Cuprins

Introducere.......................................................................................................................................2
Capitolul 1. Informații generale privind asigurarea de răspundere civilă auto.
1.1. Necesitatea, importanța și apariția
AORCA..............................................................................3
1.2. Clasificări,
tipuri........................................................................................................................5
Capitolul 2. Aspecte practice
2.1. Elementele asigurării
AORCA................................................................................................10

2.2. Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto..................................................13

2.3. Primele de asigurare și limitele

despăgubirilor........................................................................17
2.4. Despăgubirile de asigurare…………………………………………………………………..19
Capitolul 3. Asigurările RCA în alte
state………………………………………………………...30

Concluzii........................................................................................................................................34

Bibliografie....................................................................................................................................35

1
 Introducere
Teama acestei lucrări, adică AORCA, este extrem de actuală la momentul de față.
Actualitatea ei constă în faptul că din ce în ce mai mulți oameni devin proprietari ai
automobilelor proprii, ceea ce face ca popularitatea serviciilor de asigurare auto să fie într-o
continuă creștere. De asemenea, foarte mulți oameni, chiar și cei ce achită și se folosesc
sistematic de AORCA nu sunt suficient informați de particularitățile de bază ale acestei asigurări,
ceea ce doar sporește actualitatea acestei temei și studiului la general. Un alt factor ce
evidențiază actualitatea acestei teme, este folosirea în această lucrare a celor mai noi informații
referitoare la AORCA, ducând cont de modificările din legislația domeniului asigurărilor la
general și în special al asigurărilor auto.
Scopul lucrării constă în efectuarea unei cercetări teoretice și juridice a asigurării RCA,
caracterizarea trăsăturilor specifice ale acestora în baza legislației moderne și formularea de
propuneri pentru optimizarea reglementării legale a asigurărilor auto în Republica Moldova și
pentru interpretarea normelor de drept relevante.
Obiectivele lucrării sunt:

-analiza amănunțită a informațiilor ce țin de asigurarea obligatorie de răspundere civilă

auto.

-prezentarea informațiilor accumulate sub cea mai eficientă și simplă formă.

- analiza particularităților conținutului instituției de asigurare auto în comparație cu alte tipuri de

asigurare.

- analiza juridică a clauzelor esențiale și specifice ale contractelor de asigurare auto, a formei și
procedurii de încheiere a acestor contracte.

- determinarea procedurii de executare a contractelor de asigurare auto până și după

producerea cazului asigurat și depistarea problemelor în procesul executării acestora și a căilor de
rezolvare a problemelor apărute.

2
 Importanța asigurărilor auto nu poate fi pusă la îndoială, din simplul fapt că autovehiculele joacă
de mult timp un rol important și inevitabil în viața fiecăruia. Oferind un șir de oportunități și privilegii
persoanelor ce le dețin.

Capitolul 1

1.1. Necesitatea, importanța și apariția AORCA.

Winston CHURCHILL afirma într-un citat celebru:  Dacă ar fi după mine, aș scrie
cuvantul ”asigurare” pe ușa fiecărei case şi pe fruntea fiecărui o, pentru că sunt convins că pentru
sacrificii neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar
putea distruge pentru totdeauna. Abia atunci aș putea fi mulţumit, căci asigurarea protejează
familia în cazul ivirii unei nenorociri şi a unor pagube ireparabile.
Activitatea de asigurare constituie pentru unii un mit, pentru alții o fasninanță. Pentru
mulți oameni, chiar și întreprinzători, asigurările constituie o problemă complexă pe care nu o
pot explica în totalitate sau pe care o înțeleg doar partial. Și totuși, asigurările sunt o realitate
economică socială care însoțește și marchează isoria dezvoltării omenirii.
Activitatea de asigurare a apărut din nevoia firească de protecție a omului împotriva
calamităților naturii, împotriva consecințelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existență
în condițiile pierderii sau limitării capacității de muncă, în urma bolilor sau bătrâneții.
Dezvoltarea societății a însemnat o continua strădanie a omului în a găsi cele mai bune norme de
protecție. În organizarea și apărarea vieții lor, ca și în procesul producerii bunurilor material și
desfășurarea altor activități. Oamenii s-au aflat într-o continua luptă cu unele fenomene ale
naturii, care pot împiedica desfășurarea normal a activității normale. Deși au obținut mari
succese în lupta cu forțele naturii, oamenii încă sunt neputincioși în fața unor calamități natural,
precum furtunile, ugaranele, cutremurele de pământ, alunecările de teren, grindina, înghețurile și
altele. Împotriva acestor fenomene, la momentul de față, știința încă nu a găsit mijloace tehnice
suficiente de luptă, prin urmare, ele aduc în continuare mari prejudicii omenirii. În situația create,
omului i-a rămas doar calea solidarizării pentru a suporta în comun efectele calamităților naturii
și accidentelor și anume calea asigurării.
Dezvoltarea activității de asigurare a fost strâns legată de activitatea economică, precum
și evoluția relațiilor de drept. Economistul englez Adam Smith observă că asigurările constituie o

3
tehnică foarte eficientă de a pulverize pierderile individuale pe o arie cât mai largă, făcându-le
mai ușor de suportat prin acoperirea lor de către un număr cât mai mare de personae.
La baza asigurărilor stă formarea și utilizarea fondului de asigurare. În procesul de
formare și utilizare a acestuia, între participanții la asigurare se stabilesc anumite relații
economice. Astfel, la prima etapă, fluxurile bănești sub forma primelor de asigurare pornesc de
la persoanele fizice și juridice asigurate de către companiile de asigurare. La etapa următoare,
fluxurile bănești sub formă de despăgubiri sau sume asigurate pornesc de la fondul de asigurare
constituit la dispoziția companiilor specializate, către asigurații care au fost afectați de
fenomenele asigurate. De aici rezultă că asigurările reprezintă un system de relații menite să
protejeze interesele personale și/sau patrimoniale ale asiguraților prin formarea de fonduri
bănești din contul primelor de asigurare. Plătite de către asigurat, în schimbul cărora asigurătorul
își asumă obligația că la producerea riscului asigurat să-I plătească asiguratului suma de
asigurare sau despăgubirea de asigurare.
Într-un mod cum nu se poate mai inedit este surprinsă necesitatea activității de asigurare,
activitate aflată în strânsă conexitate cu existența unor posibile evenimente care pot reprezenta
un pericol atât pentru viața oamenilor, dar și pentru integritatea bunurilor materiale; născându-se
în acest mod imperativul adoptării unor măsuri de protecție pentru acoperirea pagubelor
materiale sau pentru crearea unor condiții de trai cât se poate de decente pentru persoanele
afectate.
În contextul societății moderne, se evidențiază tot mai pregnant necesitatea acoperirii
riscurilor și primejdiilor produse asiguraților, bunurilor sau afacerilor acestora, având în vedere
numărul daunelor aflate în permanentă creștere, conturându-se astfel importanța societăților de
asigurare și a activităților desfășurate de acestea.
În momentul în care o persoană încheie o asigurare, este conștientă de un anumit risc și
încearcă în acest mod să se pună la adăpost de eventualele consecințe negative care se pot
produce. Riscul, în aceste situații nu dispare, ci se mută de la asigurat la asigurător. Astfel,
viitorul, pentru asigurat, capătă o anumită certitudine.
Pe fondul schimbărilor imprevizibile din mediul înconjurător, avem nevoie de a ne afla în
siguranță, noi și membrii familei noastre, iar aceasta este motivația care stă la baza încheierii
contractelor cu societățile de asigurare sau de reasigurare care promit un viitor mai sigur și un
prezent lipsit de griji.

4
 Dacă vorbim despre importanța asigurărilor, trebuie menționat faptul că asigurările
capătă o dezvoltare tot mai largă în rândul celorlalte activități desfășurate în sistemul economic.
Importanța asigurărilor are și un aspect economic, care constă în următoarele:
-prin mijloacele sale specific, respective prin crearea unor comunități de risc și aplicarea
principiului mutualității în suportarea pagubelor, asigurarea contribuie la desfășurarea fărăr
întrerupere a procesului de producție.
-prin plasamente făcute pe piața capitalului, companiile de asigurări contribuie la
dezvoltarea creditului și la finanțarea unor proiecte economice.
-asigurarea participă la finanțarea unor acțiuni de prevenire și combatere a unor
evenimente generatoare de pagube, contribuind astfel la menținerea integrității proprietății de
stat, private și mixte.
-prin asigurarea mărfurilor care fac obiectul raporturilor juridice de comerț international,
precum a mijloacelor cu care acestea sunt transportate se poate procura valuta necesară acoperirii
unor eventuale pagube sau se pot realiza importante economii în valută.
-prin operațiuni de primire și cedare a unor riscuri pe piața internațională de asigurări se
contribuie la extinderea relațiilor comerciale internaționale.
Comunitatea de risc și mutualitatea au constituit premise esențiale pentru înțelegerea
faptului că în fața unor pericole doar „unirea face putere” și că pentru a le face față este necesară
constituirea unoi fond comun a cărui utilizare să aibă loc pe baza principiului „toți pentru unul și
unul pentru toți”. Asigurarea este una dintre cele mai vechi invenții ale omenirii. Ideea ei se
pierde în adâncul secolelor. După părerea savanților, primele norme de asigurare se întâlnesc cu
două milenii înaintea erei noastre în legile lui Hammurabi, care prevedea încheierea unor
înțelegeri între participanții la caravan comercială cu privire la aceea ca unul din ei să suporte,
colaborând, în drum pierderile de pe urma atacurilot tâlhărești, jafurilor, furturilor, etc.
Ce se înțelege prin asigurare? Această întrebare a atras atenția multor cercetători.
Problemele asigurării sunt tratate în numeroase lucrări ale economiștilor șijuriștilor din diverse
țări.Aproape fiecare savant care s-a ocupat de problemele asigurării, tindea să formulize o
definiție a noțiunii priprie de asigurare.
Dificultatea constă în dezvăluirii esenței acestei categorii economice, care la prima
vedere este simplă și clară, ăntr-o astfel de noțiune, care, pe de o parte nu va fi prea îngustă și va

