Caracteristici ale omului de afaceri american

Chișinău 2020
 Cuprins:

Introducere.......................................................................................................................................3

Capitolul 1. Aspecte teoretice privind stilul de afaceri american....................................................4

Capitolul 2. Aspecte comparate privind stilul de afaceri american și japonez................................8

Concluzii........................................................................................................................................12

Bibliografie....................................................................................................................................13

2
 Introducere

Actualitatea și importanța temei. Specificul mediului de afaceri în societatea actuală

globalizată are la bază principii ale libertății economice, întreprinderilor individuale, legilor
generale ale economiei de piață, ale capitalismului dezvoltat dar și specificul de dezvoltare a
fiecărei țări/uniuni economice statale. Bineînțeles, că capitalismul și dezvoltarea social-
economică a statului a trecut prin diferite etape de dezvoltare pe parcursul istoriei pentru a se
ajunge la formele actuale cunoscute și aplicate în sfera liberalismului economic. Nu putem
absolut afirma că statele care au trecut prin alte regimuri politice nu au un stil de afaceri propriu-
zis care să le definească și deosebească de restul statelor lumii.
La etapa actuală este necesar de-a studia și conștientiza rolul economiei americane pe
piața globală a mărfurilor, bunurilor și servicilor precum și a cerceta principalele principii care
au la bază aceste doctrine economice. Necesitatea studierii temei propuse constă în aceea că rolul
afacerilor americane reprezintă un model pentru societățile în tranziție și unul din cele mai mai
de succes la nivel global. Cunoscând valorile omului de afaceri amaerican putem realiza un
studiu comparat cu cel japonez, chinez, german sau al statelor arabe. Principiile și legile sus
enunțate nu pot fi aplicate fără existența unei culturi organizaționale economice, care reprezintă
un subiect al managementului și care i se acordă o atenție deosebită. Prin cultură, ca fenomen
colectiv, oamenii interacționează pentru formarea unui bine comun despre care amintea
Aristotel, iar cultura organizațională a întreprinderii/instituției se formează pe parcursul unei
dezvoltări social-istorice în care există libertatea individuală și colectivă a societății.
Scopul și obiectivele. Constituie analiza științifică a specificului omului de afaceri
american;
În vederea realizării scopului, în cadrul cercetării date au fost stabilite următoarele
obiective:
- A cerceta aspectele teoretice privind stilul de afaceri american;
- A stabili diferențele esențiale dintre stilul de afaceri american și cel japonez;
Obiectul studiului. Constituie specificul mediului de afaceri american;
Baza informațională. Este formată din literatură de specialitate națională, din web site-
uri internaționale precum și alte surse relevante temei supuse cercetării.
Cuvinte-cheie: afacere, etică, concurență, dezvoltare, profit, cultură, libertate, principii,
valori;

3
 Capitolul 1. Aspecte teoretice privind stilul de afaceri american

În general, americanii au un simţ foarte dezvoltat al competiţiei şi doresc să reuşească

