Condiții pentru aderarea la zona euro: criterii de convergență

Criteriile de convergență asigură faptul că un stat membru este pregătit să adopte

moneda euro și că aderarea sa la zona euro nu va cauza riscuri economice pentru statul
membru respectiv sau pentru zona euro în ansamblu. Criteriile sunt stabilite la articolul 140
alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Criterii economice
Condițiile economice pentru aderarea la zona euro contribuie la asigurarea faptului că o
țară este pregătită pentru integrarea în regimul monetar al zonei euro.
Există 4 criterii economice de convergență:
1. Stabilitatea prețurilor
Rata inflației nu poate fi mai mare de 1,5 puncte procentuale peste rata celor 3 state
membre care înregistrează cele mai bune rezultate.  
2. Finanțe publice solide și sustenabile  
Deficitul bugetar nu poate fi mai mare decât 3 % din PIB. Datoria publică nu poate fi mai
mare decât 60 % din PIB.
3. Stabilitatea cursului de schimb   
Candidatul trebuie să participe la mecanismul cursului de schimb (ERM II) timp de cel
puțin 2 ani fără devieri semnificative de la cursul central ERM II și fără o devalorizare a
cursului central bilateral al propriei monede în raport cu euro în aceeași perioadă.
4. Ratele dobânzilor pe termen lung   
Rata dobânzii pe termen lung nu ar trebui să fie mai mare de 2 puncte procentuale peste
rata celor 3 state membre care înregistrează cele mai bune rezultate în materie de stabilitate
a prețurilor.
Cerințe pentru adaptarea legislației naționale
Candidații pentru aderarea la zona euro trebuie totodată să se asigure că legislația și
normele lor naționale prevăd independența băncilor lor centrale naționale și că statutele
acestora respectă dispozițiile tratatelor și sunt compatibile cu statutul Băncii Centrale
Europene (BCE) și cu cel al Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC).
Dispoziții legale care reglementează criteriile de convergență:
 Protocolul nr. 13 privind criteriile de convergență (Tratatul privind funcționarea UE)
 Articolul 140 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (criteriile de
convergență)
CE SE
CUM SE MĂSOARĂ CRITERIILE DE CONVERGENȚĂ
MĂSOARĂ
O stabilitate durabilă a nivelului prețurilor și o rată
  medie a inflației, pe o perioadă de un an înaintea
Stabilitatea examinării, care nu depășește cu mai mult de 1,5
prețurilor Armonizarea inflației puncte procentuale rata înregistrată de cele trei
prețurilor de consum state membre ale UE care au cele mai bune
rezultate
Finanțe publice Deficitul public și datoria Să nu facă obiectul procedurii aplicabile
solide publică deficitelor excesive la momentul examinării
Stabilitatea Participarea la Mecanismul cursului de schimb
Evoluția cursului de schimb
cursului de (MCS II) pe o perioadă de doi ani fără a înregistra
în cadrul MCS II
schimb tensiuni grave
În anul precedent examinării, nu depășesc cu mai
Caracterul
Ratele dobânzilor pe termen mult de două puncte procentuale rata înregistrată
durabil al
lung de cele trei state membre ale UE care au cele mai
convergenței
bune rezultate

Raportul de convergență stă la baza deciziei Consiliului UE referitoare la îndeplinirea de către

un stat membru a condițiilor necesare pentru aderarea la zona euro. Raportul evaluează dacă
statele membre care încă nu îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro
(așa numitele „state membre care fac obiectul unei derogări”) au atins un nivel înalt de
convergență economică durabilă, măsurat prin stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor
publice, stabilitatea cursului de schimb și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung.
Totodată, raportul evaluează compatibilitatea legislației naționale a acestor state cu normele
uniunii economice și monetare (UEM) prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (TFUE) referitoare la independența băncilor centrale naționale, interzicerea finanțării
monetare și compatibilitatea cu statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al
Băncii Centrale Europene (BCE).

