Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea de Medicină, Farmacie,

Științe și Tehnologie din Târgu Mureș

Disciplina: MANAGEMENT SOCIAL

Studentă: Pol Cristina Florina, MRU, Anul


II
Profesor-Dr Maria Ana Georgescu

Ergonomia ambientală. Studiu de caz –Zgomotul


Ergonomia ambientala. Studiu de caz –Zgomotul

Ambientală
1. Zgomotul-generalități
Zgomotul reprezită sunetul nedorit ce poate cauza perturbări, deranj sau discomfort,
perceput de diferite persone în funcție de preferințe, mediul cultural, civilizația din care
provine.

Zgomotul, un caz particular al sunetului, se remarcă prin lipsa obiectivă sau subiectivă a
unei încărcături informaționale.

Pentru o persoană care ascultă Simfonia a III a de Bethoveen în sufrageria apartamentului


său, percepția este de sunet plăcut, dar pentru vecinul de apartament care a venit de la serviciu
și dorește să doarmă și care are o percepție nefavorabilă față de muzica simfonică, preferând
muzica populară, percepția este de zgomot, deoarece nu poate să doarmă sau adoarme greu și
acest lucru îi produce discomfort.

Zgomotul poate fi generat de a) surse naturale: • erupțiile vulcanice; • cutremurele; •


alunecări de teren; • vuietul unei cascade; b) surse artificiale - ca urmare a activităților umane
• circulația sau transporturile; • activitatea de construcții; • industria; • comerțul; • copiii pe
terenurile de joacă (Ergonomia țipetele lor înregistrând 70-80 dB); • terenurile sportive și
stadioanele (zgomotele provenite din acestea fiind de peste 100 dB; • animalele (câinii,
pisicile, păsările) pot tulbura liniștea mai ales noaptea;

Zgomotul ambiant

Zgomotul ambiental este ansamblul sunetelor nedorite, inclusiv dăunătoare, rezultate din
activitățile umane.

Marea majoritate a activităților omenești este generatoare de zgomote.

Tipuri de surse de zgomot ambiental: • Surse de zgomot punctiforme sunt: a) aeronava; b)


sursa industrială; • Surse de zgomot liniare tipice sunt: a) traficul rutier; b) traficul
feroviar;

Surse de zgomot ambiant

Surse de zgomot în traficul rutier


Nivelul global al zgomotului produs de traficul rutier este dat de numeroase surse
sonore care actionează, în majoritatea cazurilor, simultan.

Zgomotele care apar în timpul mersului unui vehicul provin, în principal, din
funcționarea ansamblului motor, funcționarea organelor de transmisie, caroserie, șasiu
și sistemul de rulare.
Motorul este, fără îndoială, sursa cea mai importantă de zgomot. în funcție de natura
fenomenelor implicate, acest zgomot poate fi mecanic, datorat în principal contactului
pieselor, aerodinamic, datorat curgerii fluidelor și termic, datorat fenomenelor sonore
produse în timpul procesului de ardere.

Zgomotul de evacuare al motoarelor reprezintă cea mai mare sursă individuală de


zgomot, care trebuie redusă în majoritatea cazurilor.

Poluarea fonică datorată traficului rutier depinde și de caracteristicile drumului.


Șoselele cu pante și curbe strânse influențează emisiile în sensul creșterii intensității
acestora prin adaptarea vitezei de mers la cerințele acestora, având loc o multitudine de
schimbări de viteză, decelerări și mers turat al motorului.
Șoselele plane permit deplasări cu viteze ridicate și în acest caz poluarea fonică se
datorează îndeosebi interacțiunii roată - drum și curenților de aer generați de deplasarea
autovehiculului.
Stilul de conducere influențează poluarea fonică prin regimurile de accelerare și turație
a motorului și prin nivelul de viteză al autovehiculului.
Construcția pneului și îmbrăcămintea drumului (asfalt neted, poros, piatră cubică)
influențează nivelul de poluare sonoră datorată traficului rutier.
În general, nivelul de zgomot crește cu mărirea volumului traficului, a vitezei de
deplasare și cu numărul de autocamioane aflate în fluxul de trafic.
Zgomotul datorat traficului rutier nu este constant, nivelul acestuia depinzând de
numărul, tipurile și viteza autovehiculelor care-l produc.
Strategiile de reducere a poluării fonice se pot grupa în trei categorii: controlul
autovehiculelor, controlul utilizării terenurilor, planificarea și proiectarea străzilor și
autostrăzilor.
Surse de zgomot în transportul feroviar

În domeniul transportului feroviar poluarea sonoră provine din: • activitatea propriu-


zisă de transport feroviar (prin zgomotul produs de circulația vagoanelor și a
locomotivelor și de semnalizarea acustică); • activitatea din depourile de locomotive; •
activitatea din stațiile de cale ferată;
Transportul pe calea ferată este o sursă mobilă de zgomote, ce au la bază fenomene de
natură mecanică și electromecanică: • zgomotul de rulare ce apare ca rezultat al
interacțiunii dintre roată și șină; • zgomotul locomotivelor datorită funcționării
motorului și a sistemelor de transmisii; • zgomotul aerodinamic produs de curenții de
aer ce lovesc pereții frontali ai vagonului și părțile proeminente ale acestuia;
În domeniul de viteze până la 160 km/h, principalele zgomote care predomină sunt
zgomotul de rulare, zgomotul locomotivelor și zgomotul de frânare.