într-un timp cât mai scurt. Orice obstacol este îndepărtat fără regret. Chiar dacă acţiunile lor sunt
coordonate printr-un plan pe termen lung, omul de afaceri american gândeşte mai întâi pe termen
scurt.
Acţiunea lui trebuie să aibă efecte pozitive măsurabile cu rapiditatea. În afaceri, timpul de
reacţie este foarte scurt, ceea ce îl determină pe american să utilizeze deseori telefonul ca mijloc
de comunicare. Conferinţele telefonice sunt utilizate pentru a trata afacerile importante cu
acţiune imediată.
Un om de afaceri american va începe negocierile cu entuziasm, urmărind câştigul. În
modul său de a „juca jocul” el presupune că şi partenerul joacă după aceleaşi reguli. Este adeptul
tacticii „în avantaj propriu” şi se aşteaptă ca şi partenerul să negocieze cu acelaşi profesionalism.
Profesionalismul – una din caracteristicile de bază ale businessmanului american. În delegaţiile
din SUA puţin probabil să întâlniţi un om necompetent [5].
În timpul discuţiei de afaceri se concentrează nu numai pe aspecte generale ale
subiectului, dar şi pe detalii, referitor la realizarea proiectului. Ei nu sunt pedanţi, dar consideră
că în business nu sunt momente neimportante. Omul de afaceri american îşi pregăteşte întâlnirea
în detaliu: cunoaşte foarte bine dosarul şi mizele; are pregătit un plan adaptabil în funcţie de
situaţia de moment (căi de siguranţă); şi-a prevăzut obiectivele probabile ale partenerului său şi
modalităţile de a le contracta. În general, vânzătorul american nu dezvăluie jocul său şi îl lasă pe
cumpărător să facă propuneri. Ca revanşă, negociatorul american îşi respectă adversarii şi le
apreciază fermitatea.
Punctualitatea este foarte importantă, iar întârzierea la o întâlnire este considerată foarte
nepoliticoasă. Cărţile de vizită nu sunt schimbate obligatoriu la întâlniri, ci numai dacă există un
motiv pentru a se lua legătura mai târziu. Nimeni nu îţi va refuza cartea de vizită, dar nu te lăsa
jignit dacă nu ţi se oferă una în schimb.
În timpul prezentărilor se oferă mâna cu fermitate, repetând frecvent prenumele
partenerului. Repetarea surprinde plăcut şi sugerează interes pentru acea persoană.
Americanii sunt mai îndrăzneţi şi mai liberi în relaţiile cu partenerii. Salutul „Hello” urmat de
prenume nu ar trebui să vă surprindă. Ei îţi vor folosi imediat prenumele, indiferent dacă i-ai
invitat sau nu să o facă. Aceasta este practică normală în afaceri şi nu trebuie consideraţi prea
familiari. În SUA, femeia este din ce în ce mai mult prezentă în lumea afacerilor şi revendică
egalitatea cu bărbaţii şi în acest domeniu. Aceste considerente de egalitate în lumea afacerilor dar

4
și politică a fost posibiliă după anii 1920 cînd în SUA a fost acordat drept de vot femeilor,
momentul în cazuă a avut urmări pozitive mai ales în domeiul afacerilor [1].
Oamenii de afaceri americani au fost reticenţi în a primi cadouri de afaceri după
scandalurile legate de cazuri de mituire din anii `70 (la urma urmei, şeful Consiliului pentru
Securitatea Naţională şi-a pierdut slujba pentru că a acceptat două ceasuri nipone!). Există o lege
federală care stabileşte o limită fiscală de 25$ în privinţa deductibilităţii fiscale. Atunci când ai
îndoieli, evită să le oferi cadouri, în schimb distrează-i (aceasta nu le va cauza probleme cu
fiscul).
Americanii sunt interesaţi atât de viaţa profesională, cât şi de cea personală. Întrebările
despre viaţa particulară s-ar putea să pară mici indiscreţii; ele sunt doar prospectări privind
eventualele preocupări comune ce ar putea apropia partenerii de discuţie. La o masă de afaceri
pot fi discutate aşa subiecte ca familia şi petrecerea timpului liber, sportul, dar despre religie şi
politică mai bine nu de menţionat. Interlocutori tăcuţi şi pauze în discuţii americanilor nu le plac.
Bărbat sau femeie, omul de afaceri american este direct în conversaţiile sale şi va discuta
puţin despre salariul său, banii nefiind un subiect tabu, deşi prin ei sunt reflectate reuşitele. La
luarea unei decizii, sunt implicaţi toţi membrii delegaţiei americane, având o libertate în
exprimarea părerii proprii mult mai mare ca, de exemplu, membrii delegaţiei din China.
În SUA sunt obsedaţi de sănătatea sa şi fumează tot mai puţin. Din băuturile alcoolice se
preferă berea. În coctailuri este de obicei mai multă gheaţă decât însăşi băutură. Ceaiul se
serveşte rece la începutul mesei de afaceri, care de obicei, ca şi tratativele nu durează mult timp.
Birourile, de regulă, sunt ţinute deschise sau se separă prin pereţi din sticlă. În SUA este
primit de condus după regula: americanul la serviciu e dator să fie la dispoziţia celor din jur.
Acasă oaspeţii sunt invitaţi foarte rar. Dacă a parvenit o asemenea invitaţie, înseamnă că
gazda casei este cointeresată în aceasta.
Îmbrăcămintea joacă rolul-cheie şi trebuie să dea cât mai puţine informaţii. În general,
este preferată o ţinută conservatoare, evitând imitarea americanilor locali. Bruce Redar spunea
că: „În Texas, veţi întâlni oameni de afaceri cu pălărie de cow-boy. Este bine pentru ei, dar nu şi
pentru Dvs. Distanţa în timpul discuţiei – mare (80-90cm).
Este esențial să ne familiarizăm cu două cuvinte pentru a înțelege semnificația afacerilor
pentru americani: privat și profit. Întreprinderile sunt direct sau indirect deținute și operate de
persoane private (sau grupuri de persoane) pentru a face profit. Spre deosebire de aceste
companii cu scop lucrativ, există și instituții publice, guvernate de către stat, și organizații non-
profit, cum ar fi bisericile, organizațiile de caritate și instituțiile de învățământ. Aceste
organizații și instituții nu trebuie confundate cu întreprinderile și de asemenea nu sunt privite ca
afaceri.
5
 Concurența americană în afaceri consolidează poziția și altor valori social-umane:

