UNIVERSITATEA ,, OVIDIUS “ CONSTANTA

Facultatea de PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI

Specializarea : PSIHOLOGIE
Anul : I ; Forma de invatamant : ZI

LECT DR. MIHAI IOSIF MIHAI REALIZATOR :

SEM. : I
GRUPA :
 Neuropsihologia

Relatiile dintre viata psihica si procesele fiziologice ale creierului

sunt studiate de neuropsihologie. Fiind o stiinta de frontiera relativ
comptitenta aduce imense contributii in intelegerea edfiicarii proceselor
psihice, prin corelatia acestora cu functiile creierului.
Neuropsihologia, spre deosebire de psihologia generala, si de cea
experimentala se ocupa cu studiul relatiilor comportamentului, cu datele
fiziologice nervoase si cele neuropatologiei.
Obiectul neuropsihologiei este viata psihica, procesele psihice, in
relatie directa cu activitatea creierului. Functiile psihice sunt dependente de
creier, fiind prin aceasta functii cerebrale.
Neputand fi studiata, viata psihica, prin metoda biologica, ca
celelalte manifestari fiziologice ale organismului omenesc, aceasta poate fi
cunoscuta prihn intermediul aspectului fenomenal al actelor si
comportamentelor noastre.
Pentru a intelege viata psihica se presupune, o patrundere in
interiorul persoanei de referinta, realizandu-se o relatie sufleteasca interioara
personala, ceea ce poate fi de indiferenta, fie de atractie.
Viata psihica este o manifestare pur fenomenala, imperceptibila direct,
dar cognoscibila, prin manifestarile sale exterioare.

2
 In absenta creierului nu poate exista viata psihica, pentru ca ea este
rezultatul functiilor cerebrale.
Relatia pur fiziologica este realizata intre viata psihica si sistemul
nervos, unde functiile creierului sunt procese, care reliefeaza motricitatea,
tonusul muscular, sensibilitatea, echilibrul, etc.
Neuropsihologia ofera o baza generala, pentru explicarea
mecanismelor proceselor psihive, avand ca suport date de organizare ale
creierului si functiile cerebrale, cu o importanta teoretica si practica
deoseboita.
Scopul ei este de a explica mecanismele proceselor psihice prin
intermediul functiilor neurologice.

Organizarea personalitaii

Termenul de personalitate isi are radacina in persoana avand un

caracter foarte abstract ce intra in circuitul comunicarii din cele mai vechi
timpuri. Pe parcurs, termenul, ca inteles a ajuns sa exprime trasaturi
psihomorale interne si psihofizice externe, fiind treptat introdus in limbajul
religios, pentru a distinge si nominaliza cele trei valori ale Sfintei Treimi.
In conceptul de personalitate sunt subliniate globalitatea, coerenta,
permanenta temporala a acesteia.
Cei trei termeni : individ, persoana, personalitate sunt folositi in
comunicarea comuna cat si in cea stiintifica.
M. Golu si A. Dicu, 1972, p. 239 asociaza termenul de individ cu ,, acea
totalitate a elementelor si insusirilor fizice, biochimice, biologice si

3
psihofiziologice-innascute / dobandite care se integreaza intr-un sistem pe
baza mecanismului adaptarii la mediu ”.
Persoana este atribuita omului in manifestare privind un anumit rol, pe
cand personalitatea e atribuita omului, ca fiind un mecanism in organizarea
si integrarea sa. Cele doua se adreseaza exclusiv omului.
Psihologia analizeaza termenul de personalitate, care se refera la orice
om normal, ea ne acorda aprecierea ,, personalitatea ”. Este tratata diferentiat
de marii psihologi, - avand opinii diferite asupra personalitatii omului.
Fondatorul psihologiei personalitatii este considerat psihologul german
W. Stern, prin lucrarea ” Die menschliche Personalickeit ” ( 1923 ).
O prima neintelegere sustinuta de autorii germanii ( E. Spranger,
1927; O. Dilthely, 1928 ) este ideea ca ar exista 2 psihologii distincte : una
nomotetica ( ,, a elementelor ”- bazandu-se pe metoda analizei si explicatiei
cauzale ), iar a II-a, ideografica ( ,, a structurii ”- pe metoda intelegerii; a
cunoasterii ).
Intr-o personalitate concreta exista un sistem, nu trei, cum au propus alti
psihologi americani ( general, tipic, individual).
A doua neintelegere importanta are la baza modul de tratare si
rezolvare a problemelor existente in sistemul personalitatii dintre factori
biologici, sociali si istorici.
Personalitatea ramane o unitate bio-psiho-sociala si trebuie facuta din
prisma legiilor istorico-socio-culturale.
A treia neintelegere importanta o reprezinta modul de tratare a
problemei personalitatii aceasta se inregistreaza intre orientarea atomar-
descriptiva si cea sintetic structuralista.