Zgomotul de rulare se propagă în interiorul vagonului atât pe cale aeriană, cât și prin
conducție solidă. Zgomotul de rulare a fost identificat ca sursă de zgomot
preponderentă pentru domeniul de viteză 50-300 km/ora.
Mecanismul de producere al zgomotului este „rugozitatea” (defecte de câțiva microni
ca amplitudine și de câțiva centrimetri ca lungime a undei) asupra roții și a căii.
Aceasta rugozitate face să răsune roata și să transmită unde în șină.
Zgomotul produs de scurgerile de aer din jurul trenului poate fi generat: • prin
scurgerea aerului în interacțiune cu suprafețele rigide; • de vibrațiile induse de curgerea
aerului pe structură; • de scurgerea aerului în jurul elementelor structurale: vârtejuri din
spatele pantografului și al echipamentului său, cavități (cavitatea pantografului, spațiul
dintre vagoane, fantele de ventilație), boghiuri, ventilatoare;
Surse de zgomot în traficul aerian

Transportul aerian, deși ca număr de locuitori afectați cuprinde o arie mai redusă, este o
sursă importantă, mai ales în vecinătatea aeroporturilor, iar strategia privind protecția
împotriva acestuia cuprinde următoarele elemente: reducerea zgomotului la sursă prin
crearea de aparate de zbor cu emisii acustice reduse, zonarea aeroporturilor, în așa fel încât
pe teritoriul din vecinatatea acestora să nu se construiască obiective sensibile din punct de
vedere al zgomotului și al altor noxe.

Zgomotul depinde de condiţiile particulare de muncă şi de viaţă, conducând la stări


psihice şi fiziologice nocive pentru oamenii supuşi acestuia.

Zgomotul constituie un factor principal al oboselii şi nervozităţii şi influenţează


negativ atât nivelul cantitativ al muncii prestate, cât şi starea de sănătate a oamenilor.

Ca fenomen sonor, zgomotul este determinat în principal de trei caracteristici fizice:


frecvenţa

Efectele zgomotului. De regulă, zgomotul declanşează o stare de „alertă” a


organismului (opusă somnului), favorizând inconfortul.

Eliminarea zgomotelor. Operaţional, problema prevenirii şi combaterii zgomotului


trebuie să aibă în vedere în principal următoarele direcţii:

• stabilirea originii zgomotului; • eliminarea surselor generatoare;, presiunea acustică


sau intensitatea.

• atenuarea propagării şi protecţia individuală (când eliminarea totală a sursei


generatoare nu este posibilă);
• izolarea fonică a încăperilor;

• acoperirea cu carcase fonoizolante şi fonoabsorbante a pieselor sau ansamblelor de


piese care produc zgomote;

• prevederea de atenuatoare de zgomot speciale la maşinile unelte care produc


zgomote de natură aerodinamică; • micşorarea suprafeţelor metalice mari (carcase, capace)
care radiază zgomote, prin acoperirea cu materiale fonoabsorbante;

• înlocuirea, pe cât posibil, la maşinile unelte în special, a mişcărilor rectilinii prin


mişcări de rotaţie şi a operaţiilor cu şocuri sau fără.

Unele aparate (de exemplu motoare sau ventilatoare electrice) produc o energie sonoră
intensă la o anumită frecvenţă (centrată pe o frecvenţă centrală de 60 Hz sau pe armonicele
acestei frecvenţe).

Deşi nivelurile de presiune sonoră ar putea fi mari, nivelul sonor ponderal este cu 20
dB (sau chiar mai mult) mai scăzut, deoarece urechea omenească nu este prea sensibilă la
sunete sub 500 Hz.

Zgomotul rutier

ZGOMOTUL RUTIER. CONCEPTE, FACTORI DETERMINANŢI ŞI PRINCIPII DE


EVALUARE

1.Percepţia zgomotului rutier

Senzaţia auditivă reprezintă un fenomen subiectiv, sunetul fiind perceput divers de către
diferiţi oameni [Vasile, 2013].

Din această cauză a fost introdusă noţiunea de ascultător otologic normal, ascultătorul
fiind reprezentat de un om cu vârsta de 18-25 ani, cu auz normal şi fără afecţiuini ale
organului auditiv.