1. În anii 1920 președintele american Calvin Coolidge afirma: „business-ul în America încă
indică un adevăr important astăzi”. Instituțiile de afaceri sunt în centrul modului de viață
american. Un motiv pentru acest lucru este că americanii consideră că afacerile sunt bazate mai
ferm pe idealul concurenței decât majoritatea celorlalte instituții din societate[6]. Întrucât
concurența este văzută ca principala sursă de progres și prosperitate de către majoritatea
americanilor, instituțiile comerciale competitive au fost respectate în mod tradițional. Concurența
este văzută nu numai ca o valoare în sine, este, de asemenea, mijlocul prin care sunt protejate și
alte valori americane de bază, cum ar fi libertatea individuală, egalitatea de șanse și munca grea
[4].
2. Concurența protejează libertatea individului prin asigurarea că nu există monopolul
puterii. Spre deosebire de un guvern atotputernic, multe companii concurează între ele pentru
profit. Teoretic, dacă o întreprindere încearcă să profite în mod neloial de clienții săi, va pierde
pentru o afacere concurentă care își tratează clienții mai corect. În cazul în care multe companii
concurează pentru clienți, nu își pot permite să le ofere produse inferioare sau servicii slabe [7].
3. Adesea se face un contrast între afaceri, care sunt competitive, și guvern, care este un
monopol. Deoarece afacerile sunt competitive, mulți americani consideră că poate fi și mai
susținător libertății decât guvernul, chiar dacă liderii guvernamentali sunt aleși de către oameni,
iar liderii de afaceri nu sunt. Mulți americani consideră că concurența este de o importanță vitală
pentru păstrarea libertății. La fel de strâns este o afacere competitivă asociată cu libertatea în
mintea majorității americanilor, încât termenul de întreprindere liberă, mai degrabă decât
termenul de capitalism, este cel mai adesea folosit pentru a descrie sistemul de afaceri american.
4. Concurența în afaceri consolidează idealul egalității de șanse. Americanii compară
competiția de afaceri cu o cursă deschisă tuturor, unde succesul și statutul se duc la cea mai
rapidă persoană, indiferent de clasa socială. Obținerea succesului și a statutului prin concurență
este adesea privită ca alternativa americană la sistemele în care rangul social se bazează pe
mediul familial. Prin urmare, afacerile sunt privite ca o expresie a ideii egalității de șanse decât a
ideii aristocratice a privilegiului moștenit.
5. Majoritatea americanilor și oamenilor de afaceri, consideră concurența o bază solidă a
încurajării muncii grele pentru obținerea succesului și profitului economic.
Dacă doi oameni de afaceri americani concurează între ei, cel care muncește mai mult este
probabil să câștige. Cel care petrece mai puțin timp și efort este probabil să piardă. Deoarece
oamenii de afaceri trebuie să concureze continuu unul față de celălalt, ei trebuie să dezvolte
obiceiul muncii grele pentru a nu da greș, dar mai ales să nu fie sortiți falimentului.

