Arhitectură gotică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele,
precum și cu alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale,
începând cu secolul al XII-lea și încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în
timp și spațiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140
- 1500, fiind construite din România până în Portugalia și din Slovenia până în
Norvegia, Suedia și Finlanda. A fost precedată de arhitectura romanică și a fost
succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu
Renașterea, începută în Florența secolului al XV-lea.

Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt,
sau ogiva, care este de fapt o intersecție longitudinală a doua bolte clasice ale stilului
romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa numitul arc butant. Un al treilea element
definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă omniprezent, este rozeta,
prezentă atât în basoreliefuri cât și în alte forme ornamentale.

Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de a da o Catedrala din Reims
altă dimensiune verticală clădirilor. Goticul flamboaiant, adică goticul târziu, a fost
faza de apogeu artistic a goticului care s-a remarcat prin exagerarea abundenței
detaliilor, în parte pentru a diminua greutatea pe care clădirile gotice o impuneau,
respectiv pentru a încerca o salvare a stilului.

Goticul transilvănean s-a impus în secolul al XIII-lea, cu caracteristici

conservatoare, dominate de tradițiile romanice. În secolele XIV-XV formele
goticului transilvănean au evoluat spre maturitate. Planimetric a fost depășită
varianta bisericilor de tip bazilical cu transept (în formă de cruce), precum Biserica
Sistemul de boltire al Bisericii Sf.
Sfânta Maria din Sibiu, în favoarea construcției unor biserici-hală de mari Mihail din Cluj
dimensiuni, precum Biserica Neagră din Brașov, Biserica Sfântul Mihail din Cluj,
Biserica Reformată din Târgu Mureș etc.[1] În Țara Românească goticul a pătruns la
sfârșitul secolului al XIII-lea, tot prin intermediu săsesc. Ilustrativă în acest sens este Biserica Bărăția din Câmpulung.[2] În Moldova
stilul gotic a pătruns în secolul al XIV-lea prin intermediu săsesc și maghiar. Ilustrative în acest sens sunt ruinele Catedralei Catolice
din Baia. Sub influența arhitecturii gotice, bisericile ortodoxe din Moldova au preluat elemente gotice caracteristice, precum
ancadramentele ferestrelor și portalurilor, contraforții etc., care au participat la sinteza stilului moldovenesc constituit în epoca lui
Ștefan cel Mare.[3]

În Anglia, la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaște o re-evaluare și o nouă recunoaștere, de fapt o "renaștere" denumită gotic
renăscut (conform termenului original folosit în engleză, Gothic Revival architecture) sau neo-gotic, producând clădiri memorabile,
dintre care Palatul Westminster, care a fost total refăcut după devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil de gothic
revival. Mai târziu, la sfârșitul aceluiași secol și începutul secolului 20, arhitectura gotică are o ultimă "tresărire de orgoliu",
producând opere durabile, în stilul numit deja atunci neo-gotic, în locuri foarte diferite ale lumii, nu numai în Europa, ci și în Statele
Unite ale Americii, Canada, Australia, Filipine, India ș.a.m.d.

Cuprins
 Origine
Galerie de imagini
Vezi și
Referințe

Origine
Stilul care ulterior avea să aibă identitatea definitorie sub numele de gotic, originase odată
cu construcția numită Bazilica Sfântul Denis, biserica abației din Saint-Denis, din
apropierea Parisului, caz în care a exemplificat viziunea arhitecturală a Abatelui Suger.
Suger a dorit să creeze o reprezentare fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire de o
verticalitate și liniaritate impunătoare. Astfel, fațada bazilicii a fost designată efectiv de
Suger, în timp ce nava a fost adăugat sute de ani mai târziu.

Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominație a romanicului, își face
apariția un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea,
care disprețuiau această artă, văzută ca o artă "barbară", "gotică" de la numele celor mai
cunoscuți "barbari" ai sfârșitului antichității. În realitate, arta gotică a dat Europei
capodopere comparabile cu cele mai mari creații ale geniului uman. Monumentele
romanice le păreau arhitecților secolului al XII-lea greoaie, masive și întunecate, datorită
ferestrelor puține și înguste. Arhitecții goticului au revoluționat viziunea spațială
romanicului prin două invenții: ogiva și arcul de susținere (arc butant). Bolta semicirculară
este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frânt, sau ogivă, la care presiunea verticală

Catedrala din Coutance, Franţa este mult mai redusă. Meșterii înălțau pe patru coloane, dispuse în plan pătrat, câte două
perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susținut de două coloane diagonal opuse. Prin
multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obține o construcție foarte solidă, capabilă
să susțină, prin încrucișarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susținere, cealaltă invenție, sprijină,
din exterior, pereții înalți ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolților. Aceste soluții
au îngăduit o nouă organizare a spațiului bisericii, în care planul cu o navă este cel mai răspândit. Una dintre gloriile catedralelor
gotice este turnul de înălțime amețitoare, al cărui vârf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele
dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi în Belgia catedrala din Anvers. Primele catedrale gotice au apărut în
inima Franței, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserică abațială de la Saint-Denis din Paris, înălțată în deceniile 4-5 ale secolului al
XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, între 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale
goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o fațadă
admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru și armonie. A doua este catedrala din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala din
Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta. În sfârșit, cea mai frumoasă rămâne catedrala din Reims, comparată cu
Partenonul, loc de încoronare a regilor Franței. În Germania, goticul pătrunde mai târziu, influențat de monumentele franceze. Cele
mai cunoscute opere gotice sunt:domurile din Koln, Nurnberg și Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-
hală", cu trei nave de înălțimi egale.În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este masivitatea lor, necunoscută pe continent.
Principalele edificii gotice de aici sunt catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln și Salisbury. Și Spania stă sub influența goticului
francez, adus de pelerinii sosiți în Peninsula Iberică de dincolo de Munții Pirinei. Caracteristicile acestui stil apar mai ales la
catedralele din Burgos si Toledo. În sfârșit, Italia rămâne refractară inovațiilor gotice, datorită puternicei rezistențe a influențelor
bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din Peninsula Italică este domul din Milano, înălțat pe parcursul a cinci secole. În
schimb, Italia, mai mult decât orice altă țară europeană, a dat admirabile monumente gotice în arhitectura civilă. Zeci de palate
comunale din orașele italiene preiau elementele stilului, ce le oferă eleganță și armonie. Printre cele mai faimoase edificii civile se
număra Palatul Dogilor din Veneția și admirabila "Casa de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeași cetate din lagună.

Galerie de imagini
 Mănăstirea Sf. Ieronim Catedrala din Coutances Catedrala Sf. Ştefan din Catedrala din Canterbury
din Lisabona (Portugalia ) (Franţa ) Bourges (Franţa ) (Anglia )

Domul din Köln

(Germania )

Vezi și
Gotic
Arhitectură neogotică

Referințe
1. ^ Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească
, Ed. Științifică și Enciclopedică, București
1976, pag. 155.
2. ^ Idem, pag. 156.
3. ^ Idem.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Arhitectură_gotică&oldid=12731260

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 aprilie 2019, ora 10:22.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.