Raportul de convergență întocmit de Comisia Europeană este publicat concomitent cu Raportul

de convergență întocmit de BCE. Cele două rapoarte sunt întocmite independent și publicate în
paralel.
Rapoartele de convergență sunt publicate o dată la doi ani sau atunci când există o cerere
expresă din partea unui stat membru de a se evalua nivelul său de pregătire pentru aderarea la
zona euro, cum a fost cazul Letoniei în 2013.
Cu excepția Marii Britanii și a Danemarcei, toate statele membre au obligația de a adopta
moneda euro și de a adera la zona euro. Prin urmare, Marea Britanie și Danemarca nu fac
obiectul raportului.
Statele membre care încă nu îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro
sunt denumite în TFUE „state membre care fac obiectul unei derogări”. Aceste state membre
sunt diferite de Danemarca și de Regatul Unit, care au negociat clauze de neparticipare în
cadrul Tratatului de la Maastricht.
Raportul de convergență pe 2018 vizează cele șapte state membre care fac obiectul unei
derogări: Bulgaria, Croația, Polonia, Republica Cehă, România, Suedia și Ungaria.
Care sunt principalele concluzii ale raportului?
Bulgaria
Raportul a concluzionat că Bulgaria îndeplinește în prezent trei dintre cele patru criterii
economice necesare pentru adoptarea monedei euro, și anume criteriile legate de
stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice și convergența ratelor dobânzilor pe
termen lung. Bulgaria nu îndeplinește criteriul legat de cursul de schimb, iar legislația
din această țară nu este compatibilă în întregime cu tratatul.
Republica Cehă
Raportul a concluzionat că Republica Cehă îndeplinește în prezent două dintre cele
patru criterii economice necesare pentru adoptarea monedei euro, și anume criteriile
legate de soliditatea finanțelor publice și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung.
Republica Cehă nu îndeplinește criteriile legate de stabilitatea prețurilor și de cursul de
schimb, iar legislația din această țară nu este compatibilă în întregime cu tratatul.
Croația
Raportul a concluzionat că Croația îndeplinește în prezent trei dintre cele patru criterii
economice necesare pentru adoptarea monedei euro, și anume criteriile legate de
stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice și convergența ratelor dobânzilor pe
termen lung. Croația nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Legislația din Croația
este pe deplin compatibilă cu tratatul.
Ungaria
Raportul a concluzionat că Ungaria îndeplinește în prezent două dintre cele patru criterii
economice necesare pentru adoptarea monedei euro, și anume criteriile legate de
soliditatea finanțelor publice și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung. Ungaria
nu îndeplinește criteriile legate de stabilitatea prețurilor și de cursul de schimb, iar
legislația din această țară nu este compatibilă în întregime cu tratatul.
Polonia
Raportul a concluzionat că Polonia îndeplinește în prezent două dintre cele patru criterii
economice necesare pentru adoptarea monedei euro, și anume criteriile legate de
stabilitatea prețurilor și de finanțele publice. Polonia nu îndeplinește criteriile legate de
cursul de schimb și de ratele dobânzilor pe termen lung, iar legislația din această țară nu
este compatibilă în întregime cu tratatul.
România
Raportul a concluzionat că România îndeplinește în prezent unul dintre cele patru
criterii economice necesare pentru adoptarea monedei euro, și anume criteriul legat de
finanțele publice. România nu îndeplinește criteriile legate de stabilitatea prețurilor, de
cursul de schimb și de ratele dobânzilor pe termen lung, iar legislația din această țară nu
este compatibilă în întregime cu tratatul.
Suedia
Raportul a concluzionat că Suedia îndeplinește în prezent trei dintre cele patru criterii
economice necesare pentru adoptarea monedei euro, și anume criteriile legate de
stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice și convergența ratelor dobânzilor pe
termen lung. Suedia nu îndeplinește criteriul legat de cursul de schimb, iar legislația din
această țară nu este compatibilă în întregime cu tratatul.
În plus, din examinarea altor factori reiese că țările evaluate sunt în general bine
integrate economic și financiar în UE. Totuși, unele dintre ele încă au o serie de
vulnerabilități macroeconomice și/sau se confruntă cu dificultăți legate de mediul lor de
afaceri sau de cadrul lor instituțional, care pot prezenta riscuri la adresa durabilității
procesului de convergență.
OPERATIUNI VALUTARE DE TIP HEDGING
Hedging-ul reprezinta operatia prin care un importator sau o banca se angajeaza, pe de o parte, sa
plateasca o suma in valuta la un anumit termen, iar pe de alta, se imprumuta cu aceeasi suma in valuta,
avand acelasi termen de rambursare. Hedging-ul denota siguranta si incredere. Este un sistem de
acoperire si protectie, pentru fondurile clientului, impotriva fluctuatiilor nefavorabile ale cursului
valutar.