6
 Americanii sunt conștienți că instituțiile de afaceri adesea nu sunt în conformitate cu
idealurile concurenței și cu sprijinul libertății, egalității de șanse și muncii grele. Americanii,
uneori neîncrederea motivelor oamenilor de afaceri, crezând că sunt capabili să pună profit
înaintea siguranței produselor sau a unui mediu mai curat. Prin urmare, majoritatea americanilor
consideră că întreprinderile au nevoie de unele reglementări guvernamentale, deși ar putea să nu
fie de acord cu stabilirea unui anumit coeficient. Chiar cu aceste defecte, însă, majoritatea
americanilor consideră că afacerile se apropie mai mult decât alte instituții de a încuraja
concurența și alte valori de bază în practica zilnică [4].
Stilul de negociere american acordă o mare importanţă tehnicilor de construire și
transmitere a mesajelor verbale și nonverbale. Mesajele transmise în timpul negocierilor sunt
explicite, clare și directe. Americanii sunt mai îndrăzneţi şi mai liberi în relaţiile cu partenerii.
Punctele tari ale acestora se manifestă, în special, în faza negocierii.
Vom putea identifica următoarele trăsături caracteristice unui negociator american:
- exuberanţă;
- profesionalism, bună pregătire, spirit de competiție;
- abilitate deosebită în negocierea ofertelor;
- pragmatism, urmărirea de rezultate concrete;
- operativitate;
- abordare directă, sinceritate, limbaj explicit;
- importanță acordată valorii comerciale, modului de prezentare.
Valori importante americane care intervin în procesul de negociere sunt: individualismul;
materialismul; atitudinea favorabilă față de schimbare; conceptul de timp ca resursă limitată ce
trebuie cât mai bine gestionată. Americanii se concentrează mai mult pe procesul de negociere,
decât pe stabilirea de relații cu partenerii, fiind de părere că după încheierea negocierii vor găsi
ceva timp pentru a-i cunoaște mai bine pe cei cu care au purtat discuții [3].
SUA reprezintă țara conştientizării timpului, acesta fiind considerat un bun de mare
valoare şi o unitate de măsură importantă pentru activităţile umane. Lipsa de punctualitate este
un semn al proastei organizări şi a lipsei de politeţe. În ceea ce privește expresia feţei, pentru
negociatorii din SUA lipsa reacţiei feţei înseamnă absență de atenţie, interes, lipsa prezenţei de
spirit. Privirea evazivă sau evitarea privirii partenerului este un semn al lipsei de respect [5].
Stilul american este determinat de specificul culturii de afaceri americane, o cultură
monocronică, individualistă, slab contextuală, orientată spre acţiune şi asumarea riscului care
acordă importanţă competenţei profesionale şi responsabilități în relațiile contractuale.
Negocierea e în afaceri este văzută ca un proces competitiv sănătos şi constructiv.

7
 Capitolul 2. Aspecte comparate privind stilul de afaceri american și japonez

Statele Unite ale Americii este considerată, pe drept cuvânt, ţara în care s-a născut etica în
afaceri. Societatea americană, caracterizată de un individualism agresiv manifestat pe piaţa
liberă, a fost esenţial influenţată de protestantism, religie ce a dominat aproape toată istoria
poporului american, nicio altă tradiţie religioasă nu a avut un impact atât de puternic în
determinarea atitudinilor şi comportamentelor americanilor în plan etic şi economic. Încă de la
apariţia sa, protestantismul a formulat o serie de învăţături etice şi religioase, relaţionate cu viaţa
economică şi comercială. Succesul economic şi prosperitatea materială erau considerate un semn
de binecuvântare divină, iar sărăcia se asocia cu „falimentul” moral şi spiritual şi, mai ales, cu
lipsa disponibilităţii de a munci [2].
În secolele XVII-XIX, americanii considerau că deciziile nu trebuiau luate neapărat în
conformitate cu etica creştină, ci, mai degrabă, de acord cu legile pieţei. Capitalismul american
susţine modelul clasic al întreprinzătorului de succes, pragmatismul (evaluarea realităţii în
funcţie de rezultate) şi statutul în funcţie de merit, eficienţa, concurenţa (spre deosebire de
Japonia, unde conglomeratele de tip keiretsu se bazează pe cooperare şi nu pe competiţie),
individualismul şi libertatea indivizilor. Criticii sistemului american îl caracterizează drept unul
bazat pe valori materiale şi inconsistent din punct de vedere moral.
În secolul al XX-lea, se poate vorbi de existenţa a trei valuri în ceea ce priveşte
considerarea eticii în afaceri în SUA:
1. Primul val, în anii 1920-1930, a adus în discuţie rolul ideologiilor religioase în afaceri;
2. Al doilea val, corespunzător anilor 1950-1960, a fost perioada în care în universităţile
din SUA au fost introduse, pe scară largă, cursurile de etica afacerilor, iar responsabilitatea
socială a organizaţiei a devenit o temă mult discutată; la începutul deceniului al VII-lea se poate
deja vorbi despre business ethics ca despre o disciplină de sine stătătoare şi unul dintre cele mai
controversate subiecte ale momentului (se pare că unul dintre motivele care au consacrat-o îl
reprezintă tocmai controversa ideologică dintre capitalism şi socialism, foarte aprinsă la
începutul anilor `60);
3. Al treilea val, cel prezent, a cunoscut un avânt puternic în toate ţările occidentale după
anul 2000, datorită unor răsunătoare scandaluri legate de frauda din mari corporaţii americane
sau europene.
O clasificare ştiinţifică a eticii americane în afaceri, structurată în şase etape succesive,
poate fi următoarea:
1. Etica bazată pe fundamentele religioase şi ideologiile corespunzătoare originilor
englezeşti (1700-1776);