5
cuprinde toate tipurile de asigurare, iar, pe de altă parte, nu va fi prea largă, ca să nu cuprindă în
sfera sa elemente străine.
1.2. Clasificări, tipuri.
În țările dezvoltate asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naționale,
pentru că, prin valoarea adăugată create, societățile de asigurare, de intermediere, sau de prestări
de servicii inedite, participă la sporirea produsului intern brut, oferă locuri de muncă, participă la
oferta de capital de împrumut pe piața financiară și prin sumele acordate asiguraților contribuie
la refacerea bunurilor distruse sau avariate.
Unii specialiști pun în evidență anumite valențe ale asigurărilor:
-calitatea de ramură prestatoare de servicii.
-de intermediar financiar.
-de activitate financiară.
Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii se relevă prin faptul că societatea de
asigurare, în schimbul primelor de asigurare încasate, oferă asiguratului un produs necorporal
specific și anume: preluarea răspunderii pentru riscurile asigurate, securitatea pentru cazurile
convenite prin contractual de asigurare.
Asigurarea ca intermediar financiar rezidă în faptul că mai ales în asigurările de viață,
societatea de asigurare oferă asiguraților nu numai protecția de asigurare, ci și instrumentele de
economisire și de fructificare a resurselor bănești.
Asigurarea ca activitatea financiară constă în faptul că, în periaoada derulării contractului
de asigurare, asigurarea e influențată atât de mărimea absolute nominal a sumei accumulate, cât
și de mărimea reală a acesteia. Astfel, contractual de asigurare apare ca o creanță condiționată
emisă de asigurător și achiziționată de asigurat.
Premisele asigurărilor, care rezidă din caracterul evenimentului asigurat, sunt
următoarele:
-Caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea. Astfel, evenimentul
trenuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voința părților implicate în asigurare. În
acest scop, pentru a fi asigurabil, evenimentul trebuie să fie posibil în viitor, cu consecințe
întrevăzute, dar totuși nesigur sub aspectul producerii, a măsurii în care va provoca sau nu
pagube și sub aspectul localizării și al duratei.

6
 -Caracterul evaluabil al evenimentelor. Astfel, pentru a fi asigurat, evenimentul trebuie să
poată fi cuprins în cercetarea statistică, să decurgă după legitățile evenimentelor întâmplătoare,
încadrându-se în legile de calcul a probabilităților. Posibilatea de evaluare a avenimentelor se
referă la numărul de cazuri care se pot ivi și la nivelul la care e necesară acoperirea pagubelor.
Aceasta face posibilă stabilirea primelor de asigurare ce urmează a fi plătite.
-Mutualitatea reflect constituirea și utilizarea fondului de asigurare după principiul „toți
pentru unul și unul pentru toți”. Fondul de asigurare excluziv sub formă bănească prin
contribușia unui număr mare de personae fizice și juridice-este utilizat în scopul înlăturării
urmărilor generate de producerea evenimentelor asigurate.
-Extensia numerică a asiguraților reflectă o cerință în derularea procesului de asigurare.
Numărul de asigurați trebuie să fie sufficient de mare pentru necesitățile vizând calculul primelor
de asigurare, evaluarea și dispersia riscului, asigurarea unor resurse suficiente pentru constituirea
fondului de asigurare și utilizarea lui eficientă.
-Echidistanța asiguraților față de risc e necesară. Mai exact, se impune identificarea
intereselor similar ale asiguraților pentru a promova o anumită formă de asigurare și
despăgubirea în același fel a asiguraților pentru o anumită categorie de riscuri.
-Mutualitatea fondului de asigurare are un rol deosebit de important. Din acest motiv, nu
intră în sfera asigurărilor rezervele centralizate ale societății sau ale agenților economici, chiar
dacă acestea ar avea ca destinație acoperirea calamităților la nivel de referință. În consecință,
conceptual de autoasigurare vehiculat în teoria economică nu are relevanță pentru a explica
conceptual de asigurare, tocmai pentru că nu are la bază premise obligatorie a mutualității.
Promovarea asigurărilor implică următoarele condiții obiective și subiective:
Condiții obiective:
-Interesul de asigurare ar putea fi interpretat prin simțul necesității de a identifica, a
preveni și a preîntâmpina evenimentele, riscurile generatoare de pagube. Acesta se află în
corelație cu evoluția general a societății, cu nivelul de devotare, cu nivelul de cultură și
civilizație a omului.
-Suportabilitatea financiară a asigurării se referă la posibilitățile financiare ale
persoanelor fizice și juridice de a suporta plata primelor de asigurare. Cu alte cuvinte,
suportabilitatea financiară a asigurării poate promova interesul pentru asigurare, îl poate bloca,
sau îl poate amâna.

7
 Condițiile obiective se referă la caracteristicile impuse evenimentelor pentru a intra în
sfera asigurărilor:
1. Să fie sporadice.
2. Să aibă o anumită regularitate.
3. Să aibă o extensie teritorială.
4. Să se producă în viitor.
Delimitările conceptuale ale asigurărilor
În sensul cel mai larg, fie ca relație, fie ca system, asigurările pot fi abordate ca:
-Asigurări sociale.
-Asigurări comerciale.
Asigurările sociale se referă la personae, având menirea de a crea unele reserve bănești
centralizate, destinate protecției, sub diferite forme, a membrilor societății.
Asigurările comerciale sunt realizate de firme prin societăți specializate și pe principia
economice. Asigurările comerciale pot fi: pe bunuri, personae sau răspundere civilă. Promovarea
lor implică societățile de asigurare în calitate de asigurator și persoana fizică sau juridică în
calitate de asigurat, aflate în raporturi oneroase vizând plata unor prime de asigurare, preluarea
protecției împotriva anumitor riscuri, despăgubirea pentru pagubele generate de riscurile
asigurate.
Importanța științifică și practică constă în faptul că unele idei teoretice și practice ale
studiului pot fi folosite ca sugestii și propuneri pentru optimizarea reglementării juridice a
asigurărilor auto, pentru un „Ghid al consumatorului de servicii de asigurare auto”, o bază
teoretică pentru realizarea unei interpretări metodice sistematice a reglementărilor legale în
domeniul asigurărilor auto, precum și un beneficiu teoretic în procesul de predare a disciplinelor
respective.
Asigurarea de răspundere este o ramură în asigurări, în care drept obiect apare
răspunderea față de persoane fizice și juridice cărora le pot fi cauzate daune, ca urmare a unor
acțiuni sau inacțiuni ale asiguratului. Drept urmare, în virtutea raporturilor juridice de asigurare
apărute, asigurătorul își asumă riscul de răspundere pentru obligațiile care decurg din prejudiciul
cauzat de asigurat (persoană fizică sau juridică) asupra vieții, sănătății sau patrimoniului terților.

8
 RCA reprezintă un contract încheiat între posesorul de autovehicul, numit asigurat și
compania de asigurare. În schimbul primei de asigurare, asiguratorul se obligă ca la producerea
riscului asigurat să achite dauna produsă terței persoane.
Interesul asigurat pentru AORCA îl reprezintă răspunderea civilă a asiguratului pentru
acele daune potențiale pe care el le poate cauza unor terțe persoane ca rezultat al utilizării
mijlocului de transport auto.
Asigurarile auto, trec printr-o perioada extrem de profitabila si sunt extrem de bine puse
la punct. Multi ar crede ca ideea de asigurare este recenta, insa dateaza inca din cele mai vechi
timpuri. Practic, inca de la aparitia societatii, omul a cautat solutii pentru a contracara pericolele
si pentru a-si proteja viata si bunurile. Ideea unei asigurari auto a venit, evident, aproape in
acelasi moment in care au aparut masinile, insa o legislatie in acest sens ceva mai tarziu, iar
ideea unei asigurari obligatorii s-a implementat abia in 2005.
Ideea de asigurare RCA a schimbat in mod decisiv calitatea sofatului, in conditiile in care
orice sofer care circula corect este protejat, intr-un fel sau altul, de pierderi materiale si are
numeroase beneficii in cazul unor daune personale.
Asigurarea RCA reuseste sa acopere daunele provocate de soferii neatenti si sa ii
despagubeasca pe cei care nu sunt vinovati. Astfel, are rolul de a:

 Crea ordine in trafic;

 Oferi siguranta;
 Evita pierderile materiale.

