UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

PROIECT LA DISCIPLINA

Tehnologii informaționale și comunicaționale

 CAPITOLUL I

Radiația globală solară

Radiația solară este radiația electromagnetică emisă de soare având lungimea de undă din
întregul spectru al undelor electromagnetice. Trecând prin atmosfera pământului, o parte a
radiației solare este absorbită, încălzind aerul, o altă parte este împrăștiată de moleculele aerului,
vaporii de apă, pulberile din atmosferă ( constituind radiația solară difuză ) dar cea mai mare
parte ajunge pesuprafața pământului ( constituind radiația solară directă). Intensitatea radiației
solare este cantitatea de radiație solară, ce cade pe o anumită suprafață terestră în decursul unei
perioade de timp și se determină cu ajutorul pirheliometrelor și a radiometrelor. Spectrul și
intensitatea radiației solare difuze depind de natura particulelor întâlnite. Când atmosfera este
curată sunt împrăștiate în deosebi radiațiile cu lungime de undă mici, ceea ce explică albastrul
cerului.

l.1 Radiația solarăreflectată (Rs)

“Este parte din radiația solară directă și difuză care este reflectată desuprafața terestră spre
atmosferă.Radiația solară reflectată, prezintă un mers ascendent de la răsăritul soarelui până la
ora 12 și unul descendent până la apusul astrului pe bolta cerească” (IulicaVăduva, 2008, p 44).

Fluxulradiațieidepinde pe lângăfactoriiastronomicișimeteo-climatici, înprimulrând de

naturasuprafeței active, de capacitateaei de reflexie(Oprea, 2005).Legată de noțiune de
radiațiereflectatăesteșicea de albedou.Albedoulesteunitatea de măsurare a reflectivitățiisuprafeței.
Încazulpământului, acestadăinformațiidesprecât din radiațiasolară (energie)
estereflectatăînapoiînspațiu. Albedoul are efect de răcire, el depindeînceamai mare măsură de
culoareasuprafeței (suprafețeleîntunecate absorb maimultăenergiedecâtceleușorcolorate).

Înregiunile montane acoperite cu strat de zăpadă, valorilealbedoului sunt mairidicatedecâtcele

aleregiunilor de câmpie, undeacestalipseșteîncazuliernilorblânde (Iulica Văduva, 2008)

1
 I.2 Radiația solară absorbită

„Reprezintă cantitatea de energie solară preluată de suprafața activă și transformată în energie

calorică. Ea este condiționată de altitudine, din cauza creșterii nebulozității și a reducerii
cantității de radiație totală primită” (Iulica Văduva, 2008, p 50)-
Radiațiaabsorbităesteaceacantitatea de energiesolarăînsușităde
cătresuprafațaactivășitransformatăînenergiecalorică,care esteinfluențată de altitudine din
cauzagradului de creștere al acoperiri cu nori al cerului la un moment dat(nebulozitate)și a
scăderiicantității de radiațietotalăprimită.Ca șiîncazulradiațieisolareglobale, iluminarea
natural este direct dependent de gradul de acoperire a cerului cu nori.
Atâtîncazulceruluisenincâtșiacoperit, iluminarea natural are o variațiediurnășianuală,
asemănătoare cu ceamedie, eafiindinfluențată, în principal de unghiul de înălțime
alsoareluideasupraorizontului, cu maxim la amiazăînlunile de varăși cu douăminime la
extremitățilezilei de iarnășiîndecembrie.

“În valori medii radiația solară absorbită prezintă un mers diurn și anual asemănător cu cel al
radiației solare globale. Mersul diurn al radiației absorbite este ascendent în prima parte a zilei,
atinge un maxim la amiază după care scade în a doua parte a zilei”(Oprea, 2005, p88).

Cristian Oprea, sesizează de exemplucăvariațiaanuală a fluxuluiradiativ se aseamănă cu cea a

radiațieisolareglobale. Adică, aceastaînregistrează un minim principal iarnași un maxim principal
vara.

I.3 Bilanțul de radiație (B)

Bilanțulradiativestediferențadintresumatuturorfluxurilor radiative (de undăscurtăsaulungă)

primită de o suprafațăoarecareșisumatuturorfluxurilor radiative de undălungăsauscurtăcedate de
cătreacestea.“Variația bilanțului radiativ din zonele înalte montane produce modificarea
regimului termic al aerului și solului. Orientarea și iluminarea diferită a versanților duce la
apariția unor mari deosebiri ale valorilor bilanțului caloric și ale temperaturii suprafeței pe
pantele expuse inegal radiației solare” ( RodicaPovară, 2004, p 98).

2
Bilanțul de radiație se calculează cu formula:

B= S sin h0 + D−Rs + E a−R1−E P

√
E

B= S
2 2
a+ ∑ p+ √a Ea + R S

D+ d

R1

B= bilanțul radiativ

S= radiația solară directă pe suprafața normală

h0 = unghiul de înălțime al soarelui deasupra orizontului

D= radiația solară difuză

R s= radiația solară reflectată de undă scurtă

Ea = radiația emisă de atmosferă de undă lungă

R1= radiația reflectată de undă lungă

E p = radiația de undă lungă emisă de suprafața terestră

Bilanțul radiativ prezintă o importanță deosebită, de valorile lui sunt legate distribuția
temperaturilor la sol și în stratul de aer din vecinătate, calculul evaporației și topirii zăpezii,
prevederea înghețurilor și a ceței de radiație (Oprea, 2005).

3
 Bibliografie

1. Oprea,C. (2005)Radiația Solară Aspecte teoretice și practice, București, Editura

Universității din București
2. Povară, Rodica (2004)Climatologie Generală, București, Editura Fundației România de
Mâine
3. Văduva, Iulica (2008)Clima României, București, Editura Fundației România de Mâine
4. https://www.academia.edu/9381466/Determinarea_actinometrica_a_intensitatii_fluxurilo
r_radiative_din_atmosfera accesat în data de 11.01. 2020
5. https://polarpedia.eu/ro/albedo/ accesat în data de 11. 01. 2020
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Radiație_solară accesat în data de 11. 01. 2020