La un astfel de ascultător, urechea percepe doar sunetele din intervalul de frecvenţe 16 …


16.000 Hz, nu şi sunetele cu o frecvenţă mai mică de 16 Hz (numite infrasunete) şi cele cu
o frecvenţă mai mare de 16.000 Hz (ultrasunetele).

Aceste constatări s-au obţinut în urma unor experienţe fundamentale realizate special în
scopul înţelegerii senzaţiei de percepţie a sunetelor, prezentate în continuare.

Tăria sonoră reprezintă intensitatea subiectivă a sunetelor.

Experimentele au arătat că senzaţia auditivă de intensitate este apropape în întregime


determinată de nivelul presiunii acustice, astfel ca se poate considera că mărimii de
excitare (care este presiunea acustică, exprimată prin nivelul său, în decibeli), îi
corespunde mărimea de senzaţie (care este tăria sonoră). În scopul stabilirii unei scări de
senzaţie pentru tăria sonoră s-au făcut o serie de studii psiho-acustice asupra unor
populaţii statistice de subiecţi otologic normali, obţinânduse curbe de egală tărie sonoră
sau curbe izosonice, acestea reprezentând nivelul de presiune acustică în funcţie de
frecvenţa sunetului pur ce dă urechii umane aceeaşi senzaţie de intensitate.

Sunt recomandate de normele internaţionale curbele obţinute în anul 1956 de Robinson şi


Dadson, cunoscute sub numele de “curbe izosonice normalizate”

Pentru exprimarea nivelului de izofonie se utilizează ca unitate de măsură fonul.

Nivelul senzaţiei acustice pe scara fonilor coincide cu nivelul de zgomot pe scara


decibelilor doar pentru frecvenţa de 1000 Hz (această frecvenţă a fost luată ca bază în
cadrul experimentelor - la frecvenţa de 1000 Hz s-a considerat senzaţia de intensitate
egală cu intensitatea acustică emisă)

3.3. Poluarea fonică rutieră

Pentru zonele rezidenţiale se constată că principala sursă de zgomot o reprezintă


traficul rutier, astfel încât există preocupări susţinute pentru reducerea zgomotului rutier –
atât la sursă (zgomotul emis) cât şi la receptor (zgomotul imis).

În ceea ce priveşte zgomotul emis de un autovehicul singular, acesta este determinat


de funcţionarea autovehiculului, de contactul acestuia cu aerul şi cu calea de rulare, astfel
încât reducerea zgomotului emis (reducerea zgomotului la sursă) constituie o preocupare
pentru constructorii de autovehicule şi pentru constructorii de drumuri.

Zgomotul emis de fluxurile de vehicule este rezultatul cumulării zgomotului emis de


autovehiculele individuale, deci menţinerea zgomotului produs de traficul rutier în limitele
legale necesită organizarea circulaţiei rutiere astfel încât să se obţină valori ale
caracteristicilor fluxurilor rutiere (volum, densitate, viteză) pentru care zgomotul rutier să
fie 52 ţinut sub control. Aceasta este preocuparea specialiştilor în trafic rutier, care propun
administraţiilor locale soluţii de organizare şi reglementare a circulaţiei rutiere.

Zgomotul rutier care este receptat de oameni (în calitate de pietoni sau locatari) şi care
se constituie în poluare fonică dacă are un nivel peste limitele psihoacustice, este
zgomotul imis: acea parte din zgomotul emis care se propagă prin mediul înconjurător şi
ajunge la receptor.

Zgomotul emis de autovehicule se propagă în mediul înconjurător ajungând la receptor


(pieton pe trotuar, persoane în parc sau locatari în clădirile din apropierea străzilor) fie în
mod direct (prin unde incidente emise de sursă), fie în mod indirect (prin unde reflectate
de teren sau de clădiri, prin unde ce au suferit un proces de difracţie în jurul obstacolelor
subţiri sau prin transmitere parţială după ce au fost absorbite parţial de obstacole)

În mediul urban, modul de propagare a zgomotului produs de traficul rutier este


dependent de configuraţia urbanistică din zona arterelor de circulaţie rutieră.
Astfel, din acest punct de vedere există următoarele 3 categorii principale pentru
structura străzilor [Minchevici, 2007]: • străzi în structură liberă, care nu au construcţii sau
alte elemente reflectante pe niciuna din laturi; • străzi în secţiune tip L, care au pe margine
construcţii dar numai pe o singură parte; • străzi în secţiune tip U, care au pe ambele laturi
construcţii. În funcţie de poziţia receptorului faţă de sursă şi de configuraţia urbanistică a
zonei, zgomotul perceput de receptor se va compune din unde incidente şi unde reflectate
sau numai din unde incidente .

Astfel, în cazul unei străzi de tip deschis, zgomotul se va compune numai din unde
incidente, în cazul unei străzi în L zgomotul se compune şi din unde incidente şi din unde
reflectate, iar în cazul unei străzi în U apar unde reflectate de mai multe ori.