4
 Ca alcatuire sistemica, personalitatea se supune definitiei generale a
sistemului : ,, un ansamblu de elemente distincte aflate intr-o relatie
nonintamplatoare ( legica), din care deriva o energenta de structura
ireductibila ” .
A patra neintelegere provine de a intelege si a arata structura
interna a personalitatii. Aceasta neintelegere duce la doua tendinte : una
plana ( care arata ca personalitatea interna in mod liniar, aranjeaza
elementele ca niste margele pe ata ) si cea de a doua ierarhica ( ce se bazeaza
pe admiterea principiului subordonarii a personalitatii pe un nivel
supraetajat.
A cincea neintelegere privind dimensiunea personalitatii, ce arata
orientarea statistica si dinamica. Orientarea statistica predomina capacitatiile
psihice innascute, ce raman tot timpul, iar cea dinamica arata caracterul
devenit si dezvoltat temporal la individ.
Toate aceste divergente duc la diferite rezultate privind definitia
personalitatea. Desi in 1937, G Allport defineste de 50 de ori personalitatea,
iar in 1951 Mc. Cleland da peste 100 de definitii totusi, pentru termenul de
personalitate este foarte greu de definit.
Definitia globala a personalitatii este determinata de cei trei
factori biologic-psihic-socio-cultural.
Studiul psihologiei personalitatii se bazeaza pe trei
subsisteme functionale : temperament, caracter si aptitudinile.

5
 SISTEMUL DE PERSONALITATE

I. PERSONALITATEA :

─ sistem bio-psiho-socio-cultural

1. Personalitatea — subiectul uman privit, in cele 3 ipostaze :

→ Subiect pregmatic ( al actiunii ) ;

→ Subiect epistemic ( al cunoasterii ) ;
→ Subiect axiologic ( purtator si generator al
valorilor ) .

2. Mihai Ralea : obiectivul final este intotdeauna intelegerea, omului

integral → omul este o entitate, un tot unitar si relativ
autonom.

3. Ca fiinta sociala, omul este un produs socio-cultural, dar si un

participant, la activitatea si viata sociala, un factor activ : J. P. Sistoi :

,, Problema nu consta din ceea ce a facut istoria, din tine, ci din ce

ai facut tu, din ceea ce a facut istoria, din tine. ”

6
 La caracter  Determinarile trec in autodeterminare si masura
autodeterminarii este o masura a Personalitatii.

4. Personalitatea este unica si originala si din punct de vedere genetic, si

din punct de vedere al autodeterminarii.

1. In modelul general-uman a Personalitatii avem urmatoarele :

a) Apartenenta la speta umana ;

b) Calitatea de fiinta sociala ( membru al societatii ) ;
c) Calitatea de fiinta constienta dotata, cu Gandire si Vointa ;
d) Participarea la cultura, dotarea, dupa valori si orientarea,
dupa aceste valori ;
e) Potentialul creativitatii.

II. Personalitatea — ca obiect de studiu psihologic :

1. Personalitatea — mecanism psihic integrator ( Mielu Zlate ) .

2. P. P. Neveanu : Personalitatea se identifica, in linii mari, cu
S.P.U .
3. G. Kelly — intodus termenul de ,, constructe personale ’’.
→ Personalitatea apare, ca un sistem, de constructe, ce
se integreaza, intre altele, la mai multe niveluri
ierarhice
→ si Personalitatea ≠ un adaos la nivelul proceselor si

7
 functiilor psihice, ci o chintesenta si sinteza a acestora.

III. Conceptul de EU

─ subiectul la nivelul caruia se intretaie 3 predicate :

→ a fi ;  EUL, ca formatiune psihologica,

→ a avea ; ∫ se constituie,in procesul interactiunii,
→ a face . cu lumea,cu semenii.

La baza conceptului :

→ este perceptia de sine > propria corporalitate

> posibilitatile, de actiune caracteristice,
pentru, subiectul uman.

→ constinta de sine — se dezvolta, in confruntarea continua, cu

constinta, de lume si se centreaza, in jurul
Si ideii de om.

EUL — integrator al Personalitatii.