Este adevarat ca o asigurare RCA nu poate sa multumeasca pe toata lumea, cei care sunt
vinovati de evenimente neplacute in trafic fiind nevoiti sa isi acopere singuri daunele, insa chiar
si pentru ei exista solutii, definite prin asigurarile casco.
Asigurarea RCA este obligatorie, lipsa ei soldandu-se cu amenzi usturatoare, retinerea
placutei de inmatriculare si retinerea certificatului de inmatriculare.
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (AORCA) are menirea de a apăra
interesul economic și social al întregii comunități precum și de a proteja victimele unor
accidente. Astfel, lipsa RCA este pedepsită conform Codului Contravențional al RM.
Încheierea contractului este obligatorie nu numai pentru posesorii de autovehicule, dar și
pentru asigurători. Refuzul asigurătorului de a emite o poliță de asigurare sau de a încheia

9
contractul de asigurare obligatorie, la cererea posesorului de autovehicul, constituie o încălcare a
drepturilor consumatorului și se sancționează în corespundere cu legislaţia.

Capitolul 2

2.1. Elementele asigurării AORCA.

Obiectul AORCA îl constituie răspunderea civilă a posesorului de autovehicul pentru

paguba sau vătămarea corporală produsă prin accident pe teritoriul RM, iar în caz de accident,
păgubitul primeşte compensarea prejudiciului nu de la vinovatul de accident, dar din partea
companiei unde a fost asigurat.

Subiecţi ai asigurării sunt toţi deţinătorii de autovehicule supuse înmatriculării în

Republica Moldova şi folosite pe drumurile publice din ţara noastră.

Categoriile de persoane pasibile de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto:

-Persoanele fizice şi persoanele juridice care au în posesiune autovehicule supuse
înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligate să se asigure pentru cazuri de
răspundere civilă auto ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accident de autovehicul produs în
limitele teritoriale de acoperire ale asigurării.
-Obligaţia de asigurare nu se răsfrînge asupra posesorului de autovehicul al cărui risc a fost
asigurat în condiţiile prezentei legi de către o altă persoană.
    -Persoanele care intră pe teritoriul Republicii Moldova cu autovehicule înmatriculate în
străinătate se consideră asigurate dacă:

10
    a) sînt asigurate în conformitate cu prezenta lege;
    b) posedă documente internaţionale de asigurare valabile în Republica Moldova

Cazul asigurat
-În cadrul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, cazul asigurat este accidentul
produs de un autovehicul, al cărui posesor a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie de
răspundere civilă auto, cu cauzarea de prejudicii:
a) atît în timpul deplasării, cît şi în timpul staţionării autovehiculului;
b) în urma desprinderii accidentale, în timpul deplasării autovehiculului, a remorcilor,
semiremorcilor sau ataşelor;
c) produse de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat autovehiculul;
d) ca urmare a scurgerii, risipirii sau căderii accidentale a substanţelor, materialelor sau
obiectelor transportate;
e) la urcarea în autovehicul şi la coborîrea din el.
- Asiguratul nu poartă răspundere civilă auto dacă accidentul a avut loc:
a) în caz de forţă majoră, inclusiv prin diferite acţiuni sau măsuri militare în timp de
război sau de stări excepţionale, de calamităţi naturale, de explozii nucleare, de radiaţie sau
poluare radioactivă, de dezordini în masă, de activităţi teroriste;
b) din culpa exclusivă a păgubitului.
Exigenţele faţă de asigurătorul de răspundere civilă auto:
- Asigurătorul poate practica asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă dacă
îndeplineşte cumulativ, suplimentar la cerinţele stabilite prin Legea cu privire la asigurări,
următoarele condiţii:
a) dispune de cel puţin cîte un reprezentant de despăgubiri în fiecare municipiu din
Republica Moldova, precum şi în fiecare filială şi/sau reprezentanţă;
b) dispune de dotare cu tehnică de calcul şi software adecvată şi de personal care să
permită ţinerea unor evidenţe detaliate a documentelor de asigurare şi centralizarea informaţiilor
şi/sau a datelor colectate şi, totodată, are capacitatea de a comunica pe cale electronică aceste
informaţii către un sistem informaţional unic constituit de autoritatea de supraveghere. În acest
sens, este obligatoriu ca sistemul informaţional al asigurătorului să permită transmiterea în regim
on-line, prin tehnologii web, a informaţiilor despre asigurarea obligatorie de răspundere civilă

11
auto între sediul central sau subdiviziunile autorizate ale asigurătorului şi autoritatea de
supraveghere;
c) nu se află într-o situaţie de remediere financiară sau de insolvabilitate prevăzută de
legislaţia specială în domeniul asigurărilor şi insolvabilităţii.
- Asigurătorul poate practica asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă dacă
îndeplineşte, suplimentar la condiţiile stabilite la alin.(1), următoarele cerinţe:
a) participă cu mijloace băneşti proprii la contribuţia iniţială a Fondului de compensare;
b) participă cu mijloace băneşti proprii la formarea garanţiei financiare externe, prevăzută
la art. 351, în perioada în care este în vigoare cerința Consiliului Birourilor de menținere a unei
astfel de garanții
Reprezentantul de despăgubiri:
-Asigurătorul de răspundere civilă auto este obligat să numească în fiecare filială şi/sau
reprezentanţă cîte un reprezentant de despăgubiri. În cazul în care asigurătorul, în anumite
municipii, nu dispune de filială şi/sau de reprezentanţă, atribuţiile de reprezentant de despăgubiri
le va executa brokerul de asigurare persoană juridică, mandatat de asigurător.
-Reprezentantul de despăgubiri va avea sarcina de a recepţiona cererile de despăgubire şi
a colecta informaţii necesare examinării şi soluţionării lor de către asigurător, precum şi dreptul
de a încheia contracte de asigurare.
- Reprezentantul de despăgubiri va deţine suficientă putere de decizie, în limitele stabilite
de asigurător, pentru a reprezenta asigurătorul în raporturile cu persoana păgubită. Numirea
reprezentantului de despăgubiri nu exclude dreptul persoanei păgubite sau al asigurătorului ei de
a institui proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat accidentul de autovehicul sau
împotriva asigurătorului ei.
- Mandatarea brokerului de asigurare cu împuternicirile reprezentantului de despăgubiri
nu semnifică înfiinţarea expresă a unei filiale sau reprezentanţe a asigurătorului de răspundere
civilă auto.
- Brokerul de asigurare poate să desfăşoare activitate în calitate de reprezentant de
despăgubiri în numele mai multor asigurători.

12
Elemente care afectează prețul asigurării:
-Varsta asiguratului. Este un element deosebit de important, cel putin in ultima vreme. Se
presupune ca tinerii sub 30 de ani sunt predispusi la mai multe accidente, ceea ce duce la
un cost mai mare pentru ei. Asadar, daca ai sub 30 de ani, ai de ales intre a astepta sau a
plati ceva mai multi bani pentru o asigurare RCA;

-Experienta si evenimentele din trafic. Condusul prudent este recompensat cu asigurari

ieftine. Daca ai mai multi ani de experienta ca sofer si nu ai avut niciun accident pana
acum, fara doar si poate, vei plati o asigurare mai ieftina. Daca in schimb, esti obisnuit cu
evenimentele din trafic, s-ar putea sa descoperi ca trebuie sa platesti sume consistente de
bani pentru o asigurare;

-Tipul masinii. Este extrem de important ce masina conduci asadar, inainte de a decide ce
masina sa iti cumperi, tine cont si de elementele necesare pentru o asigurare mai ieftina.
Conteaza foarte mult vechimea masinii, elementele de siguranta, capacitatea cilindrica
sau marca. Este bine sa te informezi cu atentie inainte de a achizitiona masina si sa iti faci
o parere cat mai buna despre pretul pe care urmeaza sa il platesti pentru asigurare;

-Asiguratorul. Exista foarte multi asiguratori pe piata iar preturile pe care le ofera sunt
extrem de variate. Vei gasi asigurari auto foarte ieftine si asigurari auto care depasesc
bugetul tau. Evident, este ideal sa alegi cel mai ieftin asigurator, insa inainte de a opta
pentru el, este foarte bine sa te informezi pentru a te asigura ca iei cea mai buna decizie;

-Locul de unde cumperi asigurarea. Daca asiguratori sunt multi, brokeri de asigurari sunt
extrem de multi. La aproape fiecare colt de strada vei gasi un broker care va incerca sa te
convinga ca vinde cele mai ieftine si mai bune asigurari. Desi este bine sa descoperi toate
ofertele, este mult mai indicat sa achizitionezi asigurarea de pe un site online. Aici ai
foarte multe beneficii, care pot contribui destul de mult la pretul mic al asigurarii tale. Te
poti bucura de calculator de asigurari si comparatoare intre asiguratori, de informatii
relevante despre fiecare asigurare in parte si de comoditate maxima atunci cand comanzi
asigurarea.

