Cea mai bună structură este aceea care face capabilă firma de a interacţiona cu

mediul ei prin canalizarea, dirijarea efectivă şi eficientă a eforturilor oamenilor ei,

de asemenea, a resurselor pentru ca astfel să întâlnească nevoile consumatorilor

şi realizarea obiectivelor ei . În fapt, între implicaţiile „strict economice” şi cele

„strict umane” ale structurii organizatorice există o legătură organică, ele

întrepătrunzându-se şi determinând ceea ce numim eficienţa social-umană a

organizării structurale a organizaţiei. Structura organizatorică asigură postura

sistemului managerial, de raţionalitatea sa depinzând într-o proporţie apreciabilă

conţinutul şi îmbinarea sistemului de obiective, configuraţia şi funcţionalitatea

subsistemelor informaţional şi decizional, gama metodelor şi tehnicilor de

management utilizate etc. Evident, toate acestea determină modul de folosire a

resurselor, condiţiile de vânzare a produselor şi, implicit, volumul cheltuielilor,

mărimea profitului etc. Elementele care formează cadrul organizaţional sunt

decisive pentru existenţa, funcţionarea şi dezvoltarea firmei. Organizarea şi

funcţionarea firmei este orientată spre realizarea obiectivelor sale, în sensul că

fiecare componentă organizatorică sau acţiune trebuie să corespundă unor

cerinţe clar definite, rezultate din obiectivele acesteia.

O întreprindere este o colectivitate umană legal constituită în vederea cooperării

pentru realizarea în comun a unor produse, servicii sau lucrări destinate vânzării

la un preţ care să acopere cheltuielile şi să aducă profit.