaela Jigău , Aurora Liiceanu, Andreea Măruţescu, Doina Săucan şi Lucian Voinea) .