8
 2. Începutul dezvoltării eticii americane în afaceri (1777-1890);
3. Maturitatea eticii americane în afaceri (1891-1963);
4. Apogeul problemelor de ordin social în cadrul eticii în afaceri (1962-1970);
5. Consolidarea eticii în afaceri ca disciplină de sine stătătoare;
6. Recunoaşterea mondială a eticii americane în afaceri.

În prezent, cele mai semnificative dileme de ordin etic care se înregistrează în cadrul
corporaţiilor americane vizează aspecte precum: conflictele de interese şi cele de roluri din
rândul angajaţilor, darurile „incorecte” pentru persoanele aflate în funcţii de conducere, hărţuirea
sexuală, plăţile neautorizate, acţiunea afirmativă, violarea spaţiului privat al angajatului,
problemele de protecţie a mediului înconjurător, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a
angajatului, conflictele între etica firmei şi practicile de afaceri, „semnalele de alertare” a
publicului în legătură cu anumite practici ilegale, imorale ale companiei [2].
SUA au cea mai mare experienţă teoretică şi practică în promovarea principiilor etice,
lucru dovedit de numeroasele cărţi publicate în secolul al XX-lea, de asociaţiile şi instituţiile care
au apărut (exemple: International Business Ethics Institute; Institute for Business and
Professional Ethics; International Society of Business, Economics and Ethics; The Society for
Business Ethics; Ethics Resource Center; Council for Ethics in Economics) pentru proliferarea
acestui subiect, de cursurile academice şi codurile etice ale companiilor (în prezent, peste 97%
din firmele americane au propriul lor cod de etică, chiar dacă aceste coduri diferă în ceea ce
priveşte problematica ce trebuie supusă unui astfel de cod).
Teoria etică care predomină în societatea de afaceri americană este utilitarismul. Etica
afacerilor a fost implementată ca disciplină de studiu în toate facultăţile de afaceri, aceasta
datorându-se faptului că unii profesori şi oameni de afaceri americani au considerat necesară
impunerea în practica afacerilor a valorilor acceptate de către comunitatea mai largă. Baza legală
a acestei concepţii de adoptare a eticii în afaceri se presupune că este conţinută într-o decizie a
Curţii Supreme de Justiţie a SUA din 1906, care afirma: „Corporaţia este creaţia statului şi ea are
menirea să existe pentru binele comunităţii” .
Referitor la legătura dintre etica în managementul organizaţiilor şi rezultatele financiare
obţinute, cercetările au scos în evidenţă faptul că întreprinderile americane care au obţinut
rezultate financiare remarcabile sunt mult mai dispuse să devină mai responsabile pe plan social
şi să practice un management etic, decât celelalte firme, care nu se pot lăuda cu asemenea
performanţe. Ca un răspuns la responsabilitatea socială a managementului american, guvernul
SUA reduce impozitele şi taxele pentru acele organizaţii care desfăşoară acţiuni caritabile şi
practică un management etic.