13
 Teritoriul acoperit – polița de asigurare RCA este valabilă pe întreg teritoriul Republicii
Moldova.

Termen de valabilitate – contractul de asigurare RCA se emite pentru un termen de 12

luni. Excepție fac doar contractele de asigurare încheiate pentru autovehiculele înmatriculate în
străinătate, ce nu dețin Carte Verde, în acest caz, contractul poate fi încheiat pentru un termen
minim de 15 zile, maxim de 12 luni. Totodată, contractele de asigurare RCA încheiate pentru
utilaj agricol sau sezonier pot avea un termen mai scurt de 12 luni.

2.2. Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

Modul de încheiere a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto:
1) Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se realizează nemijlocit prin
încheierea de contract de asigurare între posesorul de autovehicul şi asigurătorul licenţiat pentru
asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto care se perfectează pe suport de hîrtie și/sau prin
mijloace tehnice electronice în regim on-line, conform procedurii stabilite prin actele normative
ale autorităţii de supraveghere.
2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto dintre persoana fizică, cu
excepţia întreprinzătorului individual, şi asigurător se încheie în mod obligatoriu:
a) cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie
contractul (număr limitat de utilizatori); sau
b) fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie
contractul (număr nelimitat de utilizatori).
(21) Nu se consideră asigurat riscul utilizatorului de autovehicul care nu este inclus în
contractul de asigurare încheiat în condiţiile alin. (2) lit. a).
(22) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto între persoana juridică
sau întreprinzătorul individual şi asigurător se încheie fără indicarea persoanelor admise
să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de
utilizatori).
(23) În cazul în care asiguratul persoană fizică, cu excepţia întreprinzătorului individual, a
transmis autovehiculul pentru care s-a încheiat contractul în posesiunea unei persoane
juridice sau a unui întreprinzător individual în temeiul contractului de locaţiune sau al
altui titlu prevăzut de legislaţie, riscul celor admişi de persoana juridică sau

14
 întreprinzătorul individual să utilizeze autovehiculul nu se consideră asigurat prin
contractul încheiat în condiţiile prevăzute.
3) Încheierea contractului de asigurare se solicită asigurătorului prin depunerea unei
cereri de asigurare adresate acestuia. Asigurătorul nu are dreptul să refuze primirea, examinarea
şi soluţionarea cererii de asigurare.
4) Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării obligatorii de răspundere civilă auto.
Încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă se dovedeşte cu
poliţa de asigurare RCA, iar încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă
auto externă se dovedeşte cu certificat de asigurare „Carte Verde”. Poliţa de asigurare RCA
şi/sau certificatul de asigurare „Carte Verde” se eliberează cu condiţia achitării integrale a primei
de asigurare.
  (41) În cazul înstrăinării autovehiculului, dobînditorul are opţiunea de a modifica
contractul de asigurare sau de a-l menţine dacă riscul său este asigurat în temeiul acestui
contract.
(42) Asiguratul este în drept să solicite modificarea contractului de asigurare în partea ce
ţine de numărul persoanelor admise să utilizeze autovehiculul. În acest caz, asigurătorul
va ajusta prima de asigurare în funcţie de factorul respectiv de risc. Modificările în
contractul de asigurare au efect din momentul operării acestora în sistemul informațional
unic constituit de autoritatea de supraveghere.
(43) Duplicatul poliţei de asigurare RCA şi/sau al certificatului de asigurare „Carte
Verde” se eliberează la cererea asiguratului cu condiţia anulării formularului vechi, costul
duplicatului fiind acoperit de solicitant.
5) Forma şi conţinutul cererii de asigurare, contractului de asigurare, precum şi forma şi
conţinutul poliţei de asigurare RCA şi certificatului de asigurare „Carte Verde” sînt unice pentru
toţi asigurătorii şi se stabilesc de către autoritatea de supraveghere. Forma şi conţinutul
certificatului de asigurare «Carte Verde» se stabilesc în conformitate cu modelul aprobat de către
Consiliul Birourilor.
6) Persoana fizică sau persoana juridică ce are în posesiune mai mult de un autovehicul
înmatriculat ori supus înmatriculării în Republica Moldova poate încheia un singur contract de
asigurare de răspundere civilă auto, în care va indica numărul autovehiculelor, caracteristicile lor

15
tehnice şi datele de identificare, situaţie în care asigurătorul va elibera poliţa de asigurare RCA
şi/sau certificatul de asigurare „Carte Verde” pentru fiecare autovehicul.
7) La încheierea contractului de asigurare, posesorul de autovehicul va permite
asigurătorului să verifice starea tehnică a autovehiculului pentru care se solicită încheiere de
contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto şi va expune în cerere istoricul
daunelor.
8) Prestarea serviciilor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (internă şi
externă) se efectuează exclusiv în încăperile amenajate ale asigurătorilor sau intermediarilor de
asigurare, dotate cu aparate de casă şi tehnică de calcul, care să permită înregistrarea
contractelor, ţinerea evidenţei şi transmiterea informaţiei către baza de date centralizată a
asigurătorului, a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi a autorităţii de
supraveghere.
Termenul de acţiune a contractului de asigurare:
1) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se încheie pe un termen
de 12 luni, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2)-(4). Asiguratul menţine valabilitatea
asigurării plătind primele de asigurare pentru perioada de asigurare corespunzătoare termenului
de acţiune a contractului.
2) Se permite încheierea contractelor de asigurare cu perioade de asigurare mai mici decît
12 luni pentru autovehicule speciale, echipate de uzina producătoare sau reutilate legal cu
dispozitive şi instalaţii pentru lucrări sezoniere agricole, de deszăpezire sau alte lucrări similare.
3) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă poate fi încheiat
pentru perioade de asigurare mai mici de 12 luni, dar nu mai mici de 15 zile.
4) Persoana care foloseşte pe teritoriul Republicii Moldova autovehicul înmatriculat în
străinătate, dar neasigurat, sau al cărui termen de asigurare expiră în timpul aflării pe teritoriul
Republicii Moldova încheie contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la intrarea
autovehiculului pe teritoriul Republicii Moldova, la punctul de trecere a frontierei de stat, sau cel
tîrziu în ultima zi de valabilitate a documentului de asigurare, în oficiul autorizat al
asigurătorului. Contractul se încheie pe toată perioada aflării pe teritoriul Republicii Moldova,
dar pe un termen nu mai mic de 15 zile.
5) Răspunderea asigurătorului începe din momentul indicat în poliţa de asigurare RCA 
şi/sau în certificatul de asigurare „Carte Verde” şi încetează la ora 24.00 a ultimei zile de

16
valabilitate înscrise în poliţa de asigurare RCA  şi/sau în certificatul de asigurare „Carte Verde”
sau anterior acelei date, în momentul radierii din circulaţie a autovehiculului.
Încetarea contractului de asigurare
1) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto încetează:
a) în cazul radierii autovehiculului din registrul de stat;
b) în cazul lichidării asiguratului persoană juridică sau al decesului asiguratului persoană
fizică;
c) în cazul emiterii unei hotărîri judecătoreşti definitive privind încetarea contractului;
d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
2) Contractul de asigurare nu încetează în cazul producerii riscului asigurat şi al plăţii
despăgubirii de asigurare.
3) La încetarea contractului de asigurare, asigurătorul restituie asiguratului prima de
asigurare pentru zilele de pînă la expirarea contractului, fiind în drept să rețină din aceasta suma
cheltuielilor sale, dar nu mai mult de 20% din prima de asigurare calculată spre restituire. Prima
de asigurare calculată spre restituire reprezintă prima brută subscrisă de asigurător aferentă
perioadei neexpirate a contractului de asigurare și calculată proporțional cu această perioadă.
4) Contractul de asigurare se consideră nul în cazurile stabilite de legislaţia în vigoare.
Acţiunea contractului nu se răsfrînge asupra accidentelor de autovehicul produse de asigurat pînă
la încheierea lui.