Cheltuielile cu hedging-ul sunt destul de nesemnificative in raport cu suma de contracte de acoperit.

Scopul acestei operatiuni nu este de a genera profit, ci de a diminua pierderile potentiale.

Exista doua tipuri de hedging:

1. Pur – in situatia de hedging pur, utilizatorul comercial isi deschide o pozitie pe piata futures
( pietele in cadrul carora se tranzactioneaza contracte futures. Toate contractele futures sunt
standardizate in ceea ce priveşte obiectul tranzacţiei -cantitatea şi calitatea marfii - scadenta
livrarii si a platii. Standardizarea faciliteaza centralizarea tranzactionarii contractelor futures la
bursa ) care compenseaza pozitia curenta pe piaţa spot.
2. Anticipativ - utilizatorul comercial isi deschide o pozitie pe piata futures care reprezinta un
substitut temporar al unei pozitii anticipate pe piaţa spot.
Fiecare operatiune de hedging are un cost, deci inainte de a initia operatiunea de hedging, trebuie sa te
intrebi daca costurile acestei operatiuni justifica investitia.

Aproape toate marile companii si fondurile de investitii se folosesc de hedging intr-o anumita forma.
Companiile petroliere isi pot prioteja pretul la care cumpara petrolul, fondurile de investitii se pot
proteja fata de fluctuatiile intervenite pe pietele monetare.

4. Swap

O tranzactie swap este un contract derivat incheiat intre două parti care prevede un schimb simultan de
fluxuri de numerar (plati) la un anumit termen stabilit initial. Contractul swap este un contract
nestandardizat si nu poate fi tranzactionat pe o piata bursiera ci doar pe o piata OTC (over the counter)
prin negocierea directa dintre partile implicate in ceea ce priveste conditiile si clauzele contractuale. In
cadrul unui contract swap, participantii schimbă atat avantajele cat si riscurile aferente unor contracte
de plata variabila cu alte contracte ce implica plata fixa. In literatura de specialitate exista patru tipuri
de swapuri: swap pe rata dobanzii, valutar, pe marfuri si pe actiuni. Cel mai utilizat contract swap este
cel pe rata dobanzii (Interest rate swap - Plain vanilla swap). În cadrul unui swap pe rata dobânzii,
părțile implicate schimbă fluxuri de trezorerie pe baza unei valori notionale (principal) care ramane
neschimbată, pentru a se acoperi de riscul ratei dobânzii sau chiar pentru a specula. Spre exemplu, in
cazul bancii centrale, swap-ul constă în două tranzacţii simultane, încheiate cu aceeaşi contrapartidă
prin care injectează lichiditate cumpărând la vedere valută convertibilă contra lei şi vânzând la o dată
ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei, sau, in sens invers, absoarbe lichiditate
vânzând la vedere valută convertibilă contra lei şi cumpărând la o dată ulterioară aceeaşi sumă în
valută convertibilă contra lei.
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE AL BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI
HOTĂRÂREA nr.8 din 24 ianuarie 2013
Cu privire la aprobarea Regulamentului privind efectuarea operaţiunilor pe piaţa valutară
interbancară a Republicii Moldova