9
 Sunt cunoscute în SUA „echipele implicate în comunitate” (Community Involvement
Teams), care funcţionează în cadrul diferitelor companii, fiind utilizate şi în alte ţări în care
companiile respective au filiale proprii, aceste echipe sunt alcătuite din salariaţi care identifică
nevoile comunităţii în care funcţionează, pentru a elabora şi dezvolta o serie de programe, în
vederea îndeplinirii acestor nevoi [2].
Cea mai dificilă provocare pentru societăţile multinaţionale actuale o reprezintă
diversitatea culturală a ţărilor şi regiunilor lumii în care îşi desfăşoară activitatea economică,
deoarece nu există soluţii universal valabile, iar problemele întâmpinate ţin mai mult de
spiritualitatea popoarelor și principiile morale decât de aspecte de ordin economic şi social.
Zestrea culturală a societăţii include, printre altele, şi totalitatea normelor morale ale umanităţii;
în condiţiile multiculturalismului, există mai multe concepţii despre moralitate, dar acest aspect
nu infirmă existenţa unor principii morale larg împărtăşite, a unor valori etice cu caracter
universal.
Necesitatea de a face deosebirea între ceea ce este larg împărtăşit şi ceea ce este specific
cultural unei anumite naţiuni, precum şi explicarea similitudinilor şi diferenţelor dintre
standardele morale ale ţărilor lumii prezintă o importanţă deosebită pentru o analiză etică
comparativă la nivel internaţional. Cele mai importante diferenţe axiologice apar între culturile
individualiste (precum cea americană) şi cele colectiviste (precum cea japoneză) sau între
societăţile motivate de realizarea anumitor obiective şi sarcini (task driven), cum este cea
engleză, şi societăţile care pun accentul pe cultivarea relaţiilor interumane (relationship driven),
cum este cea franceză.
Occidentalii apreciază valori precum libertatea personală, egalitatea între indivizi,
respectul pentru oameni şi drepturile acestora, pe cînd non-occidentalii prezintă o diversitate
fascinantă de valori:
- în Japonia – kyosei (a trăi şi a lucra împreună pentru binele comun);
- în India – dharma (îndeplinirea datoriilor şi obligaţiilor moştenite);
- la budişti (China) – santutthi (limitarea şi înfrânarea dorinţelor);
- la islamici – zakat (a da pomană la musulmanii săraci).
În culturile occidentale, normele morale se situează într-un domeniu contingent celui juridic
(în Europa Occidentală) sau se întrepătrund cu normele de drept (în ţările anglosaxone), în timp
ce în lumea orientală standardele etice se impun, mai degrabă, prin tradiţie şi prin forţa
credinţelor comune. În Occident, răspunderea etică este individuală şi abaterea de la normă se
sancţionează prin declasare socială sau profesională (prin forţa opiniei publice, a mass-mediei),
iar în cazul unei infracţiuni, aceasta se pedepseşte ca atare.

10
 În Orient, răspunderea etică incumbă în ansamblul membrilor unei comunităţi, iar
comportamentul deviant este sancţionat în funcţie de circumstanţe, integrarea socială a
individului prevalează asupra excluderii sau marginalizării acestuia. Diferenţa culturală dintre
Occident şi Orient se manifestă şi în planul definirii problemelor de ordin etic iar pentru
exemplificare, prezintă interes comparaţia dintre SUA şi Japonia (Tabelul 1.1)

Tabelul 1.1 Diferența culturală dintre Occident (SUA) și Orient (Japonia)

SUA (Occident) Japonia (Orient)
 abordare legalistă: bazată pe reglementări şi  abordare consensuală: valorile morale sunt
reguli formale; definite de normele comunităţii şi nu de
 abordare explicită: normele sunt înscrise în opţiunile individului; reguli informale
coduri de conduită şi liste de principii;  abordare implicită: standardele etice sunt
 abordare universalistă: regulile se aplică învăţate şi asumate în procesul practicii
pentru toţi la fel; sociale; ele se transmit ca uzanţe
 abordare individualistă: deciziile etice sunt  abordare particularistă: respectarea regulilor
personale şi ele implică răspunderea depinde de poziţia şi relaţiile personale ale
individuală; indivizilor, normele se aplică în funcţie de
circumstanţe şi persoanele implicate
 abordare colectivistă: moralitatea este
definită mai degrabă în termeni de
interdependenţă, decât de independenţă a
indivizilor.