2.3. Primele de asigurare și limitele despăgubirilor

Primele de asigurare
1) Prima de asigurare de bază aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto
interne şi externe se stabileşte şi se actualizează cel puţin o dată pe an de către autoritatea de
supraveghere conform metodelor actuariale aprobate prin actele sale normative.
2) Prima de asigurare se calculează în funcţie de prima de asigurare de bază, la care se
aplică coeficienţii de rectificare stabiliţi potrivit actelor normative indicate şi sistemul bonus-
malus.   
3) Este interzis asigurătorilor să încaseze prime de asigurare sub cuantumul primelor
calculate în funcţie de prima de asigurare de bază şi coeficienţii de rectificare, cu excepţia
cazurilor prevăzute la art.12.
-Primele de asigurare de bază şi valoarea coeficienţilor de rectificare aferenţi asigurării
obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă se stabilesc de către asigurători în baza
calculelor efectuate în conformitate cu metodologia unică, aprobată de autoritatea de

17
supraveghere, care va stabili modul de calcul al primelor de asigurare de bază, tipurile de
coeficienţi de rectificare şi modul de calcul al acestora, cota minimă şi cota maximă a
cheltuielilor asigurătorului şi a marjei de profit, incluse în structura primei de asigurare, alte
aspecte actuariale.
-Prima de asigurare spre încasare de la asigurat se calculează prin aplicarea la prima de
asigurare de bază a coeficienţilor de rectificare şi a coeficientului bonus-malus.
-Pînă la punerea în aplicare, primele de asigurare de bază şi valoarea coeficienţilor de
rectificare aferenţi asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă, legalizate de
actuar, se prezintă de către asigurători spre examinare autorităţii de supraveghere. Modul de
prezentare, examinare, acceptare, respingere a primelor de asigurare de bază şi a coeficienţilor de
rectificare, cerinţele pentru prezentarea calculelor actuariale efectuate și a informaţiei statistice
aferente se stabilesc prin acte normative ale autorităţii de supraveghere.
Reducerile şi majorările primelor de asigurare:
1) Asigurătorul poate oferi reduceri de pînă la 25% din primele de asigurare persoanelor
fizice pensionate şi persoanelor cu deficienţe locomotorii posesori de motocicluri şi de
autoturisme adaptate infirmităţii lor. Persoanele fizice pensionate nu pot beneficia de reduceri
din prima de asigurare dacă în contract sînt indicate ca fiind admise să conducă autovehiculul
persoane care nu sînt pensionate sau dacă contractul este încheiat fără indicarea persoanelor
admise să utilizeze autovehiculul (număr nelimitat de utilizatori).
2) La încheierea contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă cu
persoane juridice care activează în domeniul transportului internaţional de mărfuri şi pasageri,
încadraţi în sistemul TIR - CARNET şi INTER - BUS, asigurătorii pot acorda reduceri de pînă la
60% din prima de asigurare calculată conform art.11 alin.(2), exclusiv în situaţia în care
transportatorii internaţionali fac dovada deţinerii certificatului de asigurare „Carte Verde” valabil
pentru o perioadă de 12 luni.
3) La stabilirea primelor de asigurare pe care asiguratul urmează să le plătească,
asigurătorul aplică sistemul bonus-malus, conform procedurii stabilite de autoritatea de
supraveghere, ce prevede reduceri anuale de 5%, dar de cel mult 50% pe parcursul a10 ani, a
primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru utilizatorii care, în decursul a
10 ani, nu au comis accidente de autovehicul, precum şi majorarea primei de asigurare pentru
utilizatorii care au comis accidente de autovehicul.

18
 4) Pentru aplicarea sistemului bonus-malus, asigurătorii vor avea acces la informaţiile
privind istoricul daunelor asiguraţilor şi utilizatorilor de autovehicul din sistemul informaţional
unic constituit de autoritatea de supraveghere.
5) Informaţiile care trebuie colectate şi transmise de asigurători către sistemul
informaţional unic prevăzut la alin. (5) se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de
supraveghere.
Plata primei de asigurare:
1) Prima de asigurare se plăteşte integral pentru toată perioada de asigurare specificată
în poliţa de asigurare RCA şi/sau în certificatul de asigurare „Carte Verde” .
2) Dovada plăţii primei de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind cecul
de casă sau ordinul de plată.
Limitele răspunderii asigurătorului:
1) Despăgubirea de asigurare va fi stabilită şi achitată în limitele răspunderii
asigurătorului.
2) Limitele răspunderii asigurătorului sînt:
a) 1 000 000 de lei - la avarierea sau distrugerea de bunuri, indiferent de numărul
persoanelor păgubite într-un accident;
b) 1 000 000 de lei - pentru fiecare persoană păgubită în caz de vătămări corporale sau
deces, dar nu mai mult de 5 000 000 de lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite într-un
accident.
3) Despăgubirile prevăzute de contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă
auto se plătesc indiferent de numărul cazurilor de accidente care au avut loc în termenul de
asigurare.
4) Dacă întinderea pagubelor cauzate în unul şi acelaşi accident mai multor persoane,
inclusiv cheltuielile suportate de ele în proces civil, depăşeşte limita stabilită, despăgubirile se
acordă în limita stabilită, pentru fiecare persoană păgubită, proporţional raportului dintre limita
maximă şi totalul prejudiciilor.
5) În cazul în care întinderea prejudiciului depăşeşte limitele răspunderii stabilite la alin.
(2), păgubitul are dreptul, în conformitate cu legislaţia civilă în vigoare, să intenteze persoanei
răspunzătoare de producerea accidentului o acţiune de recuperare a sumei care depăşeşte aceste
limite.

19
 6) Posesorul de autovehicul are dreptul să încheie contract de asigurare
benevolă (facultativă) de răspundere civilă pentru acoperirea pagubelor ce depăşesc limitele
stabilite la alin.(2).

2.4. Despăgubirile de asigurare.

Pagubele care se repară de către asigurător:

1) Asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului
sau a utilizatorului de autovehicul, precum şi în cazul în care, la data accidentului:
    a) utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între posesor şi asigurător;
    b) utilizatorul sau asiguratul nu posedă permis de conducere de categoria respectivă;
    c) utilizatorul sau asiguratul nu a respectat obligaţiile tehnice legale cu privire la starea şi
siguranţa autovehiculului.
2) În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile de asigurare se acordă atît
pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cît şi pentru persoanele
aflate în acel autovehicul, cu excepţia utilizatorului său.
3) Membrii de familie ai asiguratului, ai utilizatorului de autovehicul sau ai oricărei alte
persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de autovehicul şi este acoperită
prin asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nu sînt excluşi, datorită acestei legături de
rudenie, din rîndul beneficiarilor asigurării pentru vătămările lor corporale.
4) La avarierea sau distrugerea de bunuri, despăgubirea de asigurare se acordă pentru
bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cu excepţia celor specificate la
art.16, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă ele nu erau transportate în baza
unui raport contractual încheiat cu posesorul sau cu utilizatorul autovehiculului, precum şi dacă
nu aparţineau posesorului sau utilizatorului răspunzător de accident.
) Paguba provocată în accident rutier de o remorcă va fi acoperită de asigurarea
obligatorie de răspundere civilă auto a posesorului de autovehicul doar dacă remorca:
    a) este tractată de acest autovehicul; ori
    b) s-a separat de autovehicul şi a continuat să se deplaseze.
6) Pagubele provocate de remorcă vor fi acoperite de asigurarea obligatorie de răspundere
civilă auto a posesorului ei dacă remorca:
    a) nu este tractată de autovehicul; sau

20
    b) este separată de autovehicul şi staţionează.
7) Prevederea de la alin.(5) se aplică şi în cazul în care autovehiculul este tractat în scopul
transportării lui.
Pagubele care nu se repară de asigurător:
1) Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
    a) partea din prejudiciu care depăşeşte limitele despăgubirilor de asigurare prevăzute la art.14
alin.(2) la data producerii accidentului, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de cel al
persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;
    b) pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicul,
utilizate ca utilaje sau instalaţii de lucru;
    c) pagubele produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi descărcare,
aceste accidente constituind riscuri ale activităţii profesionale;
    d) pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive,
inflamabile, explozive), acestea din urmă determinînd sau agravînd producerea de pagube, dacă
riscul transportării unor astfel de produse este supus asigurării obligatorii;
    e) prejudiciul legat de poluarea mediului din cauza unui accident;
f) pagubele pricinuite de dispariţia sau distrugerea valorilor mobiliare, banilor, pietrelor
preţioase, obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase, obiectelor de artă şi altor obiecte ale
proprietăţii intelectuale;
    g) reducerea valorii bunurilor după reparaţie;
    h) pagubele produse prin exploatarea autovehiculelor în cadrul întrecerilor şi antrenamentelor
sportive, organizate în locuri special prevăzute pentru acestea;
    i) pagubele produse în situaţiile în care răspunderea asigurătorului nu începuse ori încetase;
    j) prejudiciile produse bunurilor aparţinînd persoanelor fizice sau persoanelor juridice
asigurate de răspundere civilă auto dacă au fost provocate de un autovehicul aflat în posesia lor;
    k) sumele pe care utilizatorul răspunzător de producerea pagubei este obligat să le plătească
posesorului, care i-a încredinţat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea lui;
    l) sumele de recuperare a pagubei morale rezultate din accident.
2) Pentru recuperarea daunelor excluse din asigurarea obligatorie de răspundere civilă
auto conform alin.(1), persoana păgubită este în drept să intenteze în instanţă de judecată acţiune
civilă împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului.

