Cursul 8 – Metodologia cercetării psihologice

Planurile factoriale

Experimentele factoriale sunt cele în care cercetatorul manipulează două sau mai multe
Vi (variabile independente-controlate) , se vizează în acest tip de plan atât influența fiecărei
dintre variabile asupra Vd (variabilei dependente) , cât și influența celor două variabile
combinate asupra Vd.

Cel mai frecvent utilizate sunt cele cu doi sau trei factori.

În clipa în care avem mai mult de 3 Vi(variabile independente) discutăm despre un plan
experimental nepractic.

1. Planul BIFACTORIAL este cel mai simplu, se controlează două variabile și în funcție de
modalitățile Vi , planul poate fi 2x2 sau 2x3 .

Cel mai simplu plan Bifactorial este acela de tip 2x2 unde avem 2 Vi , cu câte 2
modalități fiecare dintre ele.

Exemplu: testam eficiența psihoterapiei cognitiv-comportamentală în testarea depresiei la

adolescenți

Vi(1)=terapia cognitivă

A1=aplicare ei A2= neaplicarea ei

Vi(2)= terapia comportamentală

B1=aplicarea ei B2=neaplicarea ei

Planul Bifactorial =>2X2 – 2 modalitati

Schema:
 A B B1 B2

A1 A1 B1 A1 B2

A1=aplicarea t. cognitive A1=aplicarea t. cognitive

B1=aplicarea t. comportamentale B2=neaplicarea t. comportamentale

A2 A2 B1 A2 B2

A2=neaplicarea t. cognitive A2=neaplicarea t. cognitive

B1=aplicarea t. comportamentale B2=neaplicarea t. comportamentale

(grup martor)

A=t. cognitiva

B=t. comportamentala

In cadrul analizei datelor studiem:

-efectul Vi asupra Vd

-efectul Vi(2) asupra Vd

-efectul interacțiuni dintre Vi(1) si Vi(2) asupra comportamentului

În planul factorial apare întotdeauna o celulă , respectiv, un grup MARTOR , care nu este supus
niciunei intervenți experimentale(grup de control).

Planurile factoriale sunt capabile să pună în legătură relații mult mai complexe decât planurile de
BAZĂ , în consecință planurile au mai multă validitate ecologică (reflectă mai bine realitatea din
afara laboratorului, unde subiecții trăiesc).

2. Planurile MIXTE – se referă la cercetările cu un sau mai mulți factori manipulați , o

variabilă clasificatorie care se referă la punerea subiectilor sub un anumit criteriu de
 selecție ( genul, vârsta, statutul socio-economic, orientarea religioasă , orientarea
politică).

Exemplu: același exemplu ca cel anterior: renunțarea la o variabilă , testăm , terapia

cognitiva în tratarea depresiei la adolescenții cu vârstele: 15, 16, 17 ani

Vi(1)=terapia cognitiva

A(1)=aplicarea ei A(2)= neaplicarea ei

Vi(2)=eticheta , varsta=15,16,17 ani

Schema:

A B B1, 15 ani B2, 16 ani B3, 17 ani

A1 A1, B1 A1, B2 A1, B3

 Aplicarea =>aplicarea t. cognitive la 16 ani  Aplicarea t. cognitive la 17

t.cognitive la 15 ani
ani

A2 A2, B1 A2,B2 A2, B3

 Neaplicarea t. cognitive la 15, 16 , 17 ani

Variabila ETICHETA nu face obiectul manipulării experimentale, prin urmare relația dintre
variabila etichetă și variabila dependentă nu este una cauzală , ci de simplă covariație.

Planurile MIXTE sunt extrem de utile deoarece:

-sporesc senzitivitatea variabilei dependentei față de factorul manipulat

-oferă informații asupra gradului de generalitate al rezultatelor obținute