Pentru a explica acest concept, este necesar sa explicam :

 Rolul — se defineste, in legatura, cu diversele tipuri, de activitate, pe

8
 care, le desfasoara, in cadrul sistemului social.

 Statusul — defineste pozitia, pe care o are subiectul, in sistemul

relatiilor sociale.

Deci → Rolul ― implica anumite modele, de actiune si atitudini ;

→ Statusul ― se leaga de atitudinile, pe care cel, ce se afla, intr-o
pozitie, ce manifesta si asteapta atitudini, de la altii.

Rol ― aptitudini

Status ― atitudini

EUL se constituie succesiv, parcurgand 3 etape :

 EUL corporal ;
 EUL social ;
 EUL spiritual.

Deci : Personalitatea este un sistem de aptitudini di atitudini, ce are, in

centrul sau EUL, ca factor de integrare si coordonare.

IV. Caracteristicile factorilor de Personalitate (a constructelor ) : ( 4 )

1. Sintetice ― reunesc functii si procese psihice ;

9
 2. Relativ stabile ― nu pot fi radical modificati ;
3. Plastice  nu sunt total rigizi, putandu-se perfectiona, restructura ;
4. Definitorii, pentru subiect si îl exprima, in ce are, el esential.

 Pe baza cunoasterii factorilor de Personalitate se pot face

previziuni, asupra reactiilor si conduitei subiectului, intr-o
situatie data.

V. INDIVID-PERSOANA-PERSONALITATE :

Mielu Zlate identifica 6 fatele ale Personalitatii ( ,, Eul si Personalitatea ’’ )

 Personalitatea reda
 Personalitatea autoevaluata — imaginea, pe care o are
individul, despre sine ;
 Personalitatea ideala ;
 Personalitatea perceputa — imaginea individului, despre altii ;
 Personalitatea manifestata, exteriorizata, obiectivata, in
comportament.

10
 MODELE DE ABORDARE A PERSONALITATII

I. Modelul balantei caracteriale :

P. P. Neveanu ― atitudinile exista doua cate doua, una opusa

alteia… nu se poate face afirmatia, ca o persoana ar dispune, numai de una,
dintre trasaturile perechi, cea ( − ) sau ( + ).

Influente educationale :

a) Explica mecanismul psihologic, al formarii caracterului → opozitia

contariilor trebuie sa fie dirijata, indrumata ; educatia trebuie sa
creeze, un mediu, in care elevul sa fie indrumat, in a alege, un
comportament ( + ) ;
b) Sugereaza interpretarea caracterului, nu doar formandu-se ( din
afara ), ci si autoformandu-se ( din interior ) si autoeducatie.

II. Modelul cercurilor concentrice caracteriale :

G. Allport

P. → trasaturi comune

11
 → trasaturi ( dispozitii ) :
PERSONALE
 Cardinale – putine, dar dominante
 Centrale – numeroase – inervin, in
situatii obisnuite, normale, de viata ;
 Secundare – si mi numeroase, dar mai
putin active .

→ trasaturile nu sunt fixe, ci au, un caracter mobil.

Allport

→ plasticitatea caracterului

Relevanta educationala :

a) Modelul invita, la prudenta si corectitudine, in ceea ce priveste

constientizarea morala ( de caracter ), a elevilor → pot fi judecati,
dupa anumite aparente ( trasaturi secundare, de caracter, care sa se
manifeste ocazional! )

b) Explica dinamica generala a caracterului

→ rolul educatiei este de a ,, impinge ”, spre periferie anumite

trasaturi, de caracter ( - ).

12
III. Modelul piramidei caracteriale :

→ esential, pentru caracter nu este numarul atitudinilor si trasaturilor ,

ci modul lor, de organizare, structurare.