m) tranzacţia swapvalutar (tranzacţia swap) – tranzacţie valutară care cuprinde simultan două
operaţiuni de schimb valutar între aceiaşi doi participanţi la tranzacţie, şi anume operaţiunea de
cumpărare (vânzare) şi concomitent operaţiunea inversă de vânzare (cumpărare) a sumelor identice ale
unei valute străine contra monedei naţionale sau altei valute străine cu diferite date ale valutei şi cu
aplicarea cursurilor valutare diferite (diferenţa fiind exprimată în puncte swap) care sunt determinate la
data tranzacţiei swap valutar.
[Pct.1 modificat prin Hot.BNM nr.48 din 10.03.2014, în vigoare 14.03.2014]
Capitolul II1
CONDIŢIILE DE EFECTUARE DE CĂTRE BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI
A TRANZACŢIILOR SWAP VALUTAR PE PIAŢA VALUTARĂ INTERBANCARĂ

[Cap.II1 (pct.171-178) introdus prin Hot.BNM nr.48 din 10.03.2014, în vigoare 14.03.2014]

171. Caracteristicile operaţionale ale tranzacţiilor swap valutar care se efectuează de către Banca
Naţională a Moldovei pe piaţa valutară interbancară sunt următoarele:
1) se utilizează ca instrument al politicii monetare;
2) pot lua forma operaţiunilor de furnizare sau de absorbţie de lichiditate;
3) frecvenţa acestora nu este standardizată;
4) scadenţele acestora se aliniază scadenţelor aplicate la instrumentele politicii monetare ale Băncii
Naţionale a Moldovei, şi anume:
a) depozitelor overnight (în continuare – scadenţa overnight);
b) certificatelor Băncii Naţionale a Moldovei (conform Calendarului privind operaţiunile de politică
monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei pentru anul respectiv);
5) se efectuează pe bază bilaterală prin negocieri directe cu băncile licenţiate;
6) se tranzacţionează dolari SUA şi euro contra monedei naţionale;
7) volumul minim al tranzacţiei swap valutar este de 100000 de unităţi de valută străină tranzacţionată.

73. La încheierea tranzacţiei swap valutar se determină cel puţin următoarele elemente ale tranzacţiei:
a) valuta străină tranzacţionată;
b) volumul valutei străine tranzacţionate;
c) cursul valutar la prima operaţiune din cadrul tranzacţiei swap valutar (în continuare – prima
operaţiune);
d) punctele swap;
e) cursul valutar la a doua operaţiune din cadrul tranzacţiei swap valutar (în continuare – a doua
operaţiune), care se stabileşte prin însumarea cursului valutar la prima operaţiune cu punctele swap;
f) datele de decontare ale tranzacţiei swap valutar, stabilite la data tranzacţiei.
174. Determinarea cursului valutar la prima operaţiune din cadrul tranzacţiei swap valutar se efectuează
ținând cont de condiţiile pieţei valutare.
175. Cursul valutar la a doua operaţiune din cadrul tranzacţiei swap valutar se calculează prin adunarea
cursului valutar la prima operaţiune şi a punctelor swap. Punctele swap se calculează în conformitate
cu următoarea formulă:
176. Punctele swap reprezintă primă, în cazul în care cursul valutar la a doua operaţiune este mai mare
decât cursul valutar la prima operaţiune din cadrul tranzacţiei swap valutar. Punctele swap reprezintă
scont, în cazul în care cursul valutar la a doua operaţiune este mai mic decât cursul valutar la prima
operaţiune.

177. Tranzacţia swap valutar a cărei scadentă a fost prelungită se consideră tranzacţie nouă de swap
valutar şi faţă de aceasta se aplică prevederile respective ale prezentului regulament.

178. În cazul în care banca licenţiată se adresează la Banca Naţională a Moldovei pentru încheierea
tranzacţiei swap valutar, Banca Naţională a Moldovei decide în termen maxim de 2 zile lucrătoare de
la data parvenirii solicitării referitor la încheierea tranzacţiei swap valutar, cu excepţia tranzacţiei swap
valutar cu scadenţa overnight, despre care Banca Naţională a Moldovei decide în termen maxim de 2
ore de la ora parvenirii solicitării respective.