21
 Cuantumul despăgubirii în caz de cuplă comună:
1) În cazul în care părţile au provocat din culpă accidentul sau majorarea pagubei, fiecare
dintre ele va fi obligată să compenseze numai partea din pagubă care îi este imputabilă. În acest
caz, întinderea răspunderii fiecărei părţi pentru producerea accidentului de autovehicul va fi
determinată prin acte şi alte mijloace probatorii.
2) Dacă este imposibilă determinarea, în condiţiile alin.(1), a întinderii răspunderii
fiecărei părţi pentru accidentul produs, răspunderea se va stabili în cote egale, în funcţie de
numărul părţilor implicate în accident, fiecare avînd dreptul la despăgubire în proporţia în care
nu poartă răspundere de producerea accidentului.
2.4. Calculul primei de asigurare de bază.
Prima de asigurare de bază se calculează prin însumarea la prima de risc estimată a cheltuielilor
asigurătorilor, a marjei de profit şi a plăţilor obligatorii.
    1) Prima pură se calculează ca produsul dintre frecvenţa estimată a daunelor şi dauna medie estimată:

    
    unde:
    Pp – prima pură;
    q – frecvenţa daunelor;

      – dauna medie estimată.

    2) Frecvenţa daunelor se calculează după următoarea formulă:

    
    unde:
    n – numărul de daune aferente poliţelor expuse la risc;
    N – numărul de poliţe-an expuse la risc.
    3) Dauna medie estimată se calculează utilizînd următoarea formulă:

    
    unde:
    D – valoarea totală a daunelor aferente poliţelor expuse la risc.

22
    Valoarea totală a daunelor include daunele achitate, rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate şi
rezerva de daune neavizate, aferente poliţelor expuse la risc. Rezerva de daune declarate, dar
nesoluţionate şi rezerva de daune neavizate se calculează în conformitate cu prevederile art.34 alin.(6)
din Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări.
    În cazul în care asigurătorii îşi recuperează cheltuielile prin acţiuni de regres, aceste sume se vor
scădea din valoarea daunelor.
    4) Numărul de daune aferente poliţelor expuse la risc se calculează ca suma numărului daunelor
achitate, a numărului daunelor declarate, dar nesoluţionate şi a numărului daunelor neavizate:

    
    unde:
    na – numărul daunelor achitate;
    nn – numărul daunelor declarate, dar nesoluţionate;
    nz – numărul daunelor neavizate.
    Numărul daunelor neavizate (întîmplate, dar nedeclarate) se calculează pe baza metodelor actuariale
bazate pe triunghiurile de dezvoltare a daunelor (metoda chain-ladder).
    5) Prima de risc estimată se calculează ca suma primei pure şi a marjei de risc:

    
    unde:
    Pe – prima de risc estimată;
    Pm – marja de risc.
    6) Marja de risc se calculează conform formulei:

    
    unde:
    a(g) – coeficientul de siguranţă, stabilit pe baza repartiţiei normale în funcţie de probabilitatea g cu
care se garantează rezultatele (conform tabelului Gauss-Laplace);
    V – coeficientul variaţiei daunelor totale.
    Coeficientul variaţiei daunelor totale se calculează conform formulei:

23
    
    unde:

      – abaterea medie pătratică a daunelor.

    Abaterea medie pătratică se calculează conform formulei:

    
    6. Prima de asigurare de bază pentru o unitate de transport pe o perioadă de 12 luni se calculează în
funcţie de prima de risc estimată, factorul de încărcare (care include cheltuielile necesare ale
asigurătorului, alte plăţi obligatorii şi marja de profit) şi coeficientul de inflaţie:

    
    unde:
    Pb – prima de asigurare de bază;
    f – cota factorului de încărcare în prima de asigurare de bază;
    Ki – coeficientul de inflaţie, care se stabileşte pe baza prognozei ratei inflaţiei.
    Coeficientul de inflaţie se calculează conform formulei:

    
    unde:
    Ri – rata inflaţiei prognozată (%).
    7. Cota factorului de încărcare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă include:
    a)  cheltuielile asigurătorului – pînă la 25%;
    b) marja de profit  - pînă la 10%;
    c) contribuţiile în fondurile speciale (Fondul naţional de garanţie, Fondul de protecţie a victimelor
străzii) şi plăţile regulatorii.
    8. Cota factorului de încărcare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă (Carte

24
Verde) include:
    a) cheltuielile asigurătorului – pînă la 20%;
    b) marja de profit – pînă la 7%;
    c) cheltuieli de reasigurare – pînă la 18%;
    d) contribuţiile în fondurile speciale (Fondul naţional de garanţie, Fondul de compensare) şi plăţile
regulatorii.
    Cheltuielile de reasigurare se includ în cota factorului de încărcare exclusiv în interiorul perioadei în
care Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule deţine calitatea de membru cu titlu de tranziţie în
cadrul Consiliului Birourilor menţionat la art.2 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.
    Sumele despăgubirilor de asigurare care depăşesc limita reţinerii proprii a reasiguratului, achitate de
către reasigurători în conformitate cu prevederile contractului de reasigurare, se exclud din calculul
primei de asigurare de bază.
    9. Cheltuielile asigurătorului includ cheltuielile de achiziţie (comisioanele, alte cheltuieli pentru agenţi
de asigurare şi brokeri de asigurare şi / sau reasigurare), salariile pentru angajaţi, impozitele şi alte
cheltuieli de gestiune ale asigurătorului.
    Mărimea contribuţiilor în Fondul naţional de garanţie în asigurări se stabileşte în conformitate cu
Legea privind Fondul naţional de garanţie în asigurări.
    Mărimea contribuţiilor în Fondul de protecţie a victimelor străzii, în Fondul de compensare şi
cuantumul plăţilor regulatorii se stabilesc de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare în conformitate
cu prevederile art. 33 alin. (4) şi art. 34 alin. (3) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.
Coeficienţii de rectificare se stabilesc pentru următorii factori de risc:   

Tabelul 2.4.1
Factori de risc Coeficientul
Tipul autovehiculului K1
Teritoriul utilizării autovehiculului K2
Vîrsta şi vechimea în conducere a utilizatorului K3
Tipul contractului (numărul persoanelor admise la K4
conducere) 
Statutul juridic al posesorului autovehiculului K5
Locul înmatriculării autovehiculului K6
Termenul asigurării K7

25
 Coeficientul de rectificare K1 se stabileşte în funcţie de tipul autovehiculului, capacitatea
motorului, numărul de locuri sau masa totală a autovehiculului.
Tabelul 2.4.2
Tipul autovehiculului
a) Autoturisme (destinate transportului de persoane,
cu maximum 9 locuri, inclusiv al conducătorului):
pînă la 1200 cm3
între 1201 şi 1600 cm3
între 1601 şi 2000 cm3
între 2001 şi2400 cm3
între 2401 şi 3000 cm3
peste 3000 cm3
taxi
b) Autovehicule pentru transport de persoane:
microbuze pentru transportarea a 10-17 persoane, inclusiv conducătorul
microbuze care circulă pe rute                                                           
autobuze pentru transportarea a 18-30 persoane, inclusiv
conducătorul                               
autobuze pentru transportarea a mai mult de 30 persoane, inclusiv
conducătorul                 
troleibuze
c) Tractoare rutiere (cu excepţia tractoarelor rutiere pentru
semiremorci) avînd puterea motorului:
pînă la 45 CP inclusiv
de la 46 CP pînă la 100 CP inclusiv
peste 100 CP
d) Alte autovehicule decît cele menţionate în lit.a) - c),
a căror masă maximă autorizată este:
pînă la 3500 kg
între 3501 şi 7500 kg
între 7501 şi 16000 kg
peste 16000 kg
e) Motociclete:
pînă la 300 cm3
peste 300 cm3

Coeficientul de rectificare K2 se stabileşte în funcţie de intensitatea traficului auto în

anumite teritorii de utilizare a autovehiculului. Teritoriul de utilizare se stabileşte de către
asigurător la încheierea contractului în conformitate cu domiciliul posesorului, drept sursă de
confirmare a căruia servind fişa de însoţire a buletinului de identitate al potenţialului asigurat. 
    Coeficientul de rectificare K2  se stabileşte pentru următoarele teritorii:
Tabelul 2.4.3

26
 Domiciliul posesorului
Municipiul Chişinău
Municipiul Bălţi
Alte localităţi ale ţării

Coeficientul de rectificare K3 se stabileşte în funcţie de vîrsta şi de vechimea în conducere

a utilizatorului autovehiculului şi se aplică la încheierea contractelor cu număr limitat de
persoane. Vechimea în conducere a utilizatorului se stabileşte conform permisului de conducere.
În cazul în care permisul de conducere nu reflectă vechimea reală a deţinătorului, aceasta se va
confirma prin informaţia eliberată de Ministerul Dezvoltării Informaţionale din  Registrul de stat
al conducătorilor de vehicule. 
    În cazul în care există mai mulţi utilizatori, se aplică coeficientul maxim deţinut de una dintre
persoanele indicate în contract.
    Tabelul 2.4.4
Vîrsta şi vechimea în conducere
Vîrsta pînă la 23 ani inclusiv şi vechimea în conducere de
pînă la 
2 ani inclusiv 
Vîrsta pînă la 23 ani inclusiv şi vechimea în conducere de
peste
 2 ani
Vîrsta peste 23 ani şi vechimea în conducere de pînă la
2 ani inclusiv
Vîrsta peste 23 ani şi vechimea în conducere de peste 2 ani

Coeficientul de rectificare K4  se stabileşte în funcţie de tipul contractului.