Deşi lumea afacerilor devine din ce în ce mai globalizată, nu trebuie neglijate

caracteristicile particulare ale eticii afacerilor în diverse ţări ale lumii, aceste diferenţe naţionale
sunt cele care împiedică dezvoltarea afacerilor la nivel multinaţional, constituind adevărate
bariere de ordin socio-cultural, economic şi chiar politic. Pe de altă parte, deşi priorităţile de
ordin moral în afaceri diferă între marile zone geografice ale lumii (americanii pun accentul pe
responsabilitatea socială a companiilor şi pe un sporit spirit pragmatic al indivizilor, japonezii
dau prioritate grupului în faţa individului, iar europenii consideră, în special, drepturile omului,
drept valori etice fundamentale şi inviolabile), se observă că, de-a lungul timpului şi între culturi,
rămâne predominant respectul pentru viaţa, integritatea şi demnitatea individului, care nu poate
fi subminat de considerente economice.

Concluzii
11
 Intensificarea relațiilor internaționale, globalizarea economiei mondiale, participarea
statulelor la activitatea economică mondială sunt condițiile constituie schimbări la care statele
lumii sunt nevoite să se adapteze. De rînd cu aceste schimbări un impact major este asupra
economeiei și sistemului economic național sau al unei uniuni economice de state. Schimbările
economice globale actuale impun cercetarea stilului de afaceri ale unor state pentru a
conștientiza și înțelege nivelul dezvoltării economice, factorii ce au influențat creșterea
economică, principiile și legile aplicate în societate. În urma realizării acestui studiu pot fi
formulate următoarele concluzii:
1. Stilul de afaceri american este prezentat și constituie model de negociere în afaceri și
dezvoltare a economiilor altor state ale lumii actuale. Principiile pe care se bazează aduce
dezvoltarea întreprinderilor proprii fiind orientate spre client iar prin munca asiduă cîștigă față de
alți întreprinzători.
2. Deși omul de afaceri american este privit ca model, totuși acesta poate împrumuta
unele principii de la cel japonez: abordarea colectivistă, transmiterea practicelor etice ca uzanțe.
Consider că aceste elemente lipsesc stitlului de afacer american, ceea ce i-ar aduce plus valoare
omului de afaceri american și nu ar mai fi privit ca un individualist.
3. Omul de afaceri american se bazează pe legile statului, abordarea universalistă a
normelor juridice, orientat spre profit prin managementul eficient al întreprinderii. Totodată în
delegațiile străine, americanii trimit doar persoane foarte pregătite.
4. Etica americană în afaceri s-a consolidat pe parcursul unei perioade istorice destul de
îndelungate, de aceea succesul în afacerile americane este unul de nivel. În acest parcurs s-a
format o ideologie a liberalismului economic, principiile democrației și capitalismului și-au lăsat
amprenta asupra dezvoltării economice. Libertatea economică a societății și individuală a
persoanei nu a fost supusă și îngrădită de vreun regim politic, ea a continuat fără întreruperi pe
parcursul secolelor.

12
 Bibliografie

1. Afaceri economice internaționale. Departamentul de economie politică a Universității

Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca 2018, 264 p.
2. Covaș L. Cultura afacerilor (curs universitar). Editura ASEM, Chișinău, 2004, 194 p.
3. Iamandi I.E. Etică și responsabilitate socială corporativă în afacerile internaționale.
Suport de curs, Editura Academiei de Studii economice, București, 2012, 181 p.
4. Rotaru V. Teoria negocierilor diplomatice. Suport de curs, Editura CEP, USM, 2018,
214 p.
5. Principalele stiluri de negociere in afacerile internationale. http://www.rasfoiesc.com/
business/afaceri/Principalele-stiluri-de-negoci95.php
6. The Characteristics of American Business. http://devlaamsekust.info/?p=915 (vizitat la
19.01.2020).
7. Grant A. 4 characteristics of the American style of business speaking.
https://www.bizjournals.com/bizjournals/how-to/growth-strategies/2017/06/4-characteristics-of-
the-american-style-of.html (vizitat la 19.01.2020).

13