Eysenck, Ana Tucicov-Bogdan, M.. Zlate

 o piramida a → conceptelor  Vîgotski

→ trebuintelor  Maslow,

dar si o piramida caracteriala → in varf – trasaturi esentiale

si ierarhizare,
sistematizare,
suprapondere

13
 Temperamentul :

• Este latura dinamico-energetica a Personalitatii, expresia

psihologica, a tipului de sistem nervos, ceea ce inseamna, ca este
predeterminat genetic.
• Nu exista temperamente bune, sau rele ; fiecare prezinta calitati,
dar si riscul unor impulsuri negative.Trasaturile de temperament nu
sunt o fatalitate, ele sunt modificabile, prin autoeducatie si autocontrol
constient.
• Este neutru, din punct de vedere, al continutului socio-moral.
• nu este susceptibil, de a fi apreciat, din punct de vedere moral,
estetic, intelectual.
• Particularitatile tipului, de sistem nervos nu predetermina zestrea
aptitudinala, a individului, inteligenta si nici trasaturile lui,
caracteriale ;
• In fiecare categorie fundamentala se intalnesc debili mentali si
inteligente de varf, subiecti imorali si oameni, de mare forta morala.
• Temperamentul coloreaza, intr-un mod caracteristic, conduita
unui individ ( de exemplu, intr.un anumit fel este gelos, un coleric si
altfel, un sagvinic, un flegmatic ori un melancolic ), dar nu
predetermina, nivelul ei valoric.
• Nu exista un tip, de temperament 100 % pur ; ele se combina.

14
 Aptitudinile :

• Reprezinta latura instrumental-operationala a Personalitatii,

ansamblul insusirilor psihice si fizice, care asigura succesul, intr-o
activitate.Acestea sunt un ,, aliaj ’’, intre ereditar si dombadit ( exercitiu,
forta, interes, mediu ).
• Aptitudinile sunt atat premise, cat si rezultate ale invatarii, care se
investesc, in activitate, dupa rezultatele obtinute.
• Prezenta unei aptitudini ar putea fi indicata, de : usurinta invatarii, intr-
un domeniu, aplicarea cu usurinta a informatiilor dobandite, in domeniul
respectiv, gasirea rapida, a unor solutii, la problemele propuse, oboseala,
mai redusa, ca efect, al muncii depuse.
• Aptitudinile explica diferentele, dintre oameni, in privinta posibilitatii
insusirii anumitor cunostinte, priceperi si deprinderi.Una si aceeasi
aptitudine poate constitui, o premisa a reusitei, in activitati diferite; o
aptitudine izolata nu poate sa asigure succesul, intr-o activitate,
importanta, fiind combinarea lor ( a aptitudinilor ). Punerea lor, in valoare
si obtinerea performantelor, in activitate sunt conditionate, de participarea
altor componente, ale Personalitatii:motivele, interesele, scopurile,
efortul voluntar, perseverenta.

• P. P. Neveanu aptitudini  capacitati

• Clasificari :
 senzoriale ;
→ natura proceselor psihice  psihomotorii ;

15
  intelectuale.

→ grad de specializare  generale ( inteligenta ) ;

 speciale.

16
 Caracterul :

• Reprezinta latura relational-valorica a Personalitatii ;

• Constituie profilul psiho-moral al individului, exprimat, prin
valorile subiectului se calauzeste, prim atitudinile, pe care
subiectul le adopta, fata de societate, fata de ceilalti oameni, fata de
sine.Acesta nu cuprinde comportamente aleatoare sau situationale, ci
moduri constante, stabilizate de conduita, astfel incat, pe baza acestora,
sa putem prevedea, cu o anumita probabilitate, comportarea viitoare, a
unei persoane.
• Caracterul se formeaza, pe parcursul vietii, ca urmare, a integrarii
omului, int-un sistem de relatii sociale, prin interiorizarea valorilor
promovate, de familie, grup de prieteni, de societate, prin insusirea
unor modalitati, de comportare.
• Trasaturile de caracter sunt intotdeauna supuse evaluarii morale : ele
sunt pozitive sau negative, iar felul, cum se comporta, subiectul poarta,
o responsabilitate morala.In formarea caracterului, un rol important, îl
are si temperamental ; orice trasatura, de caracter are o coloratura,
neuroendocrina ( de exemplu, un individios coleric se va manifesta
altfel, decat, un invidios flegmatic sau melancolic ).
• Caracterul este o instanta de control si valorificare a
temperamentului ( de exemplu, pot fi indivizi colerici, din nastere,
care, datorita educatiei si autoeducatiei, devin flegmatici, in
comportament, adesea numai ei fiind constieinti, de adevarata lor ,, fire ’’ ).
• Trasaturile caracteriale sunt si un suport, pentru propulsarea
aptitudinilor.

17
• Analiza structurala
 latura  orientativa → atitudinile

fata de  societate, ceilalti ;
 activitate ;
 sine.

→ trasaturile de Vointa

 executorie

• inf. A. − Andrei
• Cosmovici − atitudinile-nz.
ale unui motiv

• P. P. Neveanu — modelul balantei caracteriale

• M. Zlate – modelul piramidei caracteriale.

18
 Caracterul – latura relational-valorica a P.

I. 1. Definitie : ansamblul insusirilor psihice, care privesc relatiile unei

persoane, cu semenii sai si valorile, dupa, care se conduce.
profilul psiho-moral, al omului, se dezvaluie, in moduri
constante, stabile, de conduita.

2. C. se formeaza, pe parcursul vietii, un rol important :

→ familia ;
→ mediul social ;
→ prietenii ;
→ mediul social.

1. C. – instata de control si valorificare, a T.

II. Analiza structurala 2 componente :

1. Atitudinea – o modalitate de raportare, fata de anumite aspecte,

ale realitatii, ce implica :

 afective ;
reactii  cognitive ;
 comportamentale .

19
► referinta la valori → componenta orientativa

☻Andrei Cosmovici – atitudinea este expresia, unui motiv aceeasi

atitudine poate ascunde motive diferite; importante sunt motivele, care
determina atitudinile.

2. Trasaturi de Vointa — constituie componenta executorie a C.

In Psihologia romaneasca au fost sistematizate 3 grupe, de atitudini :

fata de  societate si ceilalti oameni;
 activitate
 propria persoana

20
 INTELIGENTA

I. Caracteristici :

Criterii :

1. Volumul cunostintelor

→ ce stim – cunostinte factuale ;

→ ce stim sa facem si cunostinte procedurale.

2. Viteza Gandirii → usurinta, in manipularea informatiilor

v. caracteristici ale Gandirii  fluenta ;

 flexibilitate ;
 fluiditate.

3. Modul de a face fata situatiilor noi

→ folosirea adecvata a inf. ;

→ adaptarea, la mediul inconjurator.

4. Succesul scolar — contestat

5. Rolul societatii —contestat

21
 Concluzie, ptr. 3, 4si 5 : termenul de I. se refera, la folosirea eficienta, a
resurselor mediului, in care traim sau la obtinerea unui statut, a unei pozitii,
fata de ceilalti membrii, ai societatii.

II. Teorii ale I.

1. Tepria Genetica  J. Piaget  stadiile I.

a) 0-2 ― senzorio-motor ;
b) 2-7 ― preoperational ;
c) 7-11 ― operatii concrete ;
d) 11-15 ― operatii formale.
2. Teoria Psihometrica — conceperea de probe, care sa permita
masurarea obiectiva, a calitatii psihologice.

→ C. Spearman, L. Thurstone :

I. = aptitudine generala, rezultata, din combinarea, intr-o

anumita masura, a mai multor aptitudini specifice.

III. Masurarea I.— primul test aparut, in 1905- Alped Binet

— si Universitatea Stanford, din U.S.A ►L. Terman

22
 → a introdus termenul de I.Q
se exprima, in procente  
raportul dintre  varsta mentala ;
 varsta cronologica.

I.Q VM %

V.C

Orice test, de I. trebuie sa includa, mai multe subteste, fiecare, fiind

destinat sa masoare, o aptitudine specifica.

Ex, testul Stanford-Binet-1985( revizuit )

- rationament verbal ;
- rationament abstract ;
- rationament cantitativ ;
- numeric, de scurta durata.

Inteligenta — ca aptitudine generala

1. Termenul de I. are 2 acceptiuni

a) proces cognitiv complex, care culmineaza, cu

Gandirea ;

23
 b) aptitudine  capacitatea intelectuala, de a actiona,
la un nivel
 superior, de eficienta.
Se au, in vedere;
- flexibilitatea ;
- fluiditatea ;
- fluenta Gandirii.

→ desemneaza calitatea si complexitatea operatiilor intelectuale si a

sistemelor cognitive.

► facilitatea si fecunditatea invatarii, cognitive sau conceptuale.

► profunzimea intelegerii  rezolvarea problemelor.

24
 Creativitatea

- termen introdus, in 1937, de G. Allport, ptr. a inlocui termenii de talent

si geniu.

- latura a P. → ca PRODUS / PROCES

I. Factorii Cr. :

1. Imaginatia  constituie o aptitudine, ce trebuie dezvoltata.

→ densitatea – fluenta ;
→ flexibilitate – flexibilitatea ;
→ originalitatea – originalitatea.

2. Inteligenta  influenteaza Creativitatea

Imag. + Intel. = F. Intelectuali

Caracteristici :

3. Trasaturi, de caracter, care inf. Cr. = F. de P. :

► Motivatia ;
► Vointa  fermitate ;
 perseverenta.

25
 4. Rolul societatii :

► cerinte sociale ;
► scoala → profesorii / cerintele sist. , de invat. ;
► stadiul dezv. stiintelor si tehnicii.

5. Factorii aptitudinali :

II. Blocajele Cr. :

1. Blocaje sociale  comformismul; neincrederea, in fantezie ;

2. Blocaje emotive ;
3. Blocaje metodologice : critica prematura, rigiditatea algoritmilor.
Conceptii :

1. Elitista ;
2. Populista ;
3. Echilibrata  trasatura, de P.  aparitia tuturor, in proportii
si tipuri diferite.

6. Fazele Cr. :

► pregatirea ;
► incubatia ;
► iluminarea ;
► verificarea.

26
 METODE SI TEHNICI DE CUNOASTERE A P. ELEVILOR

Cunoastem educand si educand formand !

In 1964  s-au efectuat diverse experimente, care infirma

corectitudinea cunoasterii elevilor, dupa :

► Impresia, pe care ne-o lasa exteriorul sau ;

► Rezultatele obtinute, la anumite discipline ;
► Studiile parintilor.

1. Metoda observatiei  fisa de observatie ;

2. Metoda experimentala

Etape : a) pre-constatare ;
b) de progrese → introducerea unor factori,
de progres, asupra clasei
experimentale, nu si asupra
celei, de control ;
c) post-constatare → se aplica, din nou, si la clsele
experimentale si la cele, de
contol, factorii, de progres ;

27
3. Metoda Convorbirii  se evita instabil directe, ca si natura
raspunsurilor elevilor → se noteaza ulterior ;

4. Metoda Chestionarului ;

5. Metoda Biografica  istoria vietii; discutii organizate, cu elevul,

pariintii, prof. , colegii elevului.

28
 In neuropsihologie, personalitatea este considerata un sistem, compus
din nivele structurale, pornind de la simplu, la complex.
Personalitatea se compune din doua sectoare  sectorul visceral-
somatic si sectorul psihic.
Sectorul somatic reprezinta baza biologica a personalitatii si este
divizat in mai multe nivele.
Nivelul somatic-visceral este reprezentat de organele interne cu
structura si functiile acestora.Acesta, pentru clasificarea tipologica a
personalitatii umane este luat ca un model de referinta.
Nivelul endocrin cuprinde totalitatea glandelor cu secretie interna,
care prin activitatea lor functionala contribuie la echilibrul vietii somato-
psihice.si participa in mod direct la edificarea vietii psihice si a echilibrului
sufletesc al persoanei, iar tulbularile psihice pot fi declansate de disfunctiile
acestuia.
Nivelul vegetativ / neurovegetativ, simpatic si parasimpatic,
regleaza functiile organelor interne, temperatura corporala, metabolismul,
ritmul somn-veghe, dinamica pulsionata a instinctelor.
Sectorul vietii psihice cuprinde mai multe structurii / nivele de
organizare, dispuse ierarhic-stratificat, pornind de la simplu, la complex.
Acestea sunt :
nivelul instinctual reprezinta primul sector al vietii psihice a
personalitatii si cuprinde formele inferioare ale comportamentului si

29
 viata psihica.El corespunde cu ceea ce in psihanaliza poarta
denumirea de inconstient.
Nivelul afectiv reprezinta sectorul subconstient al personalitatii, avand
un caracter semiautomat, posibil de a fi constientizat si, in consecinta
partial analizabil si inteligibil de catre individ.
Nivelul conotativ are un caracter constient, voluntar, corespunzator
activitatii individului.Imbraca doua aspecte : gnozice si praxice.
Nivelul intelectual / simbolic este ultimul nivel structural al
personalitatii umane.Se mai numeste si nivelul mecanismelor
simbolice cerebrale.
Intre nivelurile structurale de organizare a personalitatii si
structurile creierului exista echivalente functionale, ceea ce reprezinta de
fapt insasi mecanismele neuropsihologice, care stau la baza proceselor
psihice.

30
Mihai Iosif Mihai - ,, Aproape de << sufletul >> animalelor “,
Editura : Institutul European, Iasi, 2005 ;
Piéron, Henri - ,, Vocabularul psihologiei “, Editura: Univers
Enciclopedic, Bucuresti, 2001;
Zlate, Mielu - ,, Eul si personalitatea ”, Editura : Trei,
Bucuresti, 2002 ;
Enachescu, C-tin - ,, Neuropsihologie ”, Editura : Victor,
Bucuresti, 1996, vol. I ;
 Enciclopedia Romana Minerva, Editura : Academiei
Romane,Cluj 1930.

31