    Tabelul 2.4.5
Tipul contractului
Cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul
pentru
 care se încheie contractul (număr limitat de persoane)
Fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul
pentru
 care se încheie contractul (număr nelimitat de persoane)

Coeficientul de rectificare K5 se stabileşte în funcţie de statutul juridic al posesorului

autovehiculului.
    Tabelul 2.4.6
Statutul juridic al posesorului autovehiculului
Persoane juridice, inclusiv persoane fizice - antreprenori
Persoane fizice

Coeficientul de rectificare K6 se aplică pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate

27
 şi utilizate temporar pe teritoriul Republicii Moldova (în cazul în care nu posedă
documente internaţionale valabile în Republica Moldova).
    Tabelul 2.4.7
Locul înmatriculării autovehiculului
În afara Republicii Moldova

Coeficientul de rectificare K7 se stabileşte în funcţie de termenul asigurării. În cazul

încheierii contractului de asigurare pentru o perioadă mai mică de 12 luni, conform art. 12 alin.
(2) şi (3) al Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, se aplică pentru fiecare lună 1/10 din
prima de asigurare anuală calculată pentru unitatea de transport pentru care se face asigurarea.
Prima calculată astfel nu poate depăşi prima de asigurare aferentă perioadei de asigurare de 12
luni.
Coeficientul aferent sistemului bonus-malus (Ksbm) se aplică conform procedurii
stabilite de Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Prima de asigurare pentru autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova,
în contractele cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se
încheie contractul (număr limitat de persoane), se calculează în felul următor:

   
    unde:
    Pa – prima de asigurare.
Prima de asigurare pentru autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova, în
contractele fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se
încheie contractul (număr nelimitat de persoane), se calculează în felul următor:

    
    Prima de asigurare pentru autovehiculele înmatriculate în afara Republicii Moldova se
calculează în felul următor:

    
    Reducerile prevăzute în art. 12 alin. (1) şi (3) al Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie
2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de
autovehicule se aplică la prima de asigurare calculată potrivit pct. 22 şi 23 din prezenta

28
Metodologie.
    Prima de asigurare pentru remorci se calculează prin aplicarea la prima de asigurare a
autovehiculului a unui coeficient unic Kr. 

    
    unde:
    Pr – prima de asigurare pentru remorci;
    Kr – coeficientul pentru remorci.

Calculul primei de asigurare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă

auto externă (Carte Verde):
Prima de asigurare pentru un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto
externă se calculează de către asigurător prin aplicarea la prima de asigurare de bază a
coeficienţilor de rectificare.
    Prima de asigurare de bază se stabileşte separat pentru Zona 1 (Ucraina şi Belarus),
Zona 2 (Ucraina, Belarus şi Federaţia Rusă) şi Zona 3 (toate ţările sistemului Carte
Verde).
Coeficienţii de rectificare se stabilesc pe baza raportului dintre prima pură calculată
pentru diferite grupuri de autovehicule, formate în funcţie de factorii de risc, şi valoarea
medie a primei pure pentru toate autovehiculele.
Coeficienţii de rectificare se stabilesc pentru următorii factori de risc:
    Tabelul 2.4.8
Factori de risc
Tipul autovehiculului
Termenul asigurării

Coeficientul de rectificare K1v  se stabileşte în funcţie de tipul autovehiculului, numărul

de locuri sau masa totală a autovehiculului.
    Tabelul 2.4.9
Tipul autovehiculului
Autoturisme cu pînă la 9 locuri (inclusiv al conducătorului)
Autocamioane cu masa totală de pînă la 3,5 tone
Autocamioane şi autotractoare cu masa totală de peste 3,5 tone
Autovehicule destinate transportului de persoane, cu pînă la
17   locuri, inclusiv al conducătorului
Autovehicule destinate transportului de persoane, cu peste
17 locuri
Motociclete

29
 Coeficientul de rectificare K2v se stabileşte în funcţie de termenul asigurării.
    2.4.10
Termenul asigurării în cazul încheierii contractului de
asigurare pentru o perioadă mai mică de 12 luni
15 zile
1 lună
2 luni
3 luni
4 luni
5 luni
6 luni
7 luni
8 luni
9 luni
10 luni şi peste

Prima de asigurare se calculează în felul următor:

     .
   Prima de asigurare de bază pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
externă (Carte Verde) se stabileşte în euro.
    Prima de asigurare se încasează în lei moldoveneşti conform cursului stabilit de Banca
Naţională a Moldovei la data efectuării plăţii.
    Prima de asigurare pentru remorci se calculează prin aplicarea la prima de asigurare a
autovehiculului a unui coeficient unic Kr. 

    
unde:
    Pr – prima de asigurare pentru remorci.

Capitolul 3
3.1. Asigurările RCA în alte state.
Asigurarea de răspundere civilă auto (RCA) este obligatorie în toate ţările
continentului european, însă există diferenţe majore atât în ceea ce priveşte tarifele

30
 practicate de asigurători, cât şi din punct de vedere al acoperirilor pe care aceasta le
oferă.Aşadar, dacă în ţări precum Rusia sau Republica Moldova, preţul RCA este unul
standard, reglementat prin legislaţia locală, în statele membre ale Uniunii Europene
liberalizarea preţurilor a făcut din RCA unul din principalele puncte sensibile ale pieţelor
de asigurări.
De asemenea, în Rusia, Ucraina, Belarus şi Republica Moldova, RCA-ul nu
include şi acoperire pentru accidentele produse în afara frontierelor proprii, aceasta
putând fi disponibilă doar prin achiziţionarea suplimentară a unei poliţe Carte Verde. Pe
de altă parte, în ţările membre ale Spaţiului Economic European, asigurarea RCA include
şi protecţie în afara graniţelor ţării în care este înmatriculat vehiculul respective.
În principiu, poliţa RCA acoperă daunele materiale provocate terţilor, precum şi
cheltuielile pentru compensarea vătămărilor corporale sau a decesului, în anumite limite, care
variază însă foarte mult între ţările din interiorul Uniunii Europene şi cele din afara sa.
Pornind de la toate aceste realităţi, prin interogarea diferitelor situri de profil, jurnaliştii
de la România Liberă au ales să calculeze valoarea celei mai ieftine poliţe RCA în 12 state
europene, pentru o perioadă de un an, pentru o persoană în vârstă de 30 de ani, locuitor al
Capitalei, căsătorit, fără copii, proaspăt posesor al unui model LOGAN al celor de la RENAULT
(fabricat în 2010, motor 1.6 benzină) şi aflat în primul an de asigurare (fără bonus sau malus).
Calculele au fost făcute la începutul acestui an.
-Republica Moldova
În Republica Moldova, coeficienţii de calcul sunt stabiliţi de către autoritatea de
supraveghere, astfel încât toţi asigurătorii afişează un preţ al poliţei RCA de 32 euro pentru o
maşină înregistrată în Chişinău. Asigurarea Carte Verde, comercializată suplimentar, diferă în
funcţie de ţările de tranzit şi de cea de destinaţie. Astfel că, pentru statele din Spaţiul Economic
European, preţul unei astfel de asigurări este de 171 euro pentru 3 luni, 300 de euro pentru 6 luni
şi 428 de euro pentru un an.

-Bulgaria
În cazul Bulgariei, potrivit calculelor realizate cu ajutorul sdi.bg, pentru autovehiculul în
cauză, cea mai ieftină poliţă RCA poate fi încheiată la BULSTRAD VIG pentru 196 leva (cca.
98 euro), în vreme ce cea mai scumpă asigurare costă 228 leva (cca. 114 euro la OZK Insurance).

31
 -Cehia
În cazul unui locuitor al oraşului Praga, pentru acelaşi vehicul, asigurarea RCA ar costa pe an
între 5.553 coroane (circa 222 euro la AXA) şi 9.907 coroane (396 euro la TRIGLAV), conform
datelor interogate pe portalul epojisteni.cz.
Este de menţionat că asiguratul poate alege ca perioade de asigurare şi intervale de 3 sau 6
luni, iar respectiv limita de despăgubire pentru vătămări corporale este flexibilă, de respectiv 35,
70 sau 100 milioane coroane.
Alţi factori care mai influenţează preţul este şi numărul sau tipul de riscuri care însoţesc
poliţa de bază. Spre exemplu, în cazul poliţei emise de TRIGLAV, aceasta include „asistenţă
extinsă”, protecţie juridică, asigură şoferul vinovat în caz de accident, respectiv acoperă şi
daunele care survin în urma unei coliziuni cu animale.

-Croaţia
În cazul Croaţiei, preţul poliţei RCA simple este similar, pentru mai mulţi asigurători din
piaţă. Conform dosi.hr, tariful acesteia este compus dintr-un preţ de bază fix (acelaşi la toţi
asigurătorii), respectiv o componentă variabilă - în cazul limitelor de despăgubire, respectiv a
altor componente care pot însoţi poliţa de bază.
Astfel, cea mai ieftină poliţă RCA poate fi achiziţionată de la TRIGLAV (3.913 kuna - 522
euro), iar cea mai scumpă variantă este emisă de BASLER Osigurane, la un tarif de 4.512 kuna
(cca. 600 euro) - la limite de despăgubire în caz de accident superioare şi asistenţă rutieră
inclusă.

Germania
În cazul Germaniei, pentru un locuitor al oraşului München, conform calculelor realizate
cu ajutorul autobild.de, cel mai ieftin RCA costă circa 695 euro. De cealaltă parte, „varianta
scumpă” depăşeşte 1.400 euro/an - conform autobild.de (1.431 euro) şi este emisă de
GENERALI Versicherungen. Varianta „ieftină” are o acoperire în cazul de vătămări corporale de
12 milioane euro/persoană, respectiv 100 milioane euro - în cazul pagubelor materiale.
În ceea ce priveşte poliţa „GENERALI Konfort” - aceasta oferă asistenţă 24/24, are o
acoperire în caz de vătămări corporale de 15 milioane euro/persoană, respectiv 100 milioane euro
- în cazul pagubelor materiale, şi are, conform BaFin - Autoritatea de Supraveghere Financiară -

32
0,85 plângeri la 100 mii de contracte. Mai mult decât atât, această poliţă are inclusă „clauza
Mallorca-Police” - o asigurare de răspundere suplimentară încheiată de obicei pentru maşinile
care sunt închiriate şi are rolul de a creşte acoperirea în caz de daună. Ea este deosebit de utilă în
ţările în care acoperirea juridică pentru asigurarea RCA este prea mică.

-Polonia
Circa 137 euro (sau 616 zloţi) plăteşte un cetăţean al Varşoviei pentru a-şi cumpăra cea
mai ieftină asigurare RCA. De cealaltă parte, potrivit rankomat.pl - cea mai scumpă variantă
trece de 570 euro/an (peste 2.500 zloţi) şi este emisă de WARTA - a doua companie ca
dimensiuni din piaţă.
Diferenţele de preţuri sunt date, ca şi în cazul altor ţări, de clauzele şi serviciile adăugate
suplimentar. Demn de evidenţiat este chestionarul care trebuie completat pentru a afla tarifele,
acesta fiind de departe cel mai complicat şi mai „stufos”: câţi şoferi vor mai conduce vehiculul
asigurat, vechimea permisului de conducere al acestora, dacă vehiculul a avut parte de „tunning”,
unde va fi parcată maşina (pe stradă, parcare acoperită, garaj) sunt doar câţiva din factorii care
sunt luaţi în considerare atunci când se calculează un tarif RCA.

-România
În România, cel mai mic tarif RCA în acest caz este de 115 euro pe an, sau 520 lei,
potrivit casco-ieftin.ro, preţul putând ajunge până la un maxim de 1.915 lei pe an, respectiv 425
euro. De remarcat este diferenţa dintre tarifele practicate de asigurători, preţul celei mai scumpe
poliţe fiind de aproape patru ori mai mare decât cea mai ieftină.

-Slovenia
Slovenia poate fi considerată un caz aparte. Nu a putut fi făcută o comparaţie de tarife.
Motivul: la un simplu search pe Google, nu au putut fi identificate portaluri specializate care să
ofere acest serviciu, ci doar câteva companii de brokeraj care furnizau această informaţie doar
prin e-mail. Un singur broker local (IDEAL Broker d.o.o) a furnizat un singur tarif după 24 de
ore: 341 euro (nespecificând compania de asigurări), dar asigurându-ne că este cel mai mic preţ.

-Ungaria

33
 În cazul Ungariei, poliţa de asigurare RCA cea mai ieftină ar costa 96 euro (28.844
forinţi) potrivit bisztositas.hu. La polul opus, cea mai scumpă poliţă ar costa 277 euro cu tot cu
taxe (83.101 forinţi). Site-ul menţionat îşi asigură clienţii că tarifele afişate sunt cele mai mici
din piaţă, iar în cazul în care aceştia vor găsi preţuri mai mici în altă parte, le va fi restituită
diferenţa. Totodată, aceştia vor fi recompensaţi cu un bonus în valoare de 24.000 forinţi compus
din carburant (9.000 forinţi), respectiv un voucher la un hotel local în valoare de 15.000 forinţi.

Cine plăteşte cel mai mult pe RCA?

Datele analizate de primm.ro arată că, pentru acelaşi autoturism, respectiv acelaşi profil
de risc al şoferului, tariful celei mai ieftine poliţe RCA se majorează de peste 20 de ori între
Chişinău şi München. Cum este posibil să avem aceste diferenţe de preţuri, teoretic pentru
acelaşi produs? Doar teoretic acelaşi, întrucât, pe lângă diferenţa de limite de despăgubire sau
clauze suplimentare, mai pot fi enumeraţi câţiva factori „macro” care stau în spatele diferenţelor
de tarife: costurile cu reparaţiile (piese şi manoperă), frecvenţa de producere a riscurilor asigurate
dată şi de numărul de autovehicule sau infrastructura rutieră.
În acelaşi timp, raportând tariful poliţei RCA la salariul mediu brut din fiecare dintre cele
12 pieţe supuse analizei, un procent între 20% şi 25% pare a fi o normalitate, cel puţin pentru
şapte dintre pieţele analizate (inclusiv România), în vreme ce, aplicând acelaşi algoritm,
extremele ar fi Belarus (Minsk) - 8% şi Croaţia (Zagreb) - 49%.
Cu câteva excepţii, se poate spune că, deşi în valori absolute, tariful diferă mult, prin
raportarea la alţi indicatori (infrastructură, venituri sau preţuri) un bucureştean plăteşte anual, în
termeni relativi, pe RCA, cam cât plăteşte un münchenez sau un praghez. În contextul societății
moderne, se evidențiază tot mai pregnant necesitatea acoperirii riscurilor și primejdiilor produse
asiguraților, bunurilor sau afacerilor acestora, având în vedere numărul daunelor aflate în
permanentă creștere, conturându-se astfel importanța societăților de asigurare și a activităților
desfășurate de acestea.

Concluzii
34
 Activitatea de asigurare a apărut din nevoia firească de protecție a omului împotriva
calamităților naturii, împotriva consecințelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existență
în condițiile pierderii sau limitării capacității de muncă, în urma bolilor sau bătrâneții.
Dezvoltarea activității de asigurare a fost strâns legată de activitatea economică, precum și
evoluția relațiilor de drept. La baza asigurărilor stă formarea și utilizarea fondului de asigurare.
În procesul de formare și utilizare a acestuia, între participanții la asigurare se stabilesc anumite
relații economice. Dacă vorbim despre importanța asigurărilor, trebuie menționat faptul că
asigurările capătă o dezvoltare tot mai largă în rândul celorlalte activități desfășurate în sistemul
economic. Comunitatea de risc și mutualitatea constituie premise esențiale pentru înțelegerea
faptului că în fața unor pericole doar „unirea face putere” și că pentru a le face față este necesară
constituirea unoi fond comun a cărui utilizare să aibă loc pe baza principiului „toți pentru unul și
unul pentru toți”. În țările dezvoltate asigurările au devenit o importantă ramură a economiei
naționale, pentru că, prin valoarea adăugată create, societățile de asigurare, de intermediere, sau
de prestări de servicii inedite, participă la sporirea produsului intern brut, oferă locuri de muncă,
participă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară și prin sumele acordate asiguraților
contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate. Asigurarile auto, trec printr-o perioada
extrem de profitabila si sunt extrem de bine puse la punct. Multi ar crede ca ideea de asigurare
este recenta, insa dateaza inca din cele mai vechi timpuri. Practic, inca de la aparitia societatii,
omul a cautat solutii pentru a contracara pericolele si pentru a-si proteja viata si bunurile. Ideea
unei asigurari auto a venit, evident, aproape in acelasi moment in care au aparut masinile, insa o
legislatie in acest sens ceva mai tarziu, iar ideea unei asigurari obligatorii s-a implementat abia in
2005. RCA reprezintă un contract încheiat între posesorul de autovehicul, numit asigurat și
compania de asigurare. În schimbul primei de asigurare, asiguratorul se obligă ca la producerea
riscului asigurat să achite dauna produsă terței persoane. Interesul asigurat pentru AORCA îl
reprezintă răspunderea civilă a asiguratului pentru acele daune potențiale pe care el le poate
cauza unor terțe persoane ca rezultat al utilizării mijlocului de transport auto.

Bibliografie

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=7C0C69B3:5BBF1D14
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=363464

35
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311819
http://www.cnaa.md/files/theses/2019/54988/constantin_sicinski_abstract.pdf
https://agora.md/stiri/2611/cat-costa-polita-rca-in-republica-moldova-dar-si-in